Archive

dutevino

lectia de zbor pe baza de polen

January 22, 2013
dutevino
Leave a comment

alex e chimist si impartaseste cu celebra noastra academiciana, pe linga profesie, si curiozitatea de baba iesita la portita, la spart seminte si interogat tineretu surprins in drum spre garla: “al cui esti ghea?”, al lui orez sau al lui mosor sau al lui papushe, pac, social networkingu pre-facebook iti scana originea, nici nu era nevoie sa-ti afisezi statusu, il stiau din start; alex are acelasi nas de etnochimist, prinde iute din vorbe formula moleculara a romaniei moderne: deci la voi nu e voie sa fumezi iarba? nu prea cunosc legislatia asa ca o dau cotita, ca ai voie sa fumezi dar daca te-au prins cu x grame pe tine, te-au saltat, ma cam balbai si alex se prinde ca’s praf asa ca zice “stai fetito linistita, vin la voi in romania cu un ghiozdanel de maricica si daca ma baga la parnaie, n-am nicio problema, scap ca ii mituiesc pe politisti. doar sunteti corupti nu?”, suntem prietene, asta-i avantajul cu noi ca memoria dispare la fosnetul banutilor, ca vederea se blureaza si constiinta se dizolva, ca NaCl in H2O. chimie curata.

Mamele au scos kiturile de folosire ale copiilor, ciocane de plastic, plastelina, creioane de colorat, inutile, piticii ciordesc tartinele cu pasta de masline si le-ntind prin camera, alex a disparut, unde e? dupa po-po, ce e po-po? polen special, rafinat printr-o sita la cativa microni, blissssssss, curat breaking bad, am lovit la tinta: alex are un altaras in casa unde se roaga pentru sanatatea scenaristului serialului cu profesorul de chimie genial care nu mai vrea sa fie bugetar si se apuca sa faca metamfetamina.

ssssssshhhhhhhhhhhhhhhht, suge din joint, plamanu se tavaleste-n fum de fericire, alex isi tine respiratia mai ceva ca omu din atlantis, huuuuuuuuuuuuuuh, un nou record mondial, rastamanul-columbian-infiat e la rand, trage si el polen in trahee, il baga pina-n varful degetelor de la picioare, mirosul dulceag urca in noaptea rece, te ia de colturile gurii si te ridica pe tigla acoperisului, ce frumos se vede de aici, esti un zeppelin, nu, suntem o formatie de zeppeline care survolam martignyul, quel voyage, quel voyage zice alex si despica aerul cu mana, oxigenul, hidrogenul, xenonul, ozonul si radonul in stanga, azotul, dioxidul de carbon, neonul, heliu, kriptonul si argonul in dreapta. primordial.

suntem in fatza televizorului, cum am ajuns inapoi in casa? cred ca pe horn, privim tamp vreo 3 ore jumate cum se scurge incet-incet, intr-o tranzitie anevoioasa, scroll-ul de la cars 2, cee-muuuuuulti-oaaa-meeeee-niii-auuu-muuuun-ciiiiiit-laaa-caaaaaaaaars-d-ooooooo-i, vorbele ies lungi si laaate din gura, le pui linga canapea, par pufoase si elastice, poti sa sari pe ele ca pe o trampolina.

incepe….rioooooooooooo, rastamanul baga samba alaturi de pasarile tropicale de pe ecran, fiica’sa lu alex tropaie aritmic, copiii rag fericiti, po-po-ul pune stapanire pe incapere, nevasta lu alex priveste manios peste burta enorma, a tras si dinsa dintr-un joint acum 9 luni da’ a uitat sa dea afara si uite ce-a patit, mu-ha-ha-haaaa, ce gluma buna, leo rade si francois rade si maude rade si fabio rade, dar nu!!!!, papagalul albastru din rio este rapit de braconieri, “oooooooooooo nooooooooooo”, revolta si extaz, quel voyage zice alex care tocmai s-a intors din viitor, obosit si usor infometat, papagalul albastru o sa fie bine ne asigura. iar romania este noul ierusalim. domnului sa ne rugam: pentru pace. si pentru po-po.

politica si imobiliare la cumpana dintre ani

January 21, 2013
dutevino
Leave a comment

martigny are 15.000 de locuitori, un castel pe deal, un amfiteatru roman colo’sa, linga muzeul cainilor st bernard, la 50 de metri de fundatia pierre gianadda care strange sub acoperisul cladirii futuriste o colectie incredibila de masini de epoca, artefacte romane din octodurum si expozitii itinerante botero, kahlo si kandinsky, desigur in orasel sunt si vreo 16 magazine de ceasuri, un restaurant cu stea michelin, un cinema cu 3 sali si o piscina olimpica in care ar putea patriciu sa-si tina yachturile peste iarna, aaaaa, era sa uit de fototeca si de cel mai mare labirint din lume la 5 minute cu masina de centrul orasului, pe bune, cel mai mare labirint din lume? da cucoana, un nene cu teren, bani si spirit intreprinzator si-a pus, in loc de mamaliga, in carligul de agatat turisti un labirint gigant din tuia, iti pierzi mintile si zilele incercand sa iesi din el dar bucuria e si mai mare cind ai reusit, curat soljenitsin. sau murdar.

