Viorica o are pe Olguța în spate. Privește îngrijorată către cameră. Guvernul a fost samavolnic dărâmat și politicile lui au fost deturnate de liberali. Muncitorii și agricultorii-spune ea, primarii și medicii-spune ea, vor sărăci, noua putere din palatul Victoria în spatele căreia stă candidatul Iohannis-spune ea, nu se gândește la binele poporului.
Românii care au prosperat sub PSD acum sunt în pericol să desprospereze. Candidatul Iohannis-spune fostul prim ministru punând semn de egalitate între ea și actualul președinte, candidatul Iohannis e un dictator.
Dictator a fost și Băsescu. Dictatorul care a tăiat salariile bugetarilor și profesorilor și pensiile le-a tăiat, haide frate că se știe că Boc era o marionetă, păpușarul chior, bețiv, afemeiat și chel e cel care a tăiat pensiile și salariile, alocațiile și gâtul la pisici, tot a tăiat Băsescu de unul singur și noi d-aia acum 5 ani am ales un președinte mut și blând ca un fișet metalic din TVR.
Dar uite că și ăsta e dictator, îi dictează guvernului Orban născut la 2,78 de kile acum 4 zile cum să-l dea afară pe fiul lui Adrian Năstase sau pe catralioanele de beizadele propășiți în agenții guvernamentale, direcții, ministere cu salarii de mii de euro pe lună.
Dictatorul trebuie oprit și eu trebuie să aflu cine e boul care a scris strategia de campanie pentru Viorica.
Cum mama dracului să fii atât de prost și să nu faci diferența dintre un bagabont ca Băsescu și cum arăta funcția președinției în epoca lui și manechinul de Romarta care ocupă Cotroceniul, soțul lui Carmen Iohannis, omul care a permis ca PSD în numai 2 ani ș-un pic să golească de conținut instituția prezidențială?
Nu-și mai permite PSD consilierii israelieni?
Lucrează cu autori de telenovele indiene?
Cu omul care scrie textele lui Fuego?
Sau poate cu domnul Harnagea. La cât de multă idioțenie e în servicii, nu m-ar mira ca un netalentat care a răspuns la telefon apăsând pe trăgaci să fie omul care îi pune vorbe în gură celui mai cunoscut purtător de coc din țară.
Singura dictatură e cea a prostiei. Am scris acum 2 ani textul de mai jos.

Cătălin Harnagea, fost șef SIE, avertizează cu voce gravă că o organizație anarhistă a fost prezentă la mitingul de duminică, da, da, cel împotriva modificării legilor justiției, cel împotriva lui Dragnea, Tudorel și Miaunel, împotriva PSD-ului, a codului fiscal, a exodului cerebral. Cătălin Harnagea și serviciile sunt vigilente. Infiltrați printre protestatari au fost identificați nemernicul miliardar George Soroș care purta o rochie semnată Vivienne Westwood de culoarea piersicii,  Conchita Wurst, într-un tricou cu Puie Monta, Crin Antonescu deghizat în Victor Ciutacu și Joaquin El-Chapo Guzman sosit la braț cu Gabi La Chica Firea.
Oricum aceștia sunt niște obișnuiți ai protestelor organizate sub haștagul Rezist. Dar, pentru prima oară în România, la ediția toamnă-iarnă a marșurilor rezistenței, a apărut și faimoasa organizație teroristă care cere eliberarea Kekistanului.

Printre fondatorii celulei din România sunt doi vestiți anarhiști kekistanezi, cunoscuți pentru că de mici și-au dat pe față ticăloșia, refuzând să pape tot din farfurie și au declarat, când aveau numai 8 ani, că nu își fac temele și urăsc școala și chifteluțele de porc. Ajunși la venerabila vârstă de 17, respectiv 15 ani, suporterii eliberării Kekistanului de sub jugul temutului dictator Alupigus, sunt mai periculoși ca niciodată, ei urmând cursurile celebrei tabere de antrenament în lupte corp la corp de la serviciul pașapoarte din București. 

Cătălin Harnagea este alarmat…

Pot să continui așa, dar la cât de mulți cretini sunt pe lume, cineva chiar o să creadă ce am scris aici, așa cum cineva sigur l-a crezut pe Harnagea asearã oftând încruntat în studioul Antena 3 și mâncând rahat despre anarhiști și teroriști când, de fapt, ce să vezi, pancarta pe care au arătat-o este scrisă de copiii ironici și geniali ai unei prietene care, măi Harnageo măi, chiar pusese pe Facebook poza cu plozii distrându-se cu lozincile Free Kekistan, înainte să coboare în stradă.

Cât de nemernic să fii, că prost e clar că ești grămadă, încât să intri în hora asta în care chiar și lui Lorin Fortună i-ar fi fost jenă să dănțuiască?
Despre Sorin Roșca Stănescu, acest supozitor pe care Patriciu și-l băga în funduleț când avea febră, nu zicem nimic. Dar mneata Harnagea, posesor al ordinului național Pentru Merit în grad de Mare Cruce pentru merite deosebite în apărarea intereselor fundamentale ale țării, dumneata Cătălin Harnagea cum să te vinzi pe o punguliță de semințe Nutline doar ca să rupi la rating?
Dacă tot e Kekistan, de ce nu ai spus că la miting a fost și Baphometus Androginus?
https://www.antena3.ro/actualitate/social/o-organizatie-anarhista-prezenta-la-protestele-de-duminica-441087.html

Oare ce spune asta despre noi? Despre cine suntem noi ca popor?

Mă întorc iar la jurnalistul Ryszard Kapuscinski:

…The strenght of Europe and of its culture […] lies in its bent for criticism, above all, for self criticism […].The European mind recognises that it has limitations, is skeptical, doubtful, questioning. Other cultures do not have this critical spirit. […]
They lay the blame for all that is evil on others, on other forces (conspiracies, agents, foreign domination of one sort or another). They consider all criticism to be a malevolent attack, a sign of discrimination. […] Instead of being self-critical, they are full of countless grudges, complexes, envies, peeves, manias. 

The effect of all this is that they are culturally, permanently, structurally incapable of progress, incapable of engendering within themselves the will to transform and evolve.

Comparația este între Africa și Europa dar noi, noi suntem mai evident decât niciodată, Africa. O țară înapoiată cu foști șefi ai serviciilor de informații externe care îți spun că Spânu, Loki, Vader și Rasputin vor să distrugă România și fac asta pe o așa zisă televiziune de știri în timp ce SIE doarme, CNA horcăie și poporul se refugiază în băutură, măcar spiridușii pe care îi vede după o vodcă sunt mai haioși decât ăia de la televizor.

Am citit știrea despre vizita candidatului la președinție Dăncilă Viorica la maternitatea din Focșani. Pentru cei care ați deschis televizoarele mai târziu, slugile din localitate au adus pături și perne la maternitate ca să dea bine în cadru apoi, după ce delegația cocului cu burete a părăsit incinta, le-au luat înapoi, că ce nevoie are o gravidă și un bebeluș de perne și pături noi, n-au văzut-o pe Greta Thunberg, consumismul face rău la planetă.
Cine sunt cei care au ordonat pieptănarea realității? Trepădușii din administrația locală și din managementul spitalului, ăia de raportează că au paturi, saltele și pastile, nu e nevoie de nimic, totul e perfect în Grădina Maicii Domnului, GMD ar trebui să scrie pe stemă, nu RO, un gemedeu pentru gemedei, ar trebui să fie sloganul de campanie al doamnei Dăncilă care, deși este mamă și nu orice fel de mamă ci una din Videle, acest pol al sărăciei și disperării, nu s-a scuturat de silă când a văzut cum ăștia bagă botox în buzele subțiri ale realității, n-a zis: opriți măi circul ăsta, se vede de la o poștă că ăstea sunt perne noi și pături noi, cine dracu nu știe cum arată o maternitate de stat, cine e responsabil pentru butaforia asta tristă, îți fac plângere la parchet pentru că ai ținut pitite păturile și pernele până acum, ce e asta? Abuz în serviciu, asta trebuie să fie.
Nu a putut doamna gemedeu să facă asta deși știe că o singură reacție onestă ar fi proptit-o în turul 2 al acestor alegeri unde se bat un cabotin netalentat, un robot îngrijorat și un băiat al cuiva meritocrat.
Cum să nu ai politicienii ăștia când trăim în borhotul bugetarilor pupincuriști? Cum să mai aștepți ca democrația să fie adusă de alegeri libere când singura ta libertate este să alegi între ne-oameni? Și chiar dacă unul dintre ei ar fi om, cum să poată să facă ceva când statul, STATUL, este halit de carii și ținut erect de cariile însele care l-au năpădit și înghițit?
Acum un an  am scris asta.

Suntem poporul definit prin stază.
Amorțeala, somnul, picotitul, nemișcarea sunt cele mai apreciate stări ale noastre. Cât nu faci nimic, nu poți fi acuzat că ai făcut ceva greșit. Ascunde-te în toaletă, puneți sacoul pe genunchi și dormi. Generații întregi au avut această regulă în codul nescris al muncii.
Un bolovan pe fundul unui râu. Ăsta e visul românului.
Șlefuit de ape, timpul trece, leafa merge.
Vorbește în șoaptă, nu atrage atenția asupra ta, nu te contrazice cu nimeni, nu veni cu idei.

Noi suntem mici, lumea e condusă de oamenii mari, noi, ăștia mici, trăim din firmiturile care pică de la ei, și pică pentru că cei mari mănâncă neatent, plescăie, sleorpăie, le cad din gură uneori ditamai bucățile de cozonac, alteori se descotorosesc de copane de pui cu carne pe ele.
Ce ne mai bucurăm atunci.
Avem o listă de instrucțiuni pe care trebuie să le urmăm ca status qvo-ul să fie păstrat. Nu vrem să îi supărăm pe oamenii mari. Poate schimbă masa și noi nu mai primim nimic.
Urmăm instrucțiunile, tăcem, ne mișcăm încetișor pe traseul pe care ni l-au desenat. Avem cariere, familii de hrănit, vanități de hrănit, unii dintre noi chiar ajung să fie invitați la masă cu oamenii mari.
De ce ai vrea să ajungi om mare, să ai atâtea responsabilități pe cap când poți să fii un om mic invitat la cina oamenilor mari? Da, nu stai cu ei la masă, ești cu celelalte slugi care apreciază rutina, obediența și avantajele care se trag de aici, dar ce contează? Ai acces la mai mult cozonac și chiar la niște fripturică de porc.
Stază.
Birocrație.
Birocrați.
Sunt primii care te sfătuiesc să o lași baltă. Nu o să ajungi nicăieri dacă proptești o ștangă între spițe. Nu are sens dragă, nu poți să schimbi nimic, așa a fost decât lumea.
Și totuși, când un jurnalist ajunge să se folosească de moartea copilului unui om ca să scrie un material abject despre posibila carieră politică a tatălui, ce e de făcut?
Nimic. Nu există cod deontologic.
Da, știu.
Și nici instituții care să aplice acest cod deontologic care oricum nu există.
Și ce e de făcut din punctul vostru de vedere, ca instituție de presă?
Nimic. Poate să vă duceți la ziarist pe pagină și să îi spuneți că e urât ce a făcut.

Birocrații nu găsesc soluții.
Birocrații nu schimbă nimic.
Birocrații se asigură că vor lua avans și lichidare și totul va rămâne la fel.
Sunt clădiți din termopane, plăci de beton și conducte, după chipul și asemănarea clădirilor unde pontează între 9 și 17.
Birocrații au burți și nu vor să renunțe la ele.
Azi a fost copilul mort al unui individ a cărui vini sunt că vine dintr-o familie cu posibile legături cu Securitatea, nu a spus că i-a murit copilul și că a fost prezent la mitingul din 10 august.
Mâine, ziaristul care a scris articolul despre tatăl securist și copilul mort va apărea la știrile unei televiziuni care va pretinde că ziaristul, la vârsta de numai 16 ani, și-a bătut cu bestialitate mama, lăsând-o paralizată și apoi i-a vândut un rinichi iar din banii respectivi și-a luat droguri.
Apoi prietena ziaristului scuipat de concurență va scrie în revista la care lucrează despre mișmașurile  patronilor televiziunii, cunoscuți pentru că răpesc fecioare de 12 ani din satele din Oltenia și le violează sălbatic, dar mai întâi le smulg limbile și le servesc cu hrean cu oțet.
Iar birocrații, călare pe purcoiul de bani primiți de la UE și alte milioane de asociații, fundații, forumuri și organizații care se preocupă de libera exprimare și implementarea legislației europene în mass-media, vor raporta că totul este bine, ăștia răi oricum se distrug între ei, cel mai bine e să aștepți și societatea se va curăța de la sine.
Stază.
Birocrații vor încasa uriașe salarii și noi fonduri pentru alte proiecte de comunicare, educare, disipare a spiritului legii iar noi, îmbibați de atâta ură, vom ieși pe stradă cu topoarele la noi și vom ciopli țestele oricui ne spune televiziunea sau ziarul că e securist și nu și-a tras șosetele bine sau nu a strâns rahatul câinelui.
Ne vom ucide pe stradă.
Ne vom ucide în trenuri.
Ne vom ucide în supermarketuri și la locurile de joacă.
Ne vom ucide la coadă la șaorma și la farmacie.

Ne vom ucide pe plaje.
Și totul pentru că ura e un virus. Pe care birocrații nu au niciun motiv să-l oprească.
Cu cât e mai puțin popor care se bate pe firmituri și zgârciuri de pui, cu atât e mai multă păpică pentru ei.
Totul e să pretindă că muncesc. Și va fi bine.

Unchiu-meu nu e idealist. Nici vândut. Nici trădător.
Idealurile s-au stricat, nu se mai fac idealuri așa cum se făceau odată, bio, eco, crescute pe pământ cu grăunțe românești.
Nu e nimeni să-l cumpere, nimeni nu are nevoie de el și nici nu are ce să trădeze, tot ce a fost de trădat s-a trădat deja, părinți, iubiri și țări imaginare. Oamenii s-au îmbogățit sau au scăpătat pe lângă el. Oamenii beau și oamenii se urăsc cu patimă pe lângă el, oamenii pricep puțin și dau din gură mult.
Unchiu-meu are țuică bună și chef de vorbă și spune că noi am fi fost altfel dacă ieșea Rațiu președinte în 1990 și dacă am fi făcut referendum și am fi zis că vrem să fim monarhie și prințul Charles ar fi devenit regele nostru.
Sau Hagi. Zic eu. Regele fotbalului e mai tare decât un prinț trist și încornorat.
Unchiu-meu nu gustă gluma. Vorbim chestii serioase sau nu mai vorbim deloc.
Alegerea e la mine. Eu probabil o să-l votez pe Barna, nu pentru că îmi place de el ci pentru că nu mai vreau să votez FSN sau PSD sau USL care trăiește.
Unchiu-meu o votează pe Dăncilă. Nu pentru că e din Videle, nu pentru că e teleormăneancă de-a noastră, nu pentru că e femeie, mamă, purtătoare de coc și tocuri ci pentru că nu îi suportă pe niciunul, Iohannis sau Barna care nu au coc și tocuri și nu sunt mame.
Nu reușim să ne croim viețile decât prin anti-materie. Ceea ce nu suntem, ceea ce nu ne place, ceea ce nu ne face să ne simțim rău. Ura este mai trainică decât iubirea, disprețul e mai stăruitor decât admirația.
Orban e mai bun decât Dăncilă nu pentru că ar avea mai multe calități ci pentru că își pitește mai bine defectele.
Ce este speranța, mă întreba acum niște luni un prieten. Este o dezamăgire amânată.
Am scris acest post acum un an jumate, când credeam cu toții că suntem mai buni și, ce să vezi, am aflat că suntem doar mai dibaci decât ceilalți.

 

 

 

 

Azi am primit de la colegul Codin, un hâtru, următorul banc despre Viorica Dăncilă.
Viorica Dăncilă urcă scările:
-Acesta este etajul trei?
-Nu. Patru!
-Și unde este etajul trei?

Am râs cât de stupidă e Viorica Dăncilă, femeia incapabilă să nască o propoziție care să nu sufere de hidrocefalie și apoi am pășit încrezătoare pe peron, să iau trenul de Viena. Pe ultimul vagon scria cu cretă Vag. 1.
În locul unde ar fi trebuit să fie agățate plăcuțele indicatoare cu numerele vagonului și trenului, originea și destinația, două piroane așteptau inutile să treacă timpul, ca doi bețivi care nu știu că a murit Ceaușescu și s-a închis combinatul la care ei oricum nu au mai ajuns de 18 ani.
Apoi, după vag. 1 venea abrupt vagonul 413. De data asta scria pe o plăcuță jegoasă, cu un roșu acoperit de noroi, că ăsta e trenu de Viena care pleacă din București.
Urma vișiniu, vagonul bar-bistro. Fără număr. Scria doar mare pe el Bar-Bistro, cu literele ușor înclinate, ca și când se încordau, cu fruntea împinsă în față, să nu le zboare viteza nebunească de 100 de kilometri pe oră pe care o prinde garnitura pe tronsonul București-Ploiești
Apoi erau două vagoane de dormit sau cușetă, nu știu sigur, aveau o bandă fostă galbenă trasă pe frunte ca Ilie Năstase pe vremea când avea haz și nu juca la PSD.
Ăstea erau 412 și 411. În fața lor așteptau mușterii însoțitorii de vagon, el absolut neremarcabil, ea însă curat Alina Bică, ai fi jurat că totul e o țeapă, fata e aici, în Berceni, nu în San Jose, la cocktailuri cu Leni.
Și după 411, desigur, ce ar putea veni altceva decât chiar vagonul 431, care încheie apoteotic suita absurdă de numere.

Mă simt exact ca Viorica Dăncilă. Cum aș putea ști unde vine etajul 3 când am trecut prin etajul 7, etajul 524 și etajul mezanin care oricum nu are număr că nu băgăm cu zecimale?
În tren, un tânăr informat al zilelor noastre explică doct unui domn în vârstă cum olandejii e răi și nu ne lasă pe noi să facem din Constanța un mare port și astfel să luăm caimacul traficului portuar din Europa detronând Rotterdamul. Apoi explică de ce am face bine să nu mai așteptăm nimic de la Iohannis, e clar că a fost pus de nemți să vândă pe bucăți România. Apoi spune că Putin e patriot, că noi nu avem un patriot ca el sau ca Orban, poate doar Dan Diaconescu dar și lui i-au închis gura, l-au amenințat că îi omoară familia și nah, omul ce să facă, trebuia să tacă. Dar știți de ce s-a întâmplat asta? Pentru că știa că ticăloșii ăștia, toți, au pus mâna pe conturile lui Ceaușescu, nu ălea din Elveția, ălea erau rahat, conturile lui Ceaușescu din Israel, că știi că Ceaușescu a vândut evrei lui Israel și avea un cont enorm, cumpărase câmpuri petrolifere în Arabia Saudită și Iran care acum sunt moștenite de știți cine?
Nu.
Soroș care era combinat cu Ceaușescu în afacerea asta. Vă spun.
-Nu vă supărați, aș vrea să vă pun și eu o întrebare, că vă văd informat.
-Spuneți vă rog, nu știu dacă vă pot răspunde dar o să…
-Acesta este vagonul 431?
-Da.
-Aveți idee unde este vagonul 430 și vagonul 429?
-Nu doamnă, întrebați conductorul.
Sau poate pe Viorica Dăncilă. Poate le-a găsit din greșeală când a ieșit de la bar-bistro.

E fascinant cum Protv e lăudat pentru decizia de a rupe colaborarea cu Dana Budeanu și nu este criticat pentru decizia inițială de a colabora cu duduia în cauză.
E fascinant cum Protv face căcuță pe ventilator și este lăudat de cetățenii din odaie că a deschis geamul și nu miroase a fecale.
E fascinant cum mulțumim bucătarului care a făcut mici din carne de oaie stricată că ne-a arătat unde e buda și chiar ne-a dat un elastic de păr să nu ne murdărim.
Protv este un focar de infecție creat de Sârbu, omul care împreună cu Cristoiu pregătește acum lansarea a încă 5 televiziuni. Pentru că Protv și pentru că Sârbu avem o Firea, un Gâdea și un Ponta.
Protv și Sârbu sunt responsabili pentru manelizarea societății.
Haideți să nu le mulțumim pentru că au scăpat de Budeanu ci să privim gestul ca pe-o corecție și pe o rugăminte să îi iertăm că au fost niște ticăloși până acum.

feher's avatarfeher

L-am întâlnit acum 19 ani. El și Robert păreau singurii oameni care nu au fost crescuți de omul Spân, într-o magazie în spatele casei. Nu se grăbeau să te strivească sub talpa bocancului la primul îndemn al haitei, vădeau o anormală sațietate sau lipsă de poftă de circ, ca o adiere caldă suprinsă în februarie în Tunguska.
Robert era hâtru și discret. Iulian era prietenos și deschis.
Cândva după, probabil într-o dimineață de vară de la începutul mileniului 3, când lumea era în vacanță, ei au fost retrași din producție, duși în laboratoarele conducerii unde au fost scanați, cercetați, testați și s-a decis că ceva e în neregulă cu circuitele lor. Creșteți nivelul agresivității, puneți-l la nivelul Năstase. Scădeți empatia, puneți-o la nivelul Băsescu.
Westworld.
Dar eu nu am știut asta, nu am știut până marți.
Pe Robert l-am pierdut de niște vreme în hățișurile unui post de televiziune cu fard discret de…

View original post 383 more words

Bărbatul are pălărie cu boruri late, mustăcioară care pare să îi țâșnească din nas ca un foc de artificii de anul nou chinezesc și o haină de piele exact ca a lui Dinică în rolul de legionar sau ce era mnealui în filmele lui Sergiu Nicolăescu.
Așteaptă în stânga, stați la coadă?, nunu, se grăbește să dea răspunsul dar e nesigur, el nu stă la coadă ci vrea să întrebe ceva, se reazemă de ghișeu și zice: de la ce linie pleacă trenul de Mărășești?
Femeia nu apucă să îi răspundă că omul îmbrăcat ca Dinică este mușcat de cap de cetățeanul ajuns în fața ghișeului care spune: da`așteaptă domle că pierd trenul.
Am auzit cu ce tren pleacă cetățeanul grăbit, mai are 22 de minute până atunci dar totuși nu poate să aștepte 10 secunde să-i răspundă casierița lui Dinică și, speriat, omul cu pălărie și mustață înfoiată bânguie: da` eu nu știu a citi, nu știu la ce linie e trenu ăsta al meu de pleacă la 8.
Și când îi cer biletu și mă uit pe tabelă și îi spun: linia 4, Dinică adaugă: nu știu a citi și nu am un picior. Și apoi mulțumește și urează sănătate și îl invocă pe Ăl de Sus să mă aibă în grijă.
Nu știe a citi și nu are un picior, Dumnezeu s-a îngrijit de asta dar i-a lăsat o omenie curată și un aer de umilință blândă.
Grăbitu își ia cafea și citește știrile pe smartphone, mai sunt 18 minute până la tren, nici în cur nu-l doare.
Vorbește apoi la telefon cu un prieten, o înjură pe Firea, ai văzut mă ticăloasa că încearcă să le ia banii femeilor ălora care fac un spital pentru copiii cu cancer.
Vomit.
Între el și Firea deosebirile sunt 2: sexul și culoarea părului. Țățismul, și răutatea mitocondriale sunt acolo.
Nicio șansă.

feher's avatarfeher

Mi-e frică să deschid televizorul sau computerul sau telefonul. Fiecare zi aduce o nouă oroare, poate chiar două. Uneori trei. Greco e ignorat, Iohannis e baipasat, Dăncilă pleacă pe șustache în Israel, minte, uită, se bâlbâie, nu-și dă demisia, Greblă, Ponta, Șova sunt achitați, Firea nu dă mâna cu președintele, CCR pregătește ceva, DNA e praf, CNCD dă amenzi pe bandă. Și acum, Meleșcanu blochează o declarație comună a UE.
Mii de oameni au ieșit în stradă să ceară demisia Vioricăi.
E inutil. E inutil. E inutil.
Cu PSD nu te bați așa. PSD e un cancer. Cancerul poate fi învins prin chimoterapie, chirurgie, radiologie.
Asta trebuie să facem.
O să ne fie rău înainte să ne fie bine.
Sau o să continuăm în același fel și o să fim morți.
Nu mai pot să scriu. Totul e inutil.
Mai jos e un text din 2016.

Taximetristul nu a fost…

View original post 452 more words

Nu are cu cine să voteze. Iohannis nu îi place dar ăștia de vin după îi plac și mai puțin. Parcă nu se mai fac oameni ca lumea, Dumnezeu e un chinez prost plătit care dă rasol, pune prea puțin lut sau folosește smicele de măr stricate sau apa vieții e îndoită cu apa de la chiuvetă, dracu știe ce se întâmplă dar oamenii sunt din ce în ce mai mari pe dinafară și din ce în ce mai mici pe dinăuntru.
Uite, Ceaușescu era băiat bun, patriot, nu a furat ca gașca asta de netrebnici. Deși cuvântul ăsta nu e bun: netrebnic înseamnă fără treabă, fără ocupație dar ei sunt ocupați. Sunt ocupați să fure și să își acopere urmele. Nu toți, unii sunt atât de puternici încât nu au nevoie să își acopere urmele. Dar ăștia care fură pe mic ei au nevoie să își acopere urmele.
Șoferul de uber a fost șef de sală 20 de ani. Nu mai putea să doarmă noaptea. Asta nu înseamnă că dormea ziua. Nu. Nu mai dormea. Strângea bani, 4 garsorniere și-a cumpărat și acum le dă în chirie, făcea lejer 10.000 de lei pe lună cu doar 15 zile lucrate, nu mai vrea facturi, controale, ANAF, poliție, nu mai vrea bani, are bani, acum muncește 4 ore pe zi de drag, nu pentru bani, să schimbe o vorbă, banii nu sunt totul, liniștea sufletească e totul.
În locul lui șef de sală a rămas un băiat care crede că ghilotină e un compus chimic, zice și ochii zâmbesc vinovat în retrovizoare. Nu e un om rău, nu vrea să râdă de handicapul omului care a rămas șef de sală, care acum face 10.000 de lei în 15 zile și niciodată nu își va lua un dicționar sau o carte de istorie din care să afle ce e ghilotina.
Nu se mai fac oameni ca înainte, mi-e frică pentru fi-miu, geaba îl trimit eu la engleză și să facă meditații la matematică, o să ajungă să lucreze între abrutizați, o să vorbească numai despre mașini și femei și dujmani, că unul nu mai pune mâna pe o carte, toți sunt numai pe cluburi și făcut liniuțe. Dar ce mă mir, ați văzut cât de proști sunt ăștia care ne conduc, pun pariu că și Dăncilă crede că ghilotina e un compus chimic.
Unul care în contact cu grumazul multiplică opțiunile, vrei PSD cu Viorica sau PSD cu Ponta, PSD cu Iohannis sau PSD cu Diaconu?
Oamenii noi sunt oamenii vechi cu unul dintre capete tăiate. Sau poate două. Le mai rămân mereu 3-4 capete de siguranță, în cazul în care compusul chimic ghilotină interacționează cu baza.
Știți ce, eu o să votez cu Cumpănașu ăsta, măcar ăsta e nebun pe față. Cu el o să votez, nebunii sunt mai puțin periculoși ca ticăloșii. Și-n turu 2, dacă ajunge Viorica, să știți că voi vota cu ea. Măcar ea e proastă. Ăilalți sunt și răi.
Șeful de sală îmi urează noapte bună și eu mă gândesc că nimeni nu merge la culcare, toți suntem adormiți de mult în senina noastră resemnare.

Colectiv s-a întâmplat cu PSD la putere.
Cu Ponta prim-ministru.
Cu Mihaela dragostea mea la cârma Crucii Roșii.
Cu Tăriceanu la Senat, cu Viorica la Bruxelles, cu Dragnea votat de 2 săptămâni președintele PSD.
Am găsit acest citat al lui Liviu:
Nu voi avea nicio ezitare pentru ca PSD nu trebuie si nu poate rata oportunitatea de deveni primul partid din Romania modern si care isi construieste politicile publice printr-o consultare larga cu cetatenii si tine cont de ceea ce cetatenii in general si societatea civila spune.
La 4 ani după Colectiv, mă uit la imaginile statului îmbrăcat în costum de pompier, paralizat la marginea catastrofei.
Cât de norocoși am fost, îmi spun. Cutremure, vijelii, inundații, statul român duce o improbabilă luptă cu gravitația din care a ieșit, miraculos, până acum câștigător.
Totul e cârpit, lipit, cusut, prins cu-o sârmă, muncă de mântuială.
Mântuială vine de la mântuire. A mântui.
A mântui înseamnă să te salvezi dintr-o nenorocire, a scapă de un pericol. Atunci când spui că cineva s-a mântuit înseamnă că a murit.
Ce colosal amestec de semnificații.
Cârpeala a dus la mântuirea prin moarte a tinerilor de la Colectiv care au scăpat astfel de pericolul de a trăi în țara în care treaba făcută de mântuială este a doua noastră natură.
Nu mai cred că votul ne poate salva căci democrația nu poate ține loc de suflet când nu ai unul.

feher's avatarfeher

Să spunem că o cheamă Lili. Este asistenta unui mare profesor doctor care primește paciente și la o clinică privată dintr-un cartier cu rahați de câine pe trotuar, intercalați cu jeepuri și audiuri și bmw-uri tunate.
Doctorul cutreieră între două cabinete, unde femei își arată piepturile, în spatele cărora bat inimi speriate. “Am sau n-am?” se întreabă, unde am nu e o posesiune care te scoate pe plus.

Lili te trece în catastif, cu nume, vârstă, nașteri și avorturi, menstre, umori, bilanțuri ale trupului pe care trebuie să le împărtășești, să le treci în jurnalul obositului tău ghem de intestine și glande. În acest timp, să-i spunem Mili, deretică veselă cabinetul, ca o Cenușăreasă retard-optimistă, învârtindu-se imună la lacrimi și tristeți, la toporul care despică mintea atunci când mâinile doctorului depistează că dumneata faci parte dintre cele care au, nu face nimic doamnă, l-ați găsit la timp, nu vă faceți griji…

View original post 451 more words

Cuc dă ordin la TAROM să țină avioanele la sol ca să nu ajungă parlamentarii să dea jos guvernul din care face parte. Șefa TAROM are fratele și soțul angajați la TAROM. Compania e doar o mare familie.
TVR e plină de rubedenii care se trag unul pe altul pe un post cald, luminist, mașinist, plimbătorist de hârtii, secretare, manipulatoare, ministerele sunt moșii controlate de unchi, nași, verișori și nepoate, tot ce înseamnă primării, prefecturi, asociații, uniuni, organizații de stat sunt doar încuscriri de neamuri mufate din tată-n fiu la buget.
Al cui ești ghea?
Al lu Mitralieră care e neam cu Jumară care e cumnat cu alde Rusu.
Cazanciuc cu Ponta cu Udrea, Băsescu, Ghiară și Gigi sunt uniți prin sânge cu Dragnea, Ilie Sârbu, Mazăre și Popoviciu, care e cu Biden și cu oligarhii ucrainieni și cu toții sunt cu Putin care e cu Trump.
Și Trump poate să dea ordin ca frunzele să nu mai cadă din copaci, toamna să nu mai vină niciodată și Putin poate să dea ordin ca ghețarii să nu se mai topească și uraniul să nu mai fie radioactiv.
Doar ministrul Cuc gândește pe mic.
El vrea doar să țină la sol avioanele, nu mult, puțin, cât să nu treacă moțiunea. Și nici asta nu a reușit. De ce? Pentru că neamurile din TAROM au bătut ierarhia.
Sunt optimistă.
Putin și Trump și toți dictatorii sunt singuri în vârful ascuțit al muntelui puterii. Nu au o familie să îi susțină.
Deci kurzii au o șansă.
Yemeniții au o șansă.
Oltenii au o șansă.
Și toate neamurile mici dar bine legate.
Amin.

feher's avatarfeher

Șoferul zice privind coloana de 30 de mașini de la stop: Ce să facem, mergem înainte.
A tăcut până acum și absurditatea ieșirii din muțenie cu o astfel de frază mă face să mă uit la el. E de vârsta mea, până în 45 de ani.
-Unde mergem înainte?
Suntem prinși în pumnul traficului, gândăcelul Elenei Farago.
-Mergem înainte cu ăștia pe care îi avem.
Vorbim despre politicieni. Despre candidații la Primărie.
-Cu cine votați?
Nu știe, să vadă ce se oferă pe tarabă.
Șoferul nu e fan Piedone, a furat și ăsta de l-a luat dracii, dar măcar a întors ceva bani, a ieșit pe stradă, a văzut că se mătură, nu ca Vanghelie-Care Este, are două clase și a ocupat un post pe care nu îl merita și nici nu a vrut să se dea la o parte.
-D-asta nu merge nimic în țara asta, pentru că peste tot…

View original post 334 more words

În 1999 pe vremea asta lucram la Curentul. La sfârșitul lui martie plecasem din București cu trenul, o borsetă cu 2000 de dolari, un laptop de 17 kile, un mobil de 3 și un rucsăcel cu chiloți și tricouri, să scriu despre atacul NATO asupra Iugoslaviei. După 3 săptămâni în Skopie, am sărit pârleazul pe la Ohrid în Albania și, după 5 ore pe cea mai sinistră șosea din Europa, am ajuns la Tirana.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau legătura cu ambasada, de la ei trebuia să trimit faxurile către ziar, ei îmi asigurau spatele în caz că, Doamne Ferește, pățeam buba. M-am întâlnit cu atașatul cultural, i-am uitat numele, un individ care părea să sufere de amnezie și privea mahmur lumea, părând să spună: am băut și eu două citirici la petrecerea lu Doruleț și m-am trezit cu șireturile legate, pastă de dinți sub nas și atașat cultural la ambasada României din Tirana.
Omul nu înțelegea nimic și cred că, după 30 de minute de la momentul în care am dat prima oară unul cu ochii de altul, mi-a cerut să-i pun o pilă lu copilă-su să lucreze la PROTV, măcar atâta pilă să poată să pună, dacă tot e corp diplomatic.
Atașatul militar părea și el să fi pierdut la Popa Prostu dar măcar el lucra să-și mențină cu alcool starea de confuzie. Avea capul roșu ca un deget strivit la ușă și o magnifică sete, dar cel mai tare îmi plăcea la el camaraderia, înțelegea că suntem toți grămadă în același rahat și că niciunul dintre noi nu merita asta.
Spre deosebire de ambasadorul cu mânuțe moi și umede ca niște ore petrecute în saună cu Adrian Năstase. Ambasadorul avea, pe lângă dermatita rozacee care îi orna figura cu pete gigantice roșii, siguranța că războiul ăsta o să transforme peste noapte România în regina balului, UE și NATO, toți se vor bate să facă afaceri cu noi și tot noi, urmașii dacilor, vom decide cum e cu contractele de reconstrucție a Balcanilor.
Ăăăăă, mă scuzați, aș vrea și eu să beau ce beți dumneavoastră, i-am spus și el a fost jignit de tupeul unei mucoase să-l învețe politică externă. Nu că asta ar fi fost interesul meu ci doar, sincer, să beau ce bea el.
Și cum stăteam noi de vorbă, zi de zi sau măcar o dată la 2 zile, explicându-mi cum lunile care urmează vor aduce abundența în România, la ușa ambasadei a venit o fată blondă cu părul negru la rădăcină și ochi speriați, avea vânătăi pe gât și arsuri de țigară pe ambele mâini. Fugise de la niște proxeneți care o torturaseră luni de zile. O vânduse iubitul ei, era dintr-un sat din Botoșani. Plângea blând, ca o icoană într-o biserică și ambasadorul a anunțat-o că nu poate să stea acolo.
Normal, vreau să merg acasă, a spus fata. Vă rog ajutați-mă să ajung acasă.
Și ambasadorul cu mâini umede, s-a spălat pe ele, la figurat s-a spălat, că erau atât de umede încât ar fi putut să spele și mâinile altora cu apa ieșită dintr-ale lui, și a zis că ambasada nu are bani ca să trimită toate curvele acasă.
Statul român nu poate să țină pasul cu târfele plecate la produs care, după ce dau de dracu, vin la stat să le ajute.
Cam așa a zis ambasadorul și eu, din banii lui Vântu cel interlop, am plătit bilet de autobus până la Skopie, i-am cumpărat mâncare și apă, i-am dat bani de buzunar și i-am plătit și biletul din Skopie la Sofia și de acolo la București.
Era 1999, ce așteptări puteai să ai de la corpul diplomatic, mai ales la ostracizații în funduri d-ăstea de lume, cum era Tirana?

21 de ani mai târziu.
Europarlamentarul Ramona Strugariu scria despre consulul român la Marsilia, Iulia Boje, și durerea-n fund afișată față de soarta unor studente Erasmus blocate în Franța de criza Covid.

Zice Strugariu:
“I-am scris frumos şi elegant doamnei consul de la Marsilia, Iulia Boje, cu rugămintea de a ajuta la repatrierea a două studente Erasmus aflate într-o situație dificilă şi cu resurse limitate, lucru pe care consulatele au această misiune şi responsabilitate să îl facă. Guvernul României ne-a asigurat că studenții din afara granițelor şi bursierii Erasmus sunt o prioritate, Comisia Europeană a cerut guvernelor să îi trateze ca pe o prioritate – citez din răspunsul comisarei Gabriel la scrisoarea colegului meu, Dragoş Pîslaru : “Our foremost objective is the safety and protection of all Erasmus+ and European Solidarity Corps participants. We therefore fully support the implementation of the protective measures undertaken by the EU Member States, while trying to alleviate as much as possible the drawbacks for the programme participants and involved organisations.
As Erasmus+ and European Solidarity Corps mobilities are implemented via National Agencies situated in the Member States, our key line of action is to coordinate and guide the National Agencies in dealing with this unprecedented situation so that they can provide all necessary information and support to the affected organisations and participants.”

Doamna consul mi-a răspuns destul de rece că a rezolvat problema – lucru neadevărat, întrucât una dintre studente tocmai îmi semnalase că nu, deşi a scris la Consulat în repetate rânduri. Am revenit la fel de politicos cu rugămintea de ajutor. Mi s-a răspuns cu acelaşi ton, chiar mai iritat, şi cu o ireală referință la proverbiala rută pentru maşină ca şi în cazul medicului român.
Am reluat dialogul cu rugămintea mai fermă de sprijin şi solicitarea de a mi se comunica dacă reprezentanții din Consulatul României la Marsilia intenționează să îşi facă treaba sau continuu demersurile la un alt nivel.

Ultimul răspuns este de-a dreptul o sfidare.

Prin urmare:
1. Mâine la prima oră voi scrie la MAE şi premierului, cu solicitarea de a soluționa acest caz şi a găsi soluții / a avea indicații clare şi sprijin financiar pentru toți bursierii Erasmus care trebuie să revină în țară; se pot prioritiza resurse şi este nevoie de reguli clare pentru repatrierea studentilor. Este scandalos să vă lăsați tinerii pe drumuri aşa. De asta nu se mai întorc în țară.

2. Cer public retragerea doamnei Iulia Boje din postul de consul la Marsilia şi sper că nu îşi va continua cariera în diplomație pe banii statului român şi ai cetățenilor pe care îi ignoră. Înțeleg că nu e la prima abatere, a fost retrasă şi de la Torino, iar la Marsilia, din relatările de presă, este cea care a chemat jandarmii la alegerile europarlamentare şi la referendum pentru “disciplinarea” românilor din diaspora care voiau sa voteze.”

Problema e mult mai adâncă decât pare.
Statul român lucrează cu dublă măsură în tot ceea ce face.
Cărați cu autobuzu la mitingurile PSD nu sunt numai pensionari sărmani și popi speriați ci și ciorditori, curve, metiliști, fauna Las Fierbinți care populează orășelele și comunele patriei.
La ambasadele și consulatele României nu fac coadă și se bat cu jandarmii la fiecare rând de alegeri din ultimii 6 ani, doar academicieni, bursieri Erasmus și cântărețe de operă, ci și prostituate, gunoieri, șuți și florărese.
De ce votul lor nu le garantează aceleași drepturi ca ale bursierilor Erasmus?
21 de ani și scârba diplomaților români pentru pulime este intactă.
Da, Iulia Boje și toate uneltele sistemului ajunse prin sforării să ocupe posturi pentru care nu au nicio pregătire, trebuie retrase. Și înlocuite în primul rând cu oameni.
Care înțeleg că între Udrea și fata din Tirana sau între Dragnea și hoțul de buzunare din Paris doar șansa a creat o diferență, nu alegerea meseriei.
Dar asta e valabil și pentru politicienii români din parlamentul european.

 

feher's avatarfeher

În 2015 (nu am găsit date mai noi), numărul funcționarilor din România era de 1,35 milioane, adică 30% din populația cu loc de muncă din țară.
Funcționar la stat sunt toți plimbătorii de hârtii de prin primării, consilii județene, din agenții și autorități naționale, din regii și institute.
Mulți dintre ei își moștenesc postul de la tătic sau de la nășic, sunt familioane întregi care pun stăpânire pe câte-o instituție de stat, mătușa e la direcția urbanism, unchiulețu la DSV, un nepot eliberează autorizații de construcție și altul e șeful poliției locale.
Statul este o afacere de familie.
Neamurile domină teritorii ca bursucul african, urinează pe-o piatră de hotar și tu știi să nu intri peste Petrești sau peste Popești, știi că trebuie să ceri voie frumos, să formezi alianțe, să lupți ca în voievodatul tău să nu intre vreun venetic d-ăsta ambițios, cu țidulă de București.
E atât de…

View original post 633 more words

Iuda moare într-un accident de măgăruș.
Nimeni nu-l mai vinde pe Isus pe 3 arginți. Apostolii se plictisesc de apostolat, poporul huiduie miracolele învechite, huuuuo, schimbă băi repertoriul. Să vie altul mai bun!!!
Nu ai Iuda, nu ai trădare, nu ai salvare.
Dispariția lui Dragnea a oprit sanctificarea Opoziției.
A deschis brusc ușa prin care au trecut grămadă usereii și peneleii plecați în viteză, cu umărul în față, mizând pe rezistența lemnului porții.
Când ești pe jos, murdar de nămol, nu mai știi cine-i prieten sau dușman.
Și dai și lupți și dai.
Ai prefera să fii pe cruce, vizibil.
Să mori dar să fii plâns și pomenit și veșnic lăudat.
Dar jos, în nămol, mori ca prostu, fără să te știe nimeni.
Ne trebuie o Iudă.
Sosirea salutară a lui Ponta e totuși prea târzie. E în covalescență, încă, poate peste 5 ani o să își recapete forța din 2014.
Până atunci îl avem pe Barna. O Iudă tristă, apatică, cu mână moale și zâmbet arogant. Trădările lui sunt mici și neinteresante. Nu are anvergura teleormăneanului dar totuși, fură și el de la copii.
Își face treaba, că nouă dacă nu ne place ceva, nu ne plac trădătorii.
Acum Isus poate din nou să strălucească de pe crucea lui săsească pe care scrie Urmăresc cu atenție și îngrijorare cum trec norii.

feher's avatarfeher

Doi naufragiați ajung pe o insulă sărmană, preiau puterea și își dau seama că lipsa resurselor naturale face imposibilă orice inițiativă de a îmbunătăți viața locuitorilor insulei. Nu o să fie mai bogați, nici mai sănătoși și nici mai fericiți. Și atunci cei doi conducători ai insulei se hotărăsc să le ofere amărâților supuși ceva care să-i ajute să îndure mai ușor mizeria vieții: o religie. O serie de minciuni elaborate care să le dea un sens vieților lor îngălate.
Așa că unul dintre cei doi conducători devine tiranul cel rău iar celălalt este sfântul oprimat, silit să se refugieze în junglă.
Citind știrile de azi, realizez că România este San Lorenzo, insula lui Vonnegut din Leagănul Pisicii. Suntem un popor pierdut în mizerie, ai cărui conducători au decis în ianuarie 1990 că nu au cum să ne scoată din foame și atunci mai bine au creat o religie care…

View original post 510 more words

Design a site like this with WordPress.com
Get started