Țara făcută din lemn ud

America arde, președintele-portocală amenință pe twitter, arestați toți polițiștii, cer membrii Black Lives Matter.
Înainte cu fix o lună ca George Floyd să moară sub genunchiul unui polițist, în București 13 echipaje de poliție veneau cu girofaruri la o intervenție în forță și un polițist împușca mortal un om ieșit în chiloți pe holul blocului, înarmat cu-o foarfecă.
Ilie Gazea murea la 9 zile după ce inhalase gazele folosite de jandarmi să disperseze mulțimea din Piața Victoriei, la mitingul din 10 august 2018.
În Caracal, pe 25 iulie 2019, Alexandra murea cu milițieni, mascați și procurori la poarta asasinului, după ce sunase și fusese luată la tango de operatorii 112 și de Garcea local.
România nu arde.
România fumegă.
Cu miros de mici. Și când ne-o fi mai rău, așa să ne fie, zicem fericiți în timp ce spitalele putrezesc, școlile se prăbușesc, șoselele se găuresc, bugetele se ciordesc, jandarmii ne caftesc și poliștii se bulucesc să sară gardul, când poarta e deschisă.
Răul nici măcar nu mai merge pe vârfuri, în șosete. Nu, intră clămpănind în șlapi, noi îl primim mulțumiți atâta timp cât e vorba de răul altuia.
Bravooo!!!
Toleranța la rău vine din tăbăcirea istorică a pielii obrazului, resemnarea mujicului rus în fața unei ierni nucleare nesfârșite, ortodoxa combinație între:
Ce-o da Mniezău și Așa i-o fost scris și dorința eternă de a vedea tăvălindu-se, cu mațele p-afară, capra vecinului.
Bine i-a făcut, ce căuta nebunu cu foarfeca-n mână.
Uite ce pățești dacă umbli, om bătrân, cu toți golanii ăia din piață.
Sigur avea Alexandra fusta prea scurtă, fetele cuminți trăiesc fericite până la adânci bătrânețe și mor în somn, fără să sufere.

România nu arde. Lemnul din care suntem noi făcuți e ud.
De cât de tare ne pișăm pe noi.

 

 

 

 

Asta am scris acu o lună. Pe vremea aia nu știam că va veni o mișcare I can`t breathe care să-mi demonstreze încă o dată că suntem un popor de salmilicole, singurul animal de pe Tera care nu respiră.

Facilis descensus averni est.
Între blocuri, băieții se ciomăgesc cu milițieni, în curți, pe la țară, unde cei 3P ai puterii, primaru-popa-polițistu, sunt Mniezău, grataragii sunt torturați de plutonieri în civil în fața chefliilor mesmerizați, răgușită, Poliția e ca Ozzy în sevraj, rupe-oase, sfarmă-bugete, îndoaie-voințe.
Un stat slab este ca un stol de grauri, zace în țărână,  spulberat de parbrizul unui TIR.
Dar noi nu avem un stat slab.
Noi îl avem pe domnu Vela cu spinarea ruptă dar ținută în cofrajul de ghips al gecii de piele de valutist-legionar.
El veghează. El nu ne lasă la greu.

Televizorul arată ridicole scenete cu bătrâne care nu au după ce bea apă dar au la îndemână un mobil să sune la poliție să ceară ajutor și poliția, ce să vezi, apare cu oamenii legii îmbrăcați în uniforme, muc și sfârc, uniformele sunt noi, curate, apretate, milițienii oferă pungi cu păpică pentru bătrânică și, miraculos, există și un fotograf care pozează scena milostiveniei statului.
Pompieri și militari care dau flori unor asistente stropite pascal cu clor, de vecini, pozați și ei de fotografii anunțați să stea pe aproape, de unde știau pompierii și militarii unde stau asistentele, le-au urmărit venind acasă, alooo, GDPR-ul!!!!
Unde sunt fotografii ăștia când a tăiat-o Sebi din casă, când s-a semnat protocolul cu BOR, când Pimen a fost vârât în elicopter sau când Gaby a mai ciordit niște milioane din bugetul local?
Exact ca la Colectiv, PR-ul boiește gros realitatea ciupită de vărsat de vânt.
Suntem pregătiți, avem di tăte.
Dacii nu are moarte.
Normal. Nu avem bătrâni să crape ca în Spania sau Italia, noi i-am omorât demult pe bătrâni, i-am zidit în apartamentele lor între televizor, pungi pline cu pungi pline cu pungi și pisici umflate cu parizer. Bătrânii noștri sunt Anele care țin catedrala izolării neamului în picioare.
La noi mor tineri. 40, 43, 37, 50, ai noștri cad mai devreme că au trăit mai intens. Viața-n România conține mai multe E-uri, coloranți, aspartam și glutamați de sodiu. N-ați cerut voi gust? Păăăi ș-atunci?

