Mâine, Bucureștiul va primi vizita procentelor care au votat cu PSD și sunt gata să se ia de gât cu scursurile jidănești, capitaliste, de Soroș plătite, care încearcă să îi ia PSD-ului controlul asupra guvernului, parlamentului, primăriilor, consiliilor județene, prefecturilor, curții de conturi, curții constituționale, agențiilor guvernamentale de comunicații, energie, de turism, băncilor, consiliilor de administrație ale marilor corporații de interes național. Are nevoie de mii și mii de mâini PSD-ul, nu ca să lovească, nu ca să ciordească, doar ca să le țină pe miile de buzunare pline de bani pe care ticăloșii ăștia drogați de opoziție vor să le golească.
Așa ceva nu se poate.
În 2016, vara, am vizitat orașul Nurnberg, infamul loc de desfășurare al demonstrațiilor partidului nazist între anii 1923 și 1938.
Din fericire pentru noi, Dragnea e un inginer incapabil să lanseze măcar un trend în modul de decupare a mustății.
Dacă aveam ghinionul să avem un Erdogan sau Orban, ce să mai vorbim de Putin, la care s-ar fi adăugat disperarea cu care se risipesc resurse, în văzul lumii, pentru a legitima dorința liderului PSD de a avea puterea absolută, am fi fost pierduți.
În Germania nazistă, oamenii buni au stat în casă, poate lași, poate înfricoșați, poate șantajabili, poate egoiști. Doar 2 din 1000 de germani s-au opus lui Hitler.
La noi, comoditatea, lejeritatea și infinita noastră durere în cur ne-a adus aici.
Cine mă, Dragnea? Ce-o să facă el? Am scăpat noi de Ceaușescu, am scăpat de Iliescu, am scăpat și de diavolul de Băsescu, nu ne-om împiedica de-o mustață?
Din tot ce face țara asta, definitoriu pentru noi este fotbalul.
Driblăm mult, ne apărăm prost, atacăm haotic, suntem slabi pe centru, simulăm faulturi și tragem de timp, bucurându-ne când înscriem un gol și neîncercând să-l mai dăm pe-al doilea.
Când pierdem, spunem că ceilalți și-au dorit mai mult victoria.
Măcar de data asta să ne-o dorim noi mai mult.
Pentru că, tot ca-n fotbal, dacă nu facem nimic acum, ocaziile se răzbună.