alex ne-nghesuie in willys, ambaleaza, o calca la deal, masina huruie si tuna, cat consuma? 15 litri la 100, mult, foarte mult, atat de mult incat n-am cum sa va duc pina-n autogara, ne rastoarna ca pe sacul de picioci la marginea drumului, milos zice “hai ca vorbesc cu politia sa opreasca ceva”, politiaaaaa politiaaaaa, politia picoteste si se face ca n-aude, ghinion, stati si voi aici si-o opri cineva, 40 de minute imi fuge degetul mare in sus si-n dreapta inutil, autobuzul 1, autobuzul 2 si autobuzul 3 baga sprint vijelios, urmatoarele doua opresc dar n-au drum spre santa rosa, uite-l pe al saselea care franeaza, ma ia de toarta si ma goleste de 9000 de pesosi, pentru 30 de kilometri o caruta de bani, imi inghit dracii si m-asez pe scaun, hop, ne-am oprit la ghereta controlorului cu tzatze, scoate abacu: 1,5,11,13, madamei nu-i da la socoteala, suntem 3 calatori saltati de pe drum care-am platit mai putin, ori dam noi banul ori plateste soferul, mormaim urseste si platim nemteste, chicoooos, hai jos, am ajuns? nu, dar de aici trebuie sa luati alt autobuz, prin fumul faimosilor carnati santorosalieni o duduie deseneaza traseul: luati un autobuz care va duce de aici la galeria comerciala de unde va ia alt bus care va duce pina la termales de unde va luati picioarele la spinare, raspundeti la 4 intrebari, una de fizica cuantica si trebuie sa culegeti branca ursului in pasul piticului, oglinda oglinjoara, de ce-i atat de greu sa ajungi la cele mai faimoase terme din tara?

un mos hatru ne combina la un willys, incerc o negociere dar batranes ma haleste pe paine, toata viata a muncit pe pancho, rabloiul care primavara asta a implinit 54 de ani, da’ matale citi ani ai? 69, scoate un memory stick si-l infige in casetofonul tunat, pancho urca-n ritm de samba printr-un bran columbian, tunel de hotelasuri si carciumitze si uite niste intreprinzatori care fac pescuit sportiv intr-o balta de 3 metri diametru, vin multi straini p-aci da’ nu ca voi zice mos ciupic si-si mangaie cotul, ce-nseamna asta? omul isi mai mangaie odata cotul, o fi artrita, te doare? nu, inseamna ca turistii straini, ailalti, nu voi, sunt zgarciti, aaaa, ce compliment frumos, de-un copac atarna un indicator mare “acest drum este protejat”, ia zi tataie de ce protejeaza astia drumul? de hoti, sunt? nu, pai si atunci de ce-l protejeaza? ca sa nu fie, sarpele uroboros.

bodyguarzi cu shotgunuri pazesc 6 cupluri in chiloti care se harjonesc prin apa fierbinte, domnita de la receptie imi ia cardul si-mi da un biscuitas, in camera am cosulet cu periuta de dinti, prezane si ciocolata iar pe usa de la baie e un paianjen care l-ar hali cu usurinta pe frodo, buluceala la receptie, masina fostului ministru de interne a facut poc, bomba cu magnet tip iran,  soferul si bodyguardul iesit s-o dezlipeasca au plecat la ceruri, ministrul a ramas sa mai rezolve ceva, uribe tuna si fulgera, zice ca e vina lui santos care e prea moale, sase babe in budigai isi trag ponchouri pe ele si o taie la cascada, reumatismul doare mai tare ca politica, o sa vad cind ajung la varsta lor.

n-am prosop, pai n-avem sa va dam, trebuia sa luati de la hotel, 6 gaucho inghit aguardiente de 38 latiti in apa de 45 de grade, de atata barfa babelor li s-a inrosit capu, doi flacai infipti in cizme de cauciuc pina la brau plimba niste termometre cu figuri ingrijorate iar linga o familie de cocalari baga bomba in piscina de 1 metru 20, bunica isi sterge transpiratia de pe mustata si ii pune labele nepotelei tapir, 5 ani, 80 de kile, impresionat tati scoate tableta si-si filmeaza odoru, apoi muta pe frac’su care nu se lasa mai prejos si scoate camera, schimb de pixeli indracit, ciobanie la rezolutie mare, tati renunta si baga o samba indracita pe marginea piscinei iar eu ma duc sa ma racoresc la cascada care vine rece, aaaaaaaaaauccciiiii, doua babe se opresc in pianti, aia mai curajoasa imi da mana si intra pina la genunchi, junghiu’o scoate afara, are pantalonasi scurti peste costumul de baie, si ea si colega, cochetarie.

scriu 5 briefuri, 3 strategii si bag 14 semnaturi ca sa primesc o bere, da’ cine sunteti, de la ce camera, cite nopti, cite zile, cate primaveri, 10 minute uit de toate in timp ce-un maseur ma piaptana cu-o grebla de cupru, 2 nemti zambesc letargic din aburul piscinei, gututentag vorba lu taica feher, cinaaaa, o grascioara vioaie invarte mezanplasul pe degetul mic: branza dulce cu smochine, carnat cu lime sa taie greata si mars la culcare, canci dormit, 2 femei de serviciu cu jetleg dau cu aspiratoru la 9 seara, cocosul cinta de 3 ori si cucul de 2 si s-a crapat de ziua, cafea proasta ca doar suntem in triunghiul cafelei.

la drum piticot, mut 2 casute si iata-ma-n autobuzul de santa rosa in care se urca o pereche de evrei, se codesc si se foiesc si dupa ce vad ca pina si fetita de 8 ani plateste biletul se indura sa dea banu, din santa clara sarim intr-o secunda jumate in masina de pereira care ne lasa in autogara, alte 4 minute si facem taitai milionului de pereireni, huuuuuh, pentru varsta mea m-am miscat foarte bine, welcome to jurassic park, motocicletele gonesc turbate, un nenic a fost infrant de gravitatie, 54 de oameni s-au strans in jur sa vaza daca misca, niciunu’ nu se uita la panourile cu picturi afisate in mijlocul scuarului de primarie, e vremea esteticii uratului, am zis.

zona cafetera e taiata triunghiular, ca un dop de testare a dulcetii unui pepene, cutitul se-nfige in manizales, alearga pina-n pereira si apoi aluneca inspre armenia, vaile sunt pixelate cu tufe de cafea si dupa atata apa de vase cacanie data pe gat dimineata mi-e dor de-o cafea adevarata, aromata, parfumata, ata-ata-ata, 2 vorbareti de la hacienda venecia opresc in fatza hostelului tiiit-tiiit, suspiciosi se grabesc cu investigatiile: cum ai ajuns soro pina aici? le impart doua batiste si-ncep povestea lacrimogena, numai eu stiu cum m-am chinuit 8 ore in masina si curbele stranse si bolovanii mari si cind eram in coada de 1675 de masini a mai venit o alunecare de teren si ..baaai norocoaso, aseara la 30 de minute dupa ce-ai trecut tu au inchis din nou drumul, 3 temenele la al de sus, uite aici la a 8 a cea mai inalta catedrala din lume, un burj-al-arab al credintei columbiene tzasneste llinga jeep si se-nfige-n ceruri, unde suntem? manizales, pai nu iesim din oras? ba da, dar manizales e singurul oras din lume care-si poarta centrul ca pe-o extrauterina, balanganindu-se in afara localitatii, centrul si cancha de coride unde acusi e liniste dar in ianuarie zilnic crapa cite-un taur jertfit dupa lupte dar au fost si bovine tip russel crow care au impresionat multimea si-au fost crutzate, “puneti centura”, ne repezim afara de pe autostrada pe-un tobogan la vale, panta de 68 de grade, alergam printre plantatii si iacat-o, hacienda venecia se lafaie ca o redegista la soare, am ajuns.

colibri trebaluiesc la tufele din prispa, doi ciuaua tzipa ascutit, tropaie morse pe sub hamacul unde zace rasturnata o englezoaica si apoi se refugiaza in poala duduitei care mestereste o cafea uleioasa, neagra, tare, aaaaaaaah de ce n-am 9 vieti sa te cant naturaaa, fash-fash, isi tarshaie pantaloni de plastic in povestire alejandro, ghidul haciendei, privire fixa si ochi punctiformi de porumbel, sa-ncepem turul, ne da branci in bucatarie, hop, sub nas se ivesc 13 harti si 14 borcane cu boabe de cafea: cafeaua a fost adusa de preoti in columbia, le-au spus bastinasilor sa o planteze si astfel pacatele lor vor fi iertate, bun troc, 1-0 pentru cler, in columbia nu se face decat cafea arabica spalata, nu robusta, robusta e pentru tarani si nu arabica nespalata pentru ca ar fermenta si ar deveni mai aspra si mai amara, ati inteles? da dom’ alejandro, asaaa, pentru ca este la 5 grade latitudine nordica de ecuator, columbia e singura tara din lume care are doua recolte de cafea, septembrie-noiembrie e principala si acusi e secundara, din toata tara incepe migratia zilierilor care sunt platiti la kil in perioada grasa din toamna si cu 12 parai pe zi si casa acusi cind recolta e mai subtire, infofoliti in carpe aduna boabele rosii si galbene, pai si alea rosii si alea galbene? da, in functie ce papica a inghitit tufa de cafea, fructele isi schimba culoarea, aveti grija, nu le faceti poze culegatorilor fara sa-i intrebati ca-s nazurosi, de ce? munca grea, baga pe coasta muntelui, cara cosuri grele pe distante mari ca nu poti sa intri cu tractoru, nici cu calu ca-i prea mare, nici magaru ca-i incapatzanat, jde ore pe zi in soare, haliti de furnici, albine si viespi, fara nevestica? de ce? hola-hola-e, macho meeeen, nevasta sta acasa la cratita, aici e barbatul si mustata lui pe oala, ce intrebari imbecile sunt astea domnita?, ma scuzati, sa continuam.

hacienda venecia e a 5 a ca marime din columbia, are 150 de hectare si 2 ani la rand a luat locul 3 la…ceva despre calitatea cafelei, alejandro e totul infoiat si-nfiorat de reputatia angajatorului, cine-s domle proprietarii? niste bogatani care atarna, dupa cum le zice si numele, in bogota, cind pisica nu-i acasa joaca turistul pe masa, e drept ca-i iau astia un snop de bani dar hacienda are pauni, dobermani, gradinari, slujnice si biblioteca, servesc niste rom de caldas din colectia boiernasului si imi iau talpasita pina cind nu-mi urca galbinarea in ochi de invidie, un nenicutz cu batic de cowboy o arde dinescu, se face ca lucreaza sauuuuu.., nu duduie, e supervizorul, unul din cei 2, asta a invatat de la tac’su tehnica evaluarii cafelei, celalalt e mai tanar si are studii de agronomie, si ce face nenicul acum? ia mostre din boabele culese, 1 kil, il cantareste, verifica marimea boabelor cu o sita speciala, apoi le baga-n apa si alea care plutesc, secaturile, sunt decojite, verificate, numarate, rebuturile sunt stranse la un loc, cantarite si calculate pierderile la kil, daca trec de 10% ai pus-o, curat bacalaureat.

hop in willis inapoi peste un rauletz la bucataria fermecata, nu-nteleg traseul cafelei, ha-ra-rah, imi dreg glasul inainte sa-nfig intrebarea-n ureche: ok, ati strans cafeaua si dupa ce faceti, cui o vindeti?, aaa, buna intrebare, fincele de cafea sunt organizate intr-o asociatie la subratul lui Juan Valdez, mustaciosul cu catarul care priveste aprig de peste umar, asociatia strange recolta, numai boabele de cea mai buna calitate, si-o trimite direct la prajitori in canada, america, europa si japonia, asociatia baga bani in cercetare ca fincele mici-majoritatea sunt mititele-n-au de unde, in ultimii ani pretul cafelei a cazut de la 3 parai livra la jumate si nea miguel s-a reprofilat pe portocale sau coca, deci aveti guerille pe aici? nooo, e zona cultivata, nu se ascunde o armata in tufele de cafea si proprietarii de haciende au bani, nu pot fi mituiti sa planteze coca, alooooo, pai n-ai spus adineauri ca au sarit parleazul la portocale si coca? alejandro da din colt in colt, mai sa calce pisica-n picioare, imi inchide gura cu niste boabe proaspete de cafea, dupa ce le dai pielicica jos sunt dulci, ca minciuna.

pe drumul de costisa urca hotarata o domnita ingramadita sub un rucsac enorm, cei doi englezoi nevorbiti care atarna de 7 zile la hacienda facind si desfacind planuri de voluntariat la scoala satului tabaresc pe ea, de unde, cine, cind, ce, clasica poveste, 1 an in jurul lumii, singurica, sabbatical, debarcarea in brazilia, talharita in prima zi de la atm-ul aeroportului, 10000 de para mai putin, imi ies ochii din orbite si alerg la homebank, huuuup, sunt ok, dar daca n-as fi? banca m-ar intelege, sunt sigura zice australianca, mie mi-au bagat banii inapoi in 2 luni, englezoii aproba si-si muta carnurile in gradina, 30 de minute de sport le scot ochii din orbite, cei doi ciuaua ii latra isteric, alejandro apare cu brand bookul juan valdez, stii ca sunt 3? nu, primul a fost actor, al doilea actor dar si proprietar de finca, acu niste luni a anuntat ca s-a plictisit si n-a mai avut chef sa mai fie simbol national, columbia si-a ridicat poalele si-a cautat, si-a cautat si casting mare s-a facut si uite acum, zilele astea trebuie sa apara a treia mustata valdezista, expresorul tuna-n bucatarie, welcome to jurassic park, daca n-as fi high pe cofeina poate-as avea o noapte buna.

intre calul, cainele si grasa lu botero si-a intins taraba o companie de telefonie mobila, 3 gheise dau cu cartele in popor ca sa poata sa-si strige ieftin bucuria peste munti si vai, auuuuuu, un urlet de muierusca isterica, sunt doua si se caftesc cu cutite in miezul zilei, buricul targului si sub nasul poterei, politistii o prind p-aia mai indarjita care strange-o baioneta-n mana si-o tintuiesc de bancuta, ailalta se-ncoarda si ataca fluturand un soi de foarfece, gura casca casca gura, la 5 metri i-un cerc in lanul de omenire si-n mijloc un nenic se freaca cu cioburi pe fatza, o domnita-mi citeste stupoarea pe fatza si ma lamureste ca distinsul tarator printre cioburi e faimos pentru ca a aparut la columbienii au talent, cind ai prea mult te chinuie.

politie din 40 in 40 de centimetri, se plateste bine si tai si spanzuri in tara fara sa dai socoteala, presa latra despre accidentul unei masini de politie rasturnata-n rau, 3 militieni au scapat neatinsi, cele 2 fatutze care erau cu ei au mierlit-o misterios, cadavrul uneia a fost gasit dupa 1 luna si al celeilalte dupa 4, un poteras vorbeste la mobilul prins cu atza de o duduie cabina telefonica, mai are vreo 6 mobile atarnate de vesta, platesti taxa si-ai sunat, intimitatea conversatiei garantata de urletele strazii, suc de bambus avem, suc de bambus, minte, inima si curaj avem, la numai 10000 de pesosi, simt ca vrajitorul din oz e undeva dupa perdea, probeaza niste adidasi la mallul construit din banii narcosilor.

de unde vine toata omenirea asta? feudalism de secol XXI, avem oligarhii latiti peste tara si indigenii inghesuiti cite 10 intr-un sopron, dar sopronul lor e construit taman pe pamantul care acopera un zacamant de carbune care, prin lege, este al statului, care stat vrea sa se capatuiasca si atunci deschide o mina cu bani de la canadieni sau americani iar pe indigeni ii ia de urechi si-i muta in medellin, colo’sa in deal, nu va faceti griji ca noi astia din medellin suntem dati dracului, nemtii-elvetienii-suedezii columbiei suntem noi, si de blonzi ce suntem o sa va facem scari rulante pina in portita maghernitei unde dormiti, da’ locuri de munca aveti sa ne dati? eeee, hai ca sariti calul acum nespalatilor, luati si voi un ciob si frecati-va pe fatza, poate da norocul peste voi la columbienii au talent.

cind nu iese schema cu televiziunea ai o sansa cu scopolamina, nicolas zice ca e epidemie de talharii, mare grija pe ce pui gura, sa nu accepti bauturica de la niciun necunoscut, de ce fratello, scopolamina e drogul zombi, esti marioneta cetateanului care te manipuleaza cum vrea dinsul: da-mi portofelul, goleste-ti cardul, dezbraca-te, da-l afara pe patapievici de la icr, memoria iti revine dupa o saptamina daca ai avut noroc si n-au scapat un flaconas pe gatul tau, daca esti cu ghinion patesti buba vesnica la creier sau chiar dai coltul, ooooooo, ce misto, se-ncanta una din olandeze, mi-ar placea sa am si eu niste scopolamina sa-l pun pe prietenul meu sa vina cu mine la shopping si sa plateasca el pentru hainitzeeee, imbecilo, tocmai iti spuneau ca e cu braindamageeee, daaaa, dar totusi ce misto ar fi sa ii punem lu hugo in bere si sa-l punem sa umble gol pe strada..iiiiihiiiii, cind nu e creier, scopolamina nu-ti dauneaza.

daca nici cu zombie drug nu-ti iese mai ai o sansa cu troita facatoare de minuni, lansezi rugaciunea, pui ghetele si te-ai carat cu tarnacopu-n jungla, cum dai de-o casa parasita ii terfelesti pereti si, la un moment dat, jackpot, druglorzii au umplut peretii de milioane de para prin anii ’90, hop, scot nasul 200 de milioane aici, 400 colea, cate-or fi de care nu afla nimeni ca nu toata lumea e atat de proasta ca soldatii care-au dat peste o comoara uriasa-n jungla, au inceput sa cheltuiasca prosteste, mai baieti, de unde aveti voi banutii astia? 2 dintre ei au sters-o-n state, isteti, restul sunt la parnaie, se vede treaba ca dumnezeu iti da, iti baga-n traista dar nu-ti face vant peste granita.

welcome to jurassic parc, 15 dinozauri mugesc si-si flutura cozile in chiotele copiilor, scuip 20 de para si intru-n parque explora tarandu-mi falca pe asfalt, design interactiv si expozitii destepte, science museumul londonez  e undeva la 4 ani in spate, cine zicea ca banii din droguri nu te fac destept? multam pablo.

in columbia nu se vorbeste de pablo dar exista doua tabere implicite, aia care-au luat bani de la el si neamtul cu damf de bere de linga mine incearca sa cocleasca doua australience cu iq platinat,  zece minute asteptam in microbuzul sardinat sa vina 2 pupeze betive care au inecat desteptatoru-n aguardiente, alex, ghida cu buric inelat si piele multa la vedere impinge din spate una din impricinate, suedeza cu un sfarc fugit afara si creier murat, suntem toti? driverul nick o calca, microbuzul sforaie si se da drumul la adevaratul si primul si al mai genuin tur pablo escobar inventat de nick care nu mai suporta sa-si ia guma-n par oriunde mergea, aaaa, matale esti din columbia, droguri, escobar, “am vrut sa spun adevarul turistilor pentru ca nu stiau decat o fateta a lui si e mult mai complex decat un film cu pac-pac”, bine nicusor, zi-le loredana.

bocesc moartea lu robin hood si aia care si-au luat omor de la el si danseaza tzontzoroiul pe mormant, de fapt sunt trei ca trebuie sa-i numar si pe baietii care cred ca pablo nu-i mort si o arde cu elvis si ceausescu in caraibe, alex ne plimba pe sub nas o poza c-un copil cu fatza de soarece, intrebat la scoala ce vrea sa se faca atunci cind va fi mare pablutz a zis ca multimilionar, ooooooo se arata impresionati doi finlandezi albinosi, ghida turuie mai departe: pablo a facut bani inca din scoala, vindea raspunsurile la examene, a fost exmatriculat din liceu si a inceput o afacere cu pietre de mormant, le ciordea, le stergea inscriptiile si le vindea de noi, reciclare, apoi a trecut la trafic cu piese de masini, furat-ciopartit-profit, cu varul gustavo s-a apucat sa vanda iarba si tot cu el a ajuns in ecuador unde a urmat cursurile intensive ale scolii profesionale de producatori de cocaina, hopaaaaa si-a zis pablo vazind potentialul, a importat sistemul in columbia  si la 26 de ani statea pe-un purcoi de bani, in cv ii scria “cleaning boy”, el era baiatul cu “T-ul” care curata drumul de politie inaintea unui transport de coca, nick opreste masina, alex aduna de pe jos suedeza mahmura, suntem la monaco, prima casa a lui pablo.

de fapt nu-i o casa ci ditamai blocul, mare si alb intr-o mare de cladiri de caramida cacanie, omagiu adus cocainei din care a fost construit, o parabolica uriasa, heliodrom, teren de fotbal unde-l punea pe valderama sa arda o miutza cu rubedeniile, in toata magaoaia de 6 etaje locuiau 5 oameni, primul etaj era doar pentru garda, restu omu si palieru, cei doi copii, nevasta si mamitzica, unde-s astia acum? la buenos aires, traiesc din cascioarele trecute pe numele lor pe care statul columbian nici macar nu a incercat sa le recupereze, lasa-i saracii sa ramaie si ei cu ceva ca noi avem de unde fura si-a zis AVAS-ul lor, un soi de agentie care trebuia sa inhate toate bunurile escobarului si sa le transforme in bani pentru comunitate, au pus mana pe peste 400 de imobile pe care ar trebui sa le inchirieze, canci, le ocupa partial ca sa nu plateasca taxe si le lasa-n paragina, monaco-i o cazatura gaurita, a fost aruncata in aer in 88 de cartelul din cali, dusmanii de moarte ai lui pablo, neamtu priveste tulbure pozele alb-negru strecurate de alex in mana, isi aprinde a 5 a tigara si casca plictisit in timp ce ghida ii da inainte cu istoria: atunci a inceput razboiul bombelor care a durat pina-n 93, sa mergem si va zic mai mult despre asta, stai fetito, zi ce-i palatul asta de peste drum? aaaa, e countryclubul, aristocratii din medellin,  pablo a vrut sa-si cumpere intrarea, i-au dat flit asa ca el si-a construit cascioara pe bombeul pantofilor lor de golf, na de mai scapa de taran daca poti.

stooop, oprim la troita facatoare de minuni, functioneaza, suedezei ii intra sfarcu la loc in sutien si neamtul miroase doar a prostie nu si a alcool,  legenda zice ca o mamaie saraca tocmai o ruga pe fecioara s-o ajute sa dea ceva de mancare copilasilor, in spatele ei un narco tropaie nerabdator, baga mana-n buzunar, scoate 300 de milioane de pesosi ii vira-n sacosa femeii si-i spune s-o taie de acolo ca bruiaza cu cererile ei penibile urechile fecioarei care astfel nu mai se poate concentra la rugamintile lui mult mai importante, minuneeee urla femeia indepartandu-se, toata lumea-i fericita, la troita veneau inainte de fiecare operatiune sicariosii, asasinii pe motor, un soi de ieniceri crescuti de ambele carteluri, adolescenti si saracani, isi legau iconite cu fecioara de mitraliere si se rugau sa mierleasca dusmanu si ei sa scape, daca-si furau un glont in teasta, camarazii le faceau ultima petrecere, mortu era facut sandvis pe motor si dus la barul unde tare-i mai placea sa se distreze in timpul vietii, ii bagau coca pe nas, ii turnau alcool pe gura si antamau striperita sa-i danseze in poala, alex zice ca zilele trecute a vazut ca au venit cu mortul la stadion, e absolut normal si total legal sa cari hoitul dupa tine la cofetarie dar total ilegal  sa mergi doi pe motocicleta, daca vreunul e tragator si se da drumul din nou la macel?

alta cladire, alta bomba, hop jos din microbuz, clic-clac-clic, asta era ufo, centrul logistic de operatiuni, arhitectura miami style, cali a trimis baietii si a facut buuuum in 89, la 2 kilometri alt bloc, aruncat de cali in aer inainte sa-l termine, ambele carteluri angajasera experti in explozibile arabi, rusi sau israelieni, la 5-6 seara tot medellinul se-ascundea-n beci, niciodata nu stiai daca n-ai o tinta pe linga tine si ajungeai pe lumea cealalta direct de pe trecerea de pietoni in drum spre magazinul de paine, cum era orasul inainte, cazut, gaurit, spart? alex scutura violent din cap, la fel ca acum, asa curat? sigur, toti narcosii erau mandrii de oras si investeau in el, gandeste-te ca spalau banii in constructii, la sfarsitul anilor 80, inceputul lui 90 a fost un boom imobiliar din care tot medellinul a crescut, 3 milioane de oameni lucreaza direct cu banii din droguri si alte cateva milioane in industrii in care se spala banii din droguri, incep sa-mi doresc sa avem si noi niste criminali adevarati nu hoti de buzunare care talharesc pensionari.

daca stai sa te gandesti, patriotismul lui pablo l-a pierdut, dupa ce-a intrat in politica s-a oferit sa plateasca datoria externa a columbiei, hopaaaa, de unde are nenicul asta atatia bani s-a intrebat ministrul justitiei, escobar l-a matzit si a devenit “fatza” traficului de droguri din tara, singurul desi 3 milioane de oameni traiau din banii de coca, stii care-i gluma zice alex, ca daca o facea, daca isi cumpara imunitatea cu banii de stingere a datoriei externe ar fi acoperit-o din banii americanilor, americanii ar fi platit datoria externa a columbiei fata de america, hehehe, pablo avea un simt al umorului unic, afland de la televizor ca politia i-a confiscat un transport de zebre si pasari exotice si le-a dus la gradina zoologica, escobar si-a pus oamenii sa ciordeasca animalele si sa le schimbe pe o mana de magari vopsiti si gaini de cuibar, haios batranes, vestit si pentru partiurile bengoase, a la gaddafi pe care le dadea la hacienda, dansatoare brazilience, politicieni, fotbalisti, samba si, trabajo no, veselie vie pina cind pilotul i-a dat de veste ca ii aduce nevasta-ii era frica de sotie, de ea si sa fie extradat in state-cind a auzit ca vine muierea a suit tot partiul in 2 avioane care au survolat palatul pina cind nevestica si-a luat talpasita, asta da btl.

nu faceti poze, aveti respect pentru ei, alex o arde politically correct, haide fata, de ce sa nu fac fotografii? suntem in barrio triste, cartierul cel mai sarac din medellin, de fapt intr-un soi de service urias unde gasesti orice matz si unghie de masina vrei, aici si-a petrecut adolescenta pablo si aici vezi putreziciunea medellinului, cazuti pe trotuare sunt amarastenii agatati cu fgfsdfdsfdsg, nu tin minte cum se cheama dar inteleg ca e primul cut de cocaina, cel mai toxic si cel mai adictive dintre toate, o singura data daca incerci esti mancat de balena, pe bordura atarna copii tragand din pungi de aurolac, welcome to jurassic park, neamtul a atipit si suedeza mahmura da semne de inteligenta primitiva, pauza de cafea.

2 biologi mici cu rucsaci mari se-ascund dupa un blocnotes cit un flipchart, fac recensamantul faunei, maimuta paianjen este? este, aguti este? vazut 2 la izvor, broasca testoasa timida? inotat cu dinsa azi dimineata, mariana-mi tranteste sub nas farfuria cu palta-ngropata sub omleta si incepe sa delireze ceva despre un tigru care actioneaza pe raza parcului, ataca oameni si haleste animale, daca as fi james cameron m-as gandi ca-i o metafora pentru poluare, industrializare, dezvirginare, la 10 metri de noi 6 cupluri fac dragoste sincron in apa, bariera porno, pe unde sa treci sa-ti mai lasi ouale se plange-o testoasa in urechea micului biolog, 3 profesori incearca sa manipuleze o ceata de 30 de scoleri transpirati, unde-i tigru ala frate sa dea sonoru mai incet ca parca suntem la aquaparc?

criza prizelor, ocupate la receptie, la carciuma, la toaleta barbati, femei si incerti, hatz ma-nsfaca salvator un soldat si ma taraste la casuta gardienilor parcului, 30 de minute de curent se lasa cu 128.965 de intepaturi, tzantzari, miriapozi, paienjeni, pfifiiiiiiiuuuuuuu, se cheama, au bagat feher, veniiiitiiiii, picioarele-mi sunt de carne tocata, ma tarasc otravita si fleoscaita la cort, in 4 minute e dimineata, 39 de grade la 8 si-un nenic vinde inghetata de cocos “am 99 de inghetate, am vandut 100 si una am mancat-o”, hahahahihi chicotesc amuzate grasele betive de la cortul vecin, inghit o cafea cinstita cu ochii la furtuna de pe mare si apoi tai-tai tayrona, hop-hip-hap, sar din bolovan in bolovan, depasesc 3 babe care tarasc o parilla si aterizez in yokotopigheri fix pe plaja de la canaveral, la ecohab, al mai smecher resort din columbia, 500 de para pe noapte vila, 2 bastani baga gogaltz-gogaltz mancare de designer cu furculite de designer sub nasul mic si negru al unui indian gatit in alb care vinde margele, pofta mare.

la 100 de metri e angkor watul budelor avianca, chiuvete rotunde de sticla si tronuri marmoreene, robinete coreene si oglinzi venetiene, soparlele se fugaresc in pustietate, iu-huuuu, ecou raspunde de pe buda: iuhuuuu, arata a investitie greceasca sau imobiliare chinezesti, cineva a luat o spaga grasa de la o companie de constructie, spalat de bani din drogas, curatei oameni columbienii astia.

soferul inghesuie 30 de oameni in microbuzul plesnit pe la incheieturi, incearca o schema, va duc pina-n santa marta cu 15000 de pesosi, naiva ma-ncant dar restu incarcaturii ma-nghionteste, fa proasto, e dublu fatza de transportu cu transfer la gurita parcului, aha, ma decid sa merg cu valul, lin, lin, din bus in taxi din taxi-n bus in autogara, expreso brasil pleaca cu juma de ora intarziere dar isi ia revansa, plasmele coboara si se da drumu la un film zoomat de 4 ori mai tare decat normalul, vad camasi, maini, par pe maini, par pe nas dar nu nasosul si nici parosul, postmodern babanian, e povestea a doi frati caraibieni care castiga la loto, ala mai puturos isi deschide un lant de serviceuri auto si ajunge managerul anului, ala mai istet pica in ghiarele unui veros om de afaceri-licenciado, avocatul i-un fel de miliardaru din pretty woman, il invata pe negru nostru sa-si ia apartament in zona rezidentiala, sa-si cumpere rolex si mertz, urmeaza reclama mileniului: in showroomul de mertzuri o doamna suspect de alba anunta aparitia noului model yf3tr, n-apuca sa-si franga limba-n denumire ca omul nostru urla convins “yo quiero uno”, calatorii din expreso brasilia murmura aprobator, asta e visul caraibelor, sa castigi la loto si sa-ti iei masina sau macar un motor bengos, asta nici macar nu-i scump, te lipesti de unul la 1500 de para, inca 15 minute de product placement orange si filmul se termina cu bine, cei 2 frati, luzeru si afaceristul anului muncesc impreuna si sunt respectati de comunitate, toata lumea danseaza o samba, fin.

pe marginea drumului mamase vind sucuri si timp, 10,15 sau 30 de minute a la orden, conversatii pe fix sau mobil, asta au astia-n caraibe: resurse inepuizabile de fructe si timp, zac in hamace in fata tarabelor care se cheama “cordialitatea” sau “dinastia” si culeg cu mana dreapta un starfruit si cu stanga o pastaie cu 6 ore incluse, un schiop urca in masina cu un cos de arepe si ne anunta ca produsul e “sin compromiso”, espreso brasil promoveaza cinemaul latino-american, urmeaza comedia argentiniana “papa se volvio loco”, adica tati si-a pierdut mintile, haiosi argentinienii, se scutura camasile de ras pe calator, mai bine ca s-au luat cu “papa” ca nu vad ratacirea de vreo juma de ora a busului prin baranquilla, gunoaie, ruine si armata, stewardul trage perdelutele sa nu ne vada varcolacii de afara si sa ne atace conserva, intr-o ora am ajuns inapoi in cartagena, grozav.

taximetristul aplica taxa de intuneric de 5000, nu-mi convine? atunci ia-o pe jos iubi, o-chei, sa mergem, mor de foame si ajung la mana lui fabio, italianul din rimini si-a pierdut barul, reporter: cum s-a intamplat? fabio: am alergat in parc si mi-a cazut din buzunar, reporter: asa va trebuie daca sunteti cascat, acum pe bune, ce s-a intamplat?  mi l-a luat banca, am dat faliment si atunci am plecat, fabio si-a pus mana-n fund, fundu-n avion si-a venit pe 13 ianuarie in cartagena, s-a angajat pizzaiolo la un nenic din roma, a invatat in 4 luni ceva engleza si spaniola, face o pizza de-ngheti si e fericit ca are clienti si la 12 ziua si la 1 dimineata, singurul lucru care-l nemultumeste sunt ingredientele, totu-i dulce in columbia, rosiile sunt de zahar, ceapa e insiropata, fabio le tine in ulei de masline cu piper, sare, busuioc si condimente, “si trebuie sa schimb mereu retetele in functie de umiditate, acum e 85% si atunci trebuie sa pun mai multa sare, in 2 ore scade la 60% si trebuie sa le scot mai rapid de la cuptor, niciodata nu-mi ies doua pizze care sa aiba acelasi gust, niciodata”, fabio e uimit de micimea omului in fata naturii, afara 5 americani au legat un tenis cu picioru peste o banca de lemn tarata in mijlocul strazii, idilic.

welcome to jurassic park, iau pasta de dinti si pot sa platesc cu mastercard, cate rate intreaba vanzatoarea? poftim? in cate rate vreti sa platiti? nu-nteleg, daca platesti cu cardul poti sa-ti iei in 36 de rate orice, chiar si o pasta de dinti, putere.

bine ati venit in perla litoralului columbian, parcul national tayrona, de la bariera incepi sa sangerezi usor, 35000 intrarea, 2000 drumul cu microbuzul care zdrang, si-a pierdut toba, duduie afumacios pe curbe, afaraaaaa, am ajuns? nu, abia incepe urcusul golgotei, 3 kilometri de jungla, 98% umezeala, un cal maro imi zice ca daca-i dau 16000 de pesosi imi cara el bagajul, prietene iti miroase gura a bautura, nu soro, a fermentat iarba-n stomac, ma scurg sub rucsac si-o iau la vale printre bolovani, plaaajaaaaa, marea se arunca in valuri grase pe nisip, un indicator de 2 metri zice ca aici au murit inecati peste 100 de oameni, poteca printre mangrove iese-n nisipul unei alte plaje, alti 100 de morti, mare grija sa nu devi si tu statistica zice vocea de lemn, intr-o poienita apar niste colibe, sunt baile de designer ale campingului yuluka, niste smecherasi care au concesionat teren in rezervatie pe 1568 de ani si platesc 3 firfirei, un hamac la ei e 25.000 si un cort 70.000, uau, nu-i de mirare ca au hartie igienica la baie.

dupa 2 nopti in hamac imi stiu limitele, ma-nfund in salteua din cortul de la finca paradiso, huuuuf, in 42 de secunde am adormit, broaste grase oracaie spart, gaste sasaie in iarba, la 7 dimineata sunt 37 de grade, o cafea va rog, nu fara mic dejun, atunci desayuno sa fie, papagalul lorenzo are logoree, si-a pierdut perechea si memoria, am mai spus asta? imi pare rau, 2 partzari au pus-o linga de-o masa copioasa, fructe si arepa si uite si-o urma de ou, cafeaua arata ca o flegma de cartita stahanovista, hai sa gasim o plaja care n-a omorit pe nimeni, asta din fatza a ras 200, a plouat azi noapte, a plouat si ieri noapte, marea a adus busteni si a plecat cu faleza, un nenic isi asigura proprietatea cu saci cu nisip, ca sa treci spre golfuletele prietenoase trebuie sa sari paraiasul care azi noapte s-a umflat ca hulk, o englezoaica-si face vant si se lateste in apa, niste francezi ocolesc pe la buzau, as sta o zi aici sa vad prostia omeneasca-n actiune da’i foarte cald s-ar merge-o baie.

o broasca testoasaaaaaa, broasca testoasaaaa urla isterica o australianca, 5 blonde se arunca-n apa, alte 15 citesc nepasatoare pe plaja de la piscina, aici nimeni nu a crapat decat de la exces de lectura de proasta calitate, la cabo san juan e ’69, hipioti isi bronzeaza jegul de pe pieptut, pute-a iarba mai rau decat a mare, un hendrix in mizerie baga mercurialul, deja-i mai scump: 50000 cortu si 100000 cabana din varfu dealului, cu vedere dar fara buda, pai si pipi? te dai matale jos din varful muntelui sau urinezi titanic de la balcon, pisici cu capu de 8 kile dau tarcoale meselor de plastic, indieni cu un soi de ghivece albe-n cap vand margelute, festival, avem si bratari de festival, a mea e portocalie, astia care au intrat azi le au verzi, dintr-o barca se deverseaza 42 de bubosi, o madama cu facturier le ia icrele, haide, 35000 si matale si dumneata, ati platit toti? ok, aveti 1 ora si dupa hap, inapoi in herpesul vostru becpecaresc din taganga.

pic-pic-picpicppoc-poc, incepe o ploioaca jurassica, fuga la mariana, 56 de ani, 50 in tayrona, ma-nvata la domino si apoi da cu mine de pamant, o data, de 6 ori, de 11 ori, gata femeie, dupa atata bataie mancata parca ar merge si-un peste, cat gateste apare un alt nenica care aprinde chibritul adevarului, zice ca tot parcul a fost concesionat de stat unui cetatean francez, din 10 in 10 ani ii reinoiesc automat concesiunea, eufemistic automat, probabil fransoazu da cep la butoiasul cu ambrozie si unge artrita vreunui politruc bine pus la minister, cert e ca nenicul asta francez nu da decat 25% din incasari statului si restul de bani ii baga-n buzunar, adica din aia 35000 pe care i-am platit mai putin de 9000 se duc in intretinerea potecilor, marcaje, simbria gardienilor si restul alearga spre gura lu mosieur? da domnita si mai mult a reconcesionat terenuri si uite asa au aparut campingul avianca si ecohab-ditamai resortul de 65 de stele, mucho coruption zice batranes dind din cap obidit, mucho coruption si inundacion, apa curge de 2 ore si mariana vinde-n disperare, un italian batran cocleste o cititoare de romane siropoase din scotia, pisica tony urmareste soparle, life goes on.

dus in ploaie, am hainele ude, prosoapele ude, stomacul inundat cu sucuri gastrice, lonely planet zice ca uite acilisa poti sa maninci gourmet la 9000, hahahaha, 40000 este pretul corect, sa fie platit, la 8 stingerea, fac eforturi de gandire, ma inod, deznod, intind si tot nu reusesc sa-nteleg de ce? pentru ca fix acusi e perioada in care broastele testoase depun ouale, doar in tayrona vin, din toata columbia asta e singurul loc si daca vad lumina stau in apa si dardaie dar nu se apropie de mal, omul de la bar apuca balalaica si ii zice mai departe: fiecare broasca depune 500 de oua din care doar jumate sunt fertile, restul sunt decoy pentru pradatori, bietii de ei se bucura ca au dat lovitura cind teaaaaapaaaa, ati tras lozul necastigator, si dupa ce puii ies din ou, localnicul milos ii ia si ii pune in acvariu si apoi ii elibereaza cind au brandul vanjos si pot sa faca fatza vietii nemiloase, s-am incalecat pe-o sa si d-aia stingem lumina acusica, da, da, paranoia nu-mi da pace, eduardo, operatorul argentinian mi-a zis alta poveste, ca narcosii folosesc tayrona ca deh, e depopulata, parc national, aduc transporturi noaptea si ai face bine sa nu interferezi semnalele tale luminoase-lumina de carciuma, lanterna si mai stiu eu ce, cu luminile lor, niste hipioti au facut asta si erau sa si-o fure, broaste testoase zici, haha.

welcome to jurassic park, 4 grase se rup pe intuneric si rag linga cort, broastele-s surde, alea veninoase umbla aiurea tzop-hop, noapte buna.