Fuga în marșarier

Oare unde se grăbește omul care claxonează în spate, la patru mașini în spate, claxonul dă brânci cu o fracțiune de secundă înainte de a se faceverde.
Se grăbește să scape de ceva, nu să ajungă undeva. Nu are unde să ajungă, pentru noi toți nu mai există destinații, case, birouri, vacanțe, doar marșuri, doar drum, doar coloane de refugiați din fața urgiei care este viitorul. El vine mereu din spate, e viclean viitorul și tot ce poți să faci ca să nu te prindă pe nepregătite, să-ți pună piedică pe la spate, este să alergi întors cu fața la trecut. În marșarier.
Atunci nu ai mai avea de ce să claxonezi, căci nimeni nu ar vedea stopurile și semafoarele, toată lumea ar fugi cât i-ar ține cutia de viteze.
Prezentul e singura noastră șansă și noi o irosim acum în nostalgii fierte, în proiecții crude, nu interesează pe nimeni ce crezi tu că s-a întâmplat sau ce se va întâmpla.
Ci cum reușim să supraviețuim în lumea asta în care nimic nu mai are gust și miros.

Am scris textul de mai jos în 2017.

Șoferul din spate și-a înfipt mâna-n claxon ca într-o gură de pitbul, nu poate să-i mai dea drumu, e clar că nu am unde să mă duc dar el mă-njură pe mine, futu-ți gura mă-tii de proastă, îi citesc pe buzele vinete. Coboară nervos din mașină și se trântește în portieră, saliva stropind geamul. E scos din minți, ochii îi joacă în cap, urmărind o minge bătută de o mână invizibilă. Coada e enormă, e cald, stăm de 17 minute aici, în acest loc. Mă uit la bărbatul care urlă: Toate pizdele din țara asta trebuie să aibă mașină, câtă pulă ai supt ca să…
Post-Traumatic Stress Disorder.
Toți jurnaliștii de război intervievați în documentarul Under Fire au povestit același lucru: la întoarcerea din conflict la normalitatea vieții într-o țară care nu e bântuită de război nu se puteau integra, având cumplite accese de mânie, fiind mâncați de frică, întreaga lor personalitate topită în oceane de alcool și munți de cocaină care să îi ajute să creeze un relief pe farfuria goală a empatiei.
Avem aici mânie, frică, goliciune sufletească și incapacitate de a relaționa, întocmai
trăsăturile caracteristice românului normal, traforat de bonfaierul încercărilor cotidiene.
Post-traumatic stress disorder. Așa se cheamă. După cum îi zice și numele, apare atunci când ai fost expus la un eveniment traumatic major, tsunami, război, viol, accident de circulație. Copiii sunt mai rezistenți. Ei nu se aruncă în șpriț dar își ascund cicatricile în amintiri iar acestea cu niște foarfeci mari, de grădinar, vor avea grijă să croiască pe gustul lor personalitatea adultului.
Cu toții, chiar și copiii de securiști, am trecut prin experiența lui 1989. Unii sperând că vom avea și noi, ca ceilalți, unt în frigider, ceilalți punându-și problema cum să pună mâna pe fabrica de unt și pe hidrocentrala care produce curent pentru frigidere.
Viol, accidente, tsunami, război. Am trecut prin toate și prin alte încă 284 de calamități, cutremure și crize, tâlhării și asasinate.
Și atunci suntem furioși, scuipăm trecătorii, pocnim pisicile în burtă, călcăm panseluțele și aruncăm cataroaie după porumbei. Și pentru că nu ne răcorim, mergem la cârciumă și comandăm un metru cub de vodcă, pe care îl bem ursuzi, cu ochii roși și fața întoarsă către ușă, nu carecumva să intre vreun răufăcător și să ne-o tragă pe la spate în timp ce ne aplecasem să ne încheiem la șireturi.
Suntem precauți, tragem cu linia dungi pe etichetele de pe sticlele de vin, să vedem dacă nevasta nu trage la măsea și, totodată, nu ne trage în piept și bea pe ascuns. Suntem obsedați că suntem furați, ia aduceți cântarul, ia dă-mi calculatorul să mai fac o dată socoteala, de ce sunt 3 ardei și 2 coșuri de pâine, au fost 2 ardei și 1 coș de pâine!
Și știți care e gluma cea mai bună? Suntem furați, zilnic, dar la un alt nivel.
În fiecare zi ne sunt ciupite ore bune pe care ni le petrecem în aceste bătălii cu traficul, cu anaful, cu nesimțirea funcționarului, cu ticăloșia taximetristului, cu sexismul șefului, cu nesimțirea clientului, cu impotența polițistului, cu jegul și cu urâtul, cu trufia și cu mândria, cu 76 de cruci și niciun Dumnezeu.
Post-traumatic stress disorder în formele ei grave duce la automutilare și sinucidere. Prima e vizibilă pretutindeni în țara asta, de la sătenii care fură sacii de nisip care i-ar feri de viitură până la rezultatul votului în Baia Mare. A doua e pe vine.
După decade petrecute în traume, după comunism și post comunism și ce mama dracului avem acum, că nu știu, suntem consumați, întinși subțire pe o felie de pâine prea mare. Avem acedia. Lene, unul din păcatele capitale care înseamnă o încremenire a spiritului și neasumare a responsabilității. Iar când oamenii buni nu fac treabă, răul scoate capul.
No man, who is not inflamed by vain-glory into enthusiasm, can flatter himself that his single, unsupported, desultory, unsystematic endeavours are of power to defeat the subtle designs and united Cabals of ambitious citizens. When bad men combine, the good must associate; else they will fall, one by one, an unpitied sacrifice in a contemptible struggle, spunea Burke.
Claxoanele mă amorțesc și apoi, încet, încet, încep să mă înfurie. Bărbatul care mi-a flegmat geamul s-a întors nervos la mașina lui, trăgându-mi un șut în roată.
De la ora 7, în loc de știri, aș băga obligatoriu pe toate stațiile tv și radio, 20 de minute de respirație și relaxare cu asceți hindu și călugări budiști aduși să ne învețe calea. Cine nu urmărește programul și nu aplică tehnicile predate este amendat, la trei amenzi, este băgat la închisoare pentru lipsă de patriotism și obstrucționarea tratamentului psihicului național.
When bad men combine, the good must associate. Mișcă, futu-ți morții mă-tii mai repede că mi-au furat radioul și pierd la tv emisiunea de respirație și relaxare.
PS. Ați observat că PTSD e un fel de PSD cu o literă în plus?

