Era urii portocalii abia începe

Dragnea tre să iasă mâine-poimâine din pârnaie. Oponenții lui politici își freacă mâinile cu bucurie,
le-a fost greu fără el, au rămas țintuiți la pământ, ca un copil al cărui partener de joacă s-a ridicat brusc de pe balansoar.
Cine n-are dușmani, să-și cumpere. Fără dușmani, monotonia prieteniei și solidarității se spulberă, devii atent la detalii, descoperi crăpături, gesturi dușmănoase, analiza duce la dizolvare.
Atomizare.
Opoziția este sursa de viață.
Ne definim prin antiteze, forțe, frecări, ciocniri.
Trump și-a luat Melania și burtierele ne-au informat că s-a terminat o eră.
Dar erele nu se termină atunci când se nasc religii și revoluții.
Erele se termină după ce ele se consumă. Sau când Dumnezeu trimite apă să ne-nece, plictisit de vorbărie și nerecunoștință.
Era Trump abia începe. Se va termina, exact ca revoluția franceză, poate 150 de ani mai târziu, cu o rebeliune în alt colț de lume.
Poate în China sau poate în Orientul Mijlociu.
Sau poate în Germania obosită de creștin-democrație.

A zis Trump: “We will be back in some form”. O prietenă a sugerat că se va reîncarna într-un spanac de ghiveci. Am râs.
Adevărul este că Trump nu va pleca nicăieri, așa cum nici Dragnea nu a plecat nicăieri, doar a dormit un pic de după-amiază că avea cearcăne și-l durea bila.

În ianuarie 2017 eram în Mexic, în România, televiziunile fugarului Ghiță și securistului Felix otrăveau oamenii cu minciuni. Între timp, dușmanul a fost învins și alți dușmani au apărut în rândul celor pe care îi credeam prieteni.
Mexicul a fost condus timp de 71 de ani de un partid care se cheamă Partidul Revoluționar Instituțional. Căci mexicanilor, atenți la metafizica politică, nu le-a scăpat esența acesteia: revoluția e o instituție, ca parlamentul, ca monarhia, ca Biserica.
Revoluția e permanentă ca radiația uraniului din Cernobâl.

Iar epoca Trump abia începe.

Unde sunt eu e cald și cântă Frank Sinatra. Nu am crăpat, deși câteodată mă gândesc că nu ar fi rău. Sunt într-un purgatoriu dragnian, am tot ce vreau dar aș vrea mai mult. Aș vrea să fiu acolo, să ies în Piața Universității, să îmi înghețe urletele împotriva gunoiului pesedist, să se transforme în gratii care să îi închidă pe infractori în pârnăi aerisite din care nu mai pot ieșii 42.000 de ani, până la următoarea încălzire a planetei.
Pe facebook, deputați ai opoziției plăpânde ne cer să apărăm justiția, cum prieteni, că d-aia v-am ales să ne arătați calea. Ne spun deputații că încă suntem în faza în care nu am pierdut tot, că împreună învingem. Mi se pare mie sau sună a reclamă proastă la rachiu de pufoaică?
În Polonia, Bulgaria, Spania sau Italia ies sute de mii de oameni la un protest, milioane în Coreea de Sud. În Mexic, profesorii își pun bandane, ocupă străzi, se bat parte în parte cu poliția. Unii sunt asasinați de statul criminal, dar nimeni nu stă la teorii de ceainărie: suntem în faza de apărare sau de rezistență, am pierdut tot sau mai avem metru ăla pătrat în care să ne înghesuim și să așteptăm miracolele. Să nu uităm, soborul de preoți nu e cu noi ci cu ei.
În librăria Amate din Oaxaca sunt 22 de rafturi cu literatură politică, de protest, Chomsky și Klein, Zapate vive, la lucha sigue! Pe un scăunel de plastic, înconjurat de cărți tăcute despre proteste vocale, americanul patron, să-i spunem Steven, îmi povestește cum a făcut în 1971 facultatea la Berlin și, for one reason or other, all my friends were romanians.
Cum e România acum?
Captivă ca o muscă în bucățica ei de istorie din care nu poate să scape.
E Balcani și practic nu poate biata Românie să își ridice fustița și să sară Alpii, să se așeze pe malul lacului Como și să aștepte înserarea.
Steven oftează și îmi arată cărți despre o altă lume pe care zapatiștii o fac, încet dar sigur, în sierra și îmi spune să le cumpăr căci vin vremuri în care cu toții o să avem nevoie să știm sub ce bolovan să ne ascundem, cum se trage cu un arc cu săgeți și ce plante puse pe rană opresc sângerarea.
Mâine e inaugurarea lui Trump. E cald și cântă Sinatra și îmi amintesc de Suzanne care spunea că speră să îl împuște cineva pe Trump, la inaugurare chiar, ca să nu mai lungim gluma. Iar soțul ei, Dan, dădea din capul împodobit cu barbă albă, ochii albaștri blânzi aprobând ce spunea Suzanne. Da, și el spera același lucru. Ca și cum uciderea unui clovn oxigenat ar readuce lumea în, să zicem, 18 august 2007, înainte ca rahatul să lovească ventilatorul.
Dar jocul ăsta de Piticot pe care îl jucăm noi ne aruncă pionii, atunci când viața lovește nervoasă cu pumnul în masă, în cutele ălea de timp unde nu ai vrea să ajungi.
Uite, noi, cu grațierea și amnistia, am ajunge în anii 90. Ce, o fi rău să ne întoarcem în anii 90? Eram toți tineri, nu aveam celulită și ficatul mărit. Dar atunci erau toți gușații la putere și nu visai să te atingi de ei, Triță Făniță și Culiță Tărâță, Hrebenciuc, generalu Militaru, FSN-ul prinsese țărișoara sub borcan, ca pe o lăcustă, și începuse cu răbdare să îi smulgă picior și aripioară, încet, încet. Dinescu era slab și Petre Roman era la prima nevastă, minerii erau de neatins, conturile lui Ceaușescu golite, nimeni nu vorbea despre Securitate. De ce ai vorbi? Doar învinsesem. Ne spuseseră asta Sorin Roșca Stănescu și Cristoiu, Sârbu și Vântu.
Năstase era o lumină pe lângă ei și uite, anul ăsta se fac 20 de ani de când Niculae de la Prescon a cumpărat ziarul ca să mă dea afară pentru că scrisesem despre cum a pus mâna pe Brașov. Așa erau anii 90.
Să tot te întorci în timp, nu-i așa?
Unde sunt eu acum e cald afară dar e frig înăuntru. Fac cistită la suflet și aia nu se tratează.
Ieșiți în stradă și pentru mine. Ieșiți futu-le muma-n cur de ticăloși.

