tony are un bmw sport dotat c-un covoras alb de baie pe bancheta din spate pe care pot sa ma incolacesc, nu-i pentru mine ci pentru cainele whiskey, un ogar pitic cu ochi langurosi pe care, de frica turistului alergic, l-a tarat acasa la maica’sa.

o sa-l aduca maine inapoi.

blocul e vechi, doar 5 etaje, din anii 50 nu s-a construit nimic in hong kong care sa fie sub 15 etaje, vecinii au la usa betisoare fumegand parfumat-inecacios sub privirea ghidusa a mos craciunului chinezesc: un grascior rumen, cu zambet pervers neascuns de mustata care-i creste absurd din mijlocul obrajilor, hrrrram-crrrrraaaam, tuseste asmatic un mops la etaj, “descaltarea” comanda tony si ma execut in fata altarului de dvd-uri si cd-uri care acopera un perete intreg, reflectat in plasma enorma de pe celalalt: 200 de canale pot sa vad, 6 hbo-uri, gura lui tony se casca pe fatza ntr-un zambet patriotic: international siti hong kong, veli lice, uanderful, ieees.

tony li

si ce motiv mai bun sa traiesti aici decat micile preturi, mai mici decat cele de la kaufland, decat cele din obor, decat bosonul lui higgs, nanopreturi, atat de mici incat numai un ochi profesionist le cunoaste, ca al lui tony, dar el e generos si imi imprumuta ochiul lui oblic care poate sa focalizeze micronic, astfel ma voi bucura si eu de prosperitate, totul e sa bag la cap urmatoarele:

-daca fac shopping de performanta, asa cum face orice est european respectabil, si nu pot sa urc strada-n panta pin’ la blocul lui nea tony, iau un taxi, ma costa doar 20 de dolari hongkonghezi, “jast tuenti, tu euros, itz sooo ciiip, ciiip” tipa excitat ca o vrabie cu calvitie pentru ca da, draga mama, in ciuda faptului ca maninca orez, lui tony si majoritatii asiaticilor in varsta intalniti aici, femei si barbati deopotriva, le cade parul, au un luminis de iezuiti in crestetul capului, deci pilaful nu ajuta, bleah.

-sa maninc veli ciiip de la hambalgal ching, cine? balgal ching, uooo-paaal, numar pina la 50 si creierul reuseste sa descifreze, burger king, whopper, cum sa vin in hong kong si sa maninc de la burger king? itz vellli ciiip, si mec donald e veli ciip, 2 euro un pec-mec, itz uandelful cit de ieftin e totul in hong kong, orasul cu jde mii de restaurante chinezesti, cantoneze, shangaieze, pekineze, szichuaneze, peste 2800 de carciumi japoneze, alte mii de thailandeze, coreene, malaeziene, indoneziene, frantuzesti, italienesti, spaniole, zice netu ca este metropola cu cel mai mare numar de localuri pe cap de individ si eu aleg sa maninc uooo-paaal? iesss, zice tony, caci asta inseamna sa fii cu adevarat excentric.

-sa-mi iau cartela de mobil, ca sa putem sa ne dam sms-uri si astfel sa fac economii, seiv manii, itz uanderfuuul tu seiv manii, trebuie sa-l propun spoke person lu ing, nu am vazut in viata mea pe cineva atat de incantat sa bage banu la ciorap, stai ca l-am pierdut pentru o clipa si a tasnit 3 casute in fatza pina la razboiul samsung versus iphone, desi are un iphone 4 alb zice ca samsung are ecranul mai mare si aplicatii gratuite si d-aia acum juma din piata are samsung si ar trebui sa-mi iau si eu unul ca seiv manii si e mai bun, o sa-si ia si el un samsung, poate la anul, daca luam doua poate primim reducere, astia de la samsung dau discounturi ca nu-s chitre ca apple care controleaza preturile la nivel mondial, poate ma intorc la anul si luam un telefon si pe alalalt il primim gratuit, asta deal.

gherutele mopsului tropaie pe tavan, imi cad ochii-n gura, tony ma duce-n bucatarie si ma-mproasca intru trezire cu noi si noi informatii: aici ai cafea din africa de sud, veli ciiip, 5 euro borcanul, iti vine sa crezi?, nu, si vin din africa de sud la fel de ieftin si bun, in fiecare an isi ia 2 vacante, una mare de o luna cind incearca sa acopere patru tari si una de o saptamina cind merge in japonia, la shopping?

nuuu, la concept storuri, pentru ca japonia e cu 6 luni inaintea restului lumii, la ei e din iunie trecut 2013, isi ia gadgeturi, adulmeca trendurile, baga un onsen si vine acasa, cind vor s-o arda vintage japonezii vin in hong kong, itz veli ciip hiar, fac shopping pina-i doboara oboseala si d-aia sunt cabinete de masaj in mall-uri, intra la masaj, se revigoreaza si apoi repornesc cursa, apoi maninca, tot in mall, velii guuud, velii ciiip, apoi shopping iar.

vrei ciocolata? fracturez discutia si-i intind rittersportu, “cit ai dat pe ea?”,  nu stiu, “aici e 1 euro pachetul, velii ciip, nu platim taxe pentru ca e costal siti”, tony se opreste plesnit de-un gand in tampla: totusi ceva e foarte scump.

aglomeratie hk

casele.

1000 de euro picioru patrat, casuta lu toni bate milionul, palazzo, daca ar sta cu chirie ar scoate cam 3000 de euro pe luna din buzunar, auci, sa tot maninci de la balgal ching.

maine ma vad cu domnu gary chang, arhitectu care a facut asta: http://www.youtube.com/watch?v=L4yJGTPUR_0

noapte buna

qatar airways, visul umed al oricarei zburatoare, de doua ori campioana mondiala la strans like-uri cu poala din partea clientilor, compania condusa de un nene cu prosop in cap are si cele mai mici preturi catre hong kong, dar ce spun eu mai mici, nu fratiorilor, mult mai mici, de fapt cu 200 de euro mai putin decat samsarii de la klm, coada groasa ca la picioare de porc in ’88 la poarta 6, zambete largi, urari de bine, cei 7 romani politicosi au fost cu toti angajati aici, d-aia au ramas doar nesimtiti in tara, linga mine o madama cu fatza de farmacista acra trage vanturi feroce toate cele 4 ore pina la doha.

zefir.

arabii se joaca de-a pantonele, albastru intra in emirat, galben e la transfer si violet e pentru smecherii de la biznis class, 7 ore de ars in lumina cruda a neoanelor pe bancuta tare in ragetele copiilor chinezi, aeroportul e un cos pe fundul desertului, mic si purulent, nu-i urma de alcool dar compenseaza cu un numar extraordinar cu mujahedini in slapi care manipuleaza cu dreapta ceasca de cafea in timp ce pe stanga-si tin soimii cu coifuri de piele trase pe ochi.

DSC03143

o plantatie de calugarite cu batice roz se unduie in bataia aerului conditionat,  pe linga trece un grup de borgi-malaezieni, multi-compacti-tacuti, care vorbeste primul duce gunoiul, ce se da aici? tichete de masa, cine si-a prins labutza-n doha mai mult de 5 ore e furajat gratuit de qatar airways, un nene cu tampla stransa-n turban toarna o fasolica indiana intr-o farfurie de plastic, samosa? da, cate?, doua, mancare ca la mama patel acasa.

delicios.

35 de chinezoaice s-au insirat intr-o coada feliata de usa toaletei, doua din ele nu mai rezista si incearca sa se usureze-n moscheea pavata cu gresie, e drept ca arata a buda, o femeie de servici apara cu t-ul numele lui alah, bre, aici nu se pipi, aici te rogi sa se miste colegele mai iute, hai ca-i deja 6, la singura cafenea deschisa coada a strans in buchetel 40 de toporasi ofiliti dupa o noapte sub neoane, un nepalez cu cap de urs isi vara copilul de 13 luni si 13 kile-n fatza, micul hulk deja trage cu ochii la tzatzele enorme ale unei sudamericance, imbarcareaaaa!!!!!!

avionu e 60% gol, piparus petru al nepalezului mai pune 3 kile pe el in timpul calatoriei, in spate sunt 4 romani puhavi imbracati in trening, parizerele se pozeaza la inceputul calatoriei, stand, in picioare, tavaliti pe 4 scaune, somnu trezeste din nou vantoasele, avionul trosneste de gaze, nu-i nimic, la toaleta e o sticluta cu parfum si-o vaza subtirica in care odihneste un trandafir, hai si-am ajuns.

pic-pac-poc, toata lumea in metrou tasteaza frenetic, sms, facebook, joculetu cu nestemate curentate, hong konghezul anormal e ala fara telefon care se uita pe unde merge, vad vreo doi, stanjeniti de handicapul lor, se tarasc grabiti pe scarile rulante, una, doua, trei, patru, cinci, si acum la stanga si o ultima scara, hai c-am iesit la suprafata, trag hotarata aer in piept, miroase a iute si a soia si a aftershave, e tony: uelcam tu hongkong, internatianal siti.

bine te-am gasit tony li, jackie chan e acasa?

ir vine de la inter-regio, fostu accelerat al lui toparceanu, imputinat si feliat: cate sa fie? pai asa la vreo 3 vagoane ajung, fiecare loc din compartiment e ocupat de cate-o studenta cu 6984 de minute gratuite in retea, reteaua fetelor care dau mereu din gura fara sa spuna nimic, aerul intra, gadila corzile vocale, cuvintele se rostogolesc pe buze, goale, ovule nefecundate, domnitelor v-a venit ciclu pe gura, eu zic sa incercati cu un tampon.

hemoragia nu se opreste, pe hol bazaie domnul care vinde caa-feaaaa, ciocolataaa, bereee aveeem, sunt doar 3 vagoane asa ca pac-pac-pac-pac, vajaie pe la usa ca dintr-o taiata data de un jucator de tenis de masa sud coreean intoarsa cu-o bubuitura de campionul national al chinei.

intre turele lui usa de plexi zboara din nou de perete: “ajutor umanitar domnii? pentru copii” latra scurt un domn cu sapca de vasile roaita, n-apuci sa raspunzi, sapca e spulberata de “cafeaaaa, ciocolataaaaa, bere aveeeem”, o tiganca se incumeta sa umple pauza: “un atlas ceva? de dragoste”, blonda din fatza si-a consumat lista de urechi si acum baga pe telefon sarpele, ciuperca, viezurele cu sarpele si ciuperca, un joc vesel care face tziuuu si iar tzzziiiiuuuu, “cafeaaa, ciocolataaa, bere aveem”, daca esti atent prinzi ritmul.

jazz.

acum 5-6 ani am fost cu kiki la suceava, 4 ore la clasa intai, prize, internet, intimitate-haha, asa am crezut noi, zbang usa de perete: un nene cu picioarele amputate, tarandu-se in niste receptoare de lemn, cum s-a urcat in tren? prefer sa cred ca pe picioarele lui, intregi, pe care si le-a legat elegant, cu funda la spate si acum le tine frumos sub fund la pastrare, sa nu le toceasca.

inca 3 minute si zbang, surdo-mutul de tren, cel care-ti lasa-n poala pixuri, meduze fosforescente de cauciuc cu ciucuri de cauciuc, ochi si buze, carnetele si mein kampf, editia de buzunar, pe care o poti citi lejer pin la pascani, nu multumim, nu aude ca e surd, semne cu degetul, nu-nu zboara intr-o parte si-n ailalta, ca un stergator de parbriz, surdo-mutul meu e si orb, pleaca demn, stie ce vrea targetul, ce fel de om esti sa nu-ti doresti o meduza de cauciuc cu buze si ochi?, poate omul care-si doreste o revista, zbang, usa de perete, e domnul cu revistele expirate, descopera, infractoarea mov, express magazin, iote draga irinel e iar la moda si umbla din nou cu anna lesko, zbang, usa, tiganca gheboasa care-ti vara un ciot purulent sub nas, da si mie manca-ti-as ceva, zbang, calugarul care pute-a branza, angoasat si apasat de lucrarea domnului.

numai nasul nu vine. sau era vreunul dintre ei si-o ardea mystery shopper.

ma simt harap alb, cu astia cinci impreuna il fac pe cerb de salate si pe felix la dosare.

Asta acu 5 ani. Pe cind acceleratul se-ncalta cu doispe vagoane, de-l ciocaneau cate 20 de minute la frane ceferistii-n predeal.

Alte vremuri acum. In ir-ul de seara nu vine nici macar “cafeleee, ciocolataaa, beree aveem”. in ir-ul de seara hrana calatorului este cultura.

pe fiecare masuta, prinsa cu lanturi, e cate o carte sau revista, lanturile sunt groase, de iubire, delirant: cine dracu sa-ti fure cartea in tara unde se cumpara 5 pe an? doamna in alb din stanga nici nu se uita la titlu, scoate mobilul alb si da drumul la o ploaie mocaneasca, pic-poc-pic-poc-poc, baietasii din spate, cu lant la nadrag ca ala de-ncatuseaza cartea sunt scufundati intr-o discutie despre londra, nu au fost dar ambii sunt ingrijorati dupa atentatul de pe vremea cind mergeam eu ca harap alb la suceava, “puteti vorbi mai incet?” latra la ei un tinerel care nu a servit doza de haloperidol in aceasta seara, cei doi coboara vocea: “stiai ca tesla e roman?”, istericul izbucneste: protocronism, patriotism, cretinism.

sper ca la ploiesti sa urce surdo-mutul de tren. daca as fi el as vinde tesla de cauciuc, imbracat in port banatean si ascutitori cu daci in nave spatiale. pariu c-as rupe?

un caine mic scheauna, un caine mare horcaie, un barbat urla “nuuuuu”, “nuuuuuuuuuuuu”, “nuuuuu”, mai ceva ca luke cind a aflat ca tac’su era iliescu, pardon vader, “nuuuuuuuu” se sparge de sutele de ferestre, se scurge pe burlane, “nuuuuuu” nu reuseste sa-l opreasca pe dulau sa infulece pechinezu ca pe-o sarma primita de la usl de 1 decembrie, stapina sarmalei tipa, “tine-l nenorocitule, tine-l in pizda ma-tii, in pizda ma-tii de ce nu ii pui botnita”, doamna musca din tiganul bubos care a prins in sfarsit pitbulu de zgarda, jbang ii prinde o injuratura in falca stanga,  tiganul se dezechilibreaza, vecinii sunt la geamuri, cu mainile afara si degetele mari indreptate-n jos, gladiatorul cu pechinez a infrant, sa moara asta cu pitbului, barbatul se zbate sub gheata mamasei, injuraturile curg, tiganu scapa si-ncepe sa-si ocarasca animalul “fututi gura ma-tii, de ce fugi ma, de ce fugi ma”, ii cara picioare-n coaste, o baba de la 5 urla “termina nenorocitule, nu-l mai bate, termina ca el e singurul care te iubeste, cainele tau e singurul, nu-l mai bate”, trosc-brosc, pitbulu scheauna, ocarile curg, “termina nenorocitule, nu vezi ca te iubeste”, “taceti in pula mea, nu ma invatati pe mine cum sa-mi cresc animalul, taceti in pula mea ca va omor pe toti”.

bucurestiul e poluat cu rautate, tzafna, draci, pula-ma’ta-mortii-sa moara-suge ar trebui sa fie incluse intr-un ghid de conversatii franco-roman, englezo-roman, chinezo-roman, ce tot atata multumesc sau cu placere, taximetristul nu raspunde la salut, chelnerul nu stie sa zica mersi la bacsis, cuvintele sunt strambe, cocosate, schioape, uite-te-n gatul ma-tii pe unde mergi, sa moara mama daca te mint, limba romana e vanata, umflata si putrefacta ca un les pescuit din lacul morii.

citesc portretul lui dorian gray, lumina. poftiti va rog, e o dupa-amiaza minunata, nu credeti doamna berciu? ba da domnule parcalabu, la fel de minunata ca zambetul dumneavoastra. limbajul construieste realitatea imediata, limbajul defineste relatiile dintre noi, e dioptria prin care vezi clar textura unei civilizatii.

a noastra: o carpa murdara cu care ne stergem la cur si apoi la gura. ca-i totuna.

chinezul intreaba “uere are ui?”, la aeroport, “tzu-ric, tzu-ric?”, a fost statia dinainte, trenul s-a oprit obosit, a tras la peron ca taximetristul la cafeluta, am stat 10 minute, “aaaaaaaaaa”, chinezul tzipa strapuns de seringa adevarului, acum ce se face?, nu stie sa se intoarca ca n-a presarat firmiturele pe drum, acum ce se face?, se batzaie de pe-un picior pe altul si incepe sa alerge pe peron, agitat ca o musca prinsa-ntr-un borcan.

turistul asiatic, clic-clac, clic-clac, calatorind in cete uriase conduse de o madama cu umbrela inchisa, tinuta ca o torta in mana dreapta, turistul asiatic-tinta caterincii mondiale: oaia, mielu, scrumbia, in sanda infundata cu soseta flausata, cu aparatu foto, trepied, palariuta de soare si bratele crucificate de harta gigantica, turistul asiatic e dumnezeul calatoriilor. prima data cind am inteles asta a fost in metroul din tokio, ochiu se-mpiedica de toate liniutele si punctisoarele intinse pe tablitele indicatoare, cele 130 de milioane de bastonase si cele 7 milioane de conuri nu-mi transmiteau nimic inapoi, creierul agitat cauta  indicii ca un spargator grabit rasturnand cartile din biblioteca, nimic, nu-nteleg nimic, NU-NTELEG NIMIIIIIIC; mic, mic, mic, undeva pitulate sub cuvintele japoneze cu greu am descoperit niste texte in engleza, deh, tocmai fusese campionatul mondial de fotbal, huuuuuuh, inima a coborat din gat, sunt salvata.

in kyoto, delirul a atins cote noi, cit am de platit? pe bon sunt mazgalite niste dungi, sunt cifre japoneze, din nou creierul e prins cu mana-n fund, chelner obraznic care zice “n-am” la haleala de pe meniu, ma uit pe bancnote, poate acolo au si cifre arabe insotite de simbolul sinonim japonez, canci, n-am net pe telefon ca-i 2005 si nea steve jobs abia facea dragoste cu tehnologia, smartphoneul nu-i in zona, doar o nokia cu lanterna in capat si butoane moi, ca o salteluta gonflabila, cum te descurci cind tu ai primit o furculita dar ti s-a pus in fatza o oala de supa?

Habar n-am, dar uite ca hoardele asiatice reusesc sa faca asta cu dibacie intr-un vest in care arareori gasesti indicatoare in chineza, japoneza, thailandeza, in care meniurile nu-s ca la ei, cu poze, in care nu exista tablite pe care poti sa desenezi ceea ce doresti: ca la gara din fuji, in care hainele or fi facute-n china dar n-au masuri inscrise in chineza.

shi, shu-shen-zen, i-bu-pro-fen, sunt in avionul de bucuresti, stewardesele nu mai prididesc sa opreasca hemoragia de bagaje din compartimentele de sus, o mamasa impinge gafaind un gentoc strivind cadourile unui mops care-i sare la gat: dupa ce ca sunteti ultima, ati venit sa faceti ordine? puf, puf-tuseste prima baba ca o locomotiva cu abur, mrrrr-marrraie a doua, chinezul de linga mine n-are nevoie de dictionar ca sa prinda unda de draci care pluteste intre cetatenii republicii romania.

caci la noi, dragi turisti asiatici, nu ai nevoie de harti si indicatoare si explicatii suplimentare, noi umblam cu matzele pe afara si fiere pe limba, la noi nu trebuie sa intelegi nota de plata, oricum vei fi furat, la noi ura si isteria o ard in pielea goala, bine ati venit in romania, actualul infern, viitorul ierusalim.

lausanne, poftiti in vagoane in franceza: pofticion in vagocion, doua familii cu fertilitate arabeasca si-au intins bulendrele pe 14 banchete, fetitele se plimba in sosete scanand calatorii, o doamna de culoare inchisa si copilul sau abanosian incearca sa-si gaseasca un loc pe bancheta pe care uuuuuups, aici nu se poate ca zace procreatorul primei familii, obosit ca dupa un maraton reproductiv, poate aici unde uuuuuuups din nou, e tatal celei de-a doua cete, dormind cu bala in pozitie fetala, micul negru cotzaie geanta cu rotile ca un pechinez in calduri: anriiii, anriii, noooo, nu-i bine, potoleste-te, piticu incepe sa raga, fetitele in sosete se arunca sa-l salveze de sub mana tiranicei mame si-i ofera intru linistea tuturor o carpa in forma de hipopotam.

in doua ore franceza dispare din anunturile din tren, am intrat in lumea carnatzului, manca-i-as gurita lui de carbohidrat mic, luzern, lucerne e atinsa de varicela, mii de beculete ard pe fatza, daca nu se scarpina nu o sa- le sparga si nu-i raman semne, rathouse erupe in strada cind deschid usa, caldura si damf de bere si bere de damf, treizeci de barbati in 10 metri patrati, dau noroc, se-mbratiseaza, se incurca, se dezleaga, in restaurant o familie de troli englezi imping un carutz de varza sub nas, copilul de 5 ani cu fatza ascutita se ridica si scutura fundul erotic, intr-o samba data pe “mute”, carnatul imi cade din mana, copilul-si asta-incepe sa raga, jenat de brusca faima capatata in ochii clientilor carciumii.

soraya e acasa, in mansarda cu prosoape indiene si 3965 de scoici: lipite pe abajur, pe savoniera, pe noptiera, pe chiuveta si pe jos, printre carti, in frigider nu’s, acolo e bere si e lapte si afara sunt bomboane de ciocolata, e prima si ultima oara cind o vad, se intoarce numai la 3 dimineata acasa, cine a mai auzit de un elvetian care sa aiba programul asta?, poate lucreaza la forja, poate construieste noua societate multilateral dezvoltata din elvetia. sau poate e curva, dar cu cine face dinsa dragoste la ora 2 jumate, ca elvetienii dorm, e clar, e prostituata-spion, spioneaza pentru turci, ca dupa mustata pe care o zburleste taica-su-n poza de pe hol, sigur e turcoaica, infiltreaza kebab in luzerna in detrimentul carnatului.

dar unde e kebabul, ar orasul dupa un donner, esec, ma-ntorc la korea town unde poporul molfaie 6 farfurii de potol la bufet si asculta wagner, care apropo, avea o casa in lucerna, vrei sa o vizitezi? neeeh, mai bine hai la muzeul transportului, e-n buza lacului pe care motzaie plictisite 333 de rate, uaaaaaaaauuuu, muzeul transporturilor e troia si mormantul lui tutankamon la un loc, comoara: locomotive, trenuri, tramvaie, funiculare, avioane, vapoare, submarine, copiii tipa si intra sub tren, pe tren, in avion, pe elice, puneti casca si hai la crashtest, intri cu 10 la ora intr-un perete de beton, ce poate sa fie nasol? uniforme si butoane, apasa aici, un lift gigantic scoate masinile din compartimentele lor si tu apesi bezmetic pe o ciuperca grasa de plastic ca sa-ti votezi favorita, tzctzctzctzc, se urla, se geme, am invins, am castigat, in fatza e depus un bolid de formula 1, apoi o raritate slovaca, rosie si eleganta, sase clopote de sticla protejeaza machete delicate, uite-o ecluza cat un penar, tatzi si baieti isi tin respiratia, ce miracol, mi se invarte capul, iti trebuie o zi sa apuci sa vezi tot pe-ndelete, dintr-o fotografie alb-negru zambeste un grup de tineri care au ridicat un cort in mijlocul autostrazii, zice legenda: in anii ’70, din cauza deficitului de benzina declansat de criza petrolului din orientul mijlociu, circulatia a fost interzisa in anumite zile, com-plet. iuhuuuuu.

in aceeasi perioada, zice textu unei alte fotografii, edilii oraselor elvetiene au adunat unu cu unu si le-a dat doi: masinile polueaza mai dihai ca tramvaiele, deci la revedere autobuze, sunt prea multe autoturisme si spatiul de depozitare pentru ele distruge urbanistica asa ca hai sa investim in transportul in comun si sa o mai rarim cu masina proprietate personala, costa si nu-ti e de mare folos. zis si facut. elvetia e perfect conectata prin transportu in comun, ca-i barca, tren sau tramvai totul merge ceas. ceas elvetian desigur.

ce data e azi? 30 ianuarie. in elvetia 2013. in romania 1973.

ce an bun: ilie nastase castiga roland garrosul, se-nfinteaza cenaclul flacara si se naste leni udrea.

la italian sunt vreo 40 de mese pline si 2 goale, or fi rezervate?, “intrati-intrati, crocodilii sunt legati”, o doamna-n negru, pe la 50 de ani, aluneca pe podea ca un puc traznit cu putere de un hockeist ceh, jbang se loveste de masa 3 si propteste in mijloc un ciubar cu scoici, zdrang deviaza pina-n tejghea de unde-nhata o sticla de vin si 9 pahare pe care le depune la masa 27, “intrati, intrati si asteptati 5 secunde la bar”, in fatza imi rasare un bol cu alune, o alta doamna, recent implicata intr-un accident, cu airbagurile pe piept umflate pina-n falca, aseaza ordonat 2 pahare de kir, sa fie asteptarea usoara, in ciuda sanilor enormi, bratele subtiri robotesc din lateral, ca o pereche de picioruse de musca, si umplu rapid 3 cupe de inghetata.

n-am mai vazut in viata mea asa viteza de servire.

poftiti la masa, un baiat ranjeste cu carnetelu in mana, ce va aduc?, pai uite pasta asta si pestele asta si vinul asta, “heeei, boa-moa-foao-joao”, e haita de lupi de la masa din spate, chelnerul e linie, alert linga ei, alfa male-ul pune mana pe ceaunul cu cartofi prajiti, aaaauuuuuuuuuuci, lasa sa-i scape un tzipat, chelnerul e gata sa lesine, “moao-drao-joao”, alfa rade, a fost o gluma portugheza, asa se distreaza ei, portugheneste, pe seama conationalului ajuns chelner in tara ceasului rasare si ciocolatii apune.

e plin de lusitani, cum ar zice ionel stoica la un meci de fotbal, portugalia s-a izbit de-un iceberg, deh, incalzirea planetei le trimite-vedeti bine-tocmai pina-n nordu africii, cala s-a spart si micul nostru chelner, sa-i spunem pi, a ajuns cu barcuta si tigrul aferent in elvetia.

in numai 8 luni a invatat perfect franceza, l-a ajutat si iubita contabila pentru care a parasit porto-ul natal, “nu ma mai intorc. desi platesc ratele la casa si la masina, nu ma mai intorc niciodata. pentru mine singura cale e inainte”, de ce prietene sa nu mergi acasa? e nasol, el a lucrat in comunicatii, ?????????, nu-mi intelege intrebarea si explica mai departe drama economiei portugheze: nu-i de lucru pentru oamenii educati, eu, vanzator de comunicatii (iar, stiu, nu pricep ce inseamna) gasesc dar prietena mea contabila moare de foame, cei educati si-o fura, isi iau bocceluta si pleaca in elvetia sau brazilia sau.., hopa, de ce nu pleci maetre in brazilia? “am iubita”, pai si?, “eu sunt nebun sa aduc nisip acolo unde e plaja?”, lumina filozofiei simple se pogoara in restaurant, pi pleaca la o masa de blonde nurlii si le scarpina intre urechi pina fetele scuipa spaga, se descurca. doar lucreaza in comunicatii.

cele doua mamase continua sa alerge intre mese maratonul varstei a treia. amandoua sunt italience, probabil au venit aici, atarnate de mana parintilor lor in ’50, in cea mai mare invazie moderna a elvetiei, “tati, tati, o macaroana doarme sub pod”, “mami, am vazut o macaroana care facea pipi la gardul bisericii”, 25 de ani de bancuri cu italieni murdari si saraci, apoi valul de spanioli veniti dupa moartea lui franco, apoi tsunamiul de est europeni veniti dupa coma comunismului, apoi mareea de croati, bosniaci si sarbi de dupa macelul din anii ’90. apoi portughezii. italienii sunt din nou in blockstart.

vorba lu nea lynch: it is happening again, it is happening again

usile cu senzor mesteca, doua gingii goale, coada de oameni care se intinde ca un intestin cu 18 bucle, pina haaaat, in parcare, elvetienii rezista, olandezii rezista, rusii si romanii cedeaza primii, un urs sovietic cu o nutrie trasa pe cap isi cheama familionul si parasesc imbufnati receptia bailor lavey, daco-getii se crucesc: draga, acum citeva zile era splen-did, iti spun, splen-did, “eu nu stau la coada asta”-anunta acrita o doamna distinsa cu accent ardelenesc, destul ne-a chinuit cizmaru cincizeci de ani cu cozile; la douaj de ani dupa ce l-am trimis pe insula cu elvis, nu mai suportam gandul cozii, poate doar la moastele sfintei paraschiva, acolo “se merita”.

bon-aneee, bon-aneee, iti ureaza necunoscuti pe strada, la multi ani si dumneavoastra domnule, sa fiti fericita doamna, cum au invatat oamenii astia sa fie atat de politicosi? ma gandesc la zgarda cu curent electric pe care, in elvetia,  ti-o pun in clasa I la gat, cum ai facut o marlanie, cum doamne-doamne da cu voltaju-n tine, la 14 ani esti cel mai bine crescut om de pe pamant, sa propun o campanie lu madam andronescu, finantata din fonduri europene: campanie de eradicare a nesimtirii si instituire a unui climat propice vietii in la republic de la rumani notr sher patri.

verbier-imi pun sosonii de lux si ma arunc in zloata din buricul aurit al resorturilor de ski elvetiene, agentii imobiliare umar-linga-umar, magazine de ceasuri prinse intr-o hora ca de aici pina-n giurgiu, vreo 12 buticuri de design si 1900 de locuri de unde poti sa-ti inchiriezi sau cumperi echipament de ski, dar cine skiaza aici ca toata lumea e pe strasse cu ochiu-n pravalii, criza? care criza? james blunt are aici chalet, cel mai ieftin lacas cu poza la imobiliare e un studio de 25 de mp cu 400.000 de franci elvetieni, restul se joaca pe la 6 milioane, suuuuuuuv in sus si suuuuuv in jos, daca o mierlesc macar o sa o fac calcata de un mertz g, taica-miu se scoate cu banii de asigurare.

uite si niste renaulturi pricajite, dar nu ma las pacalita, sunt miliardarii undercover care o ard cuza, incercand sa ia pulsul natiunii, casc ochii la chaleturile inghesuite pe coasta muntelui, un soi de bran mai cochet, fara termopane, carutza cu flori din curte si ceafa de porc dimineata-lapranz-seara, in cafenea sunt reviste pe care nu le ciordeste niciun tiganus ca sa le vanda la intersectie cu 2 lei, sa citiiiiim, avem 564 de pagini cu reclama la ceasuri si bijuterii si uite si un articol despre un domn din anglia care a venit aici si a facut postul de radio verbier, in limba engleza, ca juma din uk s-a mutat aici, doamna de langa mine isi stalceste limba “ iun cheafe siarr vouuuu pleeei”, inutil, chelnerita e si ea englezoaica, ma simt ca la mall in sheperd’s bush.

nu chiar.

incepe sa ninga, prima ninsoare din elvetia, prima din 2013, fulgi mici cad pe masini mari, fulgi mici pe asteptari mari, fulgi mici pe realitati mici, ma simt pacalita, nici glitzul nu mai e ce-a fost, ma uit in jur dupa cacareze de oaie. pe zapada indigo e scris cu auriu ureic “gigi a fost aici”.

 

alex e chimist si impartaseste cu celebra noastra academiciana, pe linga profesie, si curiozitatea de baba iesita la portita, la spart seminte si interogat tineretu surprins in drum spre garla: “al cui esti ghea?”, al lui orez sau al lui mosor sau al lui papushe, pac, social networkingu pre-facebook iti scana originea, nici nu era nevoie sa-ti afisezi statusu, il stiau din start; alex are acelasi nas de etnochimist, prinde iute din vorbe formula moleculara a romaniei moderne: deci la voi nu e voie sa fumezi iarba? nu prea cunosc legislatia asa ca o dau cotita, ca ai voie sa fumezi dar daca te-au prins cu x grame pe tine, te-au saltat, ma cam balbai si alex se prinde ca’s praf asa ca zice “stai fetito linistita, vin la voi in romania cu un ghiozdanel de maricica si daca ma baga la parnaie, n-am nicio problema, scap ca ii mituiesc pe politisti. doar sunteti corupti nu?”, suntem prietene, asta-i avantajul cu noi ca memoria dispare la fosnetul banutilor, ca vederea se blureaza si constiinta se dizolva, ca NaCl in H2O. chimie curata.

Mamele au scos kiturile de folosire ale copiilor, ciocane de plastic, plastelina, creioane de colorat, inutile, piticii ciordesc tartinele cu pasta de masline si le-ntind prin camera, alex a disparut, unde e? dupa po-po, ce e po-po? polen special, rafinat printr-o sita la cativa microni, blissssssss, curat breaking bad, am lovit la tinta: alex are un altaras in casa unde se roaga pentru sanatatea scenaristului serialului cu profesorul de chimie genial care nu mai vrea sa fie bugetar si se apuca sa faca metamfetamina.

ssssssshhhhhhhhhhhhhhhht, suge din joint, plamanu se tavaleste-n fum de fericire, alex isi tine respiratia mai ceva ca omu din atlantis, huuuuuuuuuuuuuuh, un nou record mondial, rastamanul-columbian-infiat e la rand, trage si el polen in trahee, il baga pina-n varful degetelor de la picioare, mirosul dulceag urca in noaptea rece, te ia de colturile gurii si te ridica pe tigla acoperisului, ce frumos se vede de aici, esti un zeppelin, nu, suntem o formatie de zeppeline care survolam martignyul, quel voyage, quel voyage zice alex si despica aerul cu mana, oxigenul, hidrogenul, xenonul, ozonul si radonul in stanga, azotul, dioxidul de carbon, neonul, heliu, kriptonul si argonul in dreapta. primordial.

suntem in fatza televizorului, cum am ajuns inapoi in casa? cred ca pe horn, privim tamp vreo 3 ore jumate cum se scurge incet-incet, intr-o tranzitie anevoioasa, scroll-ul de la cars 2, cee-muuuuuulti-oaaa-meeeee-niii-auuu-muuuun-ciiiiiit-laaa-caaaaaaaaars-d-ooooooo-i, vorbele ies lungi si laaate din gura, le pui linga canapea, par pufoase si elastice, poti sa sari pe ele ca pe o trampolina.

incepe….rioooooooooooo, rastamanul baga samba alaturi de pasarile tropicale de pe ecran, fiica’sa lu alex tropaie aritmic, copiii rag fericiti, po-po-ul pune stapanire pe incapere, nevasta lu alex priveste manios peste burta enorma, a tras si dinsa dintr-un joint acum 9 luni da’ a uitat sa dea afara si uite ce-a patit, mu-ha-ha-haaaa, ce gluma buna, leo rade si francois rade si maude rade si fabio rade, dar nu!!!!, papagalul albastru din rio este rapit de braconieri, “oooooooooooo nooooooooooo”, revolta si extaz, quel voyage zice alex care tocmai s-a intors din viitor, obosit si usor infometat, papagalul albastru o sa fie bine ne asigura. iar romania este noul ierusalim. domnului sa ne rugam: pentru pace. si pentru po-po.