ce-i drept martigny sta prost pe mall-uri, au un soi de cora mai ferchezuit dar nu stiu cu hainutzele, uite-o pe domnisoara care-mi vira sub nas specialitatea locala-friptura de cal, e drept ca sta sa nasca-n 2-3 zile dar nu pui si tu un strass pe bluzita, nu tragi un blug tzipirig pe picior si ne lasi sa vedem o bucata din burta enorma? tztztz.

tot orasul sta sa nasca, nadia e gravida in 3 luni, ce scuza tocmai buna ca sa nu mearga la ski-ul pe care-l detesta, nevasta lu alex bubuie, zilele astea ii e sorocu, din 6 femei venite la petrecerea de revelion, 4 sunt bortoase, una are 3 copii, ultimul model scos acum 5 luni si mai sunt eu, mamaia est europeana, in martigny la varsta mea ar trebui sa conduc un trib de mici elvetieni la cules de oscioare de skior stalcit pe partiile din zona, “e o molima” imi zice leo, “ai grija ce bei, ce mananci, ca ti se poate intampla si tie”, el e singurul singur, nevasta-sa, frantuzoaica, a plecat cu copilul in normandia pe undeva, “saracu” imi zice nadia si-mi da un furculition.

pentru ce?

fondue chinoise, in 3 cazanele sta pe foc o supita in care pui la inmuiat carnea taiata cubulete: de vita, pui, cal, fructe de mare, ton, somon, saint jacques, asta-i furculita mea? nu, e a mea, castroane cu sosuri leviteaza ca niste mici ozn-uri, peste masa: maioneza cu usturoi, maioneza cu anchois, sos de ramas gravida, sos de legat casnicia, sos de prietenie-eventual-casatoriei, vrei si sos cocktail?, da, mercic, hai noroc si apartament la bloc, sa dea dumnezeu zice nadia.

casa lor din martigny costa 1 milion de franci elvetieni, deci nu-i a lor, ca sa fie ar fi trebuit sa dea un avans de 20%, de unde sa sari cu 200.000 de franci?, inchiriem, dam 2000 pe luna, poftim? norina sta la londra, pe malul tamisei cu banii astia, ochii se dau peste cap, imobiliarele sunt buba mare in elvetia, un chalet intr-un satuc obscur e 400.000 de franci, in verbier te joci cu zecile de milioane, fara numar, fara numar, fara numar, sora nadiei sta la strasbourg si a reusit sa-si cumpere un apartament cu 100.000 de euro, nemaiauzitnemaivazutnemaimirosit, pai de ce nu plecati din gaura asta? de ce? nimanui nu i-a trecut vreodata prin cap vreun gand de emigrare, se stiu din liceu, se intalneau la barul speologului cu nevasta umflata de cele 7 luni de sarcina, unde sa pleci? hai noroc, curg valuri de vin si vinuri de val.

rastmanul e columbian din cali, a fost infiat cind avea citeva luni, pe vremea cind elvetienii nu dibuisera dieta procreatiei, vorbeste spaniola si engleza cel mai bine dintre toti, daca nu-l pui la socoteala pe fabio, gazda, care a lucrat steward pe swissair si acum semneaza condica la un aeroport de privatejeturi unde vin doar bogatani din anglia si rusia, restul sunt praf pe limbi straine, germana invata in scoala dar nimeni nu poate sa sufle o vorba, si oricum n-ar vrea, nemtii sunt un soi de borgi, de dreapta, voteaza altfel, maninca altfel, fac dragoste in alte pozitii, noroc cu guvernul federal si istetul sau sistem de organizare care le da francezilor autonomie.

sa bem pentru asta si pentru sistemul care permite oricui vrea sa schimbe o lege sau sa vina cu una noua sa o faca: vreti introducerea obligativitatii maternitatii pina in 30 de ani? gata, hai pe strada sa punem poporu sa semneze, 250.000 de semnaturi ne trebuie, daca parlamentul nu-i de acord si zice ca pina-n 35 de ani, vine si el cu o contrapropunere si ambele sunt scoase la vot popular, fabio-si retrage furculita cu tonul oparit din ceaunul cu supica si zice ca totusi e cam mult, anul trecut a fost de 8 ori la vot, alex sare ca ars: niciodata nu-i prea mult atunci cind e vorba de control asupra politicienilor.

5,4,3,2, douamiitreispeeeeee, clopotele zdrangane si fetita lu alex urla si se tine de urechi, cerand sa se opreasca galagia, strange domnita o lista cu 250.000 de semnaturi si pina la anul cred ca se rezolva, inchise in garaj cele 3 pisici fac caca de nervi. daca erau istete scriau 3 volume si obtineau eliberarea conditionata. hai la multi ani.

romania, clateste-te!!!

January 18, 2013
dutevino
Leave a comment

buna ziua, buna ziua, gura soferului de autobuz ocoleste urechile si se inoada in jurul capului, masina goneste printre vii verticale, elvetienii s-au pus pe podgorit, au dat vaca la o parte, poftim matale pasti aici, au mutat banca la saltea, au maturat ceasurile sub covor si iacata-i, o ard ca in bordeaux, un billboard te invita la degustare, altu zice de crama lu nea jean, astia cu butaforia au aruncat printre randurile de vitza niste castelase dichisite, sa tot fii sofer de autobuz pe ruta asta, la revedere, merci beaucoup, ne vedem la 7 seara.

la baile saillon incepi curatenia cu o baie de multime, ma frec bine cu poporu la subtioara si la omoplati, imi raman vreo doi francezi prinsi in par, hai ca ajung la casierie: “de unde sunteti? romania?” fantastic, ochelarista isi impinge rama ochelarilor in arcade si mijeste ochii, sunt un exemplar reusit de roman, usor nervoasa, irascibila, deschid ironia: eu n-am venit aici sa stau la coada ca nu d-aia au murit tinerii aia la revolutie ca sa ajung eu in curu elvetiei sa stau la coada la niste bai unde nu exista respect si.., “aveti prosop?”, nu, incredibil, nici prosop nu-ti dau astia, continui ironia: ati luat banii lui ceausescu si nu v-a ajuns?, acum vreti sa ma aduceti la sapa de lemn, cind salariul minim la voi e de 2300 de franci normal ca cereti pe o carpita 20 de firfirei, da’ pe mine ma doare, de banii astia imi cumparam la lidl 4 lazi de bere, na, poftim, da-mi prosopul si lasa-ma sa-mi oblojesc ranile in apele voastre termale. am incheiat ironia.

apele nu-s termale, sunt doar caldutze, 32 de grade, hai 33 ca singur creste temperatura de la colonia asta de hipopotami rusi care fac bomba desi pictograma frumos desenta de pe margine zice ca nu e voie sa te arunci in apele calai ale bazinului, soarele straluceste, zapada de pe munti sticleste, apa clipoceste, ma ia un somnic si motzai cu genunchiul cat butoiasul cu gogonele batut de suvoiul de apa care tasneste dintr-o teava argintie de care se agata 4 macaronari mici, mama, mama, mama, mama, uite ce facem, uite cum ne invartim, li se alatura un cor de portughezi.

in ultimii ani au reusit sa devina ungurii elvetienilor taind astfel, pentru prima oara dupa razboi, numarul italienilor de aici, profesorii universitari portughezi sunt taximetristi in geneva, matematicienii sunt chelneri la verbier si chimistele fac masaj la baile saillon, gata, boas festas si feliz ano novo zboara intre slipul bleumarin si costumul de baie fuschia, ies uda in cele 4 grade de afara si alerg invinetita spre labirint, curentul de apa calda te-mpinge printre peretii de piatra stransi la 2 metri distanta unul de altul, iu-huuuuu, esti dus ca o frunza, ca o nutrie la vale, intors si invartit in curbe, uite-o grota, inauntru olandezi si francezi rag fericiti incercand sa calce jetul puternic al unui jacuzzi ingropat in podeaua pesterii artificale, j-uri si r-uri se lovesc in aer, jjjjj-rrrrrrr-jr-jrrrr-jjj, jacuzziul se stinge da’ se da drumul la cascada, ragetele renasc, ies prin perdeaua de apa si intr-n coliziune cu un negru gigantic care-si poarta copiii pe umeri, epoleti in luptele cu viata, ma maninca-n fund si ies din nou din apa calda in aerul geros de afara si-mi plimb buca-nvinetita la sauna.

trantiti pe scandurile albe, cel mai sus, stau 4 palai, care crezand ca nimeni nu-i intelege, graiesc moldoveneste injuraturi joviale la adresa colegilor de transpiratie, “baaai, mai stam ma mult aici cu uratii astia?” zice un domn cu mustata de militian, grasu de linga isi fleoscaie mana pe sudoarea din buric si o scutura apoi, miruind crestinii aflati sub el: “hai sa miergem ca astia ne-ar omori ca li-am luat cele mai bune locuri. vii fa?”, o pereche de sani enormi impaturiti superficial in doua batistute roz se rascoala de pe bancheta “hai sa mergem, da-i driacu”, o ingrijitoare in tricou baga nasul pe usa si ii repereaza pe cei care nu au prosoape: va rog frumos sa iesiti acei care nu aveti prosoape, moldovenii nu au, “cie zice ma?” intreaba o alta mustata, “ca ne da afara, da’ io nu ma misc” ii raspunde prima pilozitate, ingrijitoarea insista, mormaind romanii se retrag imprastiind zeama de subtioara si inca 4 injuraturi, pam-pam.

hai si la hammam, usa de sticla zboara de perete, sunt in arena, in mijlocul aburului, senatorii sunt in chiloti, lipiti de peretele semicercului de piatra, nu vad nimic, ba da, uite un loc langa o gramada de americance care vorbesc tarE-taRE-tARE despre NIMic-NImic-Nimic, dupa mine intra inca doi si apoi inca trei, suntem intr-un film cu fratii marx, sigur o sa vina o salvare, fetele de la capalna, biroul permanent al psd, desigur niciunul dintre noii veniti-ca si astia de acum-nu va stii sa inchida usa, de unde sa stie sarmanii ca se trage de maner, ca altfel tot aburul ala se duce dracului pe hol, de unde?

in loc de abur ma-nmoi in nimicul conversatiei americancelor, ingrijitoarea de adineauri baga capul pe usa si latra un “siloooooonce”, pina aici, tacere in abur pret de doua minute, incet-incet revolta cuprinde aripa de vest si apoi se extinde, in 6 minute se urla ca-n piata obor, un mos se-ndreapta demn spre fantana din mijlocul hammamului, apuca furtunul si se racoreste cu apa rece apoi sontac-sontac, isi reocupa pozitia.

un murmur strabate multimea, a-haaaaaa, deci asa, rand pe rand clonele lui ponta, infierbantate, se indreapta spre fantana, afisand degajare, se ia furtunul, se bea apa, se imbunatateste prestatia mosului si se foloseste apa chiar la o clatire usoara a fetei, o noua mutatie, unul dintre barbati isi stropeste chiar si ceafa, ma gandesc ca daca am baga niste tutoriale d-astea live si pe la noi, macar din spirit de turma si tot am invata sa folosim sapunul.

skiul si minciunile tatilor

January 16, 2013
dutevino
Leave a comment

ce a putut sa astepte 38 de ani, poate sa mai astepte o zi, in loc de lectia de snowboarding aleg sa-mi petrec ziua republicii in apa carbonatata din baile saillon, cum ma, tu din brasov si nu stii sa te dai pe skiuri? nu-mi ajunge un cos de miriapozi sa numar pe degetele lor de la picioare de cate ori mi s-a pus aceasta traditionala intrebare, nu prieteni, nu stiu sa ma dau cu placa si stiti de ce? pentru ca nu am avut una si stiti de ce nu am avut parte de una? nu? nu stiti, eeee, atunci luati un loc in fatza semineului, dati-va suba jos, si caciula, scoateti-va cizmele ca uite, deja mi-ati facut baltoaca pe parchet si stati un pic sa va aduc volumul “minciunile tatilor”, enciclopedie de brasoave, tromboane si abureli scoasa de editura feher, feher&unchiesii, care ar trebui sa salasuiasca la loc de cinste in toate bibliotecile cinstite din aceasta tara. si poate chiar pe coffee tableuri, daca va luati editia legata in piele rosie.

ia sa vedem, ia sa vedem, capitolul 28, la minciuni eroice avem fracturarea dubla a mainii stangi a domnului micky feher inregistrata la coborarea pe Lupului, anul 197….pina-n ’77, ca eu nu-mi amintesc sa fi vazut schiurile in casa, deci le-a pus pe foc pina atunci, revenind, deci dubla fractura, mana stanga, dovada vie este cezariana de la incheietura la cot, “nu gasea tija, a taiat si a taiat si a taiat, desi aia cazuse de mult pe jos”, pai din ce era taicutule, din vata, cum de nu s-a auzit cind a cazut?, “din fier era, eu nu mai stiu ca eram mort de durere..” dar asta e o alta poveste eroica din volumul pe care vi-l recomand cu caldura, dar cum ai cazut? “era tarziu, iarna, am intrat intr-un copac, mi-am rupt si mana si piciorul”, hopaaaa, deci si piciorul, dubla fractura mana, picior? fractura simpla, poate chiar fisura, poate doar intindere de ligament, aici nu avem date clare, nici cicatrici, “am venit ciucit pe un singur ski, impingandu-mi piciorul inert, folosind un singur batz, lupii urlau in spate”, uuuuuuuuuuu, zapada, ger, tarziu, anii ’70, nimeni nu stia sa danseze cu lupii, lupii erau romanesti, nu venise inca lotul din franta de lupi de treaba, astia romanesti se stie ca in anii 70 nu erau de gluma, micky abia a ajuns pina-n poiana si de atunci nu a mai schiat, si-a vandut skiurile si nici pe noi, pe mine si pe frate-miu, nu ne-a invatat. ne-a luat un sah prin 82, ca e mai safe, desi eu joc periculos.

iulian a invatat sa se dea la 4 ani, cu doamna uca marinescu, ai tai skiaza? maica-mea nu, taica-miu zice ca nu stie dar cu toate astea a sarit cu schiurile de la trambulina, a luat o tranta zdravana dar a ramas intreg, el. pantalonii, in schimb, i s-au rupt pe dunga, sfaaaaaashhhh, ca erau pliati perfect si intinsi sub salteaua pe care dormea eroul nostru. deci inca o data, omul nu stia sa schieze dar a prins niste doage de butoi-trebuie sa imbunatatim gogosica-si s-a dus hotarat la trambulina unde orice om, copil, viezure cu simt aventuros poate sa intre fara sa fie oprit, cind se intampla actiunea? anii ’60, alte vremuri domne, alta gravitatia, atunci cind sareai de la trambulina si cadeai iti rupeai doar pantalonii, pe dunga, taica-miu saracu a prins vremuri grele, in 10 ani s-a schimbat tot, basca e ungur, stii ca ei sunt mai sensibili.

isabela spune ca in elvetia skiul era obligatoriu in scoala, in timp ce noi faceam tumbe, ne trimiteam in pereti cu o pasa cu mingea medicinala si aruncam bilute la oina, heidi si cu varu jan bagau ski in alpi, da’ acum au scos din programa, e la facultative. fabio zice ca a crescut cu betele-n mana, zburand pe zapada, nadia e din strasbourg, o marocanca supla cu picioare lungi, a invatat acum 2 ani sa skieze dar nu-i place, pregateste-te sa cazi , daca te duci maine la les marecottes ai grija sa nu o iei pe prima partie, cea care da in restaurant, e ingrozitoare, ia-ti instructor. am stomacu strans de emotie si simt cum ma incearca o dermatita de la stres.

frecandu-ma-n spranceana ma gandesc ca in cartea minciunilor tatilor ar trebui sa avem, freudian, un capitol despre minciunile fiicelor: raluca feher este un caz unic in istoria skiului mondial, desi nu a pus in viata ei o placa sub picioare, a reusit sa coboare cu eleganta si fara sa cada, in doar 45 de secunde intreaga partie, succes care a determinat-o sa-si mute atentia catre un nou sport care sa-i puna cu adevarat la incercare abilitatile atletice: jacuzzi floating. sa-i uram succes.

baile saillon, sosesc.

24 de ore pe ruta annecy-st.gervais-chamonix-martigny

January 14, 2013
dutevino
Leave a comment

zagazuit de tarabe, puhoiul de lume se subtiaza si curge molcom printre carnati si salamuri sfintite in condimente, branze mai puturoase ca dosarul unui turnator si p+3-uri de fructe confiate, roti de nuga si caroserii de ciocolata, nenea asta vinde paine, astalalt varza cu costita afumata la tava, aici sunt flori, colea un porc a fost hacuit pe un pat de gheata, peste si fructe de mare taman in creierii muntilor, ma plimb cu balele pina-n genunchi, inaintand cu greu printre balele celorlalti, intru sa beau un kir pe ulita santa clara, decor de fargo, barmanul, imbracat in pantaloni de ski, e intretinut de o lezbianca cu tuberculoza, betiva orasului si un gunoier puhav cu aspect de musca de rahat.

li se alatura bisnitarul cu sosete albe si pantofi bucuria turcului, e pe fuga, asa ca cele 45 de minute cit impartim incaperea, nu-si scoate pufoaica de pe el; sau poate are dedesubt drujba cu care o sa ma matzeasca, barmanul imi aduce un castron plin cu degetele lui cu unghii negre si cartofiori decupati in forma de fetze de ursuleti, e primul loc in care primesc ceva de-a moaca in franta, traiasca-traiasca, de 3 ori traiasca.

gunoierul da tarcoale dar e intrerupt de exclamatia de satisfactie a lezbiencei care vira o…ca-se-ta, da stimati cititori si dragi cititoare, o caseta intra in culcusul ei cu rotite si degetul lezbiencei apasa play, anul este 1990, nu, rectific, anul este 2000 pentru ca de pe caseta canta chiar britney spears, virgina atunci: “she’s so lucky, she’s a star..”, barmanul ingana versurile in timp ce spala pahare, betiva orasului trage cu ochiul la ce beau si gunoierul reincepe foiala incercand sa se prinda ce limba vorbim.

