Archive

tara lui ba pe-a ma-tii

portret de roman. la propriu

December 13, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

la 9 dimineata domnu paul strabate decis atelierul de desen, cocotat pe picioarele de 1 metru juma a ajuns din 3 pasi la podium, scapa de caciula si dezveleste o chelie osoasa care-l arunca in extaz pe alexe: ce trasaturi clare, ce profil hotarat, elevii-si chinuie o buca pe scaunele marunte, se trage de cafea si se trage din tigara, nimeni nu vorbeste si domnu paul se plictiseste.

sedinta asta vom invata sa executam portret si domnu paul e modelul, are vreo 60 de ani, plovar si fler la detectat sangele strain: sunteti englezoaica? nu maestre, romanca din brasov desi ma-njura astia pe forumuri ca sunt uguroaica si tocmai intru a 876 oara la guvernare la brat cu ion iliescu, toc-toc, vaierul e intrerupt de sosirea unei cete de pitici blanosi care pun la picioarele maestrului alexe o sticla de limoncello, “facut in casa” se lauda unul din naparstoci, alexe face recapitularea “deci se pune 1 litru de alcool rafinat si lamaie”, nuuuu, asistenta dana il intrerupe cu-o karata: se pune coaja, doar coaja de lamaie nu si frunctu, “e prea dulce” concluzioneaza acru alexe dand peste cap al 5-lea pahar, alelalte 4 de dinainte nu l-au convins, e ora 10 si maestrul e-ntristat de viclenia limoncelloului ” te pacaleste daca e asa dulce. lasa-i mustata lu nea paul, refa nasul”

domnu paul se uita la ceas si dupa o ora fix se da jos sa-si dezmorteasca tzurloaiele, e biciclist si deschide sectiunea “stiati ca?” uimind audienta cu informatii despre occidentu indepartat: stiati ca intre suedia si norvegia e pista de biciclete? la al 6-lea limoncello, alexe devine sincer si se recunoaste depasit de informatie, “sunt departe domle, departeee” ofteaza inmuiat de alcool, domnu paul e de acord dar sterge hotarat invidia de pe fetele noastre: dar sa stiti ca suedezii sunt tristi si depresivi, e mereu intuneric, alcoolul e scump, alexe geme cu inima alaturi de tragedia scandinava, si nici mancarea nu e ca la noi adauga domnu paul: stiati ca in anii 90 au venit bulgari multi in suedia si i-au zapacit pe astia cu legumele lor, i-au rupt va spun, “sunt departe, de-par-teee” tine sa sublinieze evidenta maestrul.

domnu paul e tacut la loc pe scaunel, harsh-harsh, ii sterg nasul, il refac, ii bulbuc un pomete, ii ridic barbia, i-o lungesc, trece ora, e timpul pentru pipi si povesti despre luther: stiati ca el e cel care a distrus credinta crestina? domnu paul e suparat pe protestanti pentru ca n-o duce pe maica’sa care e o deviationista penticostala “si fudula. bea tuica desi e impotriva bibliei, dar ea nu a citit-o, eu insa da”, domnu paul sta cu mama sa in varsta de 83 de ani si se plange de lipsa de comunicare: am trait cu nemtoaice, olandeze, de toate dar maica-mea este singura femeie cu care nu ma inteleg.

stiati ca in amsterdam ai voie sa cumperi 33 de grame de iarba? pana aici, de unde stiti domnu paul atatea chestiuni despre indepartata europa, “depar-teeee” geme umed alexe, domnu paul se catara pe podium si anunta ca a fugit din romania in olanda pe vremea lui ceausescu si a stat acolo 4 ani, dupa care si-a facut veacu prin hamburg si dupa a venit inapoi acasa la penticostala din zimnicea care ii face peste prajit la tigaie, cumva-cumva ii aduce aminte de heringul olandez, da cum ati reusit sa scapati din tara? mi-am cerut drepturile, am protestat, ca goma nu ca dinescu care e un mascarici, si m-au dat afara din tara, bre domnu paul, cum zice colegu pila “am fost si noi la parnaie”, cum adica v-au dat afara din tara?

domnu paul se aseaza tzafnos pe scaunelul cu picioare la fel de scurte ca minciuna eroicei lui evadari din lagarul comunist, ii fac nasu lung, pinocchio, alexe se uita la capodopera si-o declara perfecta in surprinderea fondului modelului, forma e “depar-teeee”. dar prefer fondul fara forma, formei fara fond.

ps. numele personajelor sunt fictive. punct.

doctorul oprescu a operat craciunul

December 12, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

vinul fiert umple paharul, caldura-l inmoaie si-l simt lesinat in mana, turme de tineri in adidasi isi tarsaie picioarele de la taraba lu nea sticlaru la frigaruile care-nteapa kurtosii, copiii zbiara, parintii organizeaza ploi de bani: zi lu tatutu ce vrei, ca-ti ia tatutzu orice, copii supraponderali inghit carnati gigantici cum inghite pitonul indianul, hap, acum ar merge o vadra de suc, colindele urla-n difuzoare dar isteria ghetoului de craciun operat de insusi chirurgul oprescu pe cordul deschis al bucurestiului ma bucura intr-un mod inexplicabil.

