Archive

Monthly Archives: March 2018

Nu am crezut că o să fiu vreodată de acord cu Gușă, acest Marina Almășan al politicii românești. Dar da, ce am văzut azi la congresul PSD a fost perfect descris de Gușă: fețe de drojdieri, cefoși și gospodine și în liga clovnilor răi, singură, Firea născătoarea de regii autonome.
Aceștia sunt oamenii care conduc țara și despre care mulți tineri cred că sunt comuniști. Dar asta este o tâmpenie. Oamenilor ăștia le sunt indiferenți muncitorii, 3,4 milioane au plecat din țară în ultimii ani sub guvernele PSD. Nu au o ideologie, un program politic și, deși sunt implicați în lupta de clasă, luptă doar pentru clasa lor de parveniți-corupți.
Și pentru că tot nu înțelegem că dacii nu mai sunt aici să ne salveze, nici Căpitanul și legionarii lui, mi-am zis să reciclez acest post scris în 2015, despre altă țară populată de un popor cum noi nu o să fim niciodată.
Chiar și Gușă știe asta.

feher

Felice are 72 de ani și este dottore, d-ăla adevărat, nu unul cusut în atelierele din Buftea. Doctor în economie. Muncește și acum și, la biroul lui din centrul Torinoului, o secretară de 60 de ani, sveltă și agilă, răspunde la telefonul fix cântând în ureche un ”buongiornoooo, cabinetul lui dottore Ballatore” apoi te întreabă cu ce te poate ajuta. Felice e mereu la costum și are o geantă care se închide în catarame de alamă, la fel de bătrână ca el. E modelul de geantă pe care personajul lui Robert Duvall l-a avut în filmul Avocatul, ne anunță. Nu știu despre ce vorbește, mă uit pe IMDB și găsesc doar Judecătorul, bănuiesc că nu e mare diferență.
În anii `70, la numai 30 de ani, Felice era mare director de fabrică, singurul capabil să facă față sindicatelor comuniste care amenințau cu revoluția și care, zice el, aveau acces la…

View original post 346 more words

Vocea unei femei aflată la 9000 de kilometri depărtare iese din telefonul chinezesc și umple vagonul. Cei 6 bărbați au fiecare câte 2 mobile, abia au urcat în tren și surescitați au sunat neamurile undeva în Asia unde e întuneric și lumea s-a băgat în pijamale. Cei 6 bărbați spun cuvinte scurte, ha, țio, șî, mo, tu, șuom, femeia de la 9000 de kilometri depărtare răspunde cu o rafală de silabe care ciuruiesc și mai rău cadavrul liniștii prăbușit între scaune.
Conversația se încheie dar cei 6 bărbați, toți deodată, încep să butoneze telefoanele, țiu-țiu,poc-țiu-poc, cântece, jocuri, filmulețe, apoi râd, apoi chelălăie, apoi mai răstoarnă o roabă de cuvinte  mici, ca niște puieți de vorbe care au fost smulse prea devreme din pământ și apoi, toți, deodată, adorm. Cu gurile deschise, un huruit mic, de motoraș leneș, ieșindu-le din corpurile mici.
Sunt vietnamezi, lucrează la decorațiuni interioare la Avantgarden, fac blocurile ăstea pe dinăuntru, zice taximetristul. Sunt mici, de 7 palme, ridică mâna până-n dreptul șoldului să-mi arate cât de înalți sunt vietnamezii. Stă pe scaunul lui de șofer, asta ar însemna ca vietnamezii au 45 de centimetri, sunt mai mici decât pigmeii din insula Flores.
Au adus vietnamezi că nu mai sunt oameni care să facă treabă la noi, toți au plecat din țară, sunt prin Anglia și Spania, nu mai sunt șoferi, nu mai sunt croitorese, nu sunt chelneri și nici zugravi. Stau la coadă la nea Săndel să vină să-mi repare chiuveta de 3 săptămâni. Mi-a promis că încearcã după Paște. Mă programează ca profesorul Blidaru, singura diferență este că nea Săndel nu are 2 asistente care să-i țină hârțoagele și să-i rezolve administrativele. Încă.

Nu mai sunt tapițeri și nici oameni care să știe să spele covoare, nici vânzători sau electricieni. Ca-n Never Ending Story, țara dispare mâncată de nimic, pentru că nimănui nu-i pasă de nimic. E nimic, cum să-ți pese? Și, oricum, atunci când am nevoie de ceva sun la centrală: trimiteți-mi 6 vietnamezi să-mi repare acoperișul și să-mi zugrăvească bucătăria.

-Să știți că sunt foarte buni, nu consumă nimic. I-am văzut odată în cartier, ei stau în niște barăci lângă șantier, era ușa deschisă și stăteau toți, vreo 20, în jurul unui ceaun cu orez. Ca un mușuroi. Sunt foarte economicoși. Singura problemă este că 2 ca ei fac cât unul de-al nostru. Îți trebuie 2 să facă treaba unui singur român. Dar nu mănâncă mult. Ăsta e viitorul, să importăm vietnamezi și chinezi, că la ei e rău acolo în junglă.

La noi e bine în junglă.
Animalele lenevesc, așteptând ajutorul social, pensia, uleiul și făina înainte de alegeri. Ofițerul de cont de la bancă spune că prietenul lui care are firmă de transport nu mai găsește deloc șoferi. Refuză salarii de 4500 de lei pe lună. Mai bine stau acasă și-mi dă mama bani de țigări, așa spun. Nici la bancă nu reușesc să găsească personal. Vin fără pic de experiență și-ți cer salarii de 5000 de lei, 7000 de lei. Când le spui că nu poți să-i plătești atât de mult, că nu au cv, că abia au terminat școala, că banii ăștia o să-i ia după 3 ani de muncă, te-njură și pleacă spunând că o să-și găsească ceva la stat, la primărie, la administrație, la RADET sau la vreo companie d-asta nouă, făcută de Firea, unde, se știe, pleci cu 1600-2000 de euro în mână.
Sunt bani în țară, economia duduie.
Iar tu, corporație ticăloasă, stând cu ochii după profit pe care oricum îl scoți în afara țării,  minți cu nerușinare că nu sunt bani. Dacă nu sunt, atunci înseamnă că nu-ți permiți să-l ai pe el, omul care a așteptat acasă, până la 33 de ani, fumând banii maică-sii, să primească un post de conducere, că doar nu se deranjează pentru o funcție de subaltern și oricum nu se dă jos din pat pentru mai puțin de 1500 de euro.
Poate să stea acasă până la 56 de ani, nu are nevoie să vină 8 ore la serviciu și tu să-l plătești în bătaie de joc cu 1000 de euro când poate să stea între perne, să mănânce mucenici și să se uite la Românii au talent căci așa e băi corporație ticăloasă, românii sunt deștepți, au talent, s-au prins că au fost atâția ani furați de Occidentul mișel și acum nu se mai lasă scărmănați.
Ba, mai mult, aduc vietnamezi care să pască oi, să spele la cur bătrânii din Vaslui, să ude panseluțele din ronduri.
Nu mai suntem sclavii nimănui.
În 2019, în noiembrie, Iohannis pleacă la Bruxelles, în 2020, juma din parlamentul penal va fi fugit din țară, în Costa Rica, Thailanda sau Azore. Ce punem în loc?
Vietnamezi. Mă duc să depun o comandă fermă pentru 400 de bucăți.

2 ca ei fac cât unul al nostru, deci o să fure jumate.

Sute de milioane de euro vor fi astfel salvate.
România își va rezolva problema forței de muncă și pe cea a corupției.
Spuneți după mine: chúng ta có một tương lai vàng!

Securiști bătrâni, uitați într-un colț pe etajeră. E plin de ei radioul public, televiziunea publică, Academia Română, editurile de stat, Monitorul Oficial, nu mai vorbesc de armată, ministere, institute și comisii, te împiedici de tresele lor acoperite de mătreață, singurul lucru pe care îl produc cât așteaptă să urce în ierarhie, să sune telefonul și cel de la capătul firului să zică numele de cod: Constantinopole.
Cenzura s-a instalat în știrile instituțiilor media de stat, Dragnea e citat, apărat, periat, jurnaliștii sunt strânși cu ușa de securiștii bătrâni care acum știu că vântul schimbării lui Dragnea i-ar lua și pe ei pe sus. Spune de bine de domnul Dragnea, citează-l pe domnul Dragnea, scoate ce a zis Kovesi despre domnul Dragnea.
Cine sunt securiștii ăștia bătrâni? Nu știm. Știm doar că sunt mulți și sunt peste tot.
Mai jos e un post din noiembrie 2015 când am încercat să închiriem spațiul Casei Universitarilor, acest Jurassic Park populat de dinozaurul pitic cu trese.
Mă tot uit la teleshopping, sperând că a inventat cineva otrava anti-securistul pitic, de apartament. Nțțț, nu încă. Cine o va face, cine ne va scăpa de ei, se va îmbogăți.

feher

Holul în penumbră e strâns între doi copăcei svelți, care nu știu că afară e iarnă. Frunzele lor verzi se suprapun baroc cu tapetul cu fleurs de lis. Canapeaua cu picioare flexate, de halterofil încordat în ridicarea unei greutăți mult prea mari, zace prăfuită în capăt, sub vitralii care filtrează melancolic lumina. Cam 500 de lei costă să închiriezi holul, dacă vrei să filmezi sau să faci vreo sindrofie cu ștaif.
Salonul 1 și salonul 3, scaune răsturnate cu picioarele în sus și cățărate peste alte scaune ca-ntr-un număr de saltimbanci de circ. Lemn lustruit, împletit în cozi de Cosânzeană marchează ferestrele. Doamne ce clădire superbă.

Sub puntea casei, în restaurant, miroase a țuică fiartă și-a chermeză de asociație de pensionari. Strânse la mese în stoluri, capete cărunte discută aprins și sting supa cu-un păhărel de oareșce. Par niște mineri îngropați într-o galerie surpată acum 50 de ani. Se uită cu ochi mijiți…

View original post 483 more words

Vă mai aduceți aminte din PIF desenachele aparent identice pe care erai invitat să le privești și să dibuiești cele 6 diferențe? Concentrați-vă și haideți să găsim aici minusculele deosebiri.

Având în vedere că criza, pe zi ce merge, se accentuează, nemulțumirile iau o intensiune mai mare, populația nevăzând nici o măsură luată pentru scoaterea ei din situația grea în care se zbate, precum și zvonul care circulă între populație că nu se poate scăpa din situația actuală decât prin război sau revoluție care trebuie să izbucnească la primăvară.[…] În județul Caliacra din sudul Dobrogei funcționarii erau revoltați că nu li se plătiseră salariile. Și acolo aveau loc revolte împotriva funcționarilor fiscali. În județul Cluj, țăranii plăteau dobânzi între 28 și 40 de procente fiind tratați de bănci fără pic de milă. În Banat, țăranii se organizaseră singuri și-i amenințau cu moartea pe avocați și pe funcționarii băncilor. În județul Bihor nu se plătiseră deloc impozitele pe anul 1930. În industrializata Vale a Jiului, 1000 de oameni ajunseseră șomeri. […]
În intervalul 1930-1933, denumit, pe bună dreptate, perioada confuziei-vremea experimentelor, sistemul politic ajunsese în pragul colapsului. […] Conflictele interne și corupția din partidele aflate la guvernare lucrau în favoarea regelui, ca și veleitățile multor actori din cele două mari partide (nb. Partidul Național Liberal și Național Țărănesc) sau supraestimarea de sine și ambiția șefilor de partide mici, cum ar fi Iorga, Cuza, Goga și Averescu.
Hotărâtoare însă era slăbiciunea instituțiilor statului, care nu puteau rezista presiunilor regale. Între 7 iunie 1930 și 17 aprilie 1931 s-au succedat nu mai puțin de 4 cabinete. Din aprilie 1931 până în iunie 1932, prim ministru a fost istoricul Iorga. […] Au urmat 4 cabinete ale Partidului Național Țărănesc sub Alexandru Vaida-Voevod și Iuliu Maniu. […] Schimbările permanente, însoțite de certuri în interiorul partidelor, au epuizat reformarea de odinioară a partidelor politice. Liberalii din opoziție combăteau guvernul printr-un limbaj violent, îi insultau pe membrii acestuia făcându-i hoți și escroci, cereau izbăvirea țării și închisoare pentru guvernanți. Limbajul politic al marilor partide cu greu se deosebea, în înveninarea lui, de cel al lui Codreanu sau al lui Cuza. Ceea ce trâmbița extrema dreaptă nici nu era atât de extrem raportat la declarațiile celorlalte formațiuni politice. […]

Chiar mai îngrijorătoare era înființarea unui guvern paralel de către rege: camarila. Carol se întorsese în România cu amanta sa, Elena Lupescu, și a refuzat să renunțe la ea, deși se angajase la acest lucru în fața unor politicieni de frunte. Cu ajutorul regelui, care în mod clar era dependent sexual de ea, Elena Lupescu a format o grupare compusă din bancheri și oameni de afaceri, polițiști, ofițeri, curteni și intelectuali, care controlau părți importante ale economiei și ale vieții politice și culturale. Prin intermediul directorului Administrației Poștelor și Telegrafelor, Elena Lupescu deținea și un serviciu de informații propriu, prin care supraveghea elitele. […] Elena Lupescu i-a mijlocit vărului ei Emil afaceri profitabile și s-a îngrijit de alianțe matrimoniale cu industriașul Malaxa. Emil Lupescu s-a îmbogățit din reconstruirea Palatului Regal și din afaceri cu devize. Un unchi al Elenei Lupescu conducea Casa Asigurărilor Sociale, iar fiul său a devenit director în Ministerul Propagandei. Alte rude au primit contracte profitabile cu armata sau lucrau pentru serviciul secret privat al Lupeascăi. În cerc restrâns, regele viziona filme și-i șantaja pe oamenii de afaceri dependenți de contracte cu statul la jocul de poker, la care-și umplea visteria proprie. […]
Excelent informatul Constantin Argetoianu, autor al unui important jurnal, un tip cinic și bun cunoscător de oameni, el însuși parte a sistemului, nota: Singurul lucru organizat în România Mare e jaful și șperțul.

[…] De la țăranii din Dobrogea și lucrătorii forestieri din Bucovina și până la înălțimea dinastiei se întindea boala economică, politică și morală a României Mari. Criza economică mondială a coincis cu agravarea crizei politico-morale a elitelor. În percepția multor contemporani, acestea se împărțeau într-o categorie care profita de sistemul camarilei și o alta care se angaja în favoarea corectitudinii și moralității politice. Aceste valori erau propagate de Codreanu și adepții săi, a căror sărăcie personală făcea impresie asupra multor oameni […]. Acest lucru, precum și oferta credibilă a unui rigorism moral au stat la temelia ascensiunii rapide a lui Codreanu. Mulți oameni disperați îi atribuiau calitățile care le lipseau celor mai mulți politicieni: credibilitatea și verticalitatea. De aceea i-au acceptat fanatismul.
(Citat din cartea lui Oliver Jens Schmitt publicată la Humanitas, Ascensiunea și căderea Căpitanului)

PS. Să nu ne mirăm dacă un individ în ie, cu retorică interbelică, ură de homosexuali, jidani, țigani, comuniști, unguri, refugiați și, bineînțeles, Soroș, se va ridica de undeva dintr-un Vaslui sau poate Botoșani sau, de ce nu, Piața Victoriei, și va izbăvi România, continuînd munca mistică a Căpitanului.

 

Urși în șube dau târcoale tarabelor cu mărțișoare. Cele mai multe sunt niște tinichele chinezești care nu exprimă deloc primăvara, renașterea naturii, fiorul trezirii la viață ci miros a înghesuială de sweat-shop din Sri Lanka, a astm și sufocare într-un beci din Milano unde vreo 200 de oropsiți scăpați dintre ruinele vieților lor liliputane strivite de gheata globalismului gulliverian, sunt plătiți cu 20 de eurocenți pe oră.
Acum 23 de ani, când Iliescu și doamna Nina vegheau asupra noastră, frate-miu făcea mărțișoare și le vindea la Brașov sau la Constanța. Picta bucățele de pânză sau carton, lipea peste floricele uscate și mărgeluțe și bucățele albastru-violent de șpan, le dădea la preț bun și așa a făcut niște sute de mii de lei, nu mulți bani, cât să mănânci lejer câteva luni la cantina căminului facultății, dar el nu a vrut să mănânce câteva luni la cantina facultății din banii de mărțișoare ci a zis să îi investească la SAFI, că avea 40% profit pe certificatele de investitor. Domnul Cataramă Viorel din Bacău i-a luat banii de mărțișoare lui frate-miu și banii de pe sticle de borcane ai lui Cornel și banii de pe mileuri sau cei de pe pepeni făcuți de Nina, 100.000 de oameni i-au dat bani lui Cataramă Viorel din Bacău sperând că pământul din grădina lui e mai roditor și copacul cu bani pe care îl crește se rupe sub povara bancnotelor pârguite.
Cataramă Viorel din Bacău nu a avut inimă să refuze bieții oameni. Așa că le-a luat banii, ce putea să facă? Le-a luat banii, milioane, zeci de milioane de lei, sute de milioane de lei, atât de mulți bani încât nu mai avea loc de ei, umpleau birourile, culoarele, beciurile, podul și chiar și toaletele, practic blocau activitatea SAFI banii ăștia care zăceau peste tot, uitându-se în gol, dormind sau pălăvrăgind aiurea.
Atunci Cataramă Viorel din Bacău a decis că așa nu se mai poate. Banii trebuie închiși într-o bancă și SAFI trebuie băgat în carantină, în insolvență, nu ai cum să faci treabă când ești victima unui val gigantic de investiții care fac pipi, dorm, mănâncă și lasă gunoi în urmă, terorizând angajații, umblând în cete exact cum fac acum refugiații sirieni în Grecia.
Cataramă Viorel din Bacău a tras ușa lui SAFI după el, a scris cu o cariocă roșie pe un carton Faliment și l-a agățat de geam și s-a apucat de banking. A înființat Libra Bank împreună cu aceeași echipă de oameni de afaceri de la SAFI și a vrut să-și continue viața, normal, voi ce-ați fi făcut în locul lui? Dar cei 100.000 de investitori SAFI nu au înțeles dorința lui sinceră de liniște, cum a zis și domnul Iliescu: liniștea e creștere economică, liniștea e yachturi și vile în Spania, liniștea e privatizări cu bani rusești a industriei petroliere, liniștea e banking de calitate. Șșșșșșșșșșșșș, tăceți că acum facem miliarde, nu deranjați.
Cei 100.000 de investitori SAFI au urlat: bine, bine, dar unde sunt banii noștri? Dați-ne banii, huoooo, hoților!!!
Nu e nimeni hoț aici, au decis procurorii și instanțele. Sunteți voi proști iar a fi prost sau credul sau naiv sau cum vreți voi să vă spuneți este o infracțiune pedepsită de codul băieților deștepți. La revedere.
Și uite așa, 23 de ani mai târziu, Cataramă Viorel din Bacău a introdus la bursă Elvila și spune că euroul trebuie să fie 5 lei și că Isărescu nu-și face treaba de guvernator cum trebuie. Mai zice că PSD vrea să transforme membrii Casei Regale în asistați sociali, adică vrea ca Margareta și Duda și Nicolae să primească bani din impoziteleși taxele cetățenilor români. Nu zice taxele noastre, oare de ce nu zice taxele noastre? Nu vrea să fie demagog sau nu plătește taxe?
Nu știu de ce nu zice taxele noastre dar știu de ce nu mai face frate-miu mărțișoare. Ca el atâția alți băieți și fete care au fost ciordiți de tâlhari d-ăștia cu burți și trese, făcuți scăpați de statul român, băgați în sân de servicii până trece urgia, sân pe care acum e atârnat un mărțișor d-ăsta din tablă făcut în China.
E oare posibil să fie redeschis dosarul SAFI?
Doamna Codruța, sunteți pe recepție?

 

Claudiu a intrat în USR. Ieri a prezentat unui grup de 12-14 cetățeni rezultatele muncii Asociației pentru combaterea abuzurilor. Miting de protest împotriva masacrării câinilor comunitari în 2013, miting de protest împotriva guvernului care nu a deschis îndeajuns de multe centre de votare pentru diaspora în 2014, miting de protest împotriva concedierii abuzive a unui număr de actori talentați de la teatrul Dramatic din Brașov în 2016, miting de protest împotriva candidaturii politicienilor cu dosare penale în 2016. Apoi dezbatere cu ministrul Iordache pe modificarea legilor justiției, apoi dezbatere pe modificarea legislației care oferă puteri extraordinare jandarmeriei și poliției. Apoi…
Vineri seara de la ora 19, în orașul în care nu se întâmplă niciodată nimic s-au strâns 14 oameni să-l asculte. În acest timp primarul Scripcaru, 3 dosare penale, încarnarea expresiei a furat dar a și făcut ceva pentru oraș, benchetuiește probabil cu prietenii lui cefoși, mercedoși, la pungă groși. Brașovul dârdâie, luminile pâlpâie, o să treacă și iarna asta și o să vină o altă vară și Scripcaru va fi reales iar Claudiu își va lua fetița cu părul blond-alb și va pleca în Germania.
Poporul ăsta joacă scunsea cu propriul viitor. Și când îl găsește, pitit după o tufă, e chemat de mamă urgent în casă, să curețe fasole.
Am scris textul de mai jos în 2017. Andreea mi-a povestit de femeia hăituită de o beizadea brașoveană. Or fi reușit să scape de ea, să construiască naveta spațială cu termopane și vopsea lavabilă care îi va duce pe lună?
Cred că da. Întrebarea e: cui îi pasă?

Bătrâna stă într-o cocioabă.
Într-o dimineață s-a trezit și nu și-a mai găsit gardul.
În altă dimineață s-a trezit și nu și-a mai găsit câinele.
În altă dimineață s-a trezit și lângă casa ei trăsese un crucișător de beton cu 5 etaje și geamuri termopan triunghiulare.
Căpitanul e mafiot.
Căpitanul vrea să mute cocioaba bătrânei din calea crucișătorului, vrea să nu se uite pe geam și să vadă baba mergând la căcăstoare în fundul curții.
Când ești căpitan și locuiești în duplexul de la etajul 5 vrei să vezi doar bancuri de delfini în bmw-uri ascultându-l pe Leo de la Strehaia, un ocean de dansuri de buric, ciacaracacichicea.
Dar baba nu pleacă.
Chem poliția. S-o sperie, să-i aducă un infarct în horoscop.
Mascații fac bum-bum, femeia deschide, i se cer actele de casă.
De ce?
Mascații se burzuluiesc. Dă babo actele.
Baba nu a îmbătrânit degeaba. Le dă buletinu și îi trimite la plimbare.
Pleacă mormăind că se vor întoarce și-o să vadă ea.
Căpitanul e scos din minți. Ar harpona baba, i-ar atârna hoitul de catarg. Ce gâtul mă-sii nu pleacă?
Nu e obișnuit să aștepte. E prieten cu primarul. E șeful parcărilor din oraș. E important. Ăsta e numele lui de botez. Important. Domnul Important, îl strigă partenerii, domnule Important, susură secretarele, domnule Important, îl perie chelnerii.
Baba nu știe cu cine se pune.
E unguroaică, normal că nu știe.
Oare cum se zice Important în ungurește? Nu ar trebui să-și pună plăcuțe bilingve pe vaporul cu 5 etaje?
Bătrâna nu are nicio șansă. Mâine când se va trezi nu își va mai găsi pulsul. Mâine dimineață când se va trezi va fi moartă și atunci va regreta că l-a supărat pe căpitan. Căci nu e frumos să te așezi de-a curmezișul progresului.

Dar baba e unguroaică, ce să știe ea despre progres?
Este doar un element dușmănos care blochează dezvoltarea imobiliară a orașului.
Căpitanul a mai văzut d-ăștia.

Dar toți pică.
Mai întâi le iei gardul. Apoi le omori câinele. Dacă nu înțeleg, le trimiți mascații. Și la final pleacă. Nicio cocioabă nu rămâne în picioare după aceste 3 etape.
Nici cea a lui Grindeanu nu a rezistat.

În ultima lună, au plecat 4 prieteni din țară. Alți 4 își fac încălzirea pe margine, gata să apuce valizele și s-o ia la sănătoasa peste graniță. Cine nu sare, cine nu sare, e pesedist sau nu mai vrea schimbareeee!!!
Care schimbare băieți?
Schimbarea-schimbării înseamnă stagnare.
Atât ne-am schimbat că am ajuns pe scaunele de pe care am plecat. Am cunoscut vineri un domn care a fost plecat 20 de ani din țară. New York, Londra, Hong Kong, Paris. M-am uitat la el ca la un cretin. De ce te-ai întors acum când toată lumea pleacă?
Acum sunt oportunitățile, așa mi-a spus și eu m-am gândit că el e singurul care înțelege ce spunea Saint Exupery. A rock pile ceases to be a rock pile the moment a single man contemplates it, bearing within him the image of a cathedral.
Pentru noi e prea târziu. Catedralele sunt grămezi de pietre sub care au fost îngropate rugăciunile noastre.

feher

Am fost cu soțul la spital și să știi că toată lumea îl regretă pe Ceaușescu, îmi spune mama Mihaelei. Întreținerea a venit 500 de lei, ninge și ea a căzut iar, a treia oară iarna asta. Medicamentele sunt scumpe și oamenii îi trag glugile pe cap, să se ferească de fulgii ăștia grei care cad, nu se mai termină iarna asta nenorocită, și oamenii ăștia cu glugi și siluete de urși intră-n tine pe stradă, te trântesc de pereți sau de pământ, nu le pasă.
Și mama lui Sebi, deși Sebi e plecat de 2 ani din țară, îi păzește cu străjnicie locul de parcare din spatele blocului, să fie gol, că poate vin în vizită nepoatele, că poate vine Sebi, mâine, poimâine, peste 8 luni, și nu are loc de parcare. Lăsați-i pe vecini să își pună mașinile, cum să țineți parcarea goală?
Păi tu știi cât de…

View original post 305 more words