Ce-i mai mică și mai mică decât p.ța de furnică?

Sunt 40 de oameni la coadă. Unii stau pe ciuci, unii sunt rezemați de un copac. Privesc în gol, se mută de pe un picior pe altul. Căldura te bagă în tine, încerci să găsești umbră sub ficat sau sub o coastă.
Femeile sunt îmbrobodite, ochi negri peste șaluri vernil sau roz, copiii aleargă printre umbrele trântite de pământ de soarele în chiloți de boxer.
Gardianul iese la fiecare 3 minute din firidă și strigă să ne punem măștile peste nas și gură. E mai înalt cu 4 capete decât bărbații înmuiați de căldură de la coadă, cărunt și ar vrea să fie în altă parte. Bibliotecar poate.
Ai plătit taxa?, mă întreabă o femeie din fața mea. Din martie încearcă să obțină o programare ca să-și facă actele, să poată să muncească. E marocancă, lucrează la sere. E blocată în purgatoriul apăsător al oamenilor născuți în popoare prăfoase.
Nu am plătit taxa, ce taxă?
Ce pula mea, altă taxă?, izbucnește un român de lângă. O iubește pe Doinița, o are tatuată pe antebraț. E însoțit de prietenul spaniol care fumează preocupat, căutând în țigară soluții.
Românul, din Brăila, pleacă grăbit la o bancă, plătește orice numai să aibă actele în regule și să îi dea tarjeta. Îi trebuie tarjeta. Vrea să rămână aici, cu Doinița, să facă un bani, nu mi-e frică de muncă, îmi spune înainte să intre la interviu, și-și lasă Cola afară, futu-i în gură, nu mă lasă cu sticla înăuntru.
Singurul lucru de care îi e frică este să nu fie trimis înapoi, în satul lui sărac, din Brăila, să trăiască pe ajutor social. Să nu aibă ce să pună pe masă.
Sudălmile sunt și ele doar o manifestare a fricii.
Înjurăm ca să ne simțim puternici, sunt doar niște scuturi care ne apără de propria noastră nevolnicie.
D-aia înjurăm.
Oamenii slabi scuipă, se drăcuie, se biciuiesc cu cuvinte pentru că asta e tot ce au.
Marocanii, mă uit la ei, au demnitatea deșertului.
Au încercarea nisipului care se încinge la 47 de grade ziua și se răcește la -6 noaptea.
Înțeleg răbdarea și erodarea.
Comuniunea și comunitatea.
Comunismul a șters din noi plural.
Ne-a lăsat bătând din picior. Vrem să intrăm peste rând, să nu plătim, să ni se recunoască meritul de a fi nimeni. Vrem tratament special pentru că suntem.
Pentru că nu mai putem să așteptăm.
Am lăsat laptele pe foc.
Nu știm să spunem mulțumesc.
Nu știm să fim demni.
Ne tatuăm, lângă numele Doiniței, onoare și respect pentru tovarășii mei.
Și apoi ne băgăm pula.
Noroc că fiind mici, nimeni nu simte că facem asta.

10 comments
  1. Harald said:

    Când oamenii sunt tratați de autorități ca și cum ar fi niște animale, ei vor sfârși prin a se comporta exact ca niște animale.

    Din câte spuneau niște francezi ”de souche”, în Franța se stă la coadă pentru cărțile de identitate de pe la 10 seara, pentru a doua zi. În UK nu se stă la coadă pentru că nu există cărți de identitate, în timp ce pașapoartele și permisele de conducere se obțin exclusiv prin poștă. Iar asta se întâmplă de ani buni, nu cu ocazia Covid-ului.

  2. afilon said:

    Ce-i mai mica si mai mica decit puta de furnica?

    Epsilon!

    • svejk said:

      “intrebarea nu ne sperie, este puta de bacterie”

  3. pro said:

    Eu refuz sa stau la coada, mi-au ajuns randurile la hrana inainte de 1989 si la scos banii (un salariu sau doua) de la banci in cadere dupa 1989. In anul 2020 coada care dureaza ore inseamna bataie de joc.
    Acum ceva ani ma intorceam de la munte cu copilul obosit, scancit in masina ,La o trecere de cale ferata coada imensa de masini, oamenii stateau de vreo doua ore. Merg in fata sa vad care-i problema:un sofer de tir s-a grabit cand bariera automata cobora, a coborat intre cabina si remorca, s-a blocat asa. Dupa trecerea trenului nu se mai ridica deoarece nu-si facuse cursa pana jos. Injurau toti de nervi, ba si un politist prezent la locul faptei se scarpina sub sapca. Au dat telefon la CFR, vine unul de-al lor de-abia peste 4 ore ca sa rezolve situatia. Am pus mana pe lemnul vopsit si putred al barierei, l-am rupt, ciotul ramas si-a facut cursa si gata, soferii aveau verde. Politistul mi-a reprosat ca am rupt bariera, i-am lasat datele personale sa ma contacteze pentru amenda. Nu a venit nici o amenda, o fi constientizat careva ca vinovatii de situatie erau soferul de TIR si administratorul drumului si ca timpul pierdut a cateva sute de oameni costa infinit mai mult decat o bucata de lemn vopsit ?
    PS
    Bariera avea si semnale luminoase care functionau, asa ca nu am pus pe nimeni in pericol dupa savarsirea faptei.

    • Harald said:

      Ce ”verde” aveau șoferii la calea ferată? 🙂 N-au nicio treabă semnalele luminoase, la CFR se știe când o barieră e talonată (când e mișcată din poziția ei normală) iar trenul vine cu 5 km/h și oprește chiar înainte de barieră, astfel încât mecanicul și șeful de tren să poată evalua personal situația. După care trenul trece tot cu 5 km/h, sub supravegherea șefului de tren.

      • Pro said:

        Bariera (defapt semi-bariera) functiona normal dupa “operatie”, nu s-a rupt vreun fir.
        Cred ca semnalul indicat pentru trecerea masinilor era lumina alba si nu verde cum corect ati observat .

      • Harald said:

        Nu e nevoie să se rupă niciun fir la talonarea semibarierei. Iar dacă era semibarieră, atunci garantat nu era de lemn. Unele povești mai trebuie verificate pe teren, înainte de a le așterne în scris 🙂

      • Harald said:

        Lumina aceea albă nu e ”semnalul indicat pentru trecerea masinilor”, orice posesor de permis de conducere ar trebui să știe asta. Nu face parte din semnalizarea rutieră și nu este menționată nicăieri în legislația rutieră.

        Lumina aceea se numește ”alb lunar” și indică buna funcționare a instalației, este un semnal CFR, nu un semnal rutier. Faptul că șoferii o consideră un semnal de liberă trecere nu are nicio legătură cu obligațiile legale la trecerea peste calea ferată prevăzută cu bariere. Legal vorbind, trecerea autovehiculelor e permisă pentru că semibariera e ridicată, iar semnalele roșii nu sunt în funcțiune. Nu pentru că acel ”alb lunar” ar permite trecerea.

  4. pro said:

    Sunteti rupt de realitate ! Din acest moment nu voi mai raspunde la provocarile dvs, aveti nevoie de medicatie psihiatrica, iar eu n-am timp pentru toti nebunii de pe internet!

    • Harald said:

      Yeah, right! 🙂 Bunică-mea avea o vorbă: ”cine spune, ăla este” 🙂

Leave a Reply to Harald Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: