Prietena mea Sorina a fost ieri la dezbaterea Frontline la care au participat doamna Oana Gheorghiu de la Dăruiește Viață și doctorul Raed Arafat.
“E curat Traian Băsescu.”
Nu doamna Gheorghiu. Dânsa, cel mult, e doamna Maria Băsescu.
Doctorul Raed, secretar de stat în Ministerul de Interne, este exact ca Băsescu.-așa a spus Sorina, nicidecum oripilată. Cum nimeni nu a fost oripilat la sfârșitul celor 2 ore și 45 de minute de dezbatere când spiciul mumei SMURD-ului a fost chiar aplaudat.
Ce a vrut să spună Sorina?
Că doctorul sirian are vorbele la el, că le asmute asupra ta ca pe o turmă de pisici flămânde, care miaună, se freacă de tine, îți vâră coada în gură și te ceartă că nu le dai de mâncare. Vorbește mult, rar, apăsat și tare domnul Raed. Are o demnitate evidentă, o sensibilitate contondentă și o logoree care îngroapă întrebările sub avalanșe de vorbe.
Dacă încerci să îl întrerupi se supără. Asta nu e o dezbatere, plec dacă nu rezolvați problema. Păi unde să plecați, abia ați venit. Haideți să nu-l supărăm pe domnul Arafat. Doamna Oana Gheorghiu pune o întrebare și cere sinceritate. Întreabă dacă doctorul Arafat și-ar fi internat copilul într-un spital românesc în noaptea cu pricina. “Dar fiți sincer domnule Arafat, nu ne…”
Doctorul Arafat e nervos. Ridică tonul. “Vă rog să nu ridicați tonul la mine.” cere doamna Gheorghiu. “Dar nu mă întrerupeți, nu mă întrerupeți!!”
În sală se murmură. Băi frate, asta îl enervează și omu pleacă, să nu-l mai enerveze.

Începe o perorație lungă. Cu date, cu număr de salvări, cu explicații și referiri la situații similare din alte țări. Orice oraș din lumea asta dacă trecea printr-un astfel de dezastru ar fi avut unitățile spitalicești depășite. Nu puteam să băgăm toți răniții, 88 în stare gravă la arși și la Floreasca, mutam dezastru din stradă în spital, era imposibil. Trebuia să împrăștii răniții la urgențe, așa se face. Ministerul Apărării mi-a dat 2 avioane și SMURD mai are 2 avioane, dar trebuiau medicii să solicite transferul. Eu nu pot să fac nimic. Când în alte țări au fost dezastre similare și sistemul medical a fost depășit, pacienții au fost mutați în țările din jur, dar zborurile erau scurte, 50 de minute cu elicopteru, nu 2 ore cu avionul cât facem noi până în Olanda.
Adunarea e mesmerizată, Oana Gheorghiu stă să pocnească, Raed cere să nu fie întrerupt. Aflăm că sâmbătă medicii israelieni erau deja aici, discutând transferuri, duminică a venit oferta Belgiei prin ministerul belgian al apărării, apoi ambasada Olandei a zis că ajută și ea iar medicii belgieni au fost rugați de colegii olandezi să facă și pentru ei trierea bolnavilor care pot fi transferați. Deci duminică. Vorbele cad monotone ca darabana bătută de pietricele pe burta mașinii.
Lumea ascultă dar nu știe ce, îngropată sub cuvinte care se aștern peste coșciugul dezbaterii noastre. Care dracu e dezbaterea că nu se dezbate nimic, Arafat este Sheherezada.
Ba nu. Este Traian Băsescu. Curajul lui de a veni la dezbatere, de a răspunde întrebărilor, de a se lua de piept cu societatea civilă, de a spune..hop, ce a zis? “Noi nu transferăm din lipsă de competență ci pentru că am avut oameni competenți puțini pentru astfel de situații”.
Multă lume competentă, puțini oameni.
Timpul trece, microfonul e încleștat în mâna lui Arafat. Recunoaște că s-a greșit cu părinții lui Alexandru care au ajuns în Bruxelles iar băiatul lor rănit în Austria. Care e problemaaaa? S-a recunoscut, li se decontează biletul. Dar în afară de asta, unde s-a mai greșit?
Nu s-a greșit nicăieri. Intervenția a fost fără greșeală. Gestionarea spitalelor în caz de dezastre? Nu s-a greșit. Doar cei care arată cu degetul fără să aibă informații complete, ei au greșit și greșesc.
Sala geme sub reproșul lipsei de solidaritate. Arafat e pornit. Spune că noi ăștia, de dăm cu rahat în activitatea lui și a colegilor lui, suntem vinovați pentru crearea unui vid de responsabilitate. Oamenii nu mai vor să se implice pentru că le este frică. Nu mai vor să își asume o intervenție.
Doctorul Raed Arafat ne îndeamnă la prudență. Să cumpătăm cine spune și ce, căci informațiile sunt toxice și media minte și sunt interese.
Să nu ridicăm piatra. Să…
Jap, din spate țâșnește un costum. E agresiv, urlă în microfon. Se recomandă, târziu, este un justițiar de-a stânga doctorului Arafat, la rândul lui medic. Plastician. Nu rețin numele. Îi cere imperativ doamnei Gheorghiu să lase microfonul jos ca să poată el să vorbească.
Spune că sunt camere sterile. Sala mugește. Chiar și tata SMURD îl contrazice, încearcă să îl calmeze. Știm toți despre cele 9 milioane de euro investite de băieții lu Oprescu în secția de arși niciodată funcțională. “Există cameră sterilă dar nu e funcțională.”
Se țipă. Se iese la țigară. Se pun filmulețe cu medici străini care proslăvesc activitatea colegilor din România.
Bătălia e câștigată.
Oamenii ascultă, orele curg. Raed este un rockstar în devenire. Vorbește și vorbește și la final mulțumește pentru invitație în timp ce Oana Gheorghiu declară că nu a primit niciun răspuns sincer și că omul este la fel de opac ca sistemul pe care îl reprezintă. Ea nu este aplaudată și nici felicitată și nimeni nu e trist când dispare singură în bezna curții.
Concluzii:
Suntem un popor profund misogin, gata să fie fermecat de vocea tunătoare și siguranța grăitoare a unui bărbat. Pe lângă el, orice femeie pare să-și tragă nasul și riscă să ajungă în borcanul cu eticheta țață.
Traian Băsescu are un frate sirian.
Jumate din noi, ăia, băsiștii, respirăm ușurați. Hai că se poate cu Jucătoru băieți, hai că se poate!!!
După un neamț, în România nu o să vină o femeie președinte.
După un neamț o să avem un președinte sirian. Vă spun.

PS. Două chestiuni. Mi s-a atras atenția că domnul Arafat este palestinian, deși născut la Damasc. Și am aflat numele costumului coleric: Călin Alexandru. Medic plastician Călin Alexandru. Aduceți-mi aminte să nu-mi pun țâțe la el când trec prin criza de 55 de ani.

Test la ora de religie dat de domnul profesor Prunoiu la un liceu mare din București:

1.Ce ar fi făcut Fecioara Maria dacă ar fi primit o invitaţie în club Colectiv?
2.Ce ar fi făcut Fecioara Maria dacă ar fi fost invitată la un marş împotriva Guvernului?

Existau și răspunsuri corecte.
Domnul Prunoiu dorea să afle de la elevi că Fecioara Maria ar fi refuzat cu indignare invitația la Colectiv unde, se știe de la celebrul vindecător-maseur-strecurător de energii-scriitor Ovidiu Dragoș Argeșanu, s-a deschis o poartă spre anticer 6.3. Și nu s-ar fi dus cu sataniștii la Guvern să-l dea jos pe Ponta care a dat zeci de milioane bisericii, cântând “Daniele, te leapezi de sutană.”
Nu știu dacă domnul Prunoiu a fost mulțumit cu răspunsurile date de elevi. Dar știu că eu nu i-aș fi lăsat să scape atât de ușor, cu doar două întrebări.
Eu i-aș fi întrebat și ce părere au ei despre nașterea lui Isus într-o iesle care, în mod evident, nu îndeplinea minime norme de prevenire a incendiilor. Cum își explică scandaloasa primire a darurilor de la magi, 3 necunoscuți pe care nu îi văzuse în viața ei, care probabil doreau foloase necuvenite și încercau să se strecoare în față, cu șpagă.
Aș fi vrut să aflu ce părere au elevii bucureșteni despre modul în care Fecioara Maria l-a “rătăcit” pe Isus pe când acesta avea 12 ani, 3 zile în templu. 3 zile? Ce fel de mamă nu observă că și-a pierdut copilul 3 zile, spuneți-mi voi dragi școleri?
Și tot voi să îmi spuneți cum o femeie destoinică, curată și cinstită a putut să stea alături unei prostituate, Maria Magdalena, de ea vorbesc desigur. Cum să stai lângă o curviștină, fie ea chiar și adâncită în căință. Uite că și Dragnea se căiește și chiar și lui Ponta îi pare rău de victimele de la Colectiv, dar morții nu-i întorci de la groapă.
Asta aș fi făcut în locul profesorului Prunoiu.
Și aș mai fi întrebat, asta pentru zece cu felicitări, ce ar fi făcut Fecioara Maria dacă Iohannis i-ar fi propus să formeze guvernul împreună cu Liviu Voinea. Și ce ar face dacă Oprea i-ar propune să îi împrumute motocada lui atunci când merge pe Golgota. Aaaaaa, și ce ar face dacă la România TV, ziariștii i-ar cere să facă un miracol în direct ca să-l scape pe Ghiță de pârnaie. Și….

Cici mută și câștigă.
Incompetența și tupeul țățesc trăiesc bine mersi în corpul fostei profesoare de chimie cocoțată în funcții ale căror legături moleculare nu le poate înțelege. Căci Cici Doiciu, director al Direcţiei Relaţii Externe, Cultură şi Evenimente, şi, în acelaşi timp, fost director interimar al Filarmonicii Braşov şi, în prezent, şi al Operei din Braşov, persoană desemnată să coordoneze relaţia dintre Primărie şi instituţiile de cultură din oraş, a reușit, combinând Pepsiul abuzului cu mentosana agresivității, o premieră în România: demisia în bloc a conducerii Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov.
“Comunicat de presă
În semn de protest faţă de abuzurile la care d-na Cecilia Doiciu (director al Direcţiei Relaţii Externe, Cultură şi Evenimente, şi, în acelaşi timp, fost director interimar al Filarmonicii raşov şi, în prezent, şi al Operei din Braşov, persoană desemnată să coordoneze relaţia dintre Primărie şi instituţiile de cultură din oraş) supune de mai bine de un an Teatrul “Sică Alexandrescu”, conducerea teatrului şi, implicit a Festivalului de Dramaturgie Contemporană (Claudiu Goga – director, Mariana Hudişteanu – contabil şef, Oana Borş – secretar literar), a hotărât să îşi dea demisia. Iată, pe scurt, o selecţie aleatorie privind abuzurile făcute de doamna Cecilia Doiciu:
– Odată cu terminarea reparaţiei Sălii Mari a TSA (anul trecut), d-na Cecilia Doiciu a decis, fără să ne fi comunicat în scris baza legală, ca Sala Mare a TSA să fie închiriată de către Primăria Muncipiului Braşov, banii obţinuţi urmând să intre direct în bugetul Primăriei. A fost astfel limitată posibilitatea TSA de a realiza venituri proprii, conform prevederilor legale. La început, aceste închirieri se făceau fără a se ţine cont de programul de repetiţii şi de spectacole al teatrului. Ulterior, în urma unei discuţii ce a depăşit pe alocuri limita bunului simţ, cu o parte din colectivul teatrului s-a convenit ca aceste închirieri să se facă în zilele de luni, zi nelucrătoare pentru teatru. Din păcate, nici această înţelegere nu a fost respectată de către Primăria Braşov.
– În luna mai a anului trecut, a fosct scos la concurs postul de manager al TSA. Directorul TSA a semnalat atunci în scris Primăriei că procedura de concurs adoptată de Primărie încalcă în mod grosolan procedurile legale. La această adresă, d-na Doiciu ne.a comunicat oficial că nu sunt încălcate prevederile legale, pentru ca, după doar două zile,în mod suspect, aceeaşi doamnă Doiciu să ne comunice faptul că acest concurs este anulat. Următorul concurs organizat, aşa cum ceruse directorul TSA, adică cu respectarea prevederilor legale, concurs care nu a avut niciun câştigător (actualul director necandidând). În temeiul legii, după 30 de zile, ar fi trebuit organizat un alt concurs, lucru care nu s-a întâmplat nici până acum!!!
– Din păcate, atitudinea doamnei Cecilia Doiciu, nu este una adecvată funcţiei pe care o are, existând cel puţin două momente în care a folosit un limbaj agresiv şi ameninţător pentru a o intimida pe contabila şefă a TSA, cu intenţia de a o influenţa în luarea unor decizii.

– Nu de puţine ori, d-na Cecilia Doiciu, a dat dispoziţii directe unor angajaţi ai teatrului, subminând autoritatea conducerii teatrului şi depăşindu-şi în mod flagrant atribuţiile. 

– Lucrurile au culminat ieri, când d-na Cecilia Doiciu (în calitatea ei de membru al consiliului de administraţie al TSA), după o discuţie agresivă cu contabila şefă a TSA nu a fost de acord cu preţurile biletelor la spectacolele din Festival (Festivalul de Dramaturgie Contemporană, care va avea loc în perioada 16-23 noiembrie n.r.), cerând în scris ca preţul acestora să fie egal cu preţul biletelor spectacolelor din repertoriul TSA. Acest lucru este fără precedent, domnia sa fiind de acord ani de zile ca preţul biletelor din festial să fie mai mare ca preţul biletelor din repertoriu. Cu atât mai mult cu cât, subvenţia de anul acesta a Festivalului a fost diminuată, cu doar o lună înainte de începerea evenimentului, cu un procent de peste 25%, invocându-se faptul că restul de cheltuieli trebuiesc acoperite din venituri proprii. Evident, această condiţionare de diminuare a preţului biletului de festival, pe care ani de zile nu a cerut-o, este făcută cu rea voinţă şi nu din raţiuni de politică culturală. Considerăm că demersul nostru este necesar pentru a nu deveni complici la distrugerea cu bună ştiinţă a activităţii teatrului şi la încetăţenirea unei practici neconforme cu timpurile pe care le trăim, respectiv imixtiunea (alta decât cea impusă de lege)unor persoane cu funcţii în instituţii administrative în activitatea managerială a unor instituţii de cultură subordonate acestora.

Conducerea Teatrului “Sică Alexandrescu”

Trăgând linie, avem așa: zeci de mii de oameni care ies în stradă să schimbe sistemul. Și Țara Bârsei, acest tărâm unde dinozaurii nesimțirii trăiesc într-un Jurasic al țărăniei tutelare. Unde o madamă bine conectată, vârâtă până-n plăsele în tortul administrației, are tupeul ca acum, în acest noiembrie al revoltei, să continue să se comporte discreționar cu o instituție de cultură de care o despart eoni de bun simț.
După ani de zile de bătălie cu o primărie condusă de plăieși, regizorul Claudiu Goga a cedat. Cici mută și câștigă.
Brașovul candidează la capitala culturala europeană în 2021. Cu Cici, Scripchi și ceilalți șaormari în frunte, sigur va câștiga locul I la cultura kitschului și a ciobăniei cu ștaif.

Când a fost explozia de la blocul din Romană? Pe la sfârșitul secolului trecut, nu-i așa? Atunci trebuie că a fost, `98-`99. Niște băbuțe au fost trimise în pliculețe de zahăr la Doamne-Doamne de explozia țevii de gaz iar locatarii au fost mutați dar nu s-au mai întors niciodată pe Dacia sau s-or fi întors, mai știi, ca să admire hotelașul, crem, cu termopane și geamuri tăiate în ferestre de cabană alpină, iolari-huuuu, Hotel Duke îi zice, Hotel Duke crescut falnic și miraculos pe locul casei lor pulverizate de scurgerile conductei. Am fost atunci la Compania de Gaz, care-i treaba băieți, așa am întrebat și ei mi-au spus că infrastructura e de pe vremea lui Cuza și că nu au bani să o înlocuiască și că reumatismul ăsta al țevilor o să ducă la multe explozii dar asta e, ce să facă dacă nu sunt bani?
În România avem 1000 de explozii și incendii pe an de la acumulările de gaz zice presa , Cuza e de vină, tu-l în cur cu ocaua lui cu tot. El și legionarii și comuniștii și Ceaușescu. Nu noi, noi suntem inocenți, suntem de plâns noi care trebuie să cârpim greaua moștenire, să-i schimbăm bordurile lu greaua moștenire, să aruncăm sute de milioane de euro pe studii de fezabilitate să vedem dacă greaua moștenire este fezabilă sau a căzut măgăreața pe noi să o schimbăm pe greaua moștenire, tu-l în cur pe Cuza, ce bine că a ieșit Gigi în fața lui în topul Mari Români.
Asta cu 1000 de explozii și incendii pe an e din 2003. Poate or fi mai multe acum.
Și se pupă perfect, în acest Aperol Spritz încântător, cu sistemul de reabilitare termică al blocurilor.
Căci ce poate să fie mai compatibil decât explozia dintr-o acumulare de gaz și polistirenul expandat, neignifugat, folosit la majoritatea blocurilor din București care s-au reabilitat termic? Știți cum arde polistirenul expandat când vii cu brichețica lângă el? Cam așa, băgați un ochi pe linkul ăsta: http://www.zvoner.ro/izolarea-termica-cu-polistiren-a-blocurilor-ce-se-intampla-in-caz-de-incendiu/
Așa arde și așa o să ardă juma de București iar norul negru se va vedea din satelit, el și marele zid chinezesc. Marele nor negru în care se va topi capitala și greaua ei moștenire îmbrăcată în polistiren expandat, roz și bleu și galben.
Mergeți la administrațiile de locatari și vedeți pe ce ați dat banii. O să fiți uimiți câți locuiți pe un rug de lemne udat cu motorină iar călăul e acote, agitând o torță.
Cereți să se recupereze sutele de milioane de euro ciordite de marii corupți, Voiculești și Udrea, Videni și Oprești. Sute de milioane de euro ar fi mai mult decât îndeajuns să se vindece sistemul de furnizare a gazelor din București și chiar să se înlocuiască polistirenul asasin cu unul ignifug.
A trecut vremea lui “ieșiți din casă dacă vă pasă”. Trebuie să vă pese, de data asta este chiar vorba despre curul vostru.

Văd pe net ode aduse benevolenței corporațiilor care au sărit acum să ajute familiile victimelor din Colectiv. S-a făcut chiar și o o listă cu ele, se aruncă pe facebook cu “respect cutărică” și “bravo cutărelule”, departamentele de CSR pun la cale campanii. Cum să facem să ajungem și noi în față, să prindem niște colivă, poate-un ștergar, măcar pantofii mortului că-i cumpărase alaltăieri și sunt marcă americană.
Corporațiile au simțit rost de chiverniseală și s-au băgat în față, cu figuri trase și rimelul scurs pe obraji. Dă și mie niște share of voice, dă și mie niște share of market. Comitetele și comițiile au decis să nu mai difuzeze publicitate, să respecte doliul național dar aceleași comitete și comiții nu s-au gândit să ceară un 2% de la spenderii de publicitate să doteze spitalele românești rupte-n fund.
Să privim înapoi cu mânie. 4 mai 2015. Am scris asta.

”Tu lucrezi în publicitate, sigur ai acces la finanțări, sponsorizări, d-ăstea.”
Așa îmi spun pretenii și cunoștințele și rubedeniile, crezând că le ascund bucățica aia de prăjitură din care, dacă ar mușca, ar putea să penetreze prin gaura cheii direct în portofoliul corporațiilor sau afaceriștilor care, iaca, au bani să dea pe un spot 50.000 de euro, de ce nu ar da pentru campionatul de citit viteză sau aplicația de împrăștiat ghinionul sau…
Geaba le zic: frățiorilor, în 15 ani nu am pupat vreun ban de la corporații. Uite ăștia cărora le-am pus pe policioară o plasă cu premii, ăstora deci când le-am zis că scot o carte și dacă pot să anunțe și ei intern amploaiatul că fata aia de face reclame a ouat de data asta o carte, au zis că nu se poate, că ”dezgolit” și ”sutien” sunt cuvinte care nu cadrează cu imaginea lor imaculată și mi-au trântit geamlâcul ghișeului peste degete.
Și asta a fost.
[…]
Dar să nu mă avânt.
Poate că nu am avut eu o cauză demnă de biznismenii ăștia. Poate că nu înțeleg eu cum e cu imaginea care trebuie păstrată, spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.
Poate.
Acum câteva zile îmi trimite doamna doctor Cristina Goanță un mesaj. Îl las mai jos:

”In prezent, sunt medic specialist ORL in cadrul Spitalului de Urgenta „Sf. Pantelimon” si in cadrul retelei Regina Maria, asistent universitar la Facultatea de Medicina din cadrul UMF Carol Davila.
De asemenea, sunt intr-un program post-doctoral ce studiaza efectele factorilor dietetici si ale imbatranirii asupra tractului respirator superior.
Din 2013, sunt doctor in stiinte medicale cu teza de cercetare numita „Adenozina si stresul sonor”, sub indrumarea profesorului Leon Zagrean.

Dupa absolvirea Facultatii de Medicina in anul 2007, mi-am efectuat rezidentiatul in cadrul Institutului de Fonologie si Chirurgie Functionala ORL „Profesor Dr. Hociota” din Bucuresti.

Am participat la numeroase congrese de specialitate, am publicat lucrari in reviste medicale indexate in baze de date internationale si am castigat, in 2012 si 2013, diploma de excelenta pentru doctoranzi.

In practica medicala, am lucrat si lucrez atat cu adulti, cat si cu copii, efectuand proceduri medicale complexe, care acopera gama afectiunilor ORL, de la diagnosticare, plan de tratament pana la rezolvarea chirugicala a afectiunilor.

Consider ca, in procesul medical, atentia, implicarea si empatia medicului sunt esentiale.  De aceea, pe parcursul tratamentului, mentin intotdeauna un contact apropiat cu pacientul, urmarindu-i progresele si asigurandu-ma permanent de eficacitatea procedurilor efectuate sau a medicamentelor recomandate.

In ceea ce priveste activitatea in spital am avea nevoie de o aparatura de baza pt a putea desfasura consultatiile in conditii bune.
Necesarul imediat ar fi un fibroscop ( sau un sistem de endoscopie rigida cu care sa putem vizualiza spatele nasului si laringele) si niste ochelari Frentzel cu care sa putem investiga pacientii ametiti si cei ce au suferit traumatisme.
Pe locul doi ar fi un impedansmetru pt investigarea urechii si ne-ar mai trebui si niste echipamente pt sala de operatii (care ar costa vreo 5000-6000 de euro dar nici nu indraznesc sa cer atat de mult 🙂. ”

Înșfac mailul și-l trimit corporației. Uite domle ce iepuroi frumos am prins. Ce minune de sponsorizare, ce ocazie strălucită să fandați salvator, să vă aruncați cu pieptul în fața sărăciei și să păliți după ceafă cu latul carnetului de cecuri balaurul nesimțirii medievale care trăiește în unitățile medicale românești.
O asigur pe doamna Goanță că va primi banii, nu are cum să nu primească. Doar nu sunt pentru rufe și pantofi, ci pentru bolnavi, impedansmetru și fibroscop.
Dar canci.
Corporația bate în retragere. Nu mai face d-ăstea. Donații. E slăbită corporația. Are alte probleme pe cap.
Așa că doamna Goanță și cele câteva miare pe care le cere, o fracțiune dintr-un buget de media modest, să se ducă domne la alții, că noi avem săracii noștri. Săracu de director general, săracu de acționar, săracu de director comercial. Săracii, munciții, dezamăgiții de tăierile de bugete și de profituri. Cum să arunce ei pe geam 1000-2000 de euro, cam cât cheltuiesc voios la un retreat cu firma? Dacă doamna Goanță asta îi cheltuiește aiurea? Dacă vine ANAFu, Garda, Interpolu și intră în bucluc?
Dă tu Feher, că tu câștigi mult, lucrezi în publicitate.
Așa că oameni buni, ca să nu o mai lungesc, nu mai mergeți cu căciula în mână la corporații. Săracele abia își trag sufletul.
Și dacă nu le promiteți și desigur, livrați un spectacol piaristic din care să le iasă like-uri, shareruri, blablabla, nu o să vă dea niciodată niciun capăt de ață.”

Asta scriam acum 6 luni. Activat de vederea sângelui, tare îmi e că o să văd mâine-poimâine clientul ăsta ieșind îndurerat pe sticlă, spunând cum s-a decis în bord să se creeze o bursă de studii în numele victimelor de la arhitectură ale incendiului din Colectiv. Sau altceva. Și voi, ăștia de puneți botu la mișcările corporațiilor, o să spuneți bravos, să trăiți, respect, așa da.
Și o să uitați că ele nu dau nimic. Doar iau. Exact ca cea mai mare corporație, BOR, care, după ce a înhățat de pe urma Sfintei Parascheva 5 milioane de euro, nu a dat un sfanț. Doar sfaturi.
Dacă tot sunt gratis, vă dau și eu unul: nu uitați și nu iertați. Și încă unul: ieșiți dracului în stradă.

Maică-mea nu a putut dormi o noapte întreagă imaginându-și cum ar fi ca eu să fi fost în clubul unde în mod evident nu eram pentru că la ora 10 seara vorbise cu mine și știa că sunt la 200 de kilometri depărtare. Maică-mea nu a putut dormi o noapte întreagă gândindu-se la băiatul pe care Antena 3 l-a filmat în timp ce sufletul îi ieșea din corpul stors ca un tub de pastă de dinți de mâinile medicilor. Maică-mea nu a dormit o noapte întreagă pentru că s-a gândit la zecile de părinți distruși, care tastau disperați butoanele telefoanelor primind în urechi: abonatul apelat nu…Maică-mea nu a putut dormi o noapte întreagă pentru că jalea mamelor a creat un câmp electromagnetic care i-a tulburat somnul. Maică-mea nu a pus pleoapă pe pleoapă azi noapte și s-a trezit obosită și a mers la mormântu lu bunică-meu să-l curețe și să-l sape de ziua morților, deși bunică-meu a fost un om cu un caracter de rahat care nu s-a gândit la nimic în timpul vieții și, dacă el nu ar fi avut loc de veci în Bartolomeu, maică-mea ar fi putut să cumpere unul în cartier, mai aproape, ieftin și bun.
Maică-mea nu a putut să doarmă toată noaptea pentru că nu are mormânt și pentru că Udrea nu e la bulău și pentru că Băsescu nu a fost încă prins.
O țară de obosiți.
În care Salvarea e lentă, dar nu atât de înceată ca bunul simț care s-a oprit undeva, pe la Episcopia Bihor și de vreo 32 de ani nu a înaintat un metru. Nimeni nu e responsabil pentru nimic. Nimeni nu își dă demisia. Piedone, Oprescu, Oprea, Ponta, toți au conștiința curată.
Ceaușescu avea și el conștiința curată. Iliescu nu clipește de apretat și pur ce e.
Nimeni nu plătește pentru nimic, trăind cu toții pe datorie, sperând mereu că acel caiet în care e trecută consumația va dispărea miraculos, într-un foc sau într-o inundație.
În 9 luni nimeni nu va mai vorbi despre Colectiv. O să se mai amintească ceva peste 3 ani, când proprietarii clubului vor fi condamnați la 12 ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Și gata. Oprescu, Oprea, Ponta, Piedone, ăștia toți vor ieși la televizor și ne vor liniști, spunându-ne că tragedia asta nu se va mai repeta, că uite, vinovații au plătit, s-a făcut dreptate.
Și maică-mea va dormi liniștită în țara prea obosită să mai gândească.

Asta scriam acum un an, pe 29 octombrie. Cu stupoare realizez că suntem conduși în continuare de Ponta, că Iliescu a urcat treptele Parchetului dar nu e la bulău și nu va fi probabil niciodată, că dosarul Revoluției a fost îngropat și că Iohannis pas cu pas mă face să regret că l-am votat. Desigur, nu poate să facă nimic care să mă facă să regret că nu l-am votat pe Ponta. A trecut un an de când am scris asta. Nimic esențial nu s-a schimbat.

8 milioane de români au cont de Facebook, scria presa în luna iulie 2015.
Like, share, app, event, about, follow, message. Zilnic. 8 ore pe zi.
Normal că și politicienii români trăiesc bidimensional, pierduți în codrul de 1 și 0, nisipuri mișcătoare.
Ponta își rupe piciorul și, din spitalul turcesc guvernează cu click, status, update. Are timp și de un farmville și chiar și de un test din care iese că meseria care i se potrivește perfect este cea de soldat. Se demonstrează însă că a copiat răspunsurile de la Oprea.
Iohannis, omul cu peste 1, 6 milioane de fani, cel care a depășit-o binar pe Merkel și l-a îngenuncheat electronic pe Obama, îi ține isonul.
Îl și vezi, retrăgându-se în capot și șoșoni, în solitudinea autistă a cămăruței unde are laptopul deschis pe Facebook și spunându-i lui, computerului, ca Făt-Frumos scorburei, secretele care îl macină.
Zice domnia sa, cu degețele tremurătoare alergând pe tastatura rece: “Este inadmisibil ca, la cinci zile de la decesul polițistului care făcea parte din coloana vicepremierului Gabriel Oprea, să nu avem încă nicio poziție oficială din partea Guvernului. Opinia publică așteaptă lămuriri și le solicit de urgență domnilor Oprea și Ponta să dea aceste lămuriri. Și nu mă refer doar la partea penală a accidentului, în care din nefericire a murit un polițist care era în timpul serviciului, ci mă refer la latura politică și la lămuriri de ordin general.”

Urât. Victor Ponta se întrerupe din testul de Facebook care îi spune cu exactitate care îi este data morții și, după ce transmite călduroși “la mulți ani” actriței Draga Olteanu Matei, regelui Mihai și tuturor celor cu numele de Dimitrie, îi repede o flegmă pixelată în ochi președintelui celor 8 milioane de feisbuchiști. Zice premierul:  “Obiceiul liberalilor de a politiza orice tragedie mi se pare reprobabil și mi se pare de un cinism extraordinar faptul că domnul Iohannis vrea să profite de orice ocazie, chiar și de moartea unui tânăr, ca să-și aducă propriul guvern PNL-PDL la putere. Acești oameni sunt în stare de orice, au interes politic și atât!
Domnul Iohannis personal, doamna Gorghiu, domnii Blaga și Predoiu i-au făcut curte teribila lui Gabriel Oprea: să trădeze Guvernul și să voteze cu ei. Acum deodată el a devenit inamicul public numărul 1. Acesta mi se pare un mod oribil de a face politică!”

Cu alte cu cuvinte, premierul i-a făcut președintelui poke. Iohannis zice LOL și îl pune pe Oprea cu spatele la wall: “Am avut o discuţie în cursul acestei seri, la Palatul Cotroceni, cu Gabriel Oprea şi l-am sfătuit să-şi dea demisia. Opinia publică are dreptul să fie corect informată. Gestionarea acestei situaţii apărute în urma decesului poliţistului din coloana oficială a vicepremierului a fost catastrofală.”

Victor Ponta trebuie să se întrerupă din corectat textul Mariei Grapini. Îi dă send așa, fără să mai aibă timp să opereze fracturile de logică.  “Azi dezbatem in Parlamentul European in prezenta Presedintelui Comisiei si a Presedintelui Consiliului,problema refugiatilor.Desi duminica Presedintele Romaniei a participat la discutia organizata la Bruxelles,nu a binevoit sa ne informeze cu ce s- a discutat ,care este pozitia Romaniei? Cu o saptamana in urma,la intalnirea cu europarlamentarii romani,i-am cerut in mod expres sa clarifice pozitia oficiala a tarii noastre ! O fi doar presedintele liberalilor?”

Enervat, îi mai face poke o dată lui Iohannis. Poke-Poke sau Double Poke, una dintre cele mai grave lovituri de Facebook. Îi spune deci așa lui Klaus, Klaus-Iohannis, președintele celor mai multe likeuri din lume, îi spune: “Eu sunt dispus la colaborare cu președintele Klaus Iohannis și nu sunt «belicos». Voi merge la discuții și îi voi arăta respectul pe care mi-l arată şi el mie. Din păcate domnul Iohannis are des tendinţa de a ne trata cu aroganţă, «ca stăpânul pe iobagi». Dar eu nu-i datorez nimic și nu am de ce să mă prezint «cu căciula-n mână»!”

Oooooo! Asta da lovitură dragă Victore. Adică mai devreme cu 5 ore îi ziceai la mulți ani lui Mihai, nepotu lui Carol și apoi te iei de el, de nenea Carol când spui că her Klaus te tratează la tine acasă, ca pe iobag. Brava. Mândru că ești român. Mândru că poți oricând să-i fuți muma-n cur de venetic. Cum își permite măi, la tine în țară, să te ia pe tine la rost și să îți zică să dai cu generalul O de pământ?
Klaus, cât are el pagina de mare, se clatină. Face chiar un pas înapoi, unul despre care va scrie o carte la anul. Dar de ce la anul? Uite acum, mai sunt câteva zile până la târg, Gaudeamus sau cum i-o zice. Scrie “Un pas înapoi”, o vinde în 456.000 de exemplare și din banii câștigați bagă niște lecții la logoped. Să facă niște masaj la limbă, că iar s-a înțepenit.
Hai că e timpul să iasă la televizor, să vorbească în fața celorlalți 9 milioane de români, ăia de nu-s pe Facebook.
N-are niciun chef. Își leapădă laptopul, gumarii și capotul și pornește să sfarme tartru în fața ziariștilor care se aruncă asupra lui cu întrebări. Cineva vrea să știe dacă el, președintele românilor, l-a crezut pe domnul Oprea atunci când a zis că nu a știut nimic de accident.
Iohannis i-ar da poke jurnalistului, i-ar da unfriend, i-ar da block, dar nu poate.
Aici nu e pe Facebook.
Tace, încearcă un zâmbet cu subînțeles dar nu-i iese. Atunci cere o altă întrebare.

Țara întreagă dă ignore vieții politice și se întoarce la spart biluțe pe Candy Crash Saga.

În afară de păr, nimic nu îl desparte pe Cristian Tudor Popescu de Miron Cozma. Țâfnă, sprâncene ultramobile care acum se-nchid asupra ochilor mici, acum se-nalță într-o arogantă uimire, urlete în microfon, rictusuri sparte. Și mult tupeu. Tupeu cu care îndoaie pe genunchi realitatea, ca un clovn care înnoadă baloane sub formă de pudeli, săbii sau floricele.
De unde în 1990 CTP-ul avea pregătită praștia cu rahat cu care trosnea între ochi huliganii din piața Universității, acum explică doct la Digi că

“Minerii s-au dus în Piaţă şi au bătut.. acolo nu a fost ciocnire între manifestanţii pieţei şi mineri, cum se crede în ziua de azi. Nu. Minerii s-au năpustit la persoanele civile pe care le-au întâlnit.

Veniseră chitiţi să caftească oameni. Nu puteau să plece nesatisfăcuţi. Voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge în Valea Jiului.

Iliescu nu a avut tăria să le spună în Piaţa Victoriei: stimaţi tovarăşi, vă mulţumesc că aţi venit, dar vă rog să mergeţi la gară, situaţia a fost rezolvată, pericolul îndepărtat, nu mai este nevoie de vreo ciocnire între mase de civili. Cum să spună aşa ceva politicianul bolşevic? Ştia că ar fi fost huiduit. Ştia că o masă aflată în excitaţie se poate întoarce în câteva seunde. A zis: mergeţi şi reocupaţi Piaţa.”

Să vedem ce zicea CTP-ul la câteva zile după mineriadă:
19.06.1990. Adevarul. Spirala Violentei, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu: “Ca pe 13 iunie a avut loc in Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima dl. Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei, odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Presedintele si Guvernul. In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.”

Să vedem ce zicea CTP-ul în 2010 într-un interviu acordat ziariștilor Cristian Delcea și Mihai Voinea.

“Aţi fost în Piaţa Universităţii în aprilie 1990. Cum a început totul?

C.T.POPESCU – A început la 22 aprilie, dar nu ca o mişcare a societăţii civile, a oamenilor de pe stradă. A fost clar o mişcare politică de opoziţie a activiştilor ţărănişti care au ocupat în mod ilegal carosabilul de la Universitate. Asta e grav! Nu ceruseră aprobare pentru nimic. În jurul acestui nucleu au început să se strângă diverse categorii de oameni. Eu am văzut Piaţa Universităţii în mai multe momente ale ei. Piaţa a fost o fiinţă care a arătat în diverse moduri. De la 30-40 de inşi care au ocupat carosabilul, până la aproape 40.000 de oameni.

După care, în faza finală, după alegeri, a rămas o adunătură de declasaţi…100 de inşi, persoane de o condiţie extrem de dubioasă, care stăteau în nişte corturi (in corturi se aflau la vremea respectiva grevistii foamei asistati de medic.n.n.), fără niciun Dumnezeu, în faţa hotelului Intercontinental. Nu s-a intervenit împotriva oamenilor care au format fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Aveau şi ei nişte revendicări. Cereau o televiziune liberă, între altele.

C.T.POPESCU – Păi or fi cerut, dar nu aşa se proceda: continuând să stai cu cortul acolo.

În ceea ce priveşte compoziţia, erau, între cei care scandau, mulţi securişti care nu mai aveau de lucru, foşti activişti de partid care încercau să se recicleze şi în afară de ăştia erau mulţi gură-cască. Dar erau şi oameni sincer îngrijoraţi de posibilitatea revenirii la comunism.

Dumneavoastră eraţi îngrijorat?

C.T.POPESCU – Nu. Mi se părea evident că nu se poate reveni la ceea ce a fost înainte de 1989. Că existau elemente comunistoide pronunţate în acest FSN nu aveam îndoieli. Dar ele existau în toate segmentele societăţii. În toate partidele. Îmi aduc aminte momentul primei apariţii publice, televizate, a Partidului Naţional Ţărănesc. Aştepta toată lumea cu sufletul la gură, inclusiv eu. Mă gândeam cum or arăta oamenii ăştia. Era o aură de legendă: PNŢ, partid istoric. Ei bine, a fost absolut catastrofală această primă apariţie.

S-a produs în februarie-martie 1990. A apărut un grup de inşi încrâncenaţi, îmi aduc aminte de unul, Ion Puiu – figură crâncenă, mai era unu’ – Liviu Petrina. Domnule, nişte figuri agresive… Au apărut în falangă la televizor, uitându-se crunt prin sticlă şi spunând: „Trebuie retrocedat tot ce s-a luat de comunişti, să se dea la oameni, înapoi. Să alungăm lupii!”. Deci un discurs revanşard care a blocat lumea.“

Pe Digi, Miron Cozma spune chiar acum că este victimă, că el l-a salvat pe Marian Munteanu de la moarte și că a fost luat cu japca de securiști și adus la București nu în primul tren ci în al nșpelea.
În redacția Digi, perechea lui spână, CTP-ul, face o spălătură cu apă de gură sfințită și se pregătește să intre în studio să mai facă niște pudeli din baloane pline cu povești de la mineriade.

O țară sărmană dar plină de circari virtuoși.

CNADNR,  Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, fură. Și după ce fură cu două mâini, mai scoate o a treia, mânuța aia crescută din cauza Cernobâlului cu care se ținea până acum de ouă, și cu mânuța a treia mai fură încă o dată.
Scrie despre asta aici http://www.gandul.info/auto/detaliul-legal-care-ii-scapa-pe-soferi-de-amenzile-pentru-rovinieta-13963264 și mai scrie aici http://www.stiri.com.ro/stire-74914/cum-ii-spoliaza-statul-roman-pe-soferi-pentru-o-firma-de-apartament.html#.ViXyodY_v2Q.

Dar mult mai nasol este când fulgerul olimpian al CNADNR pălește la tine în bătătură.
Iulian, partenerul de facto de care vorbeam pe blog acum vreo 4 zile, posedă un autoturism nemțesc. În timpul faimosului sabatic din America de Sud, mama numitului Iulian, făptură plăpândă și ușor înfricoșată de prezența amenzilor în căsuța poștală, a dat fuga și a plătit cele patru amenzi arse de CNADNR pen că fiu-său circulase fără rovinietă. Toate patru procesele verbale au fost trimise nu la o lună, cum zice ordonanța 15 din ianuarie 2002, ci în buza a 6 luni, taman când se făcea că se prescriau.
Un ochi vigilent de birocrat nu a lăsat să se întâmple asta, să scape nepedepsit micul infractor. Nu. Birocratul a identificat automobilul incriminat, care circula fără rovinietă pe 24 și 25 septembrie 2011 în localitatea Românești și apoi, pe 26, la Călugăreni. Apoi mânuța birocratului a scris, pe 21.03.2012, trei procese verbale de contravenție pe care le-a trimis degrabă la Vrâncioaia care, cum spusei adineaori, le-a plătit fără să crâcnească și fără să îi treacă prin cap că există posibilitatea să faci contestație, mai cu seamă când e vorba de 3 zile consecutive când ai fost prins fără rovinetă, adică, vezi bine ești taxat de trei ori pentru aceeași faptă (e ca și cum mă amendezi că am băut la volan, dar mă lași să conduc până la următoarea cârciumă de unde mă aștepți să ies peste 1 oră și mă mai amendezi o dată și apoi, în zori de zi, îmi măsori halena și îmi mai arzi o amendă).

Să revenim. Mama plătește, anii trec, PSD vine la guvernare, Boc e schimbat cu Ponta, Voiculescu intră la pârnaie, mor Patriciu și Păunescu, Iliescu se ține bine și, într-o frumoasă dimineață de aprilie 2015, 3 ani după ce amenzile au fost plătite, vine o scrisorică de la un distins birou de executori judecătorești, ăia de care vuiește presa, Leancă și Măgureanu, care îl anunță pe Iulian al meu că CNADNR îl execută pentru că îi datorează bani. Și că are o zi, 1 ZI, să plătească CNADNR-ului suma de 56 de euro (două procese verbale cu taxă de despăgubire fiecare de câte 28 de euro) și 454,66 lei domnilor Leancă și Măgureanu care…
…vezi bine au și o explicație pentru suma asta. Nu e scoasă din burtă, nu. Ea reprezintă așa:
40 de lei- taxa de timbru investire cu formula executorie.
99,20 lei-cheltuieli necesare desfășurării executării silite
6,20 lei-înregistrare dosar în format electronic
36,46 lei-cheltuieli transmitere cu poșta acte de procedură (TVA inclus)
248 lei-consultanță întocmire dosar executare silită
12,40 lei-formare dosar
12,4 lei-onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).

Pe bune? Cine sunt Leancă și Măgureanu ăștia de oferă consultanță de întocmire dosar de executare silită unui mamut cum este CNADNR care ar trebui să aibă o armată de juriști angajați să facă acest lucru? Ținând cont de ce scria presa în 2014 cum că există 50.000 de dosare de executare pentru amenzi din lipsa rovinietei, avem 50.000 ori 248 de lei numai consultanța din care Leancă și Măgureanu câștigă 2.850.000 de euro.
Numai din consultanță.
Brava băieți. Ținând cont că CNADNR este instituție de stat, mă gândesc că atunci când îți alegi un birou de executori care trebuie să radă 50.000 de portofele de 28 de euro cel puțin, ar trebui să faci o licitație ceva. Cum stabilești care sunt cei mai buni consultanți în executare judecătorească?

Dar, revenind.
După 3 ani de la plata amenzilor, CNADNR se trezește ca dormuza din Alice în Țara Minunilor și activează consorțiul de recuperatori-executori pe care îl pune pe urmele cetățenilor care nu au plătit decât amenda nu și tariful de despăgubire de 28 de euro care a fost abrogat încă din 2012.
Despăgubirea cui? A lui CNADNR, căci atunci când ai rulat fără rovinetă ai distrus drumul, se știe.
În 21.10.014, adică fix acum un an, pe site-ul avocatura.com scria:

“În marea majoritate, instanţele au concluzionat că executările silite sunt abuzive, întrucât tariful de despăgubire nu poate fi pus în executare la doi ani de la abrogarea sa. Însă, chiar dacă tariful a fost abrogat în 2012, CNANDR a interpretat că, de fapt, s-au anulat doar amenzile aplicate și contestate în instanță, nu şi cele care au devenit titluri executorii.

“În astfel de acţiuni am avut câştig de cauză pe fond în calea executării silite, nu ştiu care va fi practica instanţelor în recurs. Vorbim aici despre 28 de euro, la legea specială. O dată şoferii iau amendă pentru lipsa rovignetei, plăteşti, apoi trebuie să o cumperi, pentru a evita o nouă contravenţie. În plus, există acest tarif de despăgubire. CNADNR tratează acest tarif de despăgubire ca o culpă delictuală, întrucât ai fi produs un prejudiciu drumului. Însă nu dovedesc prejudiciul concret, faptul că ai rulat fără rovignetă nu înseamnă că ai creat o pagubă. Şi nu este totuna să asimilezi legea specială cu prevederile codului civil“, ne-a spus avocatul Dănuţ Pleşa Plugaru.”

Dar ce ne facem că băieților de la Leancă și Măgureanu le e fomică. Și nu se opresc iată. Acum 25 de minute, Iulian a primit sms că i-au fost popriți banii.
Ce-i de făcut băieți?