dipac ne arata casa celui mai bogat om din varanasi: etajele cresc, oase rupte care nu au fost puse la loc de dom chirurg, se ridica strambe, vopsite albastru si impodobite cu statui cu tigrii din rigips, cu ochi sashii si limbi baloase. sa fie dansu primarul? sa fie irinel de varanasi? cine e cel mai bogat om din varanasi?
este omul care se ocupa din tata-bunic-stramos in fiu cu arderea cadavrelor de pe malul gangelui. face parte din casta paria, a celor atat de jos plasati in societate incat sunt de neatins. sistemul de caste indian este-inca-functional si, in ciuda tigrilor de rigips si a maldarului de aur, arsenistul nu are parte sa-si frece coatele cu brahmanii sau razboinicii sau chiar mai modestele caste ale negutatorilor sau servitorilor. uneori ma gandesc ca asta ne-ar fi ferit de casta ciobanilor lu gigi, de bisnitari ca vantu, de trogloditi ca vanghelie.
manikarnika arde non stop, intr-un gavan de casa umpluta de gunoaiele si pamantul aduse de gange in timpul musonului, pe un tapsan dintr-o sufragerie, arde focul vesnic adus de shiva, flacara din care se alimenteaza toate rugurile. acum sunt 7. cadavrele sunt arse in termen de 24 de ore, nu le lasi sa se imputa, nu le plangi caci stii ca daca au mierlit-o in varanasi, moartea le-a adus mukti, adica au scapat din ciclul asta obositor al renasterilor si sufletul lor acum baga un cea-cea-cea cu dumnezeirea. dipac stie cu statistica: cam 150-200 de arderi pe zi vede manikarnika, mai este un ghat mai mic unde se fac ceremonii funerare, acolo sunt abia cateva zeci. lemnul il cumperi in functie de buget, mai bun sau mai prost dar nicicum nu poti sa scapi fara 20.000 de rupee, asta inseamna vreo 330 de para, o caruta de bani pentru 95% din populatia indiei, deci ce ne facem fetelor? nimic. te ajuta vecinii, te ajuta rudele, cineva o sa produca din posetitza banii astia. nu exista credite pentru rug? dipac beleste ochii: cum sa existe asa ceva? fiecare om ori are pus ceva de-o parte, ori are un vecin care are ceva de-o parte, ori o sa sara un pestisor din gange cu un inel de aur de 64 de karate in spranceana, se va rezolva cumva caci shiva e mare si are grija de noi.
inainte sa fie pus la prajit, cadavrul e tinut la inmuiat in apa gangelui, fetisoare maro stranse in scutece aurii, legate cu funde, fumul se ridica gros dar nu pute a afumatorie si nici a festivalul gratarelor de la buzau, “normal ca nu miroase, caci apa gangelui e miraculoasa si cadavrele sunt oricum inainte tavalite intr-un soi de untdelemn care le face sa arda rapid. basca e lemn de sandal care parfumeaza”. aham.
in varanasi se vine sa se moara din toate colturile indiei. un american a venit taman din california cu cenusa cainelui sa o arunce in gange. si un australian cu scrumiera cu ramasitele taicutului sau. dar astia-s extremi. ce te faci cu poporul de hipioti batrani si rupti in fund care vin sa crape in varanasi? unde sa stai cu muribundu si daca asta trage de timp si te baga-n cheltuieli pana da coltul?
s-a rezolvat si aceasta problema. in varanasi exista o intreaga retea de airbnb pentru cei care stau sa moara. nandan ne duce la fosta casa a unui bogatas a carui bunica a cerut sa vina la varanasi pentru mukti, in anii ’70. de atunci, domnu asta superchivernisit al carui nume imi scapa, a transformat casa intr-un hostel cu 12 camere unde vii cu muribundu. acesta este admis numai daca poti face dovada ca nu mai mananca si numai bea, deci e c-un picior in groapa, pardon, pe rug.
daca nu moare in 15 zile, ca expiratu din braila care s-a ridicat din sicriu ca sa-si ia pensia, atunci esti externat. totul este gratuit pentru tine si familia ta. o sa ziceti: pai daca nu mananca si bea, ce dracului-doamne iarta-ma, e gratuit? pai muribundu nu vine niciodata singur ci insotit de 4-5 persoane care sa aiba grija de mnealui, astea mananca, cu totii stati in una dintre camere, aveti nevoie de curent, poate se mai spala careva pe maini si ochi, desi nu m-as baza pe asta. in casa e un preot care sopteste permanent in urechile celor pe cale sa plece, mantre secrete care sa ii ajute sa traga usa dupa ei si sa nimereasca nirvana, care-i mai greu de gasit decat un avion cazut in apuseni pe gps.
ingrijitorul shukta ne conduce in camera registrelor, unde e bezna si podeaua rece imi trimite un junghi la ovare. in timpul musonului nu-si mai vede capul de treaba, sunt muribunzi intinsi prin toata gradina, se moare engros, e oferta ca la black friday. acum e liniste si o singura camera ocupata. pai si mata, domnu shukta cum ai ajuns aici si din ce traiesti? “am intrat pur si simplu la adapost si m-am facut folositor si am ramas aici. asta era acum vreo 30 de ani”, daca vrei sa lasi bani pentru hostel, bine, dar el nu se infrupta din ei, ii pune pe caprarii, plateste ce are de platit ca sa nu le inchida pravalia si gata. are o pace interioara clara, ca 16 hectare de teren la munte. “noua nu ne este frica de moarte ca voua, vesticii. noi stim ca va veni un nou ciclu sau nirvana”.
oamenii-explica el-sunt facuti din 5 elemente: apa, pamant, foc, aer si eter. oamenii peste 2 ani jumatate, inainte nu esti decat pamant si apa, de aceea copiii care nu au facut 3 ani si nici nu vor mai face vreodata, nu pot fi arsi ci sunt aruncati in gange, legati cu pietre si scufundati in fluviu. zbaaaarrrrr. pentru ca avem un singur pachet de carti de joc prestabilit, indiferent ce mana am trage, cartile se repeta si toti cei cu care te-ai intalnit in viata asta, sunt cei care au fost cu tine in vietile trecute si vor fi serviti in platouasul vietilor viitoare, variind insa natura relatiei: intr-o viata maica-ta iti devine sot, in alta boierul care-ti taie capu e unchiuletul preferat care-ti cumpara bomboane cubaneze in asta de acusi. oricum-sa fie clar-in nirvana ajung doar cei care nu mai au chef sa traiasca si care nu au lasat chestiuni nerezolvate, au platit apa, curentul, au inchis gazu si au scos frigideru din priza.
shuktar pleaca sa se roage, o ultima intrebare: shuktar, cati ani ai? “haina asta are 62 de ani, dar sufletul meu are peste 5400. si al tau e la fel de vechi, mii si mii de ani vechime”.
la cat de baba sunt, eu zic ca ma tin destul de bine.
ps. mai multe despre casele mortilor aici http://www.hindustantimes.com/india-news/varanasi-s-waiting-room-for-the-dying/article1-228124.aspx

36 de ore mai tarziu, timp in care baba atreya a copt o hexagrama si a trantit niste liniute pe caiet, dibuiesc cu greu barlogul ursului astrolog care sta trantit in cot, cu tigara in buza si ochiu lipit de televizorul din colt care transmite cu sughituri, imagini luate de cele 3 camere de luat vederi, plasate discret deasupra intrarii magazinului de cristale, deasupra usii de la biroul de citiri si preziceri si o a treia cu locatie necunoscuta. dimineata m-am intalnit cu lorena care tocmai venea profund impresionata de la baba. masterul in astrologie al lui atreya si-a spus cuvantul si baba i-a dibuit urgent divorturile, numarul lor, perioada in care s-a intamplat si a ginit chiar si domeniul de activitate al peruancei. lorena insista ca nu are nimic despre niciunul din subiecte nici pe facebook, nici pe linkedin, si e convinsa ca astrologul nu putea sa afle de pe net lucrurile pe care i le-a spus. raman deci stelele. hmm. si healingul lorena? ia zi cum a fost cu tratamentu? lorena isi da ochii peste cap, a anulat healingul pentru ca baba i-a zis ca trebuie sa se dezbrace. hap, pai asta nu e bine, caci spusei ca atreya are 100 de kile si 2 metri si doar un prosopel intins intre tine si penisul dumnealui. “eee, e foarte timida lorena. dar ea nu stie ca o sa se intoarca de 5 ori la mine” declara ferm baba in timp ce isi desparte testiculele, lipite sub prosopel. “ceai?”. sigur, daca nu-i din plicutele din zona inghinala, ma bag clar la ceai.
un servitor apare din strada cu un ceainic care ar face-o pe maica-mea sa tipe si sa alerge 429 de kilometri, fara oprire, e acoperit de un slin secular care probabil i-a triplat volumul. dar e plin cu masala tea, cacaniu si fierbinte. servitorul il toarna in pahar iar atreya presara peste praf de masala super-aromat, facut chiar de el, in ashramul din himalaya in care merge vara. daca ma otraveste? mi se pare ca sunt ametita? imi mai simt buricele degetelor? mi s-a umflat limba? daca ma drogheaza si ma abuzeaza? paranoia imi da ghionturi, dar ceaiul e bun si atreya bate campii despre osho. “uite-l aici pe peretele din spate. daca te uiti intens in ochii lui, chiar si asa, in poza, si te ia cu ameteala de parca ai luat droguri”. paranoia acum imi da un pumn: o fi de la masala, sa ma opresc. atreya spune ca l-a cunoscut pe osho chiar inainte sa moara, magnifica personalitate, desi a fost criticat de brahmani ca prea a cotit-o pe sex, “asa-s indienii, numai critica dar nu sunt in stare sa arate cu ce sunt ei mai buni decat cei pe care ii critica”. atreya e trist ca acusi ashramul osho a ajuns un loc promiscuu unde tinerii merg sa faca sex si dush impreuna, dar asta nu schimba faptul ca osho a fost un mare om care a speriat serviciile secrete americane prin puterea lui. “gandeste-te ca avea cel mai scump ceas din lume si 80 de rolls royceuri iar presedintele american avea doar unul”.
nici atreya nu-i de ici de colo. are 3 smartphonuri, 2 indiene si un samsung si 2 magazine, unul cu matasuri si altul cu potiuni si cristale, aici unde imi spune mie ce si cum e cu viata asta. ambele magazine sunt pe tripadvisor dar, uite nenorocire, in ciuda celor 69 de reviewuri pozitive ale magazinului de cristale, tripadvisor l-a mutat de pe locul 1 pe locul 10. astrele nu-i spun lui baba secretul care sta in spatele pierderii podiumului, dar instinctul lui de om de afaceri sau poate cele 5 masteruri ii soptesc ca downgradeul are legatura cu personalitatea sa coplesitoare, despre care scriu toti in reviewuri si mai putin cu fantasticele calitati vindecatoare ale cristalelor sale. “tu ce zici?” ma intreaba ingrijorat. zic sa pui niste banuti in contul RO96INGB… si iti fac o campanie de naucesti internetul mai baba, mai.
o maimuta caraie la usa, atreya insfaca si arunca, ninja style, un biscuit pe care maimuta il inghite hapsana apoi caraie cersetoresc: suntem sapte frati acasa, ajutati-ne..baba o goneste cu fluieraturi si-mi explica: “asta e ora lor de hranire, e normal, vine zilnic sa ii dau de mancare”. la 5 minute apare o alta maimuta, pitica, obraznica, intra in atelierul spiritual si maraie amenintator pana cand atreya arunca cu un pet de apa spre ea. maimuta insfaca sticla si o taie pe usa. astrologul se repede pe strada dupa ea, in urmarirea petului, se intoarce cu mana la testicule, tare grele or mai fi de trebuie mereu sa le ridice si sa le cantareasca: “maimuta asta mereu intarzie la masa si vine dupa program”. ca sa vezi, in india orarelor respectate, unde totul merge ceas, pehlivanca asta de maimuta isi permite sa ajunga 10 minute mai tarziu la masa.
atreya e neamt, d-asta de filme porno de pe prosieben. imi povesteste ca are o multitudine de partenere sexuale si o multime de suflete pereche cu care se iubeste platonic, mai cu seama pentru ca sunt foarte tinere: unul dintre sufletele pereche e un copil din belgia, altul este o americanca de 15 ani si mai are un suflet pereche chiar aici, in varanasi, tot o fata de 15 ani, pe care nu o atinge decat cu buzele gandului. rasuflu usurata ca nu am fost identificata ca unul din sufletele lui pereche, termin ceaiu si atreya ma trage in poala, ma cauta in ochi si intre sprancene si-mi zice ca am tot timpul sa devin mama pana la 49 de ani si-posibil-bunica la 70. mai cu seama daca iau o potiune facuta de el si ma dau hotarat in jurul buricului. “ai adus caiet si ceva de scris?”, claro maestre. baba zice sa notez dar sa nu arat la nimeni si imi face prorocirile care-mi fac lumina asupra viiitorului. brusc se opreste: “te-ai masturbat cand erai mica?”. pai nu poti sa citesti in stele chestia asta?. atreya citeste si declara oficial “masturbarea nu face bine la creier” apoi sare la numere, culori, orase si alte piese ale viitorului meu.
afara 2 francezi asteapta sa intre la vorbitor. o ultima intrebare: de ce ai tu mai baba doua puncte, unul rosu si unul galben, unul sub altul, in mijlocul fruntii. atreya cauta din nou raspunsul la bilutele de sub prosop si-mi spune: “chakra ochiului din frunte e acusi pe cale sa se deschida. si gaurica o sa fie ori mai sus, ori mai jos, asa ca mai bine pui mai multe puncte, in linie, ca sa fii sigur ca acoperi toate posibilele gaurici. acum sunt printre primii 100 proroci din lume, insa cand mi se va deschide al treilea ochi, ohoho, sa te tii, voi fi printre primii 3”.
poate atunci va vedea ce este in spatele misterului tripadvisor si cum sa se lase de fumat. asta daca nu s-a masturbat cand era mic si, astfel, si-a distrus vederea spirituala.

in india, nu trebuie sa rezolvi, vindeci, impaci, finalizezi nimic, nu exista probleme, ci doar stari de lucruri care nu pot fi schimbate pentru ca destinul tau este scris cu mult timp inainte si esti captiv intr-un prezent continuu. cand te simti deprimat, lovit de soarta, nefericit, nu te duci la psiholog-nu avem asa ceva in india, ci iei calea astrologului. el are raspunsul la orice intrebare, daca iti merge rau inseamna ca ai facut vreun pocinog acum 2 vieti si platesti pentru el in viata asta. daca iti merge bine si castigi la bursa nu inseamna ca esti vreun broker de succes ci doar ca in viata ailalta ai fost maica tereza. pai si atunci cum sa-ti mai vina sa te dai cu curu de pamant, sa inveti probabilitati si economie mondiala cand stii ca n-are a face, daca ai inundat vecinul-o sa fie naspa, daca ai trecut batranica strada, o sa ai canita mereu plina de lapte, miere si niste rom old monk?
dipac ne duce pe mine si lorena la baba atreya, un mare intelept, astrolog, vizionar, care ne va spune care-i treaba cu vietisoarele noastre si “platiti doar daca va place ce auziti”. hahaha, zi’le loredana.