aer, n-a trecut ora si tarabele au disparut lasand nimic in urma, nu tu un solz, nu tu o ladita, nu tu un ambalaj neglijent aruncat pe marginea apei; la gara e balamuc, coada se-mbarliga printre curelele supraelastice si e sectionata de usile electronice, hap, dau sa se-nchida dar valiza chinezoaicei isi angajeaza chi-ul si le trimite de pereti, 3 bolnavi psihici: un schizofren, o deprimata si o paranoica, au luat locul functionarilor si se ocupa ei de bilete, “2 pentru martigny”, nu se poate zice deprimata, aveti de facut atat de multe schimbari incat nu stiu ce sa zic, nu cred ca se poate, aveti si bagaje, simt ca e pe cale sa-i dea lacrimile, “atunci 2 pina in chamonix”, asta se poate dar sa stiti ca nu aveti decat la 9 dimineata, apoi seara, si trebuie sa asteptati trenul de chamonix o ora in gara la st gervais, e ingrozitor cit de greu este sa calatoresti in tara asta, o las scaldata-n lacrimi.

sunt in tren cu 30 de minute inainte sa plece, nashul are vreo 22 de ani, un capsator antic si basca grena, i-un soi de partizan venit sa lupte-n munti cu infractorul  trenul se foieste printre munti, acum merge cu fatza, acum cu spatele, nu se poate decide mai ceva ca guvernul ponta 2, la st gervais ne scuipa-n strada, si acum?

bufetul garii e decorat pe tejghelute cu farfurii cu carnati, as ciordi vreo doi dar zdrahonul asexuat care face cafele simte ca pun la cale o talharie si e cu ochii pe mine, bufetul se anima, in clapari, intra pe calcaie, o familie cu 5 copii, bestiile mici se tupileaza dupa mamon si papon si insfaca mezelicul, zdrahonul se pare ca este femeie, ia si-mi tranteste cu capul de masa rusoaica trista care a cerut un ceai: “zambeste femeie, fii vesela ca vin sarbatorile”, rusoaica bombane cu angst est-european.

chamonix, furtuni de zapada pe colturi de munte infipte-n soare, zapada, pentru prima oara zapada, cirduri de englezoi latra comenzi, turn, up, left, hotel chamonix 2 stele, do you speak english? normal, managementu e brit din cap pina-n picioare, las si eu bagajele la voi, o ora, da sorela, stai linistita, aaaaaaaaaaaa, uuuuuuuuuuu, tipete si alergaturi pe strada principala, cocalari si ghertzoi isi plimba costumele printre magazine cu hainite si ceasuri si bijuterii si, desigur, decoratiuni, deasupra baga parapantisti, dedesubt se tarasc chelneri cu short term memory loss si tavi miniaturale, imi primesc vinul fiert dupa 30 de minute, la a treia comanda. sinaia. d-aia le place aici lu bote si lu iri, ca-i ca acasa.

in gara nu e toaleta, mai grav e ca in gara nu sunt sine pentru ca sunt lucrari, intre chamonix si granita elvetiana te plimbi cu busul care uite acusi pleaca, ne strecuram printre pereti de masini parcati ca-n iancului, cite 3 in paralel, o duduie si-a lasat dusteru cu avariile puse-ntr-un ac de par si a luat-o pe jos in recunoastere. sau ca sa faca pipi, soarele dispare dupa munte si prind trenul din mers, “spre martigny?”, “oui”, asta e bine, deci functionara din gara annecy s-a panicat pentru ca trebuia sa ne dam jos intr-o gara, sa asteptam o ora un tren, din care sa ne dam jos si sa ne suim intr-un bus care sa ne duca pina la urmatorul tren, hehehehehehehehehehehe, bai femeie, am scoala facuta pe rata de teleorman.

trenuletul se strecoara pe marginea unor prapastii si coboara, scartzaind, intr-un unghi imposibil, sub privirile caprioarelor stranse linga cantonul parasit. dupa 30 de minute la vale, martigny. 8 grade, maine invat sa ma dau cu placa.

nici medievalul nu mai e ce-a fost

January 11, 2013
dutevino
Leave a comment

infipti in trotuar, turistii casca ochii la proiectiile colorate de pe hotel de ville: pesti tropicali si anemone rubinii, domni cu mustata si cosanzene cu cosite in nacela unor baloane intens colorate, toata lumea mainile-n aer: se scot camere si telefoane si creioane, se apasa butoane, se inregistreaza si se ofteaza: uauuu, e beaux si e bello si e biutiful, zbang, se aprinde lumina in spatele unei ferestre ciobind spectacol meliesesc. cherchez la femme: e doamna de la contabilitate care face inchidere de luna si n-are timp de neghiobii d-astea fantastice, lebede si flori continua sa cada pe fatzada cladirii si sa se rupa in cerceveaua ferestrei doamnei contabile, ce va place mai mult? filmul sau banii?

in fatza la castel se asteapta in mici grupuri de revolutionari, scartzzz, usita din poarta mare a cetatii se crapa si doua doamne isi folosesc copiii pe post de berbece, casierita cedeaza si sare-ntr-o parte, bon-juuuuuur, susura si se tupileaza dupa un turnulet de bilete si pliante, nu-i prea rapida, copiii se foiesc, bunicii se vestejesc, simt ca imbatranesc, in medie se sta cam 4 minute cu capu-n ghereta casieritei, verifica retina?, nu, e doar sora europeana a lenesului, familia megalonychidae, pof-titi bi-le-te-le, pe dreap-ta es-te o ex-po-zi-tie de ani-ma-tie, mi se inchid ochii de somn, am fugit.

eu scap, dar un card de japonezi cade atins de vraja, zac prabusiti pe scarile cetatii, pe bancute, pe pervaz, toata lumea doarme, picoteste, ii cade barbia-n piept,100 de ani de singuratate, in dreapta salile castelului vuiesc, copiii intra val-vartej in expozitie, invart din manivele,  apasa isteric pe butoane, ating exponatele, auuuuuu, nu, nu si mai ales nu atingeti exponatele urla o paznica pitica si ii alearga prin odai, copiii se ascund dupa fustele mamitzichii, dar micutzul asiatic care se-mpleticeste, sprijinindu-se de turnul de piese de lego topite, apoi terfeleste cabina de jocuri pe computer, ca la numai 15 secunde sa darame o cutie cu jucarii, n-are unde sa se ascunda. ba da, se camufleaza in grupul de lesinati, se amesteca intre japonezii tavaliti pe la colturi si isi pierde urma.

nimeni n-are rabdare, o privire aruncata aici, 4 secunde cu ochii-n proiectie, de citit nici nu poate fi vorba, castelul e plin de comori: povestile genialului ceh jan svankmayer, run wrak cu rabbit, http://www.youtube.com/watch?v=fw3XyOyl47Q, probabil cea mai directa parabola despre lacomie, filmuletul cu dansul infocat al lui tarzan cu fecioara maria cu pruncul, ba nu, cu bran in brate, de fapt e tina turner si danseaza cu van gogh, personajele se schimba, ritmul persista, popeye o invarte pe brigitte bardot, isus valseaza cu grace jones; intre coloanele castelului sunt doua sculpturi: una reprezentand colectia de pantofi ai lui minnie si betty boop, alta moartea unui pluton de strumfi topiti de apa, vizitatorii baga un nas, adulmeca aerul, cih, o iau la fuga pe scari in sus, poate-poate dau de o colectie de halebarde, tunuri si ghiulele.

canci, in salile gigantice pustii sunt intinse pe peretii de piatra picturi abstracte si prin colturi au fost mesterite tot soiul de instalatii artistice dubioase, japonezii care au ajuns atat de departe mai trag un pui de somn, naruiti in fotolii, nici medievalul nu mai e ce-a fost. afara poporul asedieaza magazinele, hipsterii o ard in maneca scurta pe scarile mall-ului, mi-e de-un dulce si incep vanatoarea unui salon de the, primul nu are curent deci nu are cafea si de fapt nici tartine nu mai au decat doua si doar daca aduci tu painea de acasa si un pic de unt, halal. cu al doilea nu dau gres, media de varsta e 80 de ani, mosulanii au fost colegi de clasa cu de gaulle si au freze de jean marais, iata si singurul chelner de treaba din oras, curat fred astair, danseaza elegant printre mese, inghit un quiche, pun un kir peste el si punctez cu o ceasca gigantica de cafea insotita de o cana zdravana de lapte.

la un metru in fatza, prajiturele delicate sunt aranjate atent pe cartoane de maini inmanusate in matase neagra, veteranul de linga mine isi lasa poftele sa-i ridice cei 90 de ani si sa-i care la tejghea, alege 3 tarte si ar gusta si niste biscuitasi, mainile negre le aseaza in farfurii si aduc prada la masa, fiicele de 70 de ani ale lu tataita tin la silueta si dau din colt in colt, hai ca luam totusi o lingurita din asta, si din astalalta, hmmmm, ce delicios, ca la mama acasa, in 1932.

de fapt ce s-a schimbat? doar ca acum te pun astia sa cureti rahatul cainelui de pe strada, in rest totu-i la fel.

brigitte bardot e dezinformata

January 10, 2013
dutevino
1 Comment

prostitutia e legala in elvetia, ilegal e sa fie curvele frumoase, toate sunt niste stanci la hotarul strazilor, piciorul de urs, cap de balaur, platesti pentru wrestling cu un dragon de komodo cu par pubian vopsit rosu, pe linga ele invartitorii de hasis si iarba de la colt par niste nevastuici de treaba, s-or fi omorat careva, ce-i cu buluceala aia in fatza, pe promenada? nici vorba de crima pasionala pentru o bucata de toblerone, sunt turistii orientali, aici intrand desigur tot fostul bloc comunist, rusul, kazahul si vietnamezul, au scos camerele si pozeaza indracit becurile pe care kempinski le-a atarnat, ca un angler fish, pe fatada, u-a-u, clic-clac, dar acolo ce e? unde? ochiu fuge dupa deget, degetu se-nfige in pliscul unui pescarus care trece grabit catre baia turceasca de pe malul lacului geneva, ies aburi de la gratarele de carnati si de la hammam-ul unde se topesc cefe si se transpira cine grozave varate-n burdihan de craciun, pai bine mai christine, m-a costat masa atatia bani si uite acum vita cu sos de afine si scoicile suflate cu aur se preling, condens mineral, pe peretii baii?

nu inchid un ochi toata noaptea de la mancarea indiana care ma arde pe inima, minte si literatura, tai-tai maelle, cu bine julien, ei pleaca la copenhaga, eu la annecy, in franta, 35 de kilometri de geneva pe care nenea cu autobuzul ii face intr-o ora si juma, poate ca stam  mult in granita imi zic si fac provizii de biscuiti si apa, totul costa 3,5 franci: haina de pe tine? 3,5 franci, viitorul? 3,5 franci, n-am un batran si vreau sa-mi cumpar, 3,5 franci.

am fundul calcat cu dunga, scaunele sunt tari, o tablitza anunta ca suntem in franta, franta e deci un cartier al genevei, ne taram prin orase chinuite, autobuzu suge burta in roundabouturi stramte, macarale si schele stanga-dreapta, nu prea inteleg de ce se cere depardieu in rusia, daca n-ar fi alpii-n spate ai jura ca esti intr-un cartier rezidential din chisinau.

annecy-cel mai frumos oras francez-zice internetu, o sighisoara cu lac si rau vijelios care tuna printre peretii de piatra, engleza dispare complet din meniu, “la souris est sur la table” incerc sa o ard ca eddie izzard, primesc un fondue vanatoresc, branza sfaraie pe aragaz, in fatza am un platouas cu carnuri, cartofi si salata, “le chat est sur la chaise”, dau cu apa, dau cu vin, branza ma umple-ncet, plumb in picioare, m-as asterne cu capu pe masa si paru-n craticioara puturoasa, in fatza geamului e fosta parnaie de la 1200, despica apele rauletului ca bricul mircea, in dreapta e un motan american care inghite nervos un peste, cine te-a suparat mamica? lipsa wifi-ului, corect, in annecy n-ai asa ceva, la ce-ti trebuie cind esti in cel mai frumos oras din franta?

strazile stravechi trasnesc a branza, la casutele de lemn se da vin fiert si ciocolata, turta dulce si carnati inmuiati in gennepi, digestivul local angajat sa incinereze branzoaica lafaita in stomac, cineva a spart omenirea ca la biliard, vargatii si plinele se arunca spre gauri, se lovesc, se-mpleticesc, se bulucesc la intrare, carciumile duduie, suntem plini, nu mai sunt locuri, e restaurant nu bar, daca nu mancati nu va putem da masa, dar abia m-am ridicat de la masa!, problema dumneavoastra, zdrang, o ora jumate imi ia sa gasesc un bar unde sa gasesc explicatia hipo-ospitalitatii franceze: o masa ocupata de 2 oameni care beau inseamna o masa cu 2 cine in minus, mai putini bani si spaga mai mica, patronu nu e acasa si chelnerii joaca pe masa. les souris sont sur la table.  si brigitte bardot zice ca animalele nu sunt bine tratate in franta, tztztztz.

iarba, integrare, pace.

January 9, 2013
dutevino
Leave a comment

soare, 13 grade, iarna elvetiana, heidi o arde in sosete si bunicu a nadusit pe sub barbutza de tzap, ce bei acolo julien? suze, bitter elvetian care-ti stramba limba-n gura, a-m-a-r, a-r-i-d, a-s-t-r-i-n-g-e-n-t, sting cu niste apa spre oroarea lui maelle care insista ca asta e tara berii si ca trebuie sa ma comport ca atare.

poporu sta-n blocstart, pe locuri, fitzi gataaa, shooooooooping, usile zboara de pereti, trentzele sunt smulse de pe umerase, asiatici balosi atarna transfigurati in fatza magazinelor de ceasuri care sunt mai dese decat farmaciile in bucuresti, as vrea si eu un vacheron constantin pe reteta, da, sufar de orologita cronica, cum? la dumneavoastra nu se primesc compensate? rusine.

babe tip burebista, cu vulpi si vidre moarte la gat, fac zid in fatza vitrinei cu dulciuri la salon de the, in statia de tramvai coboara 6 malaci cu 2 muste tremurande prinse fara bilet, 200 de franci amenda, miroase grozav a iarba, chiar asa, care-i regimul “pasunatului” elvetian?

pai mama si tata fumeaza-sare maelle si aici e legal sa ai o planta, o ingrijesti, o dadacesti dar, sa zicem ca stai cu cineva in casa, si acel cineva are si el o planta iar tu te milostivesti cit e el plecat la uzina si i-o uzi, ai cam pus-o pentru ca acum se considera ca si aia e planta ta si, hap, brusc esti in ilegalitate. ok, dar cum afla politia ca i-am udat eu planta lu colegutzu?