outliers-the story of success a lui malcom gladwell e o carte ca urina calda a salvamarului rapaindu-ti pe pielea iritata si umflata dupa ce ai fost intepat de o meduza otravitoare: calmeaza dar odorizeaza neplacut si te lasa agatat intre recunostinta si inconfortul de a nu sti daca o fi bine sa lasi pe cineva sa se pise pe tine.

domnu ziarist spune pe deoparte ca daca investesti 10.000 de ore in orice activitate care te face fericit, vei deveni un expert, vei fi parcurs deja 80% din drumul catre scaunelul pe care scrie “geniu” si vei cunoaste succesul. iuhuuu, asta inseamna ca iti trebuie doar perseverenta, rabdare, dedicatie si, cum spune autorul, “Success is a function of persistence and doggedness and the willingness to work hard for twenty-two minutes to make sense of something that most people would give up on after thirty seconds.”

daca esti discromat emotional si totul este roz pentru tine, atunci cu asta ramai din cartea lui gladwell.

pentru astialalti, cu filtru ramas pe gri, “outliers” nu e o carte motivationala, ok, am inteles, tine de mine sa practic, sa persist, dar ce ma fac cu : “Superstar lawyers and math whizzes and software entrepreneurs appear at first blush to lie outside ordinary experience. But they don’t. They are products of history and community, of opportunity and legacy. Their success is not exceptional or mysterious. It is grounded in a web of advantages and inheritances, some deserved, some not, some earned, some just plain lucky – but all critical to making them who they are. The outlier, in the end, is not an outlier at all.” ?

They are products of history and community, of opportunity and legacy.

pe romaneste, gladwell sustine ca societatea in care traim, educatia pe care o primim, regulile pe care le urmam, sunt vata umeda in care aruncam, la incoltit, bobul de fasole al talentului cu care ne nastem. si atunci cum sa nu intelegi de ce, la examenul de istorie de la bacul de anul asta, absolventii de liceu au scris de comunistii teroristi care nu dadeau internet la popor, de marii hotomani otomani care puiau mici hotomani vlahi, de rusii carora le otraveam apele ca sa ii facem sa nu ne bombardeze si de ceausescu, voievodul luminat care a creat statul modern roman in secolul XIX, ctitorind mall-uri si stranduri?

o intreaga generatie crescuta pe muntele de gunoi cepeunist a invatat ca munca e pentru prosti si pentru tractoare, ca biserica te face bine, nu spitalul si ca lectura e un fel de onanie si orbesti de la ea.

exceptionalii-povestea succesului (acum am vazut ca e tradusa si-n romaneste) e o carte care nu place. pentru ca te-ndeamna la munca si pentru ca-ti leaga viitorul de glia strabuna. e o lectura lejera, de 2 zile, 2 zile si 2 nopti, in care trebuie sa renuntati la capatos, gadea si la genialul badea. daca stai sa te gandesti si ei sunt outliers, doar au 10.000 de ore de mancat rahat la tv.

in liceu profesor de istorie era un anume bogdan, mustata, aer de partizan francez, daca intarziai la orele lui de vineri, care incepeau la 7 dimineata, si intarziai mai cu seama cand ningea si trolebuzul 6 cu incarcatura lui de 468 de oameni, atarnand de bari, pe scari, tinuti de bretele de cei dinauntru, sufocati-presati-calcati, se tara prin troiene cu 4 km/h si te depunea in livada postei pe la 7 si 7, fugeai pe dupa ziduri, slalomand intre cetateni cu cucu-n mana, “psss-psss fetita, uita-te ce-am aici”, cucu era vanat de frig, secunde pretioase pierdute ocolind labagii, uite ca ai ajuns in curtea liceului, e si 20, cati suntem care am intarziat?, 5, haide sa intram: “buna dimineata tovarasul profesor, va rog sa ne scuzati ca am..”, “iesiti afara ca va scuip”. asa a zis tovarasul de istorie bogdan, era in ziua tezei, ne-a dat afara si a trebuit sa dam teza in alta zi, din ce?, sa mor daca-mi amintesc, de fapt nu-mi amintesc nici macar cine a fost profesor inaintea lui bogdan, ca asta a venit doar intr-a XII a, si nu-mi amintesc nici cine preda istorie in generala, niste costume care te apasau pe pedala, capul se deschidea ca un cos de gunoi si inauntru aruncau date peste date, schelete uscate de pe care orice urma de carne s-a topit acum 700 de ani si ultimul strop de maduva a fost supt acum 500.

nu-i de mirare ca nimanui nu-i placea istoria, ca o uram, cea mai arida materie din programa, batalia si anul, domnia si anul, legea funciara si anul, marea si mica si asa si asa unire si anul si luna si ziua. si atunci cum sa nu dai cu basca-n aer incantat cind descoperi “istoria loviturilor de stat din romania” a lui alex mihai stonenescu. ok, astept scuipatii profesorilor: omul e securist, omul e tovaras cu gigi, omul e spion, omul nu-i istoric, e un proxenet al istoriei. asa o fi, dar cartile lui sunt doldora de povesti interesante, nu cronologii aride ci talmaciri istete ale evenimentelor de care manualele n-au suflat o vorba pe vremea lui ceasca si nu zic nici pis acum.

cititi deci “istoria loviturilor de stat ..” a lui alex mihai stoenescu, vine in 3 volume, acopera 125 de ani, de la 1821 pina la instalarea comunismului, e plina de intrigi, asasinate, aliante secrete, tradari mai ceva ca game of thrones, marile puteri si micile puteri, ideologii si amantlacuri la nivel inalt, proxenetul stie.

e cadoul perfect pentru tati satui de revizionism dacic, care vor sa stie de ce suntem asa cum suntem si nu mai mult decat atat, care au avut un profesor de istorie care nu i-a invatat nimic si acum au copii cu profesori de istorie care nu ii invata nimic. si daca sunt cuminti, o sa le cumparati si “istoria loviturilor de stat din romania” volumul IV, care de fapt sunt 2 caramizi mari, groase, in care puteti sa va tineti panselutele stranse din gradina, la presat. si in astea doua cartzoace este prinsa povestea revolutiei romane, a lui iliescu, stanculescu, barladeanu si patriciu, si este criptata explicatia celor 23 de ani de tranzitie care au urmat in romania si a celor 23 de ani de tranzitie care vor urma in romania. pentru cine vrea sa o dezlege.