18 comments
  1. Harald said:

    Unele lucruri nu le rezolvă decât trecerea timpului. ”ce mama dracului avem acum” e sfârșitul unei generații de politicieni care se agață disperați de putere, în cap cu Putin și Mutti. Lucrurile astea s-au mai întâmplat o dată, în anii ’80, când comunismul nu voia cu niciun chip să moară.

    Obsesia pentru control, pentru interdicții și pentru restricții, apare la politicieni tocmai atunci când încep să simtă pierderea controlului. Iar primii care încep să reacționeze irațional sunt oamenii simpli, cei cu probleme psihiatrice. ”Peștele, de la cap se împute”, obișnuia să spună bunică-mea, ”dar de la coadă se curăță”.

    La prima vedere nu pare să aibă legătură, dar când Joe Biden s-a apucat să promită deschis că va elimina combustibilii fosili, sigur la Bruxelles nu s-a gândit nimeni că 3 milioane de gospodării din România se încălzesc cu lemne. Iar în unele dintre acele gospodării se și gătește la foc de lemne.

    Chiar și în Statele Unite, o jumătate dintre cetățeni nu au niciun fel de economii, trăiesc de la un salariu la altul. Să ne mai mirăm că în România pe oameni îi lasă nervii de la incidente în trafic? În urmă cu câteva luni, la precedentele restricții, un grup de scoțieni au pus mâna pe ciomege și au ieșit cu ele în mijlocul autostrăzii, să-i trimită pe englezi înapoi de unde veneau. Iar în Belfast există deja cartiere unde ordinea civică e menținută de grupări paramilitare, în timp ce puștimea de 15-17 ani, care nici nu era născută în 1997, pe vremea Acordului din Vinerea Mare, aruncă cu cocktail-uri Molotov în mașinile poliției britanice. Românii chiar sunt pașnici, prin comparație cu alte națiuni.

    • Michael Collins din Belfast said:

      Iar ai luat-o pe aratura Haralde….Duminica ar trebui sa iei pauza, te ajuta la cap.

      • Harald said:

        Când ai să înveți să folosești un singur nick-name, o să fie abia primul pas ca să te califici pentru o discuție serioasă. Deocamdată, ad hominem e tot ce poți, restul discuției e mult peste capacitatea ta de înțelegere.

    • Calu' lui Spartacus said:

      Ce bine le zici tu in latina, Haralde:)))) O zicala despre tembeli ca tine nu ai?

    • Calu' lui Spartacus said:

      Ce bine le zici tu in latina, Haralde:))) nici nu zici ca esti dus cu capu’:)))

    • Groucho Marx said:

      Care discutie, boule? Bati campii despre tot si toate, faci ce faci si o aduci la neomarxisti:)))) ia-ti tata medicamentele, sa vezi ce bine te simti dupa:))))

      • Harald said:

        ”Cine spune, ăla este”, zicea bunică-mea despre personaje ca tine. Vorbește cu @Obregia, că el se ocupă cu căutat pacienți 😛

    • Bunica si bunicu' said:

      Bunica ta era inteleapta satului, presupun:))) iar bunicul era seful de post….
      Sigur le-ar fi placut sa vada cum aberezi acilea pe net, nebunelule:)))

  2. Ziceți: ”De la ora 7, în loc de știri, aș băga obligatoriu pe toate stațiile tv și radio, 20 de minute de respirație și relaxare cu asceți hindu și călugări budiști aduși să ne învețe calea. Cine nu urmărește programul și nu aplică tehnicile predate este amendat, la trei amenzi, este băgat la închisoare pentru lipsă de patriotism și obstrucționarea tratamentului psihicului național.”
    Înțeleg ideea. Nu e nouă. E cam ca cele ”două minute de ură” a la Orwell. O avem practic acum. Și nu numai la ora 11. Mult mai des. 😦

  3. bunica si bunicu ceausescu said:

    Bunica ta era inteleapta satului, presupun. Iar bunicul tau a fost caine sanitar in primul razboi mondial, dupa care l-au facut sef de post.
    Mai baga ceva despre neomarxisti ca sa-ti justifici leafa:)))

    • Harald said:

      Dacă bunicii tăi au fost știutori de carte, de la unii ca bunicii mei au învățat. Ia zi, ai habar cu ce se ocupau străbunicii tăi? Știi cum îi chema pe fiecare și unde sunt înmormântați? Vezi că trebuie să-ți iasă 8 cu totul.

      Useful hint: ”oamenii noi”, copiii celor pe care i-a adus Ceaușescu la bloc, în orașe, nu prea au habar despre bunicii și străbunicii lor.

      • Bunicu' lu' Harald said:

        Esti mai dobitoc decat credeam. Pana nu mananci cacat nu te lasi.

      • Harald said:

        Mai bine numără-ți străbunicii, deocamdată nu i-ai găsit pe niciunul din cei 8. Pe cine a adus Ceaușescu la oraș dintre ai tăi? 😛

  4. Vasile Roaita said:

    Am banuit eu bine, tactu-marele a descoperit penicilina, era etrusc la origine, vecin cu Walter Lubcke si alti neomarxisti. Mata-mare a intemeiat republica de la Weimar impreuna cu alte femei fruntase din sat.
    Pacat ca tu esti facut din laba.

    • Harald said:

      Se pare că ai făcut o fixație pentru neomarxiști 😛

      • Trotski said:

        Asta-i buna, eu am facut fixatie pentru neomarxisti? Cateodata ai haz, asa trist cum esti

    • Harald said:

      @Vasile Roaita – stabilitatea emoțională a individului își are bazele în copilărie, principala contribuție având-o cadrul familial. Acum recitește-ți comentariile și vezi dacă te califici, în materie de stabilitate emoțională.

      • Sigmund Freud said:

        Tu vorbesti despre stabilitate emotionala, mai tembelule?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: