Basm cu milițieni și sărbători de Paște

Adevărat a înviat!, recunoaște cumva neconvinsă, ca un copil care e silit de mă-sa să-i dea jucăria lu văru-său mai mic, doamna de la bucătăria pensiunii. Are halat alb și mască neagră, de ninja, de gâde, și, de sub ea, vocea mică împinge drame, cum a murit bărbac-su, într-o lună s-a stins de cancer la plămâni, că i-a ieșit o gâlmă pe gât da` n-a băgat-o-n seamă, lucra la negru în Germania și pe unde n-a muncit săracu, dar la negru, că n-avea studii săracu, în construcții și într-o lună s-a prăpădit așa că doar fiică-sa a fost ieri la Înviere cu o prietenă și în timp ce vorbește ochii sunt lipiți de televizorul dat pe România TV și acolo scrie așa: după un an de suferință, primul Paște în libertate.
Ce libertate, măi nătăfleților, mă lasă cu drobu-n dinți și mâinile pipăind ceafa, nici eu nu am asigurare medicală.

Nici vulpile și pisicile și câinii, aricii și pârșii nu au asigurare medicală și hoiturile lor înșiră 390 de kilometri de drumuri cu mașini nervoase tăind lanuri de rapiță, vii, pășuni, sate cu antene parabolice și mături la porți și orașe unde simți tristețea Siberiei, cu blocuri căzute-ntr-o rână și magazine pe care le cheamă Ely, Nely, Flory.
Nu e nimeni pe străzi, nu e nimeni la porți, după Focșani mașinile se înșiră în spatele uneia de polițiști mârleți care merg fix pe mijlocul drumului, cu 60 la oră, că așa vrea pula lor, da? și niciunul din merțurile, beemveurile, audiurile care sosesc cu 140 din spate nu are curaj să se bage, deși e dreptul lor, e dreptul lor să depășească dacă nu-i linie continuă și dacă respectă viteza legală, nu? Dar toți au o țuică-n plus în ei, toți au o bere sau un vin așa că mai bine nu riscă, mai bine calcă frâna și înjură. Pe geamurile lăsate jos, că sunt 26 de grade, ies înjurături fierbinți se cațără pe stâlpii cărora le-au crescut berze în vârf.

La televizor zic că județele ăstea sunt codașe la vaccinare. Normal, că nu-i nimeni acasă. Juma de Românie în Anglia, Germania, Italia și pe unde or mai fi. Nu-i nimeni acasă, nu-s zidari, șoferi, electricieni, asistente-uite, fac reclamă la radio că poți să faci școală sanitară, chiar dacă nu ai bacalaureat, 3 ani durează, înscrieți-vă acum, bucătari, chelneri, croitorese.
Nu avem tâmplari, brutari, cofetari. M-am chinuit să găsesc o femeie să mă ajute la curățenie. Duamna de dinainte nu a mai putut să vină că s-a făcut dădacă. Nu mai există femei care să vină la curățenie. Trebuie să importăm sri lankezi sau nepalezi. Să lucreze și șerpași în depozite, la supermarketuri, că nici acolo nu mai sunt oameni: angajăm vânzătoare! scrie pe coli A4 cu pixu.
Nu avem curelari, grădinari.
Dar știți ce avem?
Polițiști.
Pensați.
Odicolonați.
Dacă tot avem atâția, poate face ministeru de interne în colaborare cu primăriile (care sunt stăpânii Poliției Locale) magazine, depozite, antreprize de construcții, cofetării, tâmplării, pantofării, în care personalul să fie ales din rândul polițiștilor. Să-mi găsesc femeie de serviciu un milițian pe care să-l închiriez de la firma de curățenie a miliției, să-mi facă pingelele un milițian de la atelieru ministerului. Să-mi iau savarină de la cofetăria Dulce mângâie pulanu.

Am rezolva problema de resurse umane.
Am da de treabă hoardelor de chipie plictisite.
Ar face bani la buget.

Sunt 26 de grade și aerul tremură deasupra fostului CET pentru care au primit bani, nu știu câte miliarde de lei, să-l refacă-deși lumea are centrală acum, adaugă doamna Gina-dar nu au cu cine să refacă CET-ul, l-au închis acum niște ani și din când în când mai dărâmă o bucățică din el, nimeni nu se grăbește dar de ce să pui oameni să facă ceva ce poate să facă timpul. Și timp e destul.
Inexplicabil, ca un ecou rătăcit într-un fund de prăpastie, în fața CET-ului apare un pui de căprioară. Câinii încearcă s-o prindă dar ea se ridică în aer și nu mai coboară, e suspendată la 2 metri de sol și-mi zic că așa trebuie să se termine optimist o nuvelă de Cormac McCarthy despre al patrulea război mondial.
Cu un Paște petrecut la Suceava.