niste domni vand miere si palinca, altii ii si fote si carpe brodate-n culori turbate, maramuresene, uite un cap de porc afumat, ceafa lata de parlamentar roman, un tigan se plange ca n-are bani si te-mbie sa-i faci “vanzarica”, intr-o racla de clestar din centru targului niste cetateni imbracati in verde-padurarii desigur-organizeaza o sesiune de comunicari stintzifice cu niste copilasi congelati, telefoanele-n aer, toata lumea pozeaza frenetic bradu si proiectiile aiuritoare de pe cladirea din spate, uite ma ca se poate zice o madama umpluta de mandrie nationala, ca la viena e, aproape, adauga colega cu freza ciocan.

aproape viena dar niciodata viena, ” de ce e romania altfel?” intreaba boia de pe coperta ultimei lui carti, complexe istorice si fractura sociala deschisa, incultura, stat anemic si lipsa elitelor, ponta ranjeste la tv si-si stoarce buboiul nesimtirii in tubul catodic: “asa suntem noi plagiatorii, mai votati”, zapez isteric si franez hotarat pe taraf tv, o blonda si un tuciuriu isi canta tragedia: mama tiganului nu o vrea pe romanca mireasa in casa.

haoleu ca s-a-ntors lumea cu curu’n sus, dan diaconescu nu a intrat in parlament, transmite live din targu jiu unde a ramas sa ancheteze talharia, de sub fereastra izbucneste un acordeon, 8 minute de muzica, un potpuriu de colinde un alt flashmob organizat de sectorul 2 sau poate chiar de nea oprescu, sa-i dea dumnezeu sanatate, ca daca nu ar fi el si luminitele de pe magheru si craciunul de la university place, m-ar lovi depresia.

12 ani de ion iliescu

December 10, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
4 Comments

tata lu maica-mea a murit acum 12 ani pe 10 decembrie. nu m-am dus la inmormantare, eram racita si stateam cu picioarele-n ligheanul cu apa fierbinte si ochii-n televizor de unde iliescu zambea linistitor, ufffff a facut natiunea si si-a sters fruntea asudata dupa atata alergatura, tovarase, tovarase poftim votul meu, numai scapa-ne de nebunul de vadim ca nu mai pupam noi europa. rezultat:

Ion Iliescu (PDSR) 6.696.623 (66,83%)

Corneliu Vadim Tudor (PRM) 3.324.247 (33,17%).

al treilea mandat pentru marele barbat. de stat. care a venit sa stea si nu mai pleaca niciodata.  e-n zambetul de marioneta obraznica a lui ponta, e-n ochiul de peste fiert al lui crin, e-n mustata vicleana a lui dragnea, tata flashmobului electoral teleormanean. la 12 ani dupa victoria incontestabila asupra satanei nationalist-spumegatoare cu ochelari de libelula si clabuci la gura, ion iliescu s-a intors iar la putere c-un scor la fel de baban de la gorj, mehedinti si tele-orman, padurea spalatilor pe creier de antene.

si bunicu era taran din teleorman, avea 4 clase si un portbagaj de skoda octavia de bun simt, nu-i placea politica si nici cind neamul se paruia-n tinda: ion iliescu e lumina noastra, sunteti niste prosti ratiu e mai bun, ba nu campeanu, nici vorba:regele-i salvarea. la 5 dimineata era la munca si la 6 seara horcaia linga noi la televizor, nu-l cumparai pe o bere sau un kil de malai pentru ca, desi tragea ca vita-n jug, avea demnitatea intacta.

pe 10 decembrie acum 12 ani a murit un taran cinstit din teleorman. ar mai fi murit inca o data de vedea miracolele lui dragnea, ce 2 pesti si 3 paini bai isuse, ia de aici: patru peturi de bere si 2 mici si mi te fac senator, chestor, protopop, doctor inginer, zi ce vrei?

sa intru-n pamant. sau mai bine ei.

senzational: poveste de mos niculae cu caini, pisici si aspiratoare

December 7, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

precipitare de final de an, ma zvarcolesc ca gaina fara cap, ma trezesc pe intuneric si pina la ceasca de cafea ma-ncurc in hatisul de treburi marunte, uda florile, sterge praful, uite o firmitura-n in bucatarie, alarmaaa, sa vina cineva urgent sa o curete, pe zi ce trece ma transform in maica’mea, singura femeie din lume care da zilnic cu aspiratoru din 1968, poate oricand sa intre in cartea recordurilor, sunt sigura ca-i o gramada de jeg si pe acolo, ia sa vedem madam feher, cu ce va prezentati?in patruj de ani de aspirare neincetata am strans tone de praf, blocuri de firmituri, lungimea ecuatorului parcursa cu aspiratoru in plimbarile zilnice sufragerie-bucatarie-hol-cele 2 dormitoare, incepem la 9 dimineata, terminam la 10 juma ca ne mai oprim sa mai scuturam un cearsaf, sa mai aranjam o perna, trebuie sa dau cu aspiratoru ca lasa par cainele, lasa par pisicile, doar n-o sa fiu ca nasa-ta.

nasa-mea, anca, e profesoara de romana in comuna dumbravita barsei din brasov, a fost, acum e pensionara si pregateste copiii din comuna pentru examenele astea noi, de capacitate sau cum le cheama, are un borcan de 5 kile plin cu bomboane si eugenii pe hol si acum prin casa ti se incurca printre picioare doar vreo 4 caini, printre picioare daca esti nadia auermann caci 2 dintre ei sunt niste mioritici fiorosi, celelalte doua dihanii sunt niste starpituri cu ochi zemosi-exoftalmici, ii aduna de prin lanturile de cetate cu care ii leaga taranii din zona, da-ti dracului doamna anca, ce tot faceti cu ei ca astia va maninca si urechile?

cu urechile mancate, deci surda, anca-si vede de colectia de caini, in momentul de glorie avea 6 pechinezi, un canis negru, 3 mioritici, 2 pisici normale si garibaldi-pisica surda, 2 porumbei care-si facusera cuibul in hol si scroafa-hap, ca nu mai stiu cum o chema: gela, nela-care isi petrecea juma de zi uitandu-se in oglinda. vizitele se desfasurau asa: ancaaaaaaaaa, ancaaaaaaa, urla taica-miu de la poarta starnind un maelstrom de latraturi ascutite, baritonale, grohaituri si mieunaturi, soneria canina o gasea pe anca in fundul curtii unde dadea de mancare la iepuri, de astia uitasem, venea fuga, usa zbura de perete si in curte se scurgea o maree animala, “anca ce facem ca am venit cu marco”, asta era pechinezul meu care horcaia sub geaca, pregatit sa sara si sa rupa pe genunchi competitia, anca isi pastorea turma si, cu un carpati jumate ud atarnat de buza, deschidea poarta: bine ati venit maaai, ce bine-mi pare sa va vad!

marco incerca sa abuzeze pisica surda, pechinezii sareau sa o apere, canisul stirb zacea sub pian, costel-nasu-miu scoatea din dulapul-vitrina chippendale niste pahare si se dadea drumul la vermuth iar anca facea cafea in ibricul nespalat din acelasi 68 cind maica-mea s-a apucat sa dea cu aspiratorul, “vaaai, mor de scarba” scancea doamna feher c-un zambet ipocrit intins pe fatza apoi iute adauga “multumesc ancuta, ia zi ce mai faci?”, sooooorb, dadea pe gat cafeaua si-n 3 zile ii inflorea un herpes pe buza, de ce nu-i spui domle ca nu vrei cafea? daca se supara, uite si tu in ce hal e mobila asta valoroasa si cartile put a caine, eu nu inteleg cum oamenii pot locui asa.

biblioteca imensa, pe un  perete intreg, se descompunea ca fatza unui alcoolic dupa o saptamina de ceai, dumasurile si jules vernurile de la anca stateau mai intai pe balcon, carantina, cine stie ce paraziti au luat, acum ca locuiesc si cu porcul in casa-“mie-mi plac animalele dar iti spun draga ca asta e prea de tot, au inebunit”,  scroafa saraca a decedat electrocutata si a fost ingropata crestineste pe-un deal, pechinezii s-au dus si ei sa latre cu dan spataru in ceruri si-n locul lor a aparut un doberman, blackie-cum altfel, o fiara ascutita c-un suflet de bunic, pina sa te prinzi de asta lasai sa-ti scape doi stropi de urina pe picior cind spre tine venea sageata, ancaaaa, ajutooor.

capu-n poala, ochiu intors catre tine care-ti comanda sa-l mangai, kishbac si norina amandoi au trecut prin spaima asta grozava. si blackie a murit anul trecut, e-ngropat linga scroafa pe deal, anca i-a pus in mormant si cubuletele delicat-care amestecate cu supa si apa erau mancarea lui preferata, ce faraon, in citeva zile insa, in doliu, la kaufland in brasov, nasa-mea zice ca a simtit o nevoie puternica sa cumpere delicat, s-a executat si in cateva zile, tziring-tziring-telefonul, doamna serbanescu? “da?” suntem de la compania xx, aveti cumva delicat in  casa? “da”, cit sa fie? “pai stati sa vad, vreo 3 kile”, sunteti fericita castigatoare a 3000 de euro, aoleeeu, ce incantare, “e dar de la blackie, poate crezi ca-s nebuna dar iti spun ca dragul de el m-a trimis in ziua aia la cumparaturi si el a aranjat sa castig”, beau cafea cu anca din acelasi ibric, nu l-a schimbat ca din banii castigati si-a luat o plasma, carti, un bax de carpati si si-a reparat troasca de masina cu care ducea tigancile din sat la maternitate, sa fie tratate.

asta-i alta poveste, nu-i de mos niculae, in ghetuta mea am gasit o cafea, hai sarbatori fericite si stati cu urechea ciulita, poate pisica decedata vrea sa va transmita ceva. sau poate auziti macar aspiratorul cu care da maica-mea.

semnele sfarsitul lumii: inundatia din obor

December 3, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
5 Comments

madam boagiu surade delicat-profesionist din rondul de la obor, scrie ceva in chineza jos, probabil numele sau oriental: vita pe plita incinsa cu urechi de lemn, votati-o stimat popor chinez din colentina colegiului 4, va infiinta mai multe cazinouri pentru voi, sa va spargeti banii facuti din vanzarea de chiuvete, tevi si bude de rahat.

mai departe, ciocanitoarea de la hiq zambeste dintr-un banner linga mall cotroceni, vrea o romanie mai buna si candideaza din partea usl la camera deputatilor, are cravata rosie s-un zambet tamp, “to-tul va fi bineee”, exact prietene, probabil pentru tine.

mall-ul fierbe, romanii s-au strans cu mic cu miculitel si cu insignifiant langa ringul patinoarului cu ochii la odraslele care aluneca stangaci, cu picioarele aruncate pe dupa umeri, iu-huuuu, un alt roman rage la microfon niste incurajari, muzica zbiara, romanii mesteca macdo si kfc, gura cascata-bolul alimentar la vedere, connecto-r, cred ca asa se scrie, urca pe scena impreuna cu o sleahta de trentarosi, ce caut eu la mall? vreau sa vad atlasul norilor, filmu fratilor-tatilor lu matrix, “buna ziua”-imi scuip salutul in fatza domnitei de la casa, “buna ziuaaaaaaa”, e greu sa-l acoperi pe connecto-r care incinge romanii, atmosfera incendiara topeste gheata, “la atlasul norilor va rog”, poftim?????, “atlasul no-ri-lor”, acusi?, “daaaa”, ma doare gatul ca dupa o sesiune petrecuta in gura de sarpe.

50 de minute de baie de multime, o doamna pe o zebra cu botul amputat, pe rotile, inainteaza amenintator spre mine, doua bagaboande strambe incearca sa se tina pe tocurile mult mai inalte decat iq-ul lor, tigani se bulanesc, se urmaresc si se-njura, iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiaaaaaaaaaaaaaaaaaa, multimea se dezlantuie ca simulatoarele lu sergiu de la cc in 21 decembrie, e connecto-r care baga primele acorduri din “eu vara nu dorm”. peste 4 ani sigur e in parlament, pe urmele amicului de la hiq care s-a miscat mai dibaci.

“eu vara nu doooorm” fredoneaza o trendarita care intra in sala de cinema in fatza mea, nici iarna, desi stim cu totii ca vara nu-i ca iarna, iata ca se gasesc si similitudini, multimea urla, zdrang, usa se inchide peste dooormm si dau sa respir cind tztztztztzrrr, suna telefonul, e ana, proprietara blonda a apartamentului in care stau, casa e inundata-ma anunta cu respiratia intretaiata, atlasul norilor e avortat spontan, transmisiunea telefonica din obor dezvaluie dimensiunile dezastrului: vecinii sunt cu galeti si lopeti in fatza usii, lopeti?, probabil ca baga o scunsea si cine nu-i gata va fi luat cu lopata.

si mai ce? a curs apa pina la etajul doi, curge pe scara, cum mama dracului cind sunt plecata doar de 2 ore de acasa? ana incearca sa dibuiasca un tap ispasitor: nu ai lasat deschis un robinet cumva?, normal ca nu duduie, oi fi eu mamaie dar nu sunt senila.

banuiesc o exagerare de tipul “din tantar armasar’, deschid usa liftului, n’a fost sa fie, de sub prag iese apa ca la balamuc, in casa fleosc-fleosc incerc sa identific buba, buchetelu de vecini se strange ciopor in usa, cu mopuri, galeti, sfaturi, dar fara lopeti, e caloriferu, ba nu, ia uite e racordu, e retezat, o mizerie de chinezarie zice nea costel, seful de scara, facind lumina asupra cazului, nu-i plac chinezii vezi bine, cui ii plac, in afara poate de madam boagiu?

e prima mea inundatie dar nu m-a facut de rusine: 4 centimetri de apa se intind uniform in bucatarie, cite galeti sa fi fost? 8-10, pielea mainilor s-a incretit, “esti sigura ca nu ai aruncat ceva in chiuveta si s-a blocat si instalatia d-aia s-a stricat?” intreaba ana plina de speranta, un rahat-ii spun eu ca sa pastrez rima, ma sparge cum cauta orice roman sa paseze vina.

cei doi ‘chi” sunt vinovati, si nu vorbesc aici de forta vitala din spatele oricarui lucru din filozofia taoista ci de chi de la chinez si chi de la chitroseala.

din cauza lor, eu iarna nu dorm si bag smotruiala.

marketingul cersetoriei

November 28, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

pe trotuarul din fatza de la megaimage se infrunta 3 tipuri de cersetori: haimanaua vicioasa, care piteste la spate petul de trascau si fumega constant mahoarce, tanara familie de tigani dotata cu copilasul de 2 ani, cu vesnice lumanari verzi tasnindu-i sarbatoresc din nas si batranul cu viata-ntr-un carutz umil si doi caini somnorosi, incolaciti in cutiile de carton.

haimanaua are mereu firmituri in barba si pungute cu chifle-n poala, lumea nu-i da bani sa nu-i bea dar nu stie lumea sarmana ca, filtrate prin paine, spirtu si apa de gura sunt mai bune ca vodcutza, la 3 dupa-masa cind incepe vanzoleala gospodareasca la supermarket, tiganusul-tata lasa filozofia cu baiatu de la chioscu de ziare, se aseaza comod pe braul de beton de la intrarea in magazin, il inhata pe mucos in brate si pune-n scena piesa “handicapul”: privire fixa, capul fuge dreapta-stanga-dreapta-stanga-dreap.., tragedie greaca intr-un singur act la care toate femeile cu frica lu dumnezeu isi fac cruce si scuipa iute banuti, bietu copilas, care din ei? tatal de 16 ani sau fiul? da’ unde-i ma’sa? se-nghesuie cu alte 3 tiganci, chicotesc si vorbesc de hainutze, are un carucior cu niste boarfe ascuns intr-o cabina telefonica transformata in veceu pentru ala micu ca nu mai vorbeste nimeni de pe fix si oricum ce mai e de zis, viata-i de rahat stim cu totii.

pe mine m-a convins kitul de cersit al batranelului: roaba cu farfurioare si trente, caciula de tzutzea si cei doi caini paliti de boala somnului ma trimit la frigider, fac un platoas cu carne de porc, peste si niste legume, dau fuga inapoi, tataitza nu-i si cateaua grasa sta de straja linga bunuri, zic ca o sa numar pina la 60, ajung la 130 si omu nu mai vine iar eu trebuie sa ma duc la serviciu, asez cu grija mancarea pe braul de beton in maraielile dihaniei, un pensionar ma vede : “si eu tot pe el il astept” imi zice alarmat, “vreau sa-i dau banii astia sa-si ia o paine”, flutura 3 lei in mana, “ii spun eu ca ati lasat mancarea, ca eu raman dupa el” ma linisteste.

plec multumita, iote ca mai exista oameni care asteapta dupa cersetori sa le dea bani, tiganu-tata a iesit din tura, se harjoneste cu-o gasca de baieti de 8 ani, betivul face conversatie cu-o tiganca batrana care plimba-un copilas in brate: “unde-i ma’sa?”, baboiul ragaie-un raspuns ragusit “baga-mi-as p..a-n gura ei, ce bataie a luat. e acasa”, betivu zambeste fericit, viata e dreapta. si frumoasa.

 

capatul lumii la numai 40.000 de euro

November 14, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

ghettoul creste canceros pe un camp plesnit si peticit cu pungi de plastic, la dreapta un cuib de vile portocalii cu geamuri tip vizeta prin care sa mitraliezi vecinu, la stanga un palc de blocuri ros-galbene, manca-le-ar mama pe ele de herpesuri, cum au podidit ele pamantu asta lovit de febra, dintr-un banner priveste manios peste pamanturile unde-si pastea pe vremuri oile chiar becali aflat “in slujba crucii”, sunt in prelungirea ghencea, bucuresti, romania, visul imobiliar al oricarei maicutze: daca n-ati arunca aiurea cu banii, aici ar trebui sa va luati si voi o casa, pe pamant.

clar, dar inainte sa purcedem, lasati-ma sa-mi extirp glanda simtului estetic, este o operatiune nedureroasa care presupune o baie de programe ale antenei 1 timp de o luna si o vizita de 2 zile in fetesti, ding-dong, usa se deschide si intram in palatul invidiat al matusicii care a investit cu har in acest colt de paradis dotat cu bariera si ghereta cu paznic cu mustata si pulan, inox, gresie, faianta, termopane, unchiu gabi baga o ora jumatate pina la serviciu iar soata isi mentine silueta cu sprinturi printre tufe, de ce? haite de caini rezidenti ai santierelor parasite o mentin in forma, “nu stiu ce ma fac la iarna, ca magazinu e la mama naibii”, pe de alta parte aveti scara interioara si gradina inchisa cu ziduri de beton de 2 metri, johannesburg curat, pai si ce, nu-i misto in africa de sud?

oricand m-as muta aici, geme plina de amaraciune doamna preda, omu nu-i om daca nu are o casa, cine-o fi aprins vapaia asta sub cazanul dorintelor imobiliare romanesti? de unde vine definitia asta schioapa a umanitatii? si daca e atat de important de ce nu bagam atunci chestia asta in cv, ce tot atata studii, limbi straine si experienta anterioara, nu tata, scrie acolo: apartament de 4 camere in prelungirea ghencea, living largit cu bar, balcon spart, baie de serviciu, parchet laminat si esti angajat.

la masa de duminica, pe scaunele tapitate cu verde, toti sunt proprietari, sunt impliniti, desavarsiti, reprezentati de casele lor, vietile nu au fost irosite, nu-i prinde cu chilotii jos sfarsitul lumii, asta de vine acum pe 21 decembrie-nu vine domle, au anuntat astia ca au descoperit alt calendar mayas si s-au mai dat din oficiu niste sute de ani de construit monstruos in bucuresti sud, fugi draga de aici, am vazut eu pe discovery ca se aliniaza planetele si deja prevulcanii dau semne de eruptie,  ne paste soarta brontozaurilor zice coana mare, asa deci? atunci ma bag si eu la bcr la prima casa. si ultima, la capatul lumii si al timpurilor, fin.

 

 

dimineti cu corpul didactic

November 12, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

termopan la intrare, o fi intrarea artistilor da’ si ei e oameni si le place sa nu-i traga curentu, clap-flap, 14 trepte s-un manechin de straja, hacuit, infipt intr-un par, drapat intr-o carpa verde, bezna, pe-un a4 prins de usa scrie sa nu vii nechemat si daca totusi ai venit sa nu ciocani, sa nu suni, sa nu strigi, sa nu respiri, “odata am auzit un scarpinat la usa, am crezut ca-i vreun caine ceva, cind, un preten: de zgariat la usa n-ai zis, asa c-am incercat” alexi rade gros pe sub mustata cat coada de vulpe, o coada de vulpe la dreapta, una la stanga, roscate si manoase se reped catre ochi, poate sa stranga-n ele mancare pentru o saptamina dar prefera bautura.

e 12 si sticla de teachers e aproape gata, marx, engles si alexi au stins-o, “intra, intra, stai jos, dinsu e pictoru cutarica, dinsu-i maestrul icsulescu”, in debaraua unde beau artistii nu-i bine sa aprinzi chibritu, alcoolu-i peste tot, in aer, in perete, imbibat in domnu din stanga si-n ala din dreapta, intru ca parizeru-ntre cele 2 somitati hirsute, miroase a plovar umejor si-a tutun acru mai dihai ca-n redactia lu observatoru in 94: “si ziceti, de ce vreti sa invatati sa desenati, vreti sa dati la facultate?”, nu domnu alexi, de hobbi, sunt o bogatasa excentrica, tocmai am pus mana pe o mostenire grasa de la un unchi din calafat si vreau sa ma dezvolt personal-pluripotential, “da’ cu ce va ocupati?”, publicitate, “aaaaah” se umfla mustata peste gura de evacuare alcool din dreapta, “pe pascuci il stii?”, domnu cu cafeneaua de pe dorobanti?, “nu duduie, domnu cu agentia, cum dracu-i zice?”, addv, “asa. om l-am facut. la mine pe canapea a crescut”, engelsu din stanga n-are cu ce sa se lauda, maraie frustrat si stinge c-un gat de teachers.

alexi se ridica si da o tura pe la studenti, in picioare, linga sevalete, bidiganesc la niste struguri si mere, harsh-harsh, hasura fuge pe coala, alexi intinde damful de citirica si fumul de tigara, “aici nu-i bine, unde-i volumul?”, “toate boabele de struguri sunt la fel?”, o aguillera cu broboada din craiova si-a facut crochiurile doar cu marcare portocalii si bleu, alexi n-o iarta, jap ii sterge o metafora amara peste mandibula si trece la ochi de aragaz din ..uitecanumaistiu, “n-am apucat sa fac scheletele” zice ochelaristu bubos, “scheletele este pluralul de la schelet. eu te-am pus sa desenezi un schelet”, “asa, asa cum ziceti”, ce dreacu mai conteaza gramatica, un schelet face cit o mie de cuvinte despre scheleti, asistenta dana inhata o bere si preia mustruluirea elevilor, in timp ce alexi se intoarce la cei doi ursuleti care se fac ciunga dupa colt.

si ziceti, orice sarman poate sa invete sa deseneze?, maestrii se foiesc, furculita pusa in echilibru precar pe cafetiera din ’74 sta sa cada, barba tarabostesului din stanga se despica si iese adevarul universal, in goliciunea sa: “da, oricine poate sa invete sa deseneze”, artistu din dreapta se anima, alexi zice ceva de pictorita nustiucare, o celebritate si dinsa care habar n-avea sa desenez o cutie de chibrituri, si de doamna de 42 de ani care a fost coafeza sau contabila sau marochinera si acusi s-a apucat de pictura si a intrat la facultate, cica totusi nu are reducere la film cu carnetu de studenta.

da’ de ce se bat copiii astia sa faca scoala de arte?, “pai ca sa intre-n publicitate, normal. sau sa deseneze personaje de jocuri. nu-nteleg nimic” isi freaca tamplele obosit alexi, flacaul cu scheletele scuipa 150 de lei, si duduca de craiova, si surdo-mutu cu biceps impozant si 3 ofiliti studiosi si demoazela cu ochelari, se strang vreo 300 de para intr-o sambata dimineata de baut cu tot corpu didactic, din autoportretul cu cratita rosie-n cap, vulpoiul alexi zambeste sugubat: “stii ce mi-a zis taica-miu cind eram mic si praf si ma plangeam ca nu ma plac femeile ca-s pitic? bai nicolae, nu inaltimea conteaza ci soclul bai, soclul”.

 

cine mi-a ciordit umoooorul, sa-l ajunga dorul

November 9, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

anul 2000, luna iunie, bucuresti, strada george georgescu, usa zburata de perete, niste trentze intinse prin casa in fuga hotilor, ce-au luat? statia, boxele, casetofono-cdplayero-pickupul meu nemtesc, n-avea nici un an saracutul, cd-uri, casete de-a valma, bani, geaca si ghetutele albastre din olanda, vreo 2 perechi de blugi, parfumul, mi-au ciordit parfumul gabriela sabatini primit de la.. am uitat cum il cheama, e miezul noptii si ma-nfoi toata, sun pe al de sus de la politie si pe al de mijloc de la sri, sun procuratura, sun ziarul.

la 1.10 apare echipajul, geaca de piele, una, doua, trei, pantofi cu scartz, scartz, scartz, oamenii legii are in the house: ati atins ceva? nu domnilor, doar berile astea, doriti? nu prea ar avea voie, ca sunt in timpul serviciului dar o gurita tot ar lua, ar bea si o cafea, ar manca si-un pui fript, masa mare imparateasca, un nene pleaca de nebun prin casa si-o transforma-n copsa mica, praf negru pe mobila alba de barbie din dormitor, praf negru in baie, pe lustra, vaneaza amprente, ii prindem domnisoara, stati linistita, e clar ca sunt tiganii de aici, v-au vazut cind ati plecat, v-au urmarit si jap, asa fac ei.

pai si ghetutele albastre din olanda? iau tot astia domnisoara, tornada ce mai, berile se duc pe gat, urmeaza cafelele, prajiturelele, “scriti: subsemnata feher raluca cu domiciliul in strada, numarul, declar pe propria raspundere ca in seara de.. am descoperit usa casei sparta si urmatoarele articole disparute:..”, gaboru-mi dicteaza, fumeaza si dicteaza, fumeaza, face rotocoale si dicteaza, a facut asta de un miliard de ori, nu va faceti griji, pina maine, hai poimaine, ii prindem, sunt astia din cartier, e 4 dimineata si ma culc in praful negru plina de ganduri roz.

au trecut 12 ani si 4 luni, nicio vorba de la brigada de investigatori, nici urma de ghetute, parfum si colectia de cd-uri, azi dimineata imi zice codin ca peste kiki a intrat un tigan in casa, i-a ciordit portofelul si a fugit, stopstopstop, kiki sta la etajul 3, are camera de supraveghere, lift, 5 soferi ai firmei de la parter fac permanent de straja cu-o tigara-n buza, dar chiar si asa romul david copperfield a reusit sa se strecoare, nu-i de ras, e a treia oara cind fort knoxul kikian pica testul de securitate, tiganii de pe strada au mai ciordit biciclete, trotinete, home-cinemaurile de la subsol, ba chiar si niste magiunuri odata cind nevasta gravida a vreunuia a poftit la dulce, de fiecare data camera a inregistrat spargerea frontului, de fiecare data s-a dus inregistrarea la politie si….gata, s-a notat, scripta manent, urmasii urmasilor nostri vor avea lecturi placute in serile lungi de noiembrie ale unui viitor postatomic: “iote ma, un caz complicat din 2012, un tigan a penetrat intr-un bloc, a sterpelit un portofel si nu a mai fost vazut niciodata. portofelul, muhuahuahua”.

e randul lui codin sa-mi zica “nu-i de ras”, ieri in curtea lu cap srl, confuz un cetatean in costum ecosez, raglan si cu diplomat de piele, prezentand un ecuson amway in piept, i-a cerut susnumitului indicatii: unde-i domne curtea de conturi, codin s-a dat peste cap, a sunat, s-a interesat si l-a orientat pe domnul viorel corodel, cum s-a prezentat agentu amway, catre institutia cu pricina. o ora mai tarziu, colegul cezar l-a vazut pe domnul corodel ciordind gratarul vecinilor de peste drum si luandu-si talpasita intr-o directie necunoscuta. probabil era un fost director de la hidroelectrica, anchetat de curtea de conturi si ramas fara job, care strangea gratare pentru-n rug gigantic, sa arza cu palalaie inspectorii si dosarele si declaratiile si notele, remember, remember the 9th of november.

n-o fi de ras dar tare ma umfla, ce bafta pe mine ca nu mi-au ciordit si umoru in noaptea aia de iulie 2000, il lasasem intr-o soseta murdara linga ghetutele albastre din olanda. vezi bine, murdarirea este buna.

pierderea in greutate si criza de 40 de ani

November 7, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

sana merge la kilostop, a slabit 6 kile in 5 saptamini, fug pantalonii de pe ea ca cristi sima de mana legii, ma uit la colacel, el se uita la mine, hai la kilostop cu tine, scriu un mail, mi se raspunde prompt cu un buchetel de 5 telefoane; doamna feher e adevarat ca ne-ati dat un mail?, da, o sa va contactam sa stabilim o intalnire, la revedere, dupa 10 minute, doamna feher e adevarat ca ati dat un mail?, da, v-am contactat sa stabilim o intalnire, cind puteti?, pai maine la 15, perfect, va asteptam maine la 15, la revedere, dupa 20 de minute, doamna feher, am vorbit mai devreme, aveati consultatie maine la 15?, da, nu puteti cumva la 14.30?, ba da, bine, atunci va asteptam maine la 14.30, la revedere, dupa 18 minute, buna ziua doamna feher, de la kilostop va deranjam, breeeeeee, mai slabiti-ma cu telefoanele, hap, m-am prins, de fapt aceasta e tehnica voastra de a rezolva problemele de greutate.

trop-trop, imi tarasc colacelul pe scarile de marmora ale unui cavou transformat in cladire de birouri, kilostop e la 2, buna ziua, buna ziua, 2 suricate isi ridica privirile negre deasupra biroului de la receptie, imi aduce aminte de bancul cu nutriile: cica un cioban privea calm pe geamul compartimentului de tren peisajul cind deodata zareste un vacar cu ciurda linga linia ferata, jap sare de la locul lui, da geamul jos si urla scos din minti “bai vacarule, bai futu-ti dumniezaii ma-tii de vacar, asa se pasc vacile maaaa”, jap, tranteste geamul, restul burghezilor din compartiment se lipesc de scaune infricosati, calatoria continua, ciobanul priveste linistit peisajul, cind vede un cioban cu-o ciurda de capre, jap, geamul jos, “beeeeei futu-ti pastele si anafura si dumniezaii ma-tii de cioban azi si maine, asa se pasc caprele maaa”, zdrang, geamul, uhhhhh, rasuflare usurata cind se-ndeasa in scaun, una din doamnele din compartiment isi face curaj si ii spune cu repros: “dar domnule, va rog frumos, vedeti cum vorbiti, sunt si doamne si copii de fatza”. pus la punct, ciobanul se plictiseste groaznic asa ca vara mana-n desaga si scoate doua nutrii pe care le aseaza pe genunchi si incepe sa le mangaie destoinic, doamna cu reprosu se-nmoaie si-l intreaba vadit emotionata: “vai ce draguteeee suuunt, cum le-ati prins?”, ciobanul o priveste calm si-i raspunde scurt: futandu-se.

revenind la nutriile de la kilostop, una tasneste de dupa barajul de lemn si curata podiumul unui cantar, descaltati-va si poftiti aici, primesc un cod, al meu si numai al meu dupa care sa ma gineasca mereu computeru si fac contact cu al mai bengos cantar din cate am vazut vreodata, nasa shit, apucati manerul si apasati butoanele, tineti mainile drepte-n fatza.., asa, nutria baga datele; inaltime, varsta, pe ecran apare o silueta si computerul porneste numaratoarea inversa, silueta e rosie, albastra, galbena, verde, ioiiiiii, miiii fricutza, in asteptarea rezultatului trebuie sa tac si sa nu ma misc ca altfel mai ia mama dracului, gata, se printeaza, puteti sa va incaltati zice nutria de birou, pam pam.

pe hartie sunt cerculete si grafice si abrevieri de tipul w.m.p. si c.v.l., impedante si tensiuni, kilostop nu se joaca, doamna doctor ma asteapta in camarutza inghesuita si-mi da 14 formulare: cum ma simt azi, la nivel individual, in relatiile cu ceilalti, cu familia, social, cit de chitita sunt sa fac treaba, apoi imi face niste trimiteri, alte hartii, analize, masuratori, uite si-un pliant verde pe care trebuie sa-l completez zilnic, la ce ora am mancat si ce, ca sa vaza de unde mi se trage cu colacelul, mi-l mangai, saracu’ de tine, esti mancat de balena, ii zic: “doamna, si cu spritzu?” poftim, e inocenta, “o tzuica, un vinisor, cum facem?”,  fara, fara, ochii bulbucati de habotnica in fatza lu’ sexy braileanca, imi traseaza viitorul culinar diminutivat: fara painica, branzica slaba, salatica, rosioara, carnita de pui daca va place, aoleutz in ce rahatel m-am bagatutz.

norina zice: “hai sa facem un suc de fructe”, pai n-am voie ca e cu zahar si are multe calorii si eu am rata de arderi mica si.., “ia mai taci, ca nu-i normal sa nu-ti dea voie fructe, si am facut gulas de fasole”, pai nici aia n-am voie, “mai sa stii ca eu nu cred ca e bine. asta seamana cu dieta atkinson”, doamna preda tabara si ea pe mine: “iti fac o supa de peste?” n-am voie doamna, doar piept de pui la gratar, “lasa draga ca si eu am facut cura, iti fac o friptura de vita cu niste unt peste”, nu ca nu am.., “mai, nu-ntelegi, si-ti pun si niste fasole batuta si niste chiftele, ce-i prostia asta sa nu ai voie”, simt nevoia sa beau ceva, imi torn niste palinca plina de incredere si-mi mangai colacelul, asa-i la criza de 40 de ani, renunti la your better half pentru cine stie ce pitzipoanca, eu n-o sa te parasesc niciodata, promit.

 

 

Design a site like this with WordPress.com
Get started