Sunt nouă motocicliști strânși la marginea benzinăriei. Patru sunt suiți deja pe motoare, le turează, toc-toc-toc-toc, tușesc răgușit, ca niște mătuși fumătoare ieșite la bingo. Ceilalți cinci sunt mânați din spate de băiatul de la pompă care îi anunță că aici nu e parcare. E curajos băiatul de la pompă, să faci vânt unei cete de Hell`s Angels nu-i puțin. Mașina poliției trage abrupt pe trotuar și cei nouă pleacă plete, geci, mârâit de ambreiaj.
-Totul e să nu faci afaceri cu ei, altfel sunt oameni buni. Adică își văd de treaba lor, ca o corporație, căci asta sunt. De fiecare dată când vin aici așa mulți, 7-8-12 motoare, și vin cam o dată pe an, știi că se dă un tun pe mare.
Tun?
-Vine un transport de droguri. Asta e businessul lor. Ei sunt momeala, poliția stă cu ochii pe grup, să nu se ia la harță, să nu facă vreo dandana și, în timpul ăsta, niște zeci de kile de cocaină sunt debarcate și preluate de confrații lor.
Hell`s Angels știu cu fenta, ori suntem golani ori nu mai suntem!
Nu suntem golani. Suntem o corporație.
La câteva mii de kilometri depărtare, Hell`s Angelșii politicii românești știu și ei cu datu la pește. Mămăligă pentru crap, râmă pentru știucă, un mandat liniștit pentru președintele tăcerilor demne.
Mă întreabă un prieten: este Iohannis oare dușmanul nostru?
Nu, îi răspund. Este veriga slabă. Veriga slabă e mult mai periculoasă decât un dușman. Căci dușmanul este virusul de care încerci să te ferești, speli mâinile, iei vitamina C și nu umbli fără căciulă. Pe când slăbiciunea e în tine, diabetul declanșat de stres sau infarctul de meciul cu Croația.
Iohannis este veriga slabă și noi am știut asta. L-am votat știind că este șantajabil, l-am votat căci nu aveam cu cine să votăm. Nu regret nicio clipă că am făcut asta. Ce regret este că am plecat după fentă, că am crezut că poate să hrănească un popor întreg cu 3 pâini și 5 pești. Că tot ce trebuie e răbdare și Iohannis, profesor de fizică, deci știe cu fisiunea, știe cu fuziunea, știe cu spintecarea atomului de pește, va găsi o soluție să înmulțească cei 3 bibani ca să ajungă dreptatea și fericirea și democrația până în fund, la taxatoare.
Dar răbdarea s-a termint și peștele a putrezit și de la cap s-a împuțit.
S-a văzut asta aseară când televiziunea lui Ghiță-cel turnat în beton până la pieptuț și pus statuie într-un parc din Belgrad, imposibil de smuls, ce să mai spun de extrădat, este obiectiv turistic între panseluțele sârbești-a sărit să-l apere pe domnul președinte de atacurile hoardei soroșiste.
Iohannis apărat pe Rtv de Cristoiu și alți frizeri experți în tuns pierdut la spate.
Iohannis, neamțul, antisemitul, nazistul apărat la televiziunea care i-a așezat mărțișoarele acestor calomnii în poală.
Da.
Iohannis e frontul românesc la Stalingrad.
Acum un an am întâlnit un palestinian care se temea de un singur lucru. Îi era frică de  Fake Israel.

Cum adică?, l-am întrebat. Ce idioată.
Pe Israel îl știu, mi-a zis Maher. Știu la ce să mă aștept de la Israel. Cel mai frică mi-e de Israelul camuflat. Mi-e frică de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, de Fatah. De inamicul din interior.
Israel finanțează PLO-ul, le dă bani și permise de liberă circulație. Pot să plece oricând din țară, fac biznis cu Israel. Sunt corupți, sunt hoți, fără ei Israel nu ar putea să joace jocul democratic. Israel are nevoie de ei în aceeași măsură în care PLO are nevoie de Israel.
Maher e un băiat deștept. Care nu crede în vot.
Dar nici în violență.
Mi-a spus atunci și nu l-am ascultat. Maher nu așteaptă miracole de la președinți. Maher nu pleacă după fente și promisiuni de festin cu 3 pești și 5 pâini.
Maher credea în greva foamei.
12 milioane de oameni care nu mănâncă, 30 de zile, 40 de zile, i se pare singura soluție pentru a sparge matrixul Israelului.
Vom muri și vom fi liberi.
Asta era soluția lui Maher care niciodată nu va fi aplicabilă în România. Și știți de ce?
E atât de mult căcat de mâncat, încât niciodată România nu va muri de foame.

Am făcut ASE-ul. Unul din profesorii mei a fost ministru de finanțe și acum o arde prin studioul România Tv. Spre deosebire de membrii actualului guvern, profesorul meu nu e idiot. E un individ viclean, din Bran, băieții ăia care-ți vindeau pe vremea lui Piticu cretă pe post de caș și drob din păpădie și orez.
Alături de profesorul meu din Bran, în politică a intrat cel mai dibaci coleg de grupă. Noi îi spuneam Olteanul deși era din Râmnicu Vâlcea. Acum lucrează la Olgu la cabinet. Se vede treaba că totuși era oltean.
Înainte de Olguța cred că a fost la Rovana. Odată intrat în sistem, nu mai ieși. Decât dacă te ceri tu afară și cine e prost să se ceară afară când banii se fac înăuntru?
La întâlnirea de 652 de ani de la terminarea facultății, Olteanu a venit la cârciumă. Arăta cel mai bine, odihnit, cu un zâmbet mic la butoniera buzelor. Îi priește statul. Lui da, nu și unui amic care a fost deputat și în a doua legislatură nu a mai fost primit pe liste pentru că nu a simulat un fault în careu și astfel PSD-ul nu a primit penaltiul pe care miza.
Gata.
Pentru el politica s-a-nchis. Un prost.
Parlamentul României este un S.R.L.
Răspunderea este limitată doar la capitalul de start al companiei, adică la banii pe care i-ai vărsat să ajungi pe listă, într-o poziție eligibilă. Răspunderea este deci față de nașul mare care ți-a dat bani de deputăție sau față de ăl de te-a ajutat să te chivernisești.
Parlamentarul e buric.
În jurul lui e mereu sâmbătă.
O sâmbătă în care legea e suspendată.  Acum că scriu asta îmi dau seama că parlamentul este nu numai un SRL ci și un cult religios.
Membrii și susținătorii săi consideră că sunt zei, sunt mai presus de noi, pulimea, trebuie să credem în ei, să nu cercetăm, să ne-nchinăm în fața lor, să le aducem sacrificii, uite cum e cazul băiatului de la Brașov care a murit pentru că nu a fost admis pentru un transplant de plămâni sau cum sunt cei 64 de morți de la Colectiv. Nu sunt niște morți inutile, aberante prin lipsa lor de consecințe la nivelul reorganizării sistemului medical.
Nu, proștilor și orbilor, acestea sunt sacrificii necesare ca să primim o creștere de pensii și ceva la salarii.
Zeii sunt milostivi și, dacă ne vedem de treaba noastră, dacă muncim în liniște, LI-NIȘ-TE, cum cerea și domnu Ion Iliescu, first of his name, king of the Andals and the First Men, atunci o să fie bine. În 20 de ani o să vină spitalele și în 30 autostrăzile. Școlile nu mai sunt necesare, că le face biserica, cea ortodoxă, unde sunt cetățenii ăia cu barbă, trese pe sub plete și scutiri de impozite, care vor să te ferească pe tine, puiul de om, să mori călcat de mașină pentru că nu te-ai rugat la Doamne, Doamne.
Credeți că e o coincidență fericită că avem Catedrala Mântuirii Neamului ridicată lângă cealaltă Catedrală a Stupefierii Neamului, a Deturnării Neamului, a Tâlhăririi Neamului?
Eu nu cred.
Să murim pentru ei este cel mai bun lucru care ni s-ar putea întâmpla.
O să numească după noi, martirii pieriți ca să le obținem bunăvoința, vreo piață sau vreun monument ridicat de doamna Firea cu banii luați de la gura unui orfelinat.
Și noi o să zâmbim din ceruri și o să sperăm că nepoții noștri o să fie atât de deștepți încât să adere la religia asta nouă, să ajungă mari preoți ai ei și să aibă fețele pictate în Catedrala Tâlhăririi Neamului.
Sau nu o să facem asta.
Și o să plecăm. Nu înainte să dăm foc templului în care se ascund.