cum sa ajungi traficant de droguri, trecand prin biblioteca

dan, englezoiul de 67 de ani care nutreste dorinta de a ajunge cind va implini 71, un renumit pictor expresionist german, consumator pe vremuri de marijuana, hasis, lsd, heroina si acum de limoncello, yoga si eckhart tolle, imi aduce bizar aminte de o carte citita acum vreo 10 ani, “mr. nice”, best seller international, autobiografia lui howard marks, celebru traficant de droguri, absolvent de oxford, tata, politician, musical guru si motivational speaker.

s-a facut si-un film, prost, cartea e o bijuterie care ne plimba prin londra, hong kong, california, filipine,  thailanda, ibizza pe vremea cind nicu gheara invata sa faca melc cu stafide si cornulete cu rahat la scoala de cofetari-bucatari din comuna, calatoriile lui gulliver sunt nimic pe linga aventurile studentului marks care a pornit sa cucereasca lumea prin puterea fumului de maricica, love aici, love colea, in culmea carierei facea transporturi de cannabis de 30 de tone. corporatie nu altceva.

44 de aliasuri a avut domnu scriitor pina sa puna americanii mana pe el si sa-l bage la mititica, ce vremuri amuzante in care iti puteai obtine un nou set de acte pornind de la cardul de biblioteca: “asta e singura legitimatie care mi-a mai ramas, restul le-am pierdut”, impresonati de straduinta sarguinciosului cititor, baietii de la evidenta populatiei iti eliberau carnetu de conducere, inarmat cu ultimu iti obtineai si un pasaport, apoi pe al doilea, nu tu facebook, nu tu tweeter, nu tu instagram, erai cine vroiai sa fii si tot asa de 44 de ori.

din nou nu stiu daca au tradus ai nostri cartea, dar sigur o gasiti pe net. tot acolo il gasiti si pe domnu marks, http://www.gordonpoole.com/Howard-Marks.aspx. il puteti plati sa va vorbeasca la nunta, la team building sau la sedinta cu parintii despre avantajele de a detine un card de biblioteca.