ne descaltam la usa si dam ochii cu atreya, mare cu adevarat, 1,90, 100 de kile, un grizzly tavalit pe tatamiuri, inconjurat de fotografii inramate cu ganesha, shiva si vishnu, domnu cu barba cine e? “e bunicu, mare preot”, aha. uite-l si pe isus in hora de prezente divine. ursul vira mana in prosopul care-i inconjoara talia, ce-o face, isi aranjeaza testiculele? nu. pescuieste pachetul de tigari si inlantuie vreo 3, in timp ce scoate un dosarel cu niste a4-uri scrise intr-o engleza aproximativa cu lista de preturi si alte informatii care sa clarifice de la inceput relatia cu baba: citire basic-info despre viata aceasta, citire mediu-trei vieti anterioare, citire avansat-toate vietile anterioare, mai mult de 3 pentru ca, se pare, ca toti avem un set de minim 7 vieti si, in functie de comportamentul nostru, putem petrece mult mai mult timp pe pamant, ceea ce nu-i prea excelent pentru ca asta inseamna ca ajungem greu la intalnirea cu dumnezeirea, care se intampla, desigur, in nirvana.

baba atreya mai efectueaza si operatiuni de tip “healing”, are balsamuri si cristale de vanzare, toate culese si facute de mana lui, nimic industrial, artizanat magic foarte scump. fumeaza a patra tigara in timp ce eu si lorena citim vorbele traduse in engleza ale inteleptului. dinsul zice pe a4: nu incerca sa negociezi, nu se va schimba pretul, lasa egoul la o parte si vino cu inima deschisa, nu fii trist pentru ca baba nu iti va spune cand o sa dai coltul si nici alte vesti neplacute (pai si atunci?), plateste cash si da un aconto de nu mai putin de 100 de rupee, ca sa fie clar ca te intorci si nu il incurci pe atreya care-ti va face astrograma degeaba. si cel mai important “no pressure”, adica nimeni nu trage de tine sa-ti faca citirea, o faci pentru ca vrei matale nu ca te-a adus aici dipac si ca atreya baleste la bani tai. asa zice caietul.
lorena vrea si-un healing, asta inseamna 8100 de rupee, vreo 150 de para, dar nu are atata cash, imediat ursul iese din amorteala: “dar avem atm uite aici, la colt”, pai nu se pot scoate bani, ca nu stie pinul si e si credit card, “nicio grija, poti sa platesti cu cardul la nenicul de la colt, ala imi da mie apoi banii cash, pastrand un comision de 500 de rupee. e ok?”. “no pressure” pe dracu, oricum ai incerca sa o dai, exista solutii, baba atreya are 5 masteruri: in comert, astrologie, fizioterapie, psihologie si politie (???, da, asa a spus, si eu sunt la fel de uimita ca dumneavoastra). nu-l faci pe el asa simplu doar invocand diferenta dintre credit card si debit card.
de unde sunteti? lorena din peru, eu din romania. oooo, maneca bluzei zboara si baba imi plimba pe sub ochi un tatuaj cu ganesha, “am o relatie speciala cu romania”, si eu si nu sunt deloc atat de vesela, “tatuajul asta mi l-a facut un roman in ashramul meu din himalaya”. atreya nu este un vindecator oarecare, ci un soi de nastase, 4 case, caci invarte banii cu lopata si tot cu lopata azvarle marafetii in curtea unor organizatii de caritate, are grija de copii, de femei, de saraci, de animale. uite, daca vrea, vinde colierul asta cu 69.000 de rupee (1000 de para) si, de curand, a vindecat un american extraordinar de bolnav care a venit la el praf, bagat pana la tzatzisoare in butoiul cu voodoo, pe moarte, ce mai. l-a vindecat si i-a luat 40.000 de para. o caruta de bani i-a luat si unei femei de 69 de ani de aci, din varanasi, ca sa faca un copilas, ca in povestea porcului. poate sa faca orice, desigur, nefiind dumnezeu. singurul lucru pe care nu poate sa-l faca este sa se lase de fumat. a 5 a tigara in 20 de minute intra in gura, ia uita-te aici, imi arunca-n poala un soi de carte de telefon unde sunt inscrise localitati din toata lumea, cu cate un semn in dreptul celor de unde au venit clientii lui atreya: baia mare si comanesti sunt cele doua locuri de unde vin antemergatorii mei romani. asaaaaa, acum da-mi datele pentru astrograma: nume, porecla, data nasterii (ora nu neaparat), locul nasterii, mailul si numarul de telefon. ma gandesc ca omu intra pe facebook si face un research, prieteni, job, videouri cu pisici, altfel de ce dracu are nevoie de numarul de telefon si mail? si acum? puneti acontoul in vitrina cu iconite, nu asa, ca la lautari, ci va asezati in genunchi, cu fata la usa si puneti banii cu mana dreapta, in timp ce tineti ochii inchisi si va ganditi la 2-3 dorinte, dar nu le uitati pana maine si nici nu le scrieti pe hartie. cum as putea sa uit-vreau bani si sa fiu sanatoasa-“dacat” bunul dumnezeu stie. si desigur atreya.
maine va zic operatiunea “citirea basic”.

lorena e din peru, o tara care-in lumina aventurilor nespirituale din india-mi se pare un soi de zalau fatza de mamaia lui mazare. femeia, la 30 de ani, dupa al doilea divort, si-a luat iphoneul cu protectie cu cristale, 4 esarfe tip-top, ghetele platforma dintr-o catifea neagra, catarame aurii si a plecat intr-un periplu prin china, india, dubai, paris si lima, unde, in miraflores-cartier de bogatani, o asteapta sa se intoarca noul iubit, neamt, si noul job: unsa pe pamant a grupului vogue-gq pe america latina, editia peru. adica ce faci tu lorena? tot: marketing, contracte de vanzare, cumparare, nunti, petreceri, staruri. de unde si banutzu gros, pe care il cheltuie in india, caci circula numai cu taxiul, numai cu masina hotelului sau avionul, speriata sa respire, sa calce pe strazile prafoase, sa-si puna salopeta tzitzirita in tuctuc, ai vazut doar ca iar au violat astia in delhi o daneza, de 51 de ani? s-a intamplat in buricul orasului, la 4.30 dupa-masa, adica pe lumina, femeia a cerut niste indicatii si 8 baieti i-au tot dat indicatii de a doua zi s-a intors in danemarca ei, atat de bine au orientat-o. maharesh zice ca ar trebui sa ii spanzure pe toti, ca uite, nenorocitul ala tanar care a infipt ranga in fata violata in autobuz in 2012, era minor si acum e la puscarie, are televizor, pat, 3 mese pe zi, traieste mai bine decat afara. ar fi trebuit toti omorati, ce tot atata drepturile omului? turismul-face el un calcul rapid-a scazut in india in ultimii 2 ani cu 40%, 20% din cauza economiei mondiale dar 20% sigur din cauza scandalurilor cu violurile in haita. femeile singure se tem sa mai vina in india, nu mai vin nici la masaj singure. uite, prietena lui din germania care an de an venea sa lucreze cu un ong in jaipur, nu a mai venit in 2013 pentru ca parintii au rugat-o sa stea acasa. “de ce nu fac laba?” se intreaba maharesh, “de ce nu merg la curve? e o strada imensa in delhi, plina cu prostituate de sus pana jos, cu preturi de la 4 dolari in sus. de ce nu se gandesc la costurile pe care violurile le au asupra vietilor lor? ca isi distrug familiile, ca isi omoara viitorul? sunt prosti si needucati si politica de ucidere a nou-nascutilor fete isi spune cuvantul”. maharesh zice ca turistele vestice sunt tinta predilecta a violurilor de grup pentru ca tanarul indian se uita la porno si ce vede? o blonda, o caucaziana, poate niste thailandeze presarate, dar mai cu seama unguroaice, rusoaice si romancute, deci ce zici cand le vezi in carne si oase, ca-s rele de musca, ce sa zici, ca uite, baba asta de 50 de ani care cere indicatii ca s-a ratacit, de fapt vrea sa ajunga degraba in penis.

lorena e speriata, china i s-a parut parfum, siguranta, curatenie, ordine. balamucul indian o ingrozeste, nu vrea sa afle nimic, abia asteapta sa se urce in avionul care o va duce 3 zile la dubai, la tzanc ca incepe festivalul shoppingului.
pana una alta hai la aarti, reprezentatia religioasa de pe malul gangelui care se tine seara de seara, seara de seara, chiar si cand musonul aduce fluviul peste oras, preotii se catara pe acoperisuri si spun mantrele, una in cinstea gangelui si a doua in onoarea lui shiva, zeul care a purtat lumea pe tridentului lui si apoi, plictisit de atat plimbare, s-a asezat icisa, pe malul gangelui si a intemeiat raiul pe pamant, varanasi. asa graieste ghidul dipac-tesator ziua, imbarligator de turisti seara. dipac e a treia generatie de muncitor la cea mai mare tesatorie de matasuri din oras, asa ca stie, “nu va atingeti de casmir aici, nu luati ca e fals, matasurile sunt ce trebe, dar casmirul e cih”. toate turistele de la aarti si-au luat saluri de casmir, toate sunt invelite in plovarase de casmir, cu paturici de casmir pe genunchi, urmarind din barci, cu ochii mari, cei 7 dansatori care invart candele si scutura clopotei, pe platformele de la dashashwamedh gat, mai sunt 5 pe scena secundara, toti brahmani de la manastire-explica dipac, “ hai cumparati cosulete cu flori, puneti-va o dorinta si dati-le drumu pe gange”. e 10 rupee un cosulet, ma arunc la doua, lorena cumpara si chibrituri, dipac-cavaler, o ajuta sa isi aprinda lumanarica in timp ce barca se ciocneste cu alte 16 barci care se misca ametite, intr-o bazaiala de musca picata in apa, sus si jos, intre rugurile de la makarnika si ghat-ul unde se tine ceremonia gangelui.
pe mal ard concomitent vreo 5 ruguri, siluete stranse in jurul flacarilor, urmarind pe ciuci cum sufletul paraseste carnea fumeganda si ia rata direct spre nirvana. caci acesta este claim to fameul varanasiului: daca mori aici, scapi de sansara, inchei ciclurile vietilor astora naucitoare si te duci direct, la odihna, in paradis.
dipac zice ca rugurile pe care sunt tatii sunt aprinse de fiii cei mari iar cele pe care sunt nevestele, de soti. pai si daca crapa barbatu primu? pai nu-i prea bine-se declara oripilat dipac. “e o mare onoare pentru nevasta sa moara inaintea sotului, caci sa fii vaduva e o rusine”. trece cu usurinta peste explicatii si se arunca in discutii chimico-anatomice. aflam ca la barbati nu arde sternul si ca la femei bazinul nu se lasa usor inghitit de flacari si, iaca asa, oasele astea sunt aruncate in gange si cenusa ramane si e spalata a doua zi de gange. lorenei i s-au inodat buzele si simt cum bila ii tavaleste omuletul in gura, in timp ce priveste vacile ratacite printre focuri si caprele jucause mestecand ghirlandele aruncate de mort pe geamul autobuzului spre nirvana.

maine va spun povestea astrologului atreya.

batranul care da la pedale are dintii rosii si scuipa tuberculotic, o flegma mare, spumoasa, sangerie. haoleu, cine m-a pus sa ma sui in ricsa omului, daca ma-mbolnavesc ca poetul national? nandan ma calmeaza: stai draga linistita, ca dansu are dintii rosii de la tutun, nu vezi ca strada arata de parca au calcat si intins pe caldaram o turma de miei? ba da, acum ca deschid ochii, vad ca toata lumea mesteca hotarat un pachetel verde, asta in cazul in care nu opresc la tutungeriile ambulante si-si cumpara niste pliculete stralucitoare, ca de bicarbonat, pe care le scutura violent in gura.

se cheama gutka, costa 2 rupee, a 30-a parte dintr-un dolar si este cauza numarul 1, in india, a cancerului de gura. desi a fost interzisa in 24 de state, am vazut gutka peste tot, peste-peste-peste tot pe unde am trecut si m-am foit prin india ceva. atarna ca o beteala, impodobind nenumarate magazine mizere sau sunt vandute direct de pe biciclete, vorbesc de variantele la pliculet, cele manufacturate, care contin: nuca de betel, tutun, parafina si un pic de calcar, care ajuta sa precipite compusul.
pe pervaze de lemn, stand pe ciuci, vanzatori artizanali de gutka, iti impacheteaza tutun in frunza de betel, presara niste dracovenii peste, ai luat legaturica, o bagi la buza si incepi sa balesti rosu. mesteci una cam 15 minute si cu resturile, daca nu le-ai inghitit, dai de peretii caselor, stropindu-le cu flegme sangerii, ceea ce i-a facut pe stapanii cladirilor sa isi picteze peretii cu zei, ca poate asa te temi de mania lor si scuipi in san sau pe tuc-tucul care te-a speriat: ptiuu drace.
nandan zice ca varianta proaspata de betel nu-i atat de diavoleasca, pentru ca nu contine tutun decat atunci cand ceri special sa ti se puna. gutka la pliculet colorat, vanduta de multe ori ca “parfum de gura”/tictac/gumitza, este atat de ieftina si atat de mare dependenta creaza, mai ales intr-o tara cum e india in care tigara nu este atat de populara ca in vest, incat, la 20 de pachetele pe zi, te trezesti in cativa ani cu-o plantatie de carcinomi in gura.

medicii au cerut interzicerea vanzarii gutka, producatorii de gutka s-au rasculat, daca ne opriti pe noi, opriti si tutunu, dar ce te faci, ca astia cu tutunul sunt madafacari internationali, cu astia nici in america nu a mers treaba, deci nu ne putem atinge de ei. pai atunci puneti gutka in ambalaje mai neplacute, puneti amestecul in hartie-caci astfel isi pierde proprietatile si parfumul. n-a mers, poporul a continuat sa cumpere turbat. ultima solutie: interzicerea vanzarii betelului combinat cu tutun, eee, sa vad cum mai scoateti camasa acum? simplu: le vindem separat.
toti soferii de tuc-tuc isi cumpara 2 pliculete pe care le rastoarna succesiv in gura. sunteti 1,2 miliarde, voi alegeti cum sa muriti. ricsaru horcaie sinistru, aduna de pe gat bucati mari de puroi si le asterne pe drum, exact ca hansel si gretel sau tom degetel. altfel cum ar stii sa se intoarca acasa?

paradoxal, rufele scoase de multitudinea de ursuleti spalatori care trebaluiesc pe mariginile gangelui, arata curate, ca si cum grasimea umana si aia de animal, scarna si urina a 3 milioane de oameni si a sute de mii de vite, alte sute de mii de caini, cai, pisici, capre, maimute, veverite, sobalani nu reuseste sa murdareasca fluviul. nandan zice ca puritatea hainitelor intinse pe mal creeaza iluzia curateniei: apa este de 25.000 de ori mai poluata decat limita normala, facand veneratul gange sa fie cel mai toxic riu din lume. cumva insa, miraculos, nivelul de oxigen din apa este peste medie si astfel mai exista pesti pe care copiii ii prind si ii vand vii, inotand in cercuri in pungi, coreenilor veniti cu miile la varanasi care, incantati, dau fuga cu ei inapoi in riu, si ii elibereaza in timp ce baga o rugaciune.

la dashshwamedh ghat, buricul religios al varanasiului, treptele sunt pline de imblanzitori de serpi, barbieri, maseuri, cersetori cu ingrozitoare boli de piele, oameni care vand ghirlande de flori si cei care vand vederi. imblanzitorul face eye contact si, dibaci, deschide capacele a doua oale de sarmale, unde dorm rapuse dupa petrecere, doua cobre puturoase. hasht, o ciupeste pe una de ceafa, cobra se ridica infoiata-”care esti maaa, acusi te mai pui cu mine?”, ma dau un pas inapoi, fermecatoru de serpi rade si zice ca nu patesc nimic si apoi desface o punga de rafie unde este tavalit un sarpe gras si timid pe care ma tot imbie sa il mangai, nu multumesc, nu multumesc. omul observa ca a doua cobra motaie in borcan asa ca ii trage un bobarnac in cap, sarpele se dezmeticeste si se ridica nervos, sasaind, imblanzitoru zice ca are 20 de ani, o fi batrana si obosita, saraca. scot 50 de rupee pentru spectacol si fermecatorul imi multumeste apoi ii boscorodeste pe 3 amarasteni care scosesera telefonul sa filmeze fara sa plateasca drepturi, pai ce e asta frate napster? dati banu daca vreti sa ajungeti smecheri pe youtube.

cetateni vin valuri, valuri punandu-si palmele pe fatza, frecandu-si viguros obrajii si urland la iulian: “shave sir? shave?”, nu multumesc, nu multumesc, evita prima linie dar uite ca vin pedestrasii, cu mainile intinse si urarea “namaste” pe buze. namaste-raspunde iulian si intinde mana care ii este instant insfacata si un masaj porneste imediat, “massage sir? good massage”, nu multumesc, nu multumesc, dar cum iti mai iei mana inapoi, asta sa-mi spui tu mie, cum o scoti din inclestarea omului invelit in carpe care, uite, are niste pete roz dubioase pe antebrat si niste buboaie pe fatza.

ciuma nu-i, e mai putina in ultimii ani. holera e mai degraba in perioada musonica, adica in cateva luni. lepra avem o-ho-ho, doriti? ca va facem un pachetel si va trimitem.

nandang-ghidul de la groovy tours-un speciment fantastic de inginer-profesor-cercetator-itist-biolog-jurnalist, zice ca au crescut urias numarul bolilor gastrointestinale si ale celor de piele dar bolnavii nu pun botul la sfaturile medicilor care le spun sa stea departe de gange, sa nu mai bea apa din fluviu si sa nu mai faca baie si sunt convinsi ca, sigur au mancat ei ceva stricat, icrele negre sau stridiile erau expirate, n-are a face buba cu gangele, riul e sfant si continua sa faca baitza in apa cea mai poluata de pe terra. cica si doftorii se crucesc ca nu sunt mai multi bolnavi si spun ca ori e placeboul care il fereste pe credincios sa putrezeasca de viu, ori plantele medicinale pe care fluviul le taraste din himalaya care reuseste cumva sa-l mai purifice.

nandan spune ca acum gangele e mai curat decat constiinta lu iliescu, de la ploi s-a strans atat de multa apa la baraje, incat au trebuit sa le dea drumul pentru prima oara in multi ani si iaca, nivelul apei e mai crescut, fluviul nu mai e atat de jegos si nici nu sunt tantari. “vezi inelele alea prinse de case?”, capu-mi zboara pe spate, la vreo 4 metri deasupra sunt niste bucle de fier care ies din pubisul unui palat, “pana acolo e apa in timpul musonului, de inele prindem barcile care oricum nu pot sa iasa in larg, ca le ia curentul si, la revedere, le duce la mama dracului”. ce sa ma mai mir, doar e al treilea fluviu din lume si eroul celui mai mare plan din istorie de curatare a unui riu si totodata personajul principal al celui mai mare esec din istorie de curatare a unui riu, caci da, bineinteles ca sute de milioane de parai au fost duse pe apa sambetei, ca pe aia a gangelui nici vorba. o scurta si sinistra poveste o gasiti aici:

“The Ganges suffers from extreme pollution levels, which affect the 400 million people who live close to the river. Sewage from many cities along the river’s course, industrial waste and religious offerings wrapped in non-degradable plastics add large amounts of pollutants to the river as it flows through densely populated areas.The problem is exacerbated by the fact that many poorer people rely on the river on a daily basis for bathing, washing, and cooking.The World Bank estimates that the health costs of water pollution in India equal three percent of India’s GDP. It has also been suggested that eighty percent of all illnesses in India and one-third of deaths can be attributed to water-borne diseases.

Varanasi, a city of one million people that many pilgrims visit to take a “holy dip” in the Ganges, releases around 200 million litres of untreated human sewage into the river each day, leading to large concentrations of faecal coliform bacteria.According to official standards, water safe for bathing should not contain more than 500 faecal coliforms per 100ml, yet upstream of Varanasi’s ghats the river water already contains 120 times as much, 60,000 faecal coliform bacteria per 100 ml.

After the cremation of the deceased at Varanasi’s ghats the bones and ashes are thrown into the Ganges. However, in the past thousands of uncremated bodies were thrown into the Ganges during cholera epidemics, spreading the disease. Even today, holy men, pregnant women, people with leprosy/chicken pox, people who had been bitten by snakes, people who had committed suicide, the poor, and children under 5 are not cremated at the ghats but are floated free to decompose in the waters. In addition, those who can not afford the large amount of wood needed to incinerate the entire body, leave behind a lot of half burned body parts.

After passing through Varanasi, and receiving 32 streams of raw sewage from the city, the concentration of fecal coliforms in the river’s waters rises from 60,000 to 1.5 million,with observed peak values of 100 million per 100 ml. Drinking and bathing in its waters therefore carries a high risk of infection.

Between 1985 and 2000, Rs. 1,000 crore (Rs. 10 billion, around US$ 226 million, or less than 4 cents per person per year^[citation needed^]) were spent on the Ganga Action Plan, an environmental initiative that was “the largest single attempt to clean up a polluted river anywhere in the world.”The Ganga Action Plan has been described variously as a “failure,”a “major failure”.

According to one study,

The Ganga Action Plan, which was taken on priority and with much enthusiasm, was delayed for two years. The expenditure was almost doubled. But the result was not very appreciable. Much expenditure was done over the political propaganda. The concerning governments and the related agencies were not very prompt to make it a success. The public of the areas was not taken into consideration. The releasing of urban and industrial wastes in the river was not controlled fully. The flowing of dirty water through drains and sewers were not adequately diverted. The continuing customs of burning dead bodies, throwing carcasses, washing of dirty clothes by washermen, and immersion of idols and cattle wallowing were not checked. Very little provision of public latrines was made and the open defecation of lakhs of people continued along the riverside. All these made the Action Plan a failure.

The failure of the Ganga Action Plan, has also been variously attributed to “environmental planning without proper understanding of the human–environment interactions,” Indian “traditions and beliefs”, “corruption and a lack of technical knowledge”and “lack of support from religious authorities.”

In December 2009 the World Bank agreed to loan India US$ 1 billion over the next five years to help save the river.According to 2010 Planning Commission estimates, an investment of almost Rs. 7,000 crore (Rs. 70 billion, approximately US$ 1.5 billion) is needed to clean up the river.

In November 2008, the Ganges, alone among India’s rivers, was declared a “National River”, facilitating the formation of a National Ganga River Basin Authority that would have greater powers to plan, implement and monitor measures aimed at protecting the river.

The incidence of water-borne and enteric diseases – such as gastrointestinal disease, cholera, dysentery, hepatitis A and typhoid – among people who use the river’s waters for bathing, washing dishes and brushing teeth is high, at an estimated 66% per year.

Recent studies by ICMR say, It’s so full of killer pollutants that those living along its banks in Uttar Pradesh, Bihar and Bengal are more prone to cancer than anywhere else in the country.

Conducted by the National Cancer Registry Programme under the Indian Council of Medical Research, the study throws up shocking findings. The river is thick with heavy metals and lethal chemicals that cause cancer, it says. “We know that the incidence of cancer was highest in the country in areas drained by the Ganga. We also know why. Now, we are going deeper into the problem. Hopefully, we’ll be able to present a report to the health ministry in a month or two,” NCRP head A Nandkumar said.”

prostia e mare, dar uite ca doare.

cobor la assi ghat si incep plimbarea pe malul gangelui, punandu-mi armura mentala anti-atarnachis, cersetor, vanzator, imblanzitor, tinker, tailor, soldier, spy. precautii inutile, in afara de cativa barcagii lesinati care incearca sa ma cocleasca la o plimbare pe sfantu’ gange si un smecheras care ma invita sa intru in “my shitty store to buy shitty clothes to wear them in your shitty country. where are you from?”. buna asta, o sa o propun vreunui client cu odorizante de buda, sano, peak, astia.

gangele curge puroios si indieni in chiloti traditionali, inodati cu ata-ntre buci, se spala constiincios la subsuori apoi se roaga la shiva-the destroyer, zeitatea nevrotica si adormita care va stinge lumina in lumea asta atunci cand se va trezi si isi va deschide al treilea ochi, d-ala cu laser ca in videoul lui hot chip. sau poate se roaga la ganga, zeita apelor care calatoreste pe o broasca testoasa si face si drege..nu mai stiu ce, sunt 330 de milioane de zeitati, fiecare cu trebsoara ei, cum sa le mai stii pe toate?

pe ziduri sunt reclame la centre de protectie a minorilor. populatia musulmana a explodat, 8-10 copii turnati cat ai clipi, umplu strazile si cersesc, mucu-n vine, ochiul iute, palma intinsa: “mistel, mistel, mani, mani”. hindu sunt putin mai retinuti sau poate prieteni ai onaniei. sau poate prefera homosexualitatea. asta trebuie sa fie, mi-o confirma numaratoarea a doua, trei, ajung fara sa ma chinui sa numar la un total de 14 perechi de barbati de diferite varste care se tin de manuta, romantici nevoie mare, iesiti la plimbarica.

nandan zice ca 40% din kamasutra sunt practici homosexuale si societatea indiana precolonizarea britanica era foarte toleranta cu minoritatea gay. apoi au venit englezii, anusul strans, constipare mare, ce tot atata va ardeti la dos? asa homosexualitatea a ajuns sa fie criminalizata si victorienii si puritanismul lor impaiat nu au ajutat prea mult. pai si atunci cine sunt domnii astia care se tin de mana si de dupa gat, dragastos? “desigur ei sunt prieteni adevarati, nu d-aia de facebook, hehe”. nandan zice ca adevaratii gay sunt ascunsi, tupilati in casele lor dar nici asta nu-i scapa de comiterea unei infractiuni pen ca, da, legislatia indiana isi baga nasu si la bietul om in iatac: ce faci aici draguta, iti pui supozitoare cu penis fara stirea mea?

practica in societatea indiana e simpla: iti iei nevasta, ii torni un copil, doi si seara iesi si tu cu baietii pe oras si acolo te vezi cu iubi.

nandan spune ca, la presiunile internationale, curtea suprema a decis sa decriminalizeze homosexualitatea dar, anul trecut, la insistentele unei factiuni ultrareligioase a populatiei care s-a aratat oripilata de practicile obsecene ale populatiei gay, curtea suprema a pus iara bariera iubirii anale. si a aruncat pisica la parlament care niciodata nu a luat vreo decizie care sa antagonizeze electoratul si a tras de timp cat a putut, cautand o alta institutie careia sa-i arunce matza moarta-n curte. si au gasit-o: curtea suprema si-a furat leapsa si acum s-a dat pas la toata povestea. poporul ar fi deschis-zice nandan-daca homosexualii atunci cand fac gay pride nu ar face cate-o duma, uite acum, la ultimul mars, unul din participanti si-a aratat cucu la multime, pai de ce sa faci asta? e frumos? daca vor sa nu fie tratati diferit de ce se poarta diferit? eu imi arat mestecaul la trecatori?

nu stiu ce sa-i raspund. nandan draga, daca as avea cuc mi l-as arata pe bani. “si ai primi multi. daca ai fi hermafrodit. ai fi chemata la nasteri, sa ursesti copiii. si la nunti sa binecuvantezi mariajul”. din 2005 pe pasapoartele din india exista litera “e” de la “eunuch” sau al treilea gen si din 1994, hermafroditii au drept de vot. hijra-asta e numele de scena din india-pakistan-bangladesh, erau venerati in vremea mughalilor, avand un rol important la curte, ingrijind haremul atunci cind barbatii erau la razboi si fiind considerati fiinte capabile sa binecuvanteze sau sa blesteme pe cinste atunci cind e nevoie, dar acum “si-au cam luat-o-n cap si cer multi bani la nunti si la botezuri si lumea e cam ofticata pe ei ca sunt obraznici” zice nandan “dar tot ii cheama, ca le e frica de ei si d-aia, de frica, inca ii venereaza”

kaushal zice ca nici vorba de respect aici, e drept ca hijra sunt chemati la nunti, dar ca divertisment, ca femeia cu barba si politicianul cinstit, niste freak of nature care sa ofere amuzament. de aceea, multi barbati normali, fara oua prea multe ca adrian nastase al nostru, cu inventaru corect la numarul si tipul de organe sexuale, pretind ca sunt hijra ca sa fie chemati la petreceri si la casatorii si sa fie rasplatiti cu niscaiva firfirei. adevarul este ca india-se presupune-ca are cel mai mare numar de hermafroditi de pe glob. se presupune pentru ca multi sunt ascunsi, traiesc in comunitati inchise, vegheate de guru, exclusi din societate si alungati de familii, problema recenta, venita odata cu anusul strans englezesc de care vorbeam mai sus caci da, tot nasul imperiului e cel care s-a strambat in fatza decadentei prezente a eunucilor la curte.

noroc cu chirurgia. asta in cazul in care mami si taicutu au bani si sunt destupati la cap si nu dau cu tine de pamant. caci acum micii hermafroditi sunt operati si cu asta basta, s-a rezolvat problema celui de-al treilea sex. tac pac. http://uk.reuters.com/article/2008/06/27/us-india-hermaphrodites-idUKSP17560720080627

mare ti-e gradina doamne. dupa homosexuali, ia ganditi-va cum ar fi sa se loveasca patriarhia de problema hermafroditilor. desi, uitandu-ma la ruinele acoperite de gunoi din varanasi, imi imaginez ca suntem la 4000 de ani in fatza indienilor, realitatea e mult mai crunta. suntem in urma lor, cam cu 200 de ani, timp in care am fost inchisi in conserva ultraortodoxiei si murati in aceeasi zeama bigota prin care a trecut anglia victoriana. aia de acum doua sute de ani.

varanasi este disneylandul hindu in care indienii din mumbai sau chennai cu treaba, familie si bun simt nu ajung. doar turistii care au vazut cand erau mici socanta asie si hoiturile jumate arse plutind pe gange, la 43 de centimetrii de copilasii care se joaca in apa, manca-i-ar mama pe ei cu tot cu anticorpii lor, doar turistii, deci, vor sa ajunga aici. stam la hotel surya, pe dinafara coliba unchiului tom, un pic mai capatuit, termopane cu geam oglinda, fatada de 4 metri, cand intri te lasa genunchii, o curte imensa mare, peluza, fantana arteziana si un mos craciun urcat improbabil intr-un ficus, toate in fatza palatul regelui nepalului, unde acum e crasma si locatie de nunti si unde turistii din camerele de 25 de euro coboara la mic dejun.

in chioscul agentiei de turism a hotelului, traieste pestele luna, umflat-imens in cutiuta lui de sticla, jabba the hutt. “nu, nu e ok cu trenul, e scump si trebuie sa te trezesti la 3 juma dimineata ca sa pleci din goa la mumbai. uite avionul e doar 60 de euro”, bine pretene. batem palma si cat printeaza biletele, citesc a4-urile filozofice de pe perete: asa cum atunci cind iti cresc unghiile, ti le tai si nu renunti la degete, asa si atunci cind cresc neintelegerile, tai egoul si nu renunti la relatii. u-a-u.

al doilea: nu regreta intamplarile din viata ta, oamenii buni iti aduc fericire, cei rai experienta, cei mai rai iti dau o lectie de viata si cei mai buni iti fac cadou amintiri.

bine domnu jabba. inarmata cu cirjele intelepciunii, dau piept cu soferii de tuctucuri din fatza hotelului, dupa o prealabila consultare de pret cu receptionerul. zice: nu mai mult de 150 de rupee. ies si sunt trantita-n cur de pumnul primului pret-300 de rupee. trec mai departe, un al doilea sofer se arunca la 250. sunt darza si tin de 150-ul meu ca de prosopel in dreptul pasaricii, tuctucarii trag de prosopel, il sfasie. apare la tzanc un ofilit cu turban care declara ca accepta cei 150. ajung la bicicleta lui, asta inseamna ca o sa fac 1 ora prin valul de fum, noxe, zbierete si claxoane, imbatranita cu 6 luni. nu, multumesc. omul urla la mine “sit” apoi imi explica isterizat ca “aia din hotel nu au copii, nu stiu ce se intampla pe strada, sunt rai si evelitime lies-lies-lies”.

cedez la 200 oferit de o mustata care imi declara ca o sa vad cat de departe merg si cursa sigur face toti banii. si ne napustim in trafic, slalomand nesiguri printre vaci, tauri, biciclisti, caini care dorm in mijlocul vacarmului, uite si politia, un nenic cu bastonas cu leduri care are verde, rosu si rosu intermitent, sta catarat pe un podium, ca o sperietoare de ciori ratacita, tragand pe nas toata negura vremurilor. chiar asa, duc batista la nas si scot din nari carbuni, as putea sa o pun de un grataras, aici acum. nu exista sens si contrasens si claxonul este cel mai important instrument din vehicul. soferul meu o ia razna, se invarte pe dupa niste calesti din aluminiu trase de cai albinosi, cu ochi rosii si gene albe, ce faci vericule? “nu am actele in ordine si trebuie sa ocolesc ca sa nu ma opreasca politia”. hahahahahahahaha, cum sa te opreasca, ce puteri are amaratul ala pedepsit sa stea pe cutiuta cu dinamita din intersectie? nu vezi ca nu are curaj nici sa se dea jos sa faca pipi?

claxoanele continue anunta cataracta automobilistica din fatza. masinile stau pe 5 randuri, tuctucurile plombeaza orice iesire, au ocupat doua benzi de pe asa zisul contrasens si acum un politist cu o bata ii loveste peste coviltire pe tuctucarii care incearca sa se scurga in fluxul circulatiei printr-o scurgere minuscula, de 2 metri, imbulzindu-se motoristi, biciclisti, ca romanu la blackfriday. dupa 5 minute de claxoane, ne miscam, decid ca tocmai am trecut prin cea mai sinistra intersectie din univers si ca vietnamul-pe primul loc pana acum pentru traficul nabadaios-tocmai a fost detronat. cladiri fabuloase odata se descompun ca alcoolicii descarnati, in una la parter este mcdonald si in alta burger king, la amandoua vine completarea “family restaurant”. nu stiu daca e ciordeala pe fatza sau e sistemul indian de francizare care permite intrarea unui brand international, fie ca e starbucks sau vodafone sau, zilele astea, tesco, numai daca se infratesc cu un partener local. de obicei e tata-o imensitate de corporatie cu un deget bagat in fiecare gaurica a economiei indiei, de la industrie aviatica, la imobiliare si telefonie mobila.

avem asa: argintarie, anticariat, librarie, magazine de muzica, saloane de masaj, tesaturi 1, 2, 2063 de magazine, toate cu tatamiuri pe jos pe care stau latiti, in coate proprietarii, hasis, cocaina, marijuana, ecsatsy, ketamina, opium, sei de biciclete, sei de motociclete, piese de schimb, magazine imense cu anabolizante si steroizi pentru bodybuilderi, arnold scwartzeneger pe toate gardurile. coreeni si japonezi ametiti si fete cu burka trasa pe nas bagand sms-uri la smartphoneurile indiene, cate 4-5 femeiusti intr-o ricsa la care pedaleaza cate un mos scheletic, atm-uri pazite de soldati cu kalashnikoave si flinte din primul razboi mondial si intersectii purulente in care traficul continua sa se invarta miraculos.

si peste toate noxele, un miros acrutz de urina si de plante fermentate in urina, cersetori cu figuri pitoresti si boluri argintii care stau pe ciuci linga rahatei de caine sau de om si balegi imense ca o pizza de la gerry’s si cer bani daca te vad doar ca ridici aparatul sa ii pozezi. butaforia sfinteniei, veniti si la nunti, botezuri, inmormantari? inmormantari da. uite acote doua cadavre intr-o panza aurie, stand la inmuiatul final, inainte de a fi puse pe rug, vegheate de familie si de o capra in plovar care a intrat in gange si a prins cu varful buzelor o ghirlanda de flori portocalii ramasa de la alt hoit. copiii fac baie la 1 metru de mortaciuni, intr-un gange maroniu in care ti-e frica sa bagi degetul caci vei scoate doua. si cu toate astea, impotriva a toate, rahatului, pisatului, cersetorilor leprosi, zgomotului si negrului din gura, a tusei care te ineaca si a scarbei care iti rascoala bila, varanasi are o dezinvoltura cuceritoare. maine nu conteaza, maine a fost decis demult, inainte sa te nasti. ce rost are sa te zbati. realizarea ca esti prizonierul propriului destin te duce la eliberare. ma duc repede sa scriu asta pe un a4 si sa o lipesc pe peretele lui jabba the hutt.

sunt singurul om constipat din india. nimic nu-mi zapaceste stomacul. inghit curryuri veninoase, bag in mine chutneyuri satanice, sunt personajul ala din desene animate care inghite grenada, aia bubuie si printre buzele carbonizate imi iese un fuior de fum. la fund e tacere, sunt trase obloanele. in ziua a treia am avut o firava diaree dar mi-am revenit spectaculos, fara medicamente. de revelion s-a schimbat povestea. sindromul colonului iritat. a asteptat si el saracu sa-mi vina mintea la cap si, vazand ca bag ca o cretina chillyuri fara sa ma opresc, colonul s-a enervat. de data asta 3 zile matzele m-au alergat prin toalete, pe dupa palmieri, unde-i servetelul umed, am ajuns sa strang in rucsac jde rulouri de hartie igienica pen ca niciodata nu esti indeajuns de pregatit. nici de data asta nu a venit celebra toxinfectie mult asteptata si pronosticata de preteni pe acasa. mai bine, toaletele din india bat toaletele din albania, singura tara care a reusit-e drept, in ’99, sa imi aminteasca de budele din gara de nord de pe vremea lu nea nicu, alea care ar fi batut cu succes wc-ul din trainspotting unde ii cad lu renton supozitoarele din cur.

de departe cea mai apriga toaleta din india este cea din rezervatia de tigrii bandhavgarh. o cortina de bambus protejeaza faiantele ridicate in mijlocul junglei, manjite cu rahat de sus pana jos, infundate cu munti cacanii ofiliti. nu inteleg cum nu vine coiotul sa serveasca o portie sau pasarelele, serpii si maimutele. poate pentru ca e vechi si asteapta unul proaspat. sau poate pentru ca le este scarba si bietelor animalute.

a doua buda este zidul unei universitati din jaipur: zeci de rahati, mine antipersonal, sunt imprastiati in plombele pe care le face strada, fecale uscate, mari si mici, dupa posibilitati. nu exista hartie igienica langa, ceva care sa arate intentia de a sterge fundul. indienii isi depun icrele si pleaca linistiti mai departe.

a treia buda este intreg orasul varanasi. niste tineri joaca septica pe ciuci, langa o paleasca mare de balega trantita de o vaca sfanta. un sobolan sta in pragul unui magazin care vinde tesaturi. un turist rus se opreste incantat si ii infige un bocanc sub barbie, prietena sa tip elefant tzipa isteric si se ascunde in spatele rusului. sobolanul se ridica pe picioarele din spate si ranjeste sfidator, impingand piciorul cu manutele murdarele cu care a facut atata treaba pana acum. rusul e descumpanit. vanzatoarea rade. sobolanul ramane in pragul magazinului chitaind nervos.

eu raman constipata. stomacul imi mai da cate un branci si fierea e nervoasa cand trece mortul catre rugul de pe gange. dar atat. credeti ca am vreo sansa sa-mi fructific puterile la romanii au talent?

natiunii indiene i-o scapa gunoiu printre degete, insa sigur stie sa jongleze cu vorbele, creand cele mai felurite jocuri de cuvinte, tapate si rimelate, puse la patru ace mai ceva ca madam udrea la o vizita de lucru in localitatile sinistrate. in zborul indiGo, cea mai smechera companie aeriana low cost, revista cu articole de vanzare abunda de titluri tip: “nut case”-adica exact ce credeti, cutiuta cu alune, “recap”-adica sepci cu logoul indiGo, “for the record”-rubrica unde compania se lauda cu un record mondial-cea mai mare comanda din lume de airbusuri, “good flight sleep”-masca de ochi si dopuri de urechi. si tot asa si tot asa. magazinul de dulciuri se cheama “for god’s cakes” si, 50 de metri mai incolo, avem pravalia “masculine”, imediat langa fiind anuntati ca aici gasesti haine pentru women, kids si men. 3 kilometri mai incolo, o firma anunta ca iti trimite ramasitele lumesti sau cenusa, oriunde in 24 de ore, intern sau international, 24 de ore din 24, 365 de zile pe an si 366 cand e vreun bisect. lobsterul este scris lobuster, lobester, loboster, lobbester, iesind din apa atat de poluata a marii arabiei, ma gandesc ca nu-i o greseala gramaticala ci numele a suferit o mutatie la fel ca animalul.

hazul e peste tot: politia din mumbai anunta pe tablite electronice care impanzesc orasul ca “better safe than sorry. road safety week from 3-17 january”, nici vorba sa le numere si sa vada ca-s doua. deschizi ziarul si continua debandada: sotia primeste de la fostul sot 20.000 de rupee pe luna, despagubiri pentru ca paratul a obligat-o sa se uite la porno. avem divertisment cu rusi care si-au taiat, la un pariu la spritz, cum altfel, cate o ureche. van goghian. si stirea ca imamii din bihar care nu se mai roaga la inmormantarea musulmanilor care au bagat spritz in timpul scurtei lor treceri pe pamant, basca nu mai binecuvanteaza casatoriile in care familiilor mireselor li se cere zestre.

verificand pe wiki care-i mersu cu indiGo, macar sa stiu daca e o zdreanta de companie pilotata de vrajitoare pe maturi sau o institutie demna si de incredere, gasesc la “accidente” unul singur, fara morti, doar cu grozave sperieturi. vinovatul-o duduie care nu a reusit sa-si ia certificatul de pilot dar tot s-a infiltrat in companie si a pus pe burta un airbus, taman aici, in mumbai, depasind pista. dupa care nimeni nu a controlat-o si a bagat si zborul de intors. un soi de chatch me if you can.

peste toata zeama amuzanta, trebuie si niste drama: o servitoare de 11 ani a fost torturata luni de zile de stapanii, dinsul si cu dinsa bagandu-i in pasare chilli si taindu-i corpul in sute de locuri. apoi povestea fetitei de 9 ani care s-a intalnit cu bolovanul pe care tatal ei i l-a trantit in fatza, mutiland-o, taicutul fiind nervos ca progenitura nu vrea sa renunte la scoala. si, ultima grozavie, o adolescenta care a calcat intr-o groapa in peron, a cazut pe linie si trenul de navetisti i-a taiat amandoua mainile. adio namaste pe viata.

“how are you sir?” ma intreaba taximetristul, “hei sir, nice sari for you sir”-susura vanzatorii din bazarul de bumbac, “sir, some more water?” zambeste serviabil chelnerul. femeile sunt la fel de sir ca barbatii, or avea ele sani de acoperit, par lung si  inele pe degetele de la picioare, dar sunt egale cu barbatii, macar in adresare.