12 comments
  1. Harald said:

    Foarte inspirată referirea la Piața Universității. Au trecut 30 de ani de la mineriada din 13-15 iunie, iar un gunoi de om ca CTP încă învață noile generații cum să gândească. Dar de data asta e în tabăra progresistă, ”e de-al nostru”.

  2. Eu cred ca America (si poate si altii) se indreapta catre metoda MEBO de conducere: ia fiecare un cupon si-l joaca cum vrea…Biden are in spate o armata de votanti care (din fericire) nu stiu unii de altii intr-o epoca in care incep sa fie institutionalizate idei aberante: genul, rasa, contul in banca sau banca insesi nu mai exista! Daca ne-ar fi povestit cineva (nu noua, ca noi eram satui de!) despre egalitarism in America, am fi zis ca n-a dormit bine sau a fumat prea mult sau amestecat..si iata ca se intampla. JB (ca de altfel si Trump) reprezinta impotenta sistemelor actuale de a produce lideri, totul pare un spectacol de opereta (de data asta foarte trist) si odata terminat: fiecare pe barba lui!

    • Kunta Kinte said:

      Ce zici mai acolo? Care egalitarism? Poti dezvolta, te rog?

  3. Amaranthine Sophia said:

    Nu ieșim nicăieri, lasă să se aleagă praful, dispar specii zilnic. Mai vrei să trăiești ca să ce?

    • Harald said:

      La capitolul ăsta chiar suntem de-acord, lasă-i să se aleagă praful și ne-om apuca noi de reconstruit după. De ce crezi că personajul meu favorit e Noe? 😛

      • Amaranthine Sophia said:

        De ce să reconstruiești? Aduce a Sisif, nu a Noe.

      • Harald said:

        Activitatea lui Sisif e însăși esența naturii umane: omul trebuie să aibă mereu ceva de făcut, că altfel o ia razna. Poate fi considerată un blestem, dar e însăși blestemul existenței.

        Exact ca un câine de sanie, care înnebunește dacă nu trage la sanie, tot așa e și omul, nu e cu nimic mai breaz.

      • Un o6 said:

        @Harald, intre Sisif si natura fiintei umane intra ani lumina. Bou dar hotarat esti. Nici Camus nu ti-ar da dreptate.
        Despre caini nu vorbesc, ca n-ai habar.

        Fuck off, ramane cum am stabilit.

      • Harald said:

        @Un o6 – neam de neamul tău, de la moluscă încoace, n-a crescut vreun câine, deci n-ai ce să vorbești despre ei. N-am nevoie să-mi dea dreptate Camus pentru propriile mele opinii. Dacă tu ai nevoie, înseamnă că așa ai ajuns să pierzi contactul cu realitatea, din disperare pentru a primi aprobarea celorlalți 😛

        P.S. – chiar și de la câini ai fi avut ocazia să înveți cum se poartă un mascul adevărat și tot te-ar fi ajutat mai mult decât ce ai copiat aiurea de la maică-ta 😛

      • Un oarecare said:

        @Harald, little shit, eu cresteam ciobanesti carpatini sus In Apuseni cand du frecai chestia aia pe care-o vinzi de pulpa undeva in Sud…
        Io-s mot de felul meu, tu de unde vii, vinita?

      • Harald said:

        @Un oarecare – și dacă te-ar fi crescut ei pe tine, tot obțineau rezultate mai bune decât ce-a ieșit 😛

        Nu știu cine creștea câinii ăia, poate bunicii tăi, poate vreun unchi de-al tău, dar tu sigur n-ai învățat nimic de la ei. Moții sunt oameni dintr-o bucată, le faci neamul de rușine prin simplul fapt că te declari moț.

  4. Amaranthine Sophia said:

    Imi place la articolele astea că transpiră dspresie, distopie, nihilism, o lume în descompunere. Mă relaxează.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: