taica-miu e un corcodus cu cracile indoite pin la pamant, frante sub greutatea bancurilor parguite, taica-miu e un glumudus, un pom fructifer care rodeste glume si bancuri si snoave si dume. iote au mai aparut un buchetel pe craca asta si inca un snop in varf.

e abonat la bancul zilei, studiaza, urmareste fenomenul si nu, nu face parte din tagma care l-a plans pe bula.

taica-miu nu a spus niciodata bancuri cu bula ci cu itzic si shloim la cumparaturi, cu ceausescu si elena la poarta raiului, cu arghezi la vanatoare, cu ingineri ajunsi ginecologi, cu tigani care pescuiesc buchetele de flori din anus si pitici care-ti cer sa-ti eliberezi urina-n izmene in miezul noptii.

cind eram mica, pitecantropul de la etajul 4, blocu vecin, m-a dat afara de ciuf: du-te la scara ta si nu ne mai invata copiii prostii. m-a auzit povestind bancul cu balbaitul de la ferma care merge la psiholog.

indiferent de subiectul discutiei, gazele de sist, doctoratul lui ponta sau buzele siliconate ale lui gadea, taica-miu moshtofleshte in borseta cu bancuri si, cu miscari iuti, scoate urgent un iepure care se pupa cu situatia, stii ca iti va fi servita duma cind auzi “asta e ca..” sau “s-a intamplat si la bumbesti..”, “imi aminteste de …”.

“taci draga sa vorbesc si eu”-maica-mea ii arde doua coate, incercand sa-si faca loc in conversatie, “il mai stii pe gogu care statea pe minerva si care avea..”, nu, nu-l mai stiu, “stai draga sa spun, deci gogu e bolnav si ..”.

taica-miu inhata momentul: “asta-mi aminteste de ion si vasile, 70 de ani, pe bancuta in parc. ion a fost la medic, vasile e ingrijorat; ce ti-a zis ioane?, ca mai am de trait 3 luni. vasile se scarpina in cap intristat si-ntreaba: cu ce maaa, cu ceee?”

hahahaahhaha. gluma cu pensionari a fost bifata.

maica-mea nu se lasa “si gogu are pensie mica, lui i-a placut si bautura si nu a pus nimic deoparte”, “asta e la fel cu ardelenii care taie lemne in ger, in fatza casei. unul din ei e infofolit, altul in capul gol: nooo ghiooo, cum sa tai lemne in gerul asta cu capul gol? unde ti-e caciula cu urechi? gheorghe se-nfioara si zice: da-o mortii ei de caciula. n-am mai purtat-o de la accident. n-apai ce accident ghio? cum ce accident, m-o chemat ion la o tzuica si n-am auzit.

hahahahaha, bancul etnologic-antropologic-folcloric a fost bifat. maica-mea nu se lasa, vrea sa termine povestea cu gogu, cumva am ajuns la discutii despre franta, copiii lui gogu sunt in franta. e bine, trimit bani parintilor. toate povestile maica-mii sunt cu si despre copii care indreapta dumicatul spre gura, se razgandesc, il iau, il pun frumos in plic si-l trimit urgent parintilor care asteapta ca niste pui de mierla, in cuib, sa fie hraniti. gogu primeste si el bani din franta, unde.. “asta e ca-n povestea asta pe care am primit-o azi”. taica-miu e cu iphoneul 3, mostenit de la mine, sub nas si citeste ranjind:

“Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda.
Plouă şi toate străzile sunt goale.
Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea trăieşte de pe-o zi pe alta.
În aşa o zi, în orăşel apare un turist german care opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici dar vrea să vadă mai întâi camerele, iar drept gaj depune o bancnotă de 100 Euro. Oooo….Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor.

1. Cum a urcat neamtul scările, hotelierul ia bancnota, fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria.
2. Măcelarul ia cei 100 Euro, fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran.
3. Tăranul ia cei 100 şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti din orăşel.
4. Angajatul ia banii, aleargă la cârciumă si isi achită consumaţiile servite pe credit.
5. Cârciumarul ia cei 100 Euro şi-l dă prostituatei de la bar pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit.
6. Femeia fuge la hotel şi isi plăteşte datoria la camera cu 100 Euro.
7. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare germanul, cere gajul înapoi şi pleacă pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut chei şi părăseşte orăşelul.

ASADAR:
– Nimeni nu a produs nimic.
– Nimeni nu a câştigat nimic.
– Toţi participanţii au scăpat de datorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor

Tocmai aţi aflat cum funcţionează pachetul salvator al U.E”

maica-mea a renuntat la povestea cu gogu. sunt mandra de amandoi. daca la 70 de ani-maine, poimaine, reusesc sa inteleaga subtilitatea snoavei cu ue, inseamna ca pensionarii nu-s carne de antena 3 si ca intre urechi unii dintre ei poseda si altceva decat c… “asta e ca-n bancul cu neurochirurgul care trebuie sa opereze pe creier un politist. deschide cutia craniana. gol, doar o ata intinsa, traversand pustiul. medicul ezita, isi face curaj, taie ata. urechile militianului pica”

hehehehehehehe. ce tot atata ziarul financiar si bbc si hotnews. nu esti abonat la bancul zilei, nu stii pe ce lume traiesti.

anke e elvetianca dar sta de 20 de ani in romania. si-a construit o casa undeva la marginea bucurestiului, intr-un camp pe care romanii aruncau puii de caini proaspat fatati de maicutele lor, pamant bun si roditor, cainii se fac mari, se coc si puiesc la randul lor, o recolta bogata de dulai anul asta si anul viitor, de-ar creste si porumbul la fel de mare si viguros, ce bine ar mai fi.

fire simtitoare, anke a strans pe linga casa vreo 5, dar ce ne facem cu restul, cum ii ajutam? inscrise la registru sunt un milion de fundatii si asociatii care protejeaza natura si animalele dar niciuna nu parea sa tina piept asaltului aliantei cetatenilor bucuresteano-otopenieni: cu otrava, cu alice, cu sticla pisata in mancare, cu piatra sau zdrang, direct cu masina-desi asta e o treaba mai costisitoare, ca poate-ti indoi aripa sau iti rupi gratarul-cainii au fost vanati, imputinati, starpiti, goniti.

si-o sa iasa altii, si-o sa umple campul si santierul vilei asteia, si aleilalte, ca e bine sa ai niste caini sa-ti apere sacii de ciment de tigani, ca uite cainele nu ia spaga si nu ciordeste cot la cot cu talharul. ce-i de facut?

ar trebui umblat la butonul mentalitate, taiat firul albastru care zice ca un caine e nefolositor pentru ca nu da lapte, branza, oua sau blana. dar din nou, cum faci asta? comunicare, da. dar prin vocea cui? pai cine e autoritatea mondiala numarul 1 in animale? wwf.

anul sa tot fi fost 2004, hai anke sa mergem la wwf, ca astia sunt mari si au strategii si headquartere si legislatia de partea lor si-o sa stie ce sa faca si cum sa faca sa opreasca masacrul. si noi doua le putem da la schimb consultanta de comunicare si marketing si promovare cum n-ai mai vazut. ca vorba aia, daca nici noi nu suntem niste experte, cine mai e?

si uite asa, cioc-cioc la fundatie, buna ziua, suntem cutare si cutare si va putem ajuta cu marketingul si comunicarea si da, stim ca nu aveti bani si nici nu vrem gologanii vostri. vrem doar sa lucram impreuna si sa facem o lume mai buna, vorbim, prezentam, strangem mainile. plecam. asteptam. asteptam. asteptam.

si cinci luni mai tarziu, la primul festival de publicitate local, brat la brat cu-o multinationala, plina de fala, pe cine vedem? world wide fund in rochii de seara, ca era gala, isi arata dintii generos spre camerele de luat vederi. au avut un spot in concurs, despre gunoi si despre animalele care sunt triste si plang in batiste ca au casuta murdara. sau asa ceva. agentia a facut tot spotul pe banii ei, ca trebuia sa aiba marfa pentru cannes si cu clientii normali nu reuseau sa produca decat bilute de muci.

iar world wide fund, ditamai fundatia de talie internationala, s-a lasat cumparata pe 3 firfirei, ca sa aiba si fetele de aici ce sa arate la centru: uite nu stam cu mainile-n san, am filmat un spot cu care am luat o diploma la festivalul de creatie din azerbaidjan prima pe dreapta, primim si noi o marire de salariu?

unde bat? la noi si caritatea e corupta, cu agende ascunse si buzunare adanci care trebuie umplute. la noi caritatea e o sursa de bani pentru rubedenii si-n spatele zambetelor smaltuite, se casca negre, cariile afacerilor imputite.