Cum te poți apăra de tine însuți?

Lena nu bâjbâie, se duce direct în sertarul unde sunt amintirile din 1941, când maică-sa, Alexandrina, avea nevoie de ajutor și a adus o femeie să melițeze cânepa, nu știa carte femeia dar le-a spus copiilor așa: ascultați la mine că vin vremuri grele când o să vrem să iasă morții din morminte ca să intrăm noi în locul lor. Nu știa carte dar a știut că așa o să fie.
Și ce urgie a fost dar eu nu credeam atunci că Ceaușescu a murit degeaba-cât l-am urât eu pe Ceaușescu, am ajuns să zic că pe vremea lui a fost mai bine. Nu că aș fi avut salariu mare, ca profesoară de rusă nu aș fi reușit să trăiesc din banii ăia și nici din banii lu bărbată-miu nu ne ajungeam, dar mereu am avut noroc, am primit prima mea rochie de la o vecină pe care am ajutat-o să mulgă două vaci, că o dărâmase a treia de pe scăunel și își spărsese capul și eu am salvat-o și mai târziu i-am spus că nu am decât sarafanu de școală, nu am altceva, dacă vreau fustă și bluză, tai sarafanu pe la mijloc și-mi fac fustă și bluză și mi-a dat o rochie de mătase naturală, mov, cât am iubit eu rochia, dar mi-au furat-o în facultate unde am ajuns pentru că tata i-a spus mamei: Alexandrino, trebuie să-ți dai averea, că vin vremuri negre și oricum o să-ți ia totul comuniștii și mama a zis cine-s mă și ăștia, comuniștii? și nu a dat averea dar ne-a dat la liceu pe mine și pe sora mea. Dar asta după ce tata, care fusese dat dispărut pe front, la Stalingrad, s-a întors, după 2 ani s-a întors, noi eram cu popa în clasă când a intrat un copil strigând că învățătoru Gheorghiu s-a întors de la război și am fugit toți, cu popa cu tot, către casă.
Mama torcea, îi făcea deja de 2 ani pomeni lu tata și a văzut pe geam doi soldați care se tăvăleau la ea în bătătură și a zis: cine-s mă ăștia de și-au găsit taman la mine în bătătură să se tăvălească? Erau tata și ordonanța, plini de păduchi, se tăvăleau să scape de păduchi.
Alexandrina, vinde tot că o să-ți ia tot comuniștii. Cine-s măi ăia?
Comuniștii au venit și nu erau comuniști, erau ruși și l-au prins pe unchiu Stelică și l-au bătut de l-au omorât și l-au aruncat în șanț.
Ochii Lenei se umplu de lacrimi. Unchiu Stelică a mai murit o dată, între gogonele și castronu cu fasole bătută, azi 26 aprilie 2021, la 76 de ani de la prima moarte.
Ce zici, o să fie mai bine vreodată?, întreabă Lena și așteaptă ca un copil numărul de magie când saltimbancul umflă și apoi împletește un balon în formă de pudel.
Mereu va fi cumva cum a mai fost, cu buni, cu răi, cu proști și cu isteți, cu șmecheri și descurcăreți, cu oameni care cad mereu în picioare, cu oameni care sunt numai picioare, miriapode. Și când spun asta dau peste știrea că 400 de parlamentari, printre care Ady Năstase, Gaby Oprea, Tudy Funar, Petry Roman, Geny Nicolicea dau în judecată statul ca să-și recapete pensiile speciale.
Și apoi mă gândesc la Lyvyu Dragnea care o să iasă din pușcărie și o să vrea și el pensia specială.
Și stând așa, pe ciuci, decojind ceapa internetului, dau peste povestea de mai jos și ce să vezi, verific, da frățiorii mei, fiul lui Iulian Vlad e tot acolo, la Secretariatul General al Guvernului, consilier superior la Corpul de Control al Primului Ministru, nimic nu-l urnește.

Femeia care nu știa carte dar știa viață, a spus așa: ascultați la mine că vin vremuri grele când o să vrem să iasă morții din morminte ca să intrăm noi în locul lor.
Dar s-a înșelat. Vremurile ălea nu au venit. Doar nu au plecat niciodată.

În 2017 a murit ultimul șef al Securității, generalul Iulian Vlad.
Bătrânii spun: era un patriot, un luptător, dacă nu era el, eram și acum sub cizmar. Bătrânii zic: dacă nu era el, ne ocupau rușii.
Bătrânii subliniază: dacă nu era el, ne luau ungurii Transilvania și bulgarii ne furau castraveții, ca Iugoslavia ajungeam de nu era el.
Bătrânii ne reamintesc triumfal: dar a fost el.
El, generalul, patriotul dar, totuși, securistul avea un fiu. Fiul lui trăiește și muncește, ca și tatăl său, pentru țară. De 15 ani neîntrerupți, indiferent de guvernare, fiul fostului șef al Securității muncește la Corpul de Control al Guvernului.
A fost acolo începând cu Năstase, a trecut prin Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Ponta, Cioloș și cei trei trandafiri care i-au urmat acestuia după alegerile din decembrie 2016.
Dacă e ceva cu care sunt de acord cu Dragnea Liviu Nicolae este afirmația că Securitatea conduce țara. Da, telefoanele sunt ascultate, da, există protocoale de colaborare între SRI și parchete (încă de pe vremea colegului împușcat în eșarfă), da, avem tone de mandate, mult mai multe decât media europeană.
Securitatea trăiește în fiecare partid politic din România, Securitatea a infiltrat partidele noi, Securitatea mărșăluiește la Pride dar duce crucea și alături de Noua Dreaptă, Securitatea ia bani de la Soroș și organizează festivaluri de artă și design dar și mănâncă mici și râgâie la serbări populare, Securitatea are firme de publicitate dar și de salubritate, are televiziuni mereu aproape și linie directă cu Dumnezeu prin intermediul preasfinților, Securitatea e în consiliile locale și în cele de administrație, în Academie și în asociațiile de locatari, în coaforuri și mânăstiri.
Securitatea scrie discursurile lui Dragnea dar și pe ale lui Orban, Securitatea alege iile Olguței, Găbiței și Vioricăi, e în succesul analfabeților și în victoriile precupeților, scrie listele de doctoranzi și numește directori de muzee.
Securitatea nu mai este de mult timp o instituție în România.
Este fundația pe care a fost construită societatea noastră post-comunistă.
Fără fundație, se dărâmă întreaga Românie.
Nu ai cum să zici toți acoperiții să iasă la lumină, bre Căline.
Nu e destul soare pe cer ca să arate marea de descoperiți. Nu ar mai rămâne îndeajuns de mulți oameni pe lângă care să întemeieze măcar un comitet de numărat descoperiții.
Securitatea e indestructibilă pentru că Securitatea suntem noi.
Și cum te poți apăra de tine însuți?