Perpetua stare de urgență

Au început, timid, să îmi vină mailuri de la companii aviatice, newslettere de la agenții de turism, oferte de la companii de travel. Mi se propun călătorii în New York și expediții în Botswana, drumuri de seara în Praga și nopți pe barosăneală în hoteluri din Londra.
Nu am mai călcat într-un avion din 5 martie, probabil cea mai lungă perioadă din ultimii 20 de ani în care nu am zburat. Nu sufăr de sevrajul călătorului căci am avut norocul să nu îmi petrec cele două luni de arest la domiciliu în România, închisoarea mea de toate zilele din care evadam o dată pe lună, mituind gardienii, căutând umanitatea în alte popoare. Cer atât de puțin, un salut cu zâmbet, un pahar de apă gratis la cârciumă, un cu ce te pot ajuta? sincer.
Geaba am hârtie igienică și drojdie dacă nu am casierița care-mi spune că totul va fi bine, cald, firesc.
Geaba am spitale cu echipamente, instrumente, roboți, dacă asistenta și medicul și-au rătăcit omenia ca pe-o telecomandă în faldurile serviciului-canapea, nu-i de găsit, așa că pufnesc, icnesc, te stuchesc, nereușind să schimbe canalul pe care dau la sapă fără plăcere, ca un ocnaș condamnat să ia temperaturi, să schimbe țucaluri, să moară de plictiseala de a fi bun. Când tot ce vor este să fie RĂI.
Să își scoată pârleala de a sta în locul în care, dacă ești bun, ești prost.
Geaba avem măști, FFP3, FSN1, PDSR2. Ni le punem nu ca să ferim aproapele de virus ci ca să nu ni se vadă rânjetele de hienă când adulmecăm sânge, slăbiciune, naivitate.
Un prost, să-l facem.
Un amărât, să-l abuzăm.
Un fraier, să-l folosim.

Românii își fac cruci, se împărtășesc cu aceeași linguriță și urăsc cu pasiune TOTUL. Ziua în care s-au născut, locul în care s-au născut, faptul că s-au născut.

-Diii boală, zice țăranul român pocnindu-și calul.
Animalul care-l ajută să-și are pământul, să-și care porumbul, este boală.
Suntem bolnavi de ură.
Virusul trece, dușmănia rămâne.
În România nu trebuie să se termine starea de urgență niciodată.
Muntenegru își face reclamă ca destinația COVID free.
Eu cred că noi trebuie să ne construim brandul turistic pe Locul în care Epidemia de Ură nu trece veci.
Nici nu are cum, la prima vedere, majoritatea suntem asimptomatici.

Am scris textu de mai jos în 2018.

1. A făcut al doilea atac cerebral în 2 săptămâni, ăștia cu salvarea vin greu și nu au unde să îl ducă, nu sunt paturi, haideți la Colentina, că am relații acolo, zice soția și șoferul de pe mașina salvării se învoiește și-l descarcă la Colentina unde pilele soției nu par să funcționeze, dar nu-i nimic, ea insistă, se roagă, scoate plicu, umple plicul, plasează plicul, tu nu înțelegi că nu sunt paturi?, se răstește doamna doctor după ce plicul îi intră în buzunar, uite ce mă pui să fac, trebuie să dau vreun bolnav acasă ca să-ți bag bărbatu. Noroc că fiul omului cu fața înghețată în pareză scoate telefonul și începe să filmeze și atunci doamna doctor se dă peste cap de 7 ori și apare în dinți cu un salon de 8 paturi, doar 4 ocupate, o fi dat afară 4 bolnavi ca să fie sigură că ăștia de vin cu pareze și soții cu plicuri au unde să intre.
2. Este consultant IT, câștigă bani frumoși dar vrea să facă ce îi place. Adică un bistro cu mâncare vegetariană. A închiriat un spațiu undeva la Timpuri Noi și a mers să bată la ușă pe la vecini: bună ziua, o să fac un bistro aici, o să fie cu…
   NICIODATĂĂĂĂĂ NU O SĂ FACI UN BISTRO ACI!!!!! a urlat șeful asociației de locatari și i-a trântit ușa în nas. Ea și-a dat seama că în sectorul 3 nu este nevoie de consimțământul asociației de locatari și a continuat amenajarea. A trebuit să schimbe instalațiile de apă și pe cea electrică, a pus prize, a zugrăvit, văruit, a dărâmat și construit. Totul cu pile. Îmi spune: în țara asta nu se poate rezolva nimic doar cu bani, trebuie să cunoști pe cineva. 
   Îi e frică de vecini, dacă o să arunce ciorbe pe geam sau o să scuture în capul clienților găleți de gunoi. Se gândește să îi cheme înainte de inaugurare, să le dea o masă, să îi mituiască întru bună purtare.
3. Este milionar în euro, ortodox, antisemit, antihomosexuali, tată, soț, patron, proprietar, român. Mândru că e român. Nu se amestecă în scandaluri politice, toți sunt la fel, Dumnezeu e sus și vede. Și Dumnezeu, de acolo de unde e, a văzut că toți sunt la fel și că mai bine stai deoparte. Tu de ce nu stai deoparte? Te mănâncă în fund? Oi fi homosexual dacă te mănâncă în fund.
   Tot ce e rău, vine din Occidentul decadent care și-a pierdut valorile. Tot ce e bun vine de la biserică. Nu orice biserică, nu protestanți sau papistași, nu catolici sau pocăiți. Ortodocși.
   Și Teodosie al Tomisului? Ete na, așa ești tu, cauți nod în papură. Dar taxa asta nouă, dacă vrei să filmezi și să pozezi în biserică?
   Foarte bună, e casa Domnului nu domeniu public. 
   Casa Domnului nu plătește impozite, casa Domnului e făcută din bani netaxați, de multe ori banii mei, casa Domnului e construită, uneori, în mijlocul parcului național…
   Exagerezi. Și tu, și Mungiu. O fi el un regizor bun, dar uite, aduce mizerii d-ăstea de filme cu homosexuali. Cui fac bine filmele ăstea care arată doar urâțenie și murdăresc sufletele tinere? 
4. În căruciorul de cumpărături am îngropat 568 de lei în hârtie igienică, apă minerală, lapte, pâine, ceaiuri, 2 pachete de cafea, o bucată de slăninuță, una de lebăr, un pachet de unt, 300 de grame de telemea, 2 iaurturi, 3 avocado, mere, coriandru, busuioc, o sticlă de malbec și 3 pungi cu fistic și caju. Clipesc privind bonul pe care produsele se înșiră ca un batalion ocupând pozițiile pe o hartă militară. Când s-au scumpit toate? Cum reușesc ai mei să trăiască dintr-o pensie de 1780 de lei? Trăiesc sau supraviețuiesc? Unde e linia care separă cele două concepte?
5. Copilul are 3 ani și e bolnav. Ea e medic, el e economist, nu s-au căsătorit deși amândoi sunt credincioși. Copilul însă e bolnav, trebuie dus la Viena, ea e medic și știe că nu-i chip să-l bagi în spitalele românești. Mătușa, tot medic, îi spune așa: copilul e bolnav pentru că voi nu sunteți căsătoriți, trăiți în păcat. Copilul e bolnav din cauza voastră. Dârdâie în rochie de mireasă în biserica pustie, cu 8 rude rebegite strânse sub fresce cu Lazăr privind încruntat lumea la care a fost readus fără să o ceară. Dormeam în pizda mă-sii și voi m-ați trezit, asta spune fața lui Lazăr și eu râd în barbă în timp ce popa strânge coronița, e prea largă și îi cădea mirelui peste ochi. Acum că păcatul s-a dus, drumul până la Viena o să fie doar de plăcere, boala va dispărea ca prin minune.
6. ROBOR-ul a crescut, importurile au crescut, nu sunt bani, leul e slab, inflația gigant, clasa de mijloc nu există, pensionarii sunt mai mulți decât ăia de muncesc, cei mai mari investitori în economie sunt românii plecați la muncă afară care trimit lunar bani familiei. Weimarul a produs pe acest fond nazismul. Regatul român a dat legionarismul. Băieți în bundițe apără țara de homosexualii lui Soroș. În sala de cinema, femei cu icoane cântă imnuri religioase. Poliția nu intervine. Prietenii mei își fac bagajele și se mută în Germania și Suedia. Ducă-se, niște homosexuali soroșiști mai puțini.
7. Ministrul citește litania. 2 ore. Spune: ieste. Spune: iecsplicații. Spune: Kiovieși. Nu este sfârșitul lumii, știu. Este însă sfârșitul răbdării. Ei oare nu știu că au martirizat-o pe Kiovieși? Ei oare nu știu că zeci de mii de oameni vor ieși în stradă? Ei oare nu știu că astfel i-au băgat lui Iohannis bartai ghiuleaua pe țeavă? Mișcarea lui Tudorel  îmi amintește de povestea unui cetățean argentinian care și-a ucis familia și a înscenat un atac asupra fermei, împușcându-se în cizmă ca să demonstreze că și el s-a aflat între victime. Împușcându-se în cizmă, nu în picior, doar în cizmă.
   De ce sunt atât de proști?
   De ce sunt atât de răi?
   De ce sunt atât de orbi?
   Undeva, într-o vilă în Pipera, un cuib își unge căpitanul. Anul este 1927. Să facem o țară ca soarele sfânt de pe cer. Chemați electricienii. Și țineți cont că dacă vrei să pui o priză nouă te costă cam 1000 de euro.Sărăcie, bigotism, prostie, impostură, naționalism, adunate toate dau fanatism și eroi-erori care ne trimit 170 de ani înapoi. Problema este că suntem deja 100 de ani în urmă. Nu-i de mirare deci că avem boieri, argați, iobagi și domnitori. Trăim într-un nesfârșit secol XVIII, incapabili să spargem blestemul istoric.