Stând pe loc cu 30 de kilometri pe secundă

Stewardesa spune: vă rog să vă așezați și să vă legați centurile de siguranță.
La 12 secunde distanță repetă: vă rog stați jos.
Roțile avionului nu s-au așezat pe pistă: nu vă ridicați…
Telefoanele bipăie.
Măștile s-au prelins sub bărbie.
Românul nu mai poate sta.
Nu are timp.
Coboară din zbor, e primul la ușă. E primul la zidul în care nu a fost tăiată încă o ușă. E primul care se gândește că aici ar trebui, în viitor, să fie o ușă și el va fi primul la ea.
Aterizăm.
Juma de avion e în picioare. Drept. Vertically unchallenged. Să nu ne spună nouă să stăm liniștiți la locurile noastre. Freamătă, nu au unde să meargă dar stau înșurubați în șube, transpirând, superiori nouă, resemnații din scaune.
Românul, înțeleg abrupt, crede că face ceva dacă stă în picioare.
Simte acțiunea.
Simpla lui postură erectă îi crează sentimentul misiunii împlinite.
Nu contează că nu te miști. Nu contează că ești blocat ca un os de pește pe gât, faci ceva, te ții pe picioare.

Coboară primii 40 de pasageri. Apoi, din nou, ocluzie.
Ochii sunt toți ațintiți în față, măsurând cocurile și glugile norocoșilor care sunt la ușă și știu care este cauza acestei supărătoare așteptări.
Pornim.
Cei din spate, care au ocupat culoarul de când nici măcar nu aterizasem, nu te lasă să treci înaintea lor pe tine, omul care ai zăcut în scaunul tău de pe locul 9 sau 12, de ce au murit tinerii la Revoluție, să crezi tu că, dacă ai loc în față poți să cobori înaintea celui de pe locul 26?

Burduful atârnă ca un gând de bețiv, neterminat, la 3 metri de ușa avionului. Nu are cine să-l manipuleze, e târziu pentru asta. Coborâți pe scară.
Intrăm 100 de oameni în autobuzul plin de urlete de copii care vor ceva.
Sunt singura care înjură, futu-ți gâtul mă-tii de țară, zic.
Și mă gândesc la autocrația din Emirate și la beneficiile despotismului luminat.
Noi avem nepotism întunecat. Polițistul de frontieră nu salută. Dă din cap, aprobând Bună dimineața! primită de la mine, da, da, e bună dimineața, are un serviciu bun, spor de stat în cur pe scaun, spor de noapte, spor de nesalutat, spor de luat cu mâna dreaptã pașaportul.
Pariez cu mine însămi că iar e închisă toaleta de femei. Câștig și pierd în același timp. Câștig că e închisă, pierd pentru că am sperat o secundă că nu e.
Două mierle cu ochelari, cu saboți de infirmiere și salopetă albastră, stau pe telefon la banda de bagaje. Sunt femeile de serviciu, personaje mitologice care nu îndeplinesc nicio dorință. Degeaba le prinzi, mai mult rău îți faci.
Toți pasagerii, ăia de căutau ușile avionului când eram încă deasupra Ploieștiului, formează acum un zid compact în jurul benzii de bagaje.
Sunt la fel de drepți, la fel de demni, la fel de dârzi, la fel de imposibil de escaladat ca pe culoar.
Popor de ologi pe picioroange.
Afară e noapte și mișcare de revoluție a pământului ne învârte în jurul soarelui cu 30 de kilometri pe secundă.
Românul s-a prins că nu trebuie să facă nimic ca să se miște, decât să stea în picioare.
Cel mai bine, în fața unei uși. De avion, de baie, de magazin, de bancă, de birou, de bar.

Merge și gura de tunel. Totul e să nu îi cauți celălalt capăt. Să aștepți să te găsească el pe tine.

14 comments
  1. afilon said:

    Va sugerez respectuos sa experimentati calitatile educativ-persuasive ale meteorismului aviatic. O cantitate judicioasa de flatus reface instantaneu spatiul personal pingarit de nepoftiti si sparge bulucelile cele mai compacte, mai ales daca este produsul secundar al unei diete ovo-lacto stricte.

    Daca nu sinteti o fire combativa, anonimitatea e usor de pastrat jucind putin teatru. Eu insa prefer sa-mi privesc in ochi adversarii si sa le spun cum i-a spus Gheo Mariei: no, ala io l-am facut!

    • Okura Kubere said:

      astea sunt pedepse colective care nu discriminează vinovați de nevionvați și nu e ok!

      • afilon said:

        Se stie de multa vreme, nu poti face omleta fara sa spargi ouale!

  2. Sorin Chereji said:

    Idioți

  3. Harald said:

    Am trecut odată printr-o furtună, chiar înainte de o aterizare la Tg.Mureș. Avionul scutura de ziceai că se dezmembrează, cred că a și trăsnit în el de vreo două ori, iar din când în când mai cădea câțiva metri. Toată lumea stătea pe scaune, cu centurile puse și fără să scoată o vorbă. Doar un puști de vreo 5-6 ani, de fiecare dată când avionul mai cădea câțiva metri, făcea ”Uuuiiiiii” și râdea cu gura până la urechi 😛

    Probabil așa se juca el cu taică-său, presupun că îl arunca în sus, iar el experimenta aceeași senzație pe care i-o oferea și avionul, la fiecare cădere de câțiva metri. Când avionul a coborât în sfârșit sub furtună, iar căderile și scuturăturile au încetat, era deja aliniat cu pista și termocentrala de la Iernut se vedea că rămăsese deja în urmă. A fost cea mai civilizată debarcare de pasageri, nu se înghesuia nimeni nicăieri și toată lumea părea hotărâtă să se comporte ireproșabil. Până și polițistul de frontieră mi s-a adresat inițial în engleză …

    • Politistul de la frontiera said:

      Si dupa aia te-ai trezit si ai dat cu capul de noptiera, iar bati campii, fraiere:)))

      • un oarecare said:

        Nu iarasi, permanent.

      • un oarecare said:

        La cat o freaca cu bunica samd , ma convinge cu fiecare post ca a crescut la orfelinat. Nimic impotriva. Doar otrava din suflet. Vai de pula lui.

      • Harald said:

        @un oarecare – ce s-a întâmplat, te-ai uitat iarăși în oglindă? 😛

        Tot în Noua Zeelandă ești și tot mergi la vânătoare în fiecare săptămână, cu Kalașnikov-ul tău fabricat în Rusia și cu câinii crescuți în Apuseni? 😛

      • un oarecare said:

        @Harald, dupa cum spunea buna-ta, nu te guta grija, io-s ok 😉
        PS Aici e plin sezon de vanatoare ☝️

    • Okura Kubere said:

      se mișcau cu grijă să nu le cadă rahatul pe cracul de la pantaloni

  4. Gabriel T. said:

    I-auzi, bravo!
    Ai uitat sa menționezi și obrăznicia pe care o pot manifesta int-o milisecunda acești bravi ambasadori călători in cazul in care ai tupeul sa ii intrebi de ce se bagă in fata!
    Așa au învățat in ultimii 30 de ani: băgatul in fata este cheia succesului!
    Pup!

    • Harald said:

      Nu poți să întrebi un neanderthal de ce se bagă în față, lucrurile astea se pot termina extrem de prost pentru cel care întreabă. Așa cum n-ai întreba un bivol de ce se bagă în față, fiindcă ar fi complet lipsit de sens să-l întrebi așa ceva, la fel nu-l întrebi nici pe un neanderthal 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: