Vecinii noștri, neprihăniții

Am citit ieri asta pe avocatnet.ro:
Buna ziua
Locuiesc intr-un complex rezidential cu blocuri paralele apropiate.
In blocul de vis-a-vis exact la acelasi etaj am avut surpriza sa constat ca locatarul (sex masculin) iese dimineata de la dus? (probabil) complet gol si pret de 2-3 minute sta in fata geamului la care isi tine perdelele ridicate.
Initial am crezut ca nu vad bine dar se pare ca de cand cu vremea calda si statul acasa, lucrurile devin serioase, in sensul ca a aparut si saptamana trecuta si saptamana asta…
I-am adresat respectuos un e-mail prin care-i puneam in vedere ca nu e normal sa tina perdelele ridicate si sa stea asa in fata geamului, la care nu mi-a raspuns (inca).
Credeti ca e bine cum am procedat?
Mai departe nu stiu ce sa fac…

Urmată, după ce i se răspunde că nu e nicio infracțiune, de asta:
Totusi nu suntem in Amsterdam in cartier rosu! Blocurile sunt apropiate, Individul sta la etaj 1, sunt copii care au ferestrele vis-a-vis, etc… asta iarna isi impodobea bradul in chiloti, fara perdele trase la geam… sunt eu chia asa deplasat???

La care i se răspunde cu această sugestie:
Altă soluție, cu riscuri: instalați temporar, asociația sau grupul de locatari lezați de faptul incriminat, lumini puternice îndreptate spre acel apartament care să-l deranjeze pe proprietar ziua și noaptea.
Același individ scrie mai departe când i se spune că penal este să pui lumini pe apartamentul unui cetățean care face ce vrea la el în casă:
În casa ta, da, dar expunând public imaginea ta = o imagine care nu este una agrabilă, nici educativă nici sanitară nici acceptată de majoritate, nici multe altele la fel de injurioase pentru colocatari este un fapt condamnabuil dacă nu de lege, de sociatate! Colectivitatea va avea mai mult efect asupra unei singure persoane decât disputa între individuali.
Dacă persoana este conștientă de expunerea sa și nu-i pasă de o familie, de două, atunci faceți-i pe plac, difuzați imaginea sa cu date, ore, pe grupul dvs., și partajați-o cu toții, înștiințăndu-l asupra repetabilității acțiunii și demersurilor în spațiul media și la administrația locală. sau chiar faceți publice prin intermediul mass-media faptele persoanei în cauză și supuneți-le dezbaterii publice.

Vecinii, cu bormașini, manele sau mucuri de țigară aruncate la tine pe balcon, cu pipi în lift și scandaluri despre cine achită apa pierdută pe rețea, acum confruntând degenerații care umblă goi la ei în casă.
Blocată în Spania pe timpul crizei, am avut apartamentul gol la Brașov.
Pentru câteva zile am lăsat niște prietene care aveau părinții în oraș dar nu puteau să se ducă grămadă peste ei, de frică să nu-i îmbolnăvească, să stea acolo. Le-am spus să se declare, să spună că de pe 15 aprilie pe 25 stau la mine, ca să nu fie discuții cu vecinii care, covid, necovid, nu îndură rău platnicii și squaterii.
Zis și făcut.
În câteva zile, administratorul a afișat întreținerea pe apartamente pe luna martie, cu cele 2 prietene venite pentru 10 zile în aprilie trecute iute pe listă.
Ura față de aproapele este un fenomen venit din ghetoizare.
Îngrămădiți în portbagajul de Dacie care sunt majoritatea spațiilor rezidențiale din România, românii se zbat, dau coate, dă-te domle de aici, dar nu îi înjură pe cei care i-au răpit, legat și aruncat înăuntru ci pe cei cu care împart irespirabila călătorie.
E mult mai ușor să urăști pe orizontală decât pe verticală. Întrebați-l pe Sisif.
Am scris asta acum 3 ani.
S-a vorbit mult despre solidaritate, despre ajutorare în vremuri grele, despre comunitate.
Dacă vecinii voștri dau semne de , umanitate, puneți reflectoarele pe geamurile nemernicilor.

 

Vecinii de la parter sunt intelectuali. Ei sunt și șefii informali ai asociației de locatari. E un bloc mic, cu 8 apartamente, 2 neocupate de 3 ani de când m-am mutat aici. Nu este deci o asociație de locatari, ci un mic trib de dothraki pensionari, rătăcit la marginea deșertului. Familia de la parter, intelectualii, a luat pe numele ei factura de apă. O împart apoi pe apartamente după un algoritm interesant. Deși ei își spală mașina și udă grădina, plătesc la fel cu tine, care nu speli mașina și nici nu uzi grădina pentru simplul motiv că tu ești chiriaș, ești un picuț mai tânăr și vin oameni la tine în vizită.
Chiriașul e subom.
Asta crede familia de intelectuali de la parter și părerea e împărtășită de văduva de la etajul 1 care, deși stă vis-a-vis de nebuna blocului care urlă, bleastemă, rage și trântește ușile la 2 dimineața înjurând securitatea, nu este deranjată de crizele acesteia. Nebuna este proprietară, poate să facă ce vrea la ea în casă, are drepturi.
Intelectuala de la parter-fostă profesoară, este acră și plină de reproșuri. Soțul, inginer pensionar, coboară în gânduri ca într-un beci după gogonele, e atât de prins cu borcanu de 5 kile de gânduri încât niciodată, dar niciodată, nu a fost în stare să spună Bună ziua.
De ce ar face-o? Sunt doar o chiriașă. Și încă una căreia îi intră o grămadă de oameni în casă tocind scările, respirând aerul blocului, consumând lumina de pe hol.
Dar stai, că instalația electrică s-a stricat. Pipăi cu vârful cizmei treptele ca să urci până la doi, bâjbâi cu mâinile împrăștiate, căutând pereții minei Moria. Intelectualii de la parter, șefii blocului, nu au problema asta, deschid poarta și țuști la ei în casă, la lumină.
Plătesc eu reparația, îi spun văduvei de la etajul 1. Doar faceți ceva, că uite, o prietenă a căzut în fund, și-a fisurat noada pe scări din cauza întunericului.
Văduva dă din cap înțelegător și spune că va lua măsuri, va vorbi cu pensionarii-intelectuali și va rezolva problema. Plec două luni din țară și mă întorc la o realitate inedită. RENEL a constatat că are contract de furnizare a curentului pe spațiile comune ale blocului încheiat cu o persoană decedată, anulează deci contractul și cere unuia dintre proprietari să preia contractul pe apartamentul său. Proprietarii se codesc, nu ar prea vrea o asemenea responsabilitate, așa că RENEL taie complet curentul pe scară, adio interfon. Intelectualul-inginer nu se pierde cu firea, pune o yală nouă, face chei, cere bani locatarilor pe chei și bâjbâiala continuă pe scara blocului, în tăcere, căci nimeni nu suflă o vorbă despre asta, nu în public. Bezna e o normalitate la care cu toții am achiesat-ah cât îmi place cuvântul ăsta, noi, chiriașii, că suntem suboameni și oricum părerea noastră nu contează, ei, proprietarii că nu pot fi obligați să își asume un astfel de contract. În definitiv cine știe de ce a murit mortul cu contractu RENEL? Poate de la atât de multă responsabilitate care a apăsat pe pereții inimii, i-a rupt ventriculul drept și dus a fost. E mortal un contract d-ăsta, mai bine bezna de pe hol decât cea eternă.
Blocul meu e țara mea.
Proprietarii sunt niște idioți inepți, incapabili să administreze prăvălia. Desigur, prostia e umezeala care atrage igrasia răutății. Proprietarii sunt românii care nu vor să vină chiriașii, străinii, să le spună lor cum să facă treaba. Proprietarii nu vor banii chiriașilor să repare ce e stricat, preferă să strice de tot, după principiul otrăvirii puțurilor și incendierii ogoarelor. Decât să fie bine pentru toată lumea, mai bine să ne fie rău tuturor. Și ce dacă văduva își poate rupe și ea capul pe scări, faptul că știe că eu am un etaj în plus de străbătut, deci șanse duble să îmi rup capul, o face fericită. Așa, nu o să mai vină atâția oameni străini la noi în bloc și ei, proprietarii, vor trăi fără frica invaziei, în urletele dementei care înjură securitatea.
Nu ne vindem țara. Nu vrem străini în bloc. Eventual, să se intre cu buletinu. Cei cu soț în zilele pare, cei fără soț în cele impare.
Suntem pierduți.
România stă pe o cracă pe care o taie veselă de sub ea, sperând că în cădere va stâlci străinul oprit să facă pipi la rădăcina stejarului.
Intelectualul român ceaușist, cel care citea America ogarului cenușiu și spunea bancuri cu Lenuța la poarta raiului, înrăit de pensia mică, de Becali, Udrea și Ponta, de Nețoiu și Gâdea, de Soroș și Badea și Ghiță, nu vrea decât să producă durere. Și dacă în timpul acțiunii, un șrapnel se înfige și în el, îl primește fericit, căci asta înseamnă să fii erou.

2 comments
  1. Am lucrat cu ani in urma in justitie,
    Prin anii ‘ 73 a fost trimisa o plangere de catre o “tovarasa” , al carei continut mi-l reamintesc destul de bine:

    Tovarase Presedinte,
    “Subsemnata X, salariata la fabrica de “Bucuria copiilor” sectia de “Doape si jucarii” va aduc la cunostinta ca in fiecare seara, tovarasul Y, coleg la fabrica cu mine, vine la mine acasa , in fiecare seara si ma cheama jos (la parter- explicatia mea) unde eu vin in capodul de noapte.
    Tovarase Presedinte va rog sa il chemati pe tovarasul Y in fata dvs si sa il intrebati, ce tot are cu mine de ma cheama jos in fiecare seara in capodul de noapte ?”

    Gradina aia de sus este mare si a dracului de plina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: