În afară de păr, nimic nu îl desparte pe Cristian Tudor Popescu de Miron Cozma. Țâfnă, sprâncene ultramobile care acum se-nchid asupra ochilor mici, acum se-nalță într-o arogantă uimire, urlete în microfon, rictusuri sparte. Și mult tupeu. Tupeu cu care îndoaie pe genunchi realitatea, ca un clovn care înnoadă baloane sub formă de pudeli, săbii sau floricele.
De unde în 1990 CTP-ul avea pregătită praștia cu rahat cu care trosnea între ochi huliganii din piața Universității, acum explică doct la Digi că

“Minerii s-au dus în Piaţă şi au bătut.. acolo nu a fost ciocnire între manifestanţii pieţei şi mineri, cum se crede în ziua de azi. Nu. Minerii s-au năpustit la persoanele civile pe care le-au întâlnit.

Veniseră chitiţi să caftească oameni. Nu puteau să plece nesatisfăcuţi. Voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge în Valea Jiului.

Iliescu nu a avut tăria să le spună în Piaţa Victoriei: stimaţi tovarăşi, vă mulţumesc că aţi venit, dar vă rog să mergeţi la gară, situaţia a fost rezolvată, pericolul îndepărtat, nu mai este nevoie de vreo ciocnire între mase de civili. Cum să spună aşa ceva politicianul bolşevic? Ştia că ar fi fost huiduit. Ştia că o masă aflată în excitaţie se poate întoarce în câteva seunde. A zis: mergeţi şi reocupaţi Piaţa.”

Să vedem ce zicea CTP-ul la câteva zile după mineriadă:
19.06.1990. Adevarul. Spirala Violentei, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu: “Ca pe 13 iunie a avut loc in Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima dl. Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei, odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Presedintele si Guvernul. In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.”

Să vedem ce zicea CTP-ul în 2010 într-un interviu acordat ziariștilor Cristian Delcea și Mihai Voinea.

“Aţi fost în Piaţa Universităţii în aprilie 1990. Cum a început totul?

C.T.POPESCU – A început la 22 aprilie, dar nu ca o mişcare a societăţii civile, a oamenilor de pe stradă. A fost clar o mişcare politică de opoziţie a activiştilor ţărănişti care au ocupat în mod ilegal carosabilul de la Universitate. Asta e grav! Nu ceruseră aprobare pentru nimic. În jurul acestui nucleu au început să se strângă diverse categorii de oameni. Eu am văzut Piaţa Universităţii în mai multe momente ale ei. Piaţa a fost o fiinţă care a arătat în diverse moduri. De la 30-40 de inşi care au ocupat carosabilul, până la aproape 40.000 de oameni.

După care, în faza finală, după alegeri, a rămas o adunătură de declasaţi…100 de inşi, persoane de o condiţie extrem de dubioasă, care stăteau în nişte corturi (in corturi se aflau la vremea respectiva grevistii foamei asistati de medic.n.n.), fără niciun Dumnezeu, în faţa hotelului Intercontinental. Nu s-a intervenit împotriva oamenilor care au format fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Aveau şi ei nişte revendicări. Cereau o televiziune liberă, între altele.

C.T.POPESCU – Păi or fi cerut, dar nu aşa se proceda: continuând să stai cu cortul acolo.

În ceea ce priveşte compoziţia, erau, între cei care scandau, mulţi securişti care nu mai aveau de lucru, foşti activişti de partid care încercau să se recicleze şi în afară de ăştia erau mulţi gură-cască. Dar erau şi oameni sincer îngrijoraţi de posibilitatea revenirii la comunism.

Dumneavoastră eraţi îngrijorat?

C.T.POPESCU – Nu. Mi se părea evident că nu se poate reveni la ceea ce a fost înainte de 1989. Că existau elemente comunistoide pronunţate în acest FSN nu aveam îndoieli. Dar ele existau în toate segmentele societăţii. În toate partidele. Îmi aduc aminte momentul primei apariţii publice, televizate, a Partidului Naţional Ţărănesc. Aştepta toată lumea cu sufletul la gură, inclusiv eu. Mă gândeam cum or arăta oamenii ăştia. Era o aură de legendă: PNŢ, partid istoric. Ei bine, a fost absolut catastrofală această primă apariţie.

S-a produs în februarie-martie 1990. A apărut un grup de inşi încrâncenaţi, îmi aduc aminte de unul, Ion Puiu – figură crâncenă, mai era unu’ – Liviu Petrina. Domnule, nişte figuri agresive… Au apărut în falangă la televizor, uitându-se crunt prin sticlă şi spunând: „Trebuie retrocedat tot ce s-a luat de comunişti, să se dea la oameni, înapoi. Să alungăm lupii!”. Deci un discurs revanşard care a blocat lumea.“

Pe Digi, Miron Cozma spune chiar acum că este victimă, că el l-a salvat pe Marian Munteanu de la moarte și că a fost luat cu japca de securiști și adus la București nu în primul tren ci în al nșpelea.
În redacția Digi, perechea lui spână, CTP-ul, face o spălătură cu apă de gură sfințită și se pregătește să intre în studio să mai facă niște pudeli din baloane pline cu povești de la mineriade.

O țară sărmană dar plină de circari virtuoși.

CNADNR,  Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, fură. Și după ce fură cu două mâini, mai scoate o a treia, mânuța aia crescută din cauza Cernobâlului cu care se ținea până acum de ouă, și cu mânuța a treia mai fură încă o dată.
Scrie despre asta aici http://www.gandul.info/auto/detaliul-legal-care-ii-scapa-pe-soferi-de-amenzile-pentru-rovinieta-13963264 și mai scrie aici http://www.stiri.com.ro/stire-74914/cum-ii-spoliaza-statul-roman-pe-soferi-pentru-o-firma-de-apartament.html#.ViXyodY_v2Q.

Dar mult mai nasol este când fulgerul olimpian al CNADNR pălește la tine în bătătură.
Iulian, partenerul de facto de care vorbeam pe blog acum vreo 4 zile, posedă un autoturism nemțesc. În timpul faimosului sabatic din America de Sud, mama numitului Iulian, făptură plăpândă și ușor înfricoșată de prezența amenzilor în căsuța poștală, a dat fuga și a plătit cele patru amenzi arse de CNADNR pen că fiu-său circulase fără rovinietă. Toate patru procesele verbale au fost trimise nu la o lună, cum zice ordonanța 15 din ianuarie 2002, ci în buza a 6 luni, taman când se făcea că se prescriau.
Un ochi vigilent de birocrat nu a lăsat să se întâmple asta, să scape nepedepsit micul infractor. Nu. Birocratul a identificat automobilul incriminat, care circula fără rovinietă pe 24 și 25 septembrie 2011 în localitatea Românești și apoi, pe 26, la Călugăreni. Apoi mânuța birocratului a scris, pe 21.03.2012, trei procese verbale de contravenție pe care le-a trimis degrabă la Vrâncioaia care, cum spusei adineaori, le-a plătit fără să crâcnească și fără să îi treacă prin cap că există posibilitatea să faci contestație, mai cu seamă când e vorba de 3 zile consecutive când ai fost prins fără rovinetă, adică, vezi bine ești taxat de trei ori pentru aceeași faptă (e ca și cum mă amendezi că am băut la volan, dar mă lași să conduc până la următoarea cârciumă de unde mă aștepți să ies peste 1 oră și mă mai amendezi o dată și apoi, în zori de zi, îmi măsori halena și îmi mai arzi o amendă).

Să revenim. Mama plătește, anii trec, PSD vine la guvernare, Boc e schimbat cu Ponta, Voiculescu intră la pârnaie, mor Patriciu și Păunescu, Iliescu se ține bine și, într-o frumoasă dimineață de aprilie 2015, 3 ani după ce amenzile au fost plătite, vine o scrisorică de la un distins birou de executori judecătorești, ăia de care vuiește presa, Leancă și Măgureanu, care îl anunță pe Iulian al meu că CNADNR îl execută pentru că îi datorează bani. Și că are o zi, 1 ZI, să plătească CNADNR-ului suma de 56 de euro (două procese verbale cu taxă de despăgubire fiecare de câte 28 de euro) și 454,66 lei domnilor Leancă și Măgureanu care…
…vezi bine au și o explicație pentru suma asta. Nu e scoasă din burtă, nu. Ea reprezintă așa:
40 de lei- taxa de timbru investire cu formula executorie.
99,20 lei-cheltuieli necesare desfășurării executării silite
6,20 lei-înregistrare dosar în format electronic
36,46 lei-cheltuieli transmitere cu poșta acte de procedură (TVA inclus)
248 lei-consultanță întocmire dosar executare silită
12,40 lei-formare dosar
12,4 lei-onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).

Pe bune? Cine sunt Leancă și Măgureanu ăștia de oferă consultanță de întocmire dosar de executare silită unui mamut cum este CNADNR care ar trebui să aibă o armată de juriști angajați să facă acest lucru? Ținând cont de ce scria presa în 2014 cum că există 50.000 de dosare de executare pentru amenzi din lipsa rovinietei, avem 50.000 ori 248 de lei numai consultanța din care Leancă și Măgureanu câștigă 2.850.000 de euro.
Numai din consultanță.
Brava băieți. Ținând cont că CNADNR este instituție de stat, mă gândesc că atunci când îți alegi un birou de executori care trebuie să radă 50.000 de portofele de 28 de euro cel puțin, ar trebui să faci o licitație ceva. Cum stabilești care sunt cei mai buni consultanți în executare judecătorească?

Dar, revenind.
După 3 ani de la plata amenzilor, CNADNR se trezește ca dormuza din Alice în Țara Minunilor și activează consorțiul de recuperatori-executori pe care îl pune pe urmele cetățenilor care nu au plătit decât amenda nu și tariful de despăgubire de 28 de euro care a fost abrogat încă din 2012.
Despăgubirea cui? A lui CNADNR, căci atunci când ai rulat fără rovinetă ai distrus drumul, se știe.
În 21.10.014, adică fix acum un an, pe site-ul avocatura.com scria:

“În marea majoritate, instanţele au concluzionat că executările silite sunt abuzive, întrucât tariful de despăgubire nu poate fi pus în executare la doi ani de la abrogarea sa. Însă, chiar dacă tariful a fost abrogat în 2012, CNANDR a interpretat că, de fapt, s-au anulat doar amenzile aplicate și contestate în instanță, nu şi cele care au devenit titluri executorii.

“În astfel de acţiuni am avut câştig de cauză pe fond în calea executării silite, nu ştiu care va fi practica instanţelor în recurs. Vorbim aici despre 28 de euro, la legea specială. O dată şoferii iau amendă pentru lipsa rovignetei, plăteşti, apoi trebuie să o cumperi, pentru a evita o nouă contravenţie. În plus, există acest tarif de despăgubire. CNADNR tratează acest tarif de despăgubire ca o culpă delictuală, întrucât ai fi produs un prejudiciu drumului. Însă nu dovedesc prejudiciul concret, faptul că ai rulat fără rovignetă nu înseamnă că ai creat o pagubă. Şi nu este totuna să asimilezi legea specială cu prevederile codului civil“, ne-a spus avocatul Dănuţ Pleşa Plugaru.”

Dar ce ne facem că băieților de la Leancă și Măgureanu le e fomică. Și nu se opresc iată. Acum 25 de minute, Iulian a primit sms că i-au fost popriți banii.
Ce-i de făcut băieți?

Un colonel de jandarmi urmărește o polițistă, fluturându-și șloncul p-afară.
Se putea întâmpla pe stradă, se putea întâmpla la o ceremonie funerară, se putea întâmpla lângă o secție de votare. Dar Nelu s-a gândit să o convingă pe colega taman în curtea Mitropoliei din Iași, în timpul turneului anual al moaștelor Sfintei Parascheva.
Așa ceva nu-i frumos. Așa ceva nu se face.
Vuiește presa și titlurile articolelor pomenesc despre Sfânta Parascheva mai dihai decât numele colonelului de jandarmi în călduri.
Ipocrizie cruntă.
Emil Moise scrie despre iadul din școli, în Adevărul din 15 octombrie (http://adevarul.ro/educatie/scoala/iadul-scoli-1_561ff7bcf5eaafab2cb2bd52/index.html). Profesori care vorbesc cu Maria Fecioara, care le zice să le ceară doi lei copiilor (adică părinților, desigur) pentru cruciulițe care țin diavolul departe de geam, cadre didactice care organizează coșmărești spectacole cu elevi sub 10 ani reconstituind faimoasa execuție a lui Brâncoveanu Constantin, domn român și domn creștin, cu topor, călău și sfânta cruce făcută înainte de hăcuire. Copiii nu mai dorm noaptea, psihologii nu mai prididesc să trateze crize de anxietate, baubau nu vine când nu ești cuminte ci când nu te spovedești, evul mediu întunecat e aci, prima uliță pe dreapta.
În Brașov e soare și plin de refugiați de la Iași. Mănâncă un gulaș la Pilvax și spun că au tăiat-o de acasă din cauza Cuvioasei. 300.000 de pelerini sunt la Iași, din oraș se ridică abur de pioșenie și mulțumiri pentru cele 5 milioane de euro pe care le-a înhățat BOR-ul de pe urma oscioarelor Sfântei Vineri.  http://www.b1.ro/stiri/eveniment/pelerinajul-de-la-sfanta-parascheva-a-adus-bor-castiguri-de-5-milioane-de-euro-video-128158.html

5 milioane de euro împărțit la 2 lei cruciulița îți iese de 11 milioane și încă 50.000 de cruciulițe care să țină diavolul departe de ferestrele claselor. Departe, departe. La dracu-n praznic să-l țină. Cam pe unde vine aia? Păi așa, prin Maldive. Unde numai cei mai curajoși și viteji preoți din BOR pot să îl urmeze, să îl vadă distrugându-se cu viciul băuturii și mâncatului excesiv.

Și că veni vorba de mâncare, deschid ciocolata Noir cu mure și stafide. Rup cartonul deasupra mesajului care mă avertizează cu fond italic: taste of inspirations. Din ambalaj îmi pică în poală nu inspirația sub forma unui cartonaș panini cu un fotbalist macaronar ci chiar Sfântul Efrem cel Nou. Pe fața țiplată a cartonașului e o siluetă bărboasă înveșmântată în violet iar pe spate un tropar care este semnat, ca toate anunțurile unui comitet de scară, în loc de “conducerea” cu “sfințită”.
Dar cine este Efrem cel Nou, purtat de ciocolata Noir în poala mea?
Aflăm de pe ziarullumina.ro că dumnealui este un mare vindecător, de la cancere, la diabet, epilepsie, paralizie, you name it. În plus, zice ziaristul: “Chiar şi studenţii care au nevoie de luminarea minţii pentru examene au primit autor de la Sfântul Efrem cel Nou. De asemenea, Sfântul Efrem i-a ajutat pe cei care erau nedreptăţiţi în judecăţile lumeşti, câştigând procesele în care erau implicaţi. Şi persoane care erau dependende de calculator au mărturisit că Sfântul Efrem le-a ajutat să scape de această dependenţă. Astfel, Sfântul Efrem ajută pe oricine, rugăciunea şi mijlocirea lui fiind grabnic ascultate de Dumnezeu, indiferent de nevoia celui care apeleză la el. Mărturie a tuturor minunilor şi ajutorului primit de credincioşi prin mijlocirea Sfântului Efrem sunt darurile oferite de cei vindecaţi mănăstirii din Nea-Makri, care pot fi văzute în timpul pelerinajelor care au început să devină din ce în ce mai dese.”
Mușc din ciocolată și citesc despre Leucippus și discipolul său Democritus care au inventat în secolul V înainte de Cristos teoria atomică a universului. Asta înseamnă că, acum 2500 de ani, cetățenii aceștia au realizat că lumea este creată din particule pe care noi nu le percepem cu ochiul liber, imutabile, indivizibile, indestructibile, nemuritoare și că acești atomoi crează un număr infinit de universuri.
În unul dintre ele, un colonel de jandarmi fugărește cu penisul pe afară o polițistă  în timpul pelerinajului Sfintei Parascheva, colonel, penis, polițistă, biserică, preacredincioși, moaște, cu toții făcuți din aceeași atomi indestructibili și nemuritori.
Ptiu, drace!

Pentru viza de Australia trebuie să îți alegi starea de agregare civilă între Niciodată Căsătorit, De facto Partner, Căsătorit, Divorțat și Văduv.
Realizez că sunt toate acestea la un loc, apă-abur-gheață.
Sunt văduvă după primul soț, mort, prăjit la crematoriu, cenușa lui tristă răsturnată într-o cutie goală de bere pe care o folosesc și acum pe post de scrumieră.
Sunt divorțată, întârziind nepermis partajul de cărți, mobilă și durere cu cel de-al doilea soț.
Sunt căsătorită. Știu asta pentru că am primit în gestiune o soacră care mă scoate din minți, jucând superb rolul Soacrei Universale, făptură cicălitoare, pisăloagă, a cărei limbă aleargă maratoane, neobosită, împărțind informații, reproșuri, porunci ca un centru ONU ajutoare refugiaților.
Am un De Facto Partner, un om cu care aș putea să spun că sunt căsătorită dacă aș fi mers la starea civilă sau la biserică astfel încât să o fac fericită pe De facto Soacra de care povesteam mai devreme.
Și sunt Niciodată Căsătorită. Prin mila lui Elvis aflat la 10.000 de kilometri de mine, trăiască Vegasul, durerea în cur a primului soț și codeala soțului numărul 2, s-o iau, să n-o iau, s-o iau, să n-o iau…
NC+DfP+C+D+V=RF.
Sunt toate litere pe borcane în care e același lucru. Eu. Eu așa și eu așa și eu așa.
Dar chiar așa, de ce nu vă luați și faceți un copil?
Am avut o copilărie mai săracă decât e o gură de babă în dinți. Nu am mers în excursii cu clasa, nu am avut bicicletă, skiuri, am moștenit mult timp hainele lu frate-miu. Trecutul e în spate și doar șprițul îl învie, îl scoală ca pe-un bețiv care a rămas ultimul în cârciumă, adormit cu capu în propria vomă. Trecutul miroase urât și copilăria nu e bântuită de unicorni care urinează cacao caldă.
Cumva, deși niciodată nu au recunoscut, ai mei au știut asta.
Și nu mi-au spus vreodată: dar de ce nu te măriți, de ce nu faci un copil?
Lucru pentru care le mulțumesc.
Nu-i ușor să-ți ții gura în fața evidentei lipse de inteligență a copilului tău care nu poate să descopere adevãrul fără ajutorul tău: Mămică, ridică un pic piciorul mai sus, așa, acum lasă-l pe nenea să te ia de fund, acum îndoaie genunchii, așa. Păi ce a fost atât de greu? Acum, că ești borțoasă, treci la biserică!
RF=NC+DfP+C+D+V+Fără Copii+Fără Copilărie+Plină de Regrete+Virgină Bătrână+Cap Tare+Dezamăgire Cumplită pentru familie+Încăpățânată+Frustrată+

Ăștia de la Australia ar trebui să-și rescrie formularele.
Ca să pot și eu dracului să nu fiu nevoită să mint.

Cum, nu știi? Realitatea TV e a lui Oprea, el îi ține pe ăștia să nu li se ridice licența și le mai dă și bani că sunt praf. Iar Digi este a grupului de la Cluj și Dâncu a ajuns să fie foarte important în schemă, semn că grupul de la Cluj a ajuns să aibă acum puterea iar Oprea e creația lui Băsescu, el fiind ofițer de securitate, că a fost și dat în gât acum de Silvian Ionescu, nu ai văzut ce s-a întâmplat la înmormântarea lui Vadim?
Iar Crin a dispărut pentru că a fost scos de americani din schemă după lovitura de stat, a fost tras pe linie moartă și tot americanii l-au băgat în pârnaie și pe Oprescu, pentru că nu se poate să ai o țară aliată a cărei capitală să fie în haosul în care e și Oprescu era protejat de ăștia, de fapt, dacă observi cu atenție, toți boierii care au fost săltați, au dosare pe căcățișuri, că de Oprescu se știe de ani de zile, de 8 ani de zile, ce afaceri face, el și fiu-său, și acum l-au tras pe dreapta pentru câteva zeci de mii de euro, va fi condamnat la maxim 3 ani, face 1, dacă îl face și iese basma curată. Și unde sunt banii lui Ceaușescu? Știi doar că Voiculescu a fost implicat în uciderea lui Marin Ceaușescu?
Știam că Marin Ceaușescu s-a sinucis.
A fost sinucis. Și banii din conturile Securității au ajuns la Crescent. Și peste toți tronează mareșalul de securitate Mugur Isărescu. Și cancerele galopante ale lui Gușă și Militaru și…

Ne-am strâns în această seară la Frontline Club Bucharest ca să aflăm care este costul corupției. Dar oare de ce ne-am strâns în această seară la Frontline? Orbecăi prin labirintul trasat de oameni care se uită la mine ca la un copil retard, incapabil să își ducă lingurița cu supă la gură, mereu turnându-și lichidul fierbinte în ureche.
Realitatea citită de ei în mațele de găină sfârtecată a istoriei recente arată complet diferit de realitatea închipuit trăită de mine.
Matrix.
Românii nici nu există, sunt doar suflete captive trăind inocente în programul gândit de o mașinărie care le folosește trupurile pentru alimentarea cu energie. The Looting Machine. Mașinăria de partid și de stat.
Implacabil, ca mereu în ultimii 5 ani, vine și concluzia: toți sunt la fel și toți se trag din răul suprem, acela din 1989, când securitatea a pus mâna pe țară. Nu îți convine, pleacă. Stai, nu poți schimba nimic.
Ne-am strâns astă seară la Frontline ca să aflăm care este costul corupției. Am aflat, faustian, că acesta este pierderea speranței.
Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate.

Și spre aducerea aminte, http://www.romanialibera.ro/special/documentare/oameni-cheie-ai-revolutiei-au-murit-suspect-113939

Picioarele jurnalistului tropăie mărunt pe sub masă. E nervos ca o muscă prinsă într-un borcan. Se lovește cu buzele de paharul de vin, bea și astfel își mai culcă neliniștile. Are un plan, nu degeaba a venit la dezbatere, are un plan. Trebuie doar să nu se piardă cu firea ci să îi facă pe ei să se piardă cu firea. Nu poate să fie atât de greu. Se știe că românii nu au răbdare, explodează în crize hilare, din orice (Unde sunt dragă cheile de la mașină, am pus cheile aici. Unde Cristoșii mă-sii le-ai pus, că doar nu au intrat în pământ?)
Jurnalistul inspiră-expiră, mai ia o gură de vin roșu. Picioarele îi joacă sub masă ca cele ale unui fotbalist care se încălzește pe marginea terenului. Trebuie doar să își urmeze planul, așa cum a stabilit cu băieții. DERIZORIU, ăsta e cuvântul de ordine al serii. Trebuie să arunce totul în derizoriu, să fragmenteze discuția, să facă fente, ia feriți-vă de croșeu, așa zici și haț i-ai dat una la gioale. Asta trebuie să facă. Până o să se prindă poporul, totul o să fie prea târziu.
Mai ia o gură de vin și începe.

Englezul intră prin Skype. Aici e pericolul. Că englezul îi va răspunde punctual șii calm la întrebări, carry on, stay calm and carry on. Nu te pui cu englezul, e blindat pe TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), știe subiectul perfect. Trebuie să îl lase să vorbească, jumătate de oră nu moare nimeni. După care, când se întrerupe transmisia și englezul se duce să își bea berea la el la pub, jurnalistul va lua tot ce a spus englezul, va răstălmăci, batjocori, îngropa, urina pe toate vorbele spuse de englez. DERIZORIU.
Deci, 1 milion de locuri de muncă pierdute la nivel global după semnarea TTIP, mai ales locuri de muncă în agricultură, asta a zis englezu.
De unde știe mă englezu că o să fie 1 milion de joburi? Și de ce ne-ar afecta pe noi asta, noi care avem cea mai spectaculoasă agricultură din lume? Putem să invadăm America, toată piața americană o umplem de produse tradiționale românești pentru că americanilor le place calitatea. De ce ne tot plângem? TTIP e genial, nu suntem noi în stare să profităm după el.

Și de ce spune englezu că ISDS (investor state dispute settlement) e un pericol la adresa democrației? Că am semnat cu ochii închiși până acum orice tratat bilateral și nu a fost nicun bai. Ai suferit matale de la ISDS dragă Marius? Dar tu stimată Mădălina? În definitiv care e problema dacă băieții ăia de la Roșia Montană Gold Corporation dau în judecată statul român așa cum și frații Micula au dat în judecată statul român că nu și-au mai primit subvențiile, care e problema? Suferi tu dragă Lavinia? Sau poate dumneata Alexandru?
DERIZORIU.
Jurnalistul e la al doilea pahar de vin. Ar trebui să fie moderatorul discuției despre TTIP dar el călărește acum inorogii agriculturii românești care dă roșia inimă de bou de 2 kile și cucuruzul care tratează cancerul bovin. Suntem cei mai buni, nu avem de ce să ne temem de pulpele de pui SUA injectate, că românul nu-i dobitoc să cumpere așa ceva doar pentru că e ieftin. Chiar el, jurnalistul își amintește la începutul anilor `90 cum pulpele de pui SUA putrezeau în galantare căci românii cumpărau încă de atunci bio-eco-natural.
Alexandru îi spune că nu-i chiar așa, că barierele netarifare pe care TTIP le vrea distruse vor însemna dispariția standardelor de producție a hranei, de muncă, de sănătate, de ..
Minciuni. De unde știți toate astea, că eu sunt jurnalist și am scris un material despre TTIP, sunt unul dintre puținii jurnaliști români care a scris despre TTIP și nu știu mai nimic despre TTIP.
Uau.
Păi nu-i asta, tocmai această secretomanie o problemă? Că nu se știe mare lucru, că se lucrează pe șustache, că parlamentarii, inclusiv cei români care au votat masiv în favoarea TTIP, habar nu au care sunt prevederile acestui tratat?
Jurnalistul se regrupează. El vrea să afle dar dacă nu poate asta nu înseamnă că se bazează pe zvonuri.
Nu. El aruncă totul în DERIZORIU.

Dar nu ar fi normal ca un jurnalist să fie intrigat tocmai de lipsa de informații? Cu cât ușile sunt mai puternic închise de cei baricadați pe dinăuntru, cu atât ar trebui ca jurnalistul să-și vâre mai dihai mocasinii lui albi, din piele întoarsă, în poartă. Cu o forță contrară și de sens opus?
Nu. Nu e normal.
Jurnalistul nostru se ține acum de tâmple, peste două secunde bodogăne stins, apoi își dă ochii peste cap excedat, apoi neagă virulent, ca după 3 secunde să se avânte într-un râs de hienă.
Curat exorcistul. Mă aștept să-și învârtă capul pe gât și, după ce borăște vitriolant, să vorbească în aramaică despre agricultura de Teleorman.
Nu o face însă. Nu în episodul ăsta cel puțin.
Dezbaterea se sfârșește și jurnalistul e mulțumit. A reușit să distrugă orice urmă de coerență, a forfecat orice idee, a demolat orice raționament.
TTIP, ISDS, cucuruzu, găina și Volkswagen, Micula și Ford și pulpa SUA, vize și păduri, europarlamentari și strategii economice, roaming, petrol și energie nucleară, biotehnologie și chinezi, toate au fost pomenite, cu lumânări aprinse la Vii și la Morți.
Papaleașcă de noroi cu cioburi de sticlă, găinaț, pietricele și bețe de chibrituri, d-aia de care făceam când eram mici și serveam cu ele copiii care jucau rolul de oaspeți. Asta a fost dezbaterea despre TTIP.
Jurnalistul se ridică de pe scaun. E calm. A renunțat la frenezia schizoidă. Ochii îi stau bine în cap. Mai mult, declară, of the record desigur, că vrea să scrie despre TTIP dar nu știe ce, că nu sunt informații. Apoi pleacă, demn și erect, să raporteze la partid că și-a făcut datoria.
DERIZORIU.