martigny are 15.000 de locuitori, un castel pe deal, un amfiteatru roman colo’sa, linga muzeul cainilor st bernard, la 50 de metri de fundatia pierre gianadda care strange sub acoperisul cladirii futuriste o colectie incredibila de masini de epoca, artefacte romane din octodurum si expozitii itinerante botero, kahlo si kandinsky, desigur in orasel sunt si vreo 16 magazine de ceasuri, un restaurant cu stea michelin, un cinema cu 3 sali si o piscina olimpica in care ar putea patriciu sa-si tina yachturile peste iarna, aaaaa, era sa uit de fototeca si de cel mai mare labirint din lume la 5 minute cu masina de centrul orasului, pe bune, cel mai mare labirint din lume? da cucoana, un nene cu teren, bani si spirit intreprinzator si-a pus, in loc de mamaliga, in carligul de agatat turisti un labirint gigant din tuia, iti pierzi mintile si zilele incercand sa iesi din el dar bucuria e si mai mare cind ai reusit, curat soljenitsin. sau murdar.

ce-i drept martigny sta prost pe mall-uri, au un soi de cora mai ferchezuit dar nu stiu cu hainutzele, uite-o pe domnisoara care-mi vira sub nas specialitatea locala-friptura de cal, e drept ca sta sa nasca-n 2-3 zile dar nu pui si tu un strass pe bluzita, nu tragi un blug tzipirig pe picior si ne lasi sa vedem o bucata din burta enorma? tztztz.

tot orasul sta sa nasca, nadia e gravida in 3 luni, ce scuza tocmai buna ca sa nu mearga la ski-ul pe care-l detesta, nevasta lu alex bubuie, zilele astea ii e sorocu, din 6 femei venite la petrecerea de revelion, 4 sunt bortoase, una are 3 copii, ultimul model scos acum 5 luni si mai sunt eu, mamaia est europeana, in martigny la varsta mea ar trebui sa conduc un trib de mici elvetieni la cules de oscioare de skior stalcit pe partiile din zona, “e o molima” imi zice leo, “ai grija ce bei, ce mananci, ca ti se poate intampla si tie”, el e singurul singur, nevasta-sa, frantuzoaica, a plecat cu copilul in normandia pe undeva, “saracu” imi zice nadia si-mi da un furculition.

pentru ce?

fondue chinoise, in 3 cazanele sta pe foc o supita in care pui la inmuiat carnea taiata cubulete: de vita, pui, cal, fructe de mare, ton, somon, saint jacques, asta-i furculita mea? nu, e a mea, castroane cu sosuri leviteaza ca niste mici ozn-uri, peste masa: maioneza cu usturoi, maioneza cu anchois, sos de ramas gravida, sos de legat casnicia, sos de prietenie-eventual-casatoriei, vrei si sos cocktail?, da, mercic, hai noroc si apartament la bloc, sa dea dumnezeu zice nadia.

casa lor din martigny costa 1 milion de franci elvetieni, deci nu-i a lor, ca sa fie ar fi trebuit sa dea un avans de 20%, de unde sa sari cu 200.000 de franci?, inchiriem, dam 2000 pe luna, poftim? norina sta la londra, pe malul tamisei cu banii astia, ochii se dau peste cap, imobiliarele sunt buba mare in elvetia, un chalet intr-un satuc obscur e 400.000 de franci, in verbier te joci cu zecile de milioane, fara numar, fara numar, fara numar, sora nadiei sta la strasbourg si a reusit sa-si cumpere un apartament cu 100.000 de euro, nemaiauzitnemaivazutnemaimirosit, pai de ce nu plecati din gaura asta? de ce? nimanui nu i-a trecut vreodata prin cap vreun gand de emigrare, se stiu din liceu, se intalneau la barul speologului cu nevasta umflata de cele 7 luni de sarcina, unde sa pleci? hai noroc, curg valuri de vin si vinuri de val.

rastmanul e columbian din cali, a fost infiat cind avea citeva luni, pe vremea cind elvetienii nu dibuisera dieta procreatiei, vorbeste spaniola si engleza cel mai bine dintre toti, daca nu-l pui la socoteala pe fabio, gazda, care a lucrat steward pe swissair si acum semneaza condica la un aeroport de privatejeturi unde vin doar bogatani din anglia si rusia, restul sunt praf pe limbi straine, germana invata in scoala dar nimeni nu poate sa sufle o vorba, si oricum n-ar vrea, nemtii sunt un soi de borgi, de dreapta, voteaza altfel, maninca altfel, fac dragoste in alte pozitii, noroc cu guvernul federal si istetul sau sistem de organizare care le da francezilor autonomie.

sa bem pentru asta si pentru sistemul care permite oricui vrea sa schimbe o lege sau sa vina cu una noua sa o faca: vreti introducerea obligativitatii maternitatii pina in 30 de ani? gata, hai pe strada sa punem poporu sa semneze, 250.000 de semnaturi ne trebuie, daca parlamentul nu-i de acord si zice ca pina-n 35 de ani, vine si el cu o contrapropunere si ambele sunt scoase la vot popular, fabio-si retrage furculita cu tonul oparit din ceaunul cu supica si zice ca totusi e cam mult, anul trecut a fost de 8 ori la vot, alex sare ca ars: niciodata nu-i prea mult atunci cind e vorba de control asupra politicienilor.

5,4,3,2, douamiitreispeeeeee, clopotele zdrangane si fetita lu alex urla si se tine de urechi, cerand sa se opreasca galagia, strange domnita o lista cu 250.000 de semnaturi si pina la anul cred ca se rezolva, inchise in garaj cele 3 pisici fac caca de nervi. daca erau istete scriau 3 volume si obtineau eliberarea conditionata. hai la multi ani.

Design a site like this with WordPress.com
Get started