O să fie cumplit, ne anunță un studiu făcut de Institutul de Cercetare a Calității Vieții de sub Academia Română. O să se moară de foame. O să vină Ferentariul peste Dorobanți și Săcelele peste Brașov și Teleormanul peste Sibiu și România nu o să fie dodoloață ci o scovardă ruptă-n dumnicați de fălcile calicilor.
Taxă de solidaritate ne trebuie, spune studiul făcut de Institutul de Cercetare a Calității Vieții de sub Academia Română condusă de Ion Aurel Pop care câștigă 500.000 de lei pe an. Nu anularea pensiilor speciale. Nu impozitarea progresivă a salariilor uriașe ale unora ca domnul Ion Aurel Pop.
Nu recuperarea zecilor, sutelor de milioane ciordite de Voiculești, Ghiți, Hrebenciuci, Tăriceni, Sârbi, Udre-Cocoși, Videni, Vâlcovi.
Nu recuperarea datoriilor la bugetul de stat neplătite în ultimii 30 de ani de toți mamuții economici, sparți ca o ceapă de pumnul Puterii și împărțiți între apostolii feseneului.
Taxa de solidaritate pentru cei cu venituri mai mari de 3200 de lei. Asta va salva sutele de mii de șomeri.
Pariu că toți gheboșii care înfundă jde mii de euro în buzunare vor trece toate veniturile pe un unchiuleț cu grad II de handicap obținut pe șustache pentru că i se bate un ochi sâmbăta și vor umbla în Loganuri din 2007, pretinzând că nu au niciun chior?
Pariu că vor face niște teledonuri, să ajutăm șomerii României, sunați, donați, ajutați și banii ăia vor fi, exact cum ne-am obișnuit începând cu Fondul pentru Libertate, furați?
Chiar, ce se mai aude cu banii strânși de antene pentru spitale?
Chiar, ce mai face Darius Vâlcov?
Chiar, ce se mai aude cu Mario Iorgulescu?
Oare de ce statul român nu trimite niște milițieni cu zambile din fontă să le mulțumească pentru că au dat înapoi statului român banii pe care îi datorează?
Facilis descensus averni est.
E ușor să cobori în iad.
Tocmai pentru că e atât de simplu, e foarte posibil să nu bagi de seamă unde ai ajuns decât atunci când ești în smoală până-n gât. Dar fii sigur că domnu Vela va trimite pompierul să-ți dea o margaretă și-o merdenea și pozarul să te tragă-n chip mușcând din ea, în timp ce la cur focurile Gheenei te ard.
Măcar vă e cald, va spune pompierul și va zâmbi la cameră făcând semnul victoriei.

1 comment
  1. pro said:

    In cazul chilotarului cu foarfeca aveti dreptate doar pe jumatate, omul era in psihoza bipolara (manie) si era extrem de periculos. Nu era prima data cand se manifesta violent, practic avea nevoie de medicatie si supraveghere permanenta. Nu stiu daca politia are in dotare arme paralizante cu electricitate ( singurele eficiente la un asemenea caz) si daca are protocol pentru asa ceva. Politistii au omorat un om grav bolnav psihic, violent si care s-a opus retinerii. Inainte de 1989 la un caz asemanator se dadea cu sare in ochi apoi era batut cu bastonul de cauciuc si imobilizat. Daca avea arma alba si ranea pe careva era inchis definitiv la ospiciu.

    PS La nivelul anului 2020 psihoza bipolara se trateaza cu succes, cu medicatie zilnica, in functie de severitatea bolii si devotamentul rudelor , pacientul poate duce acasa o viata aproape normala sau poate deveni o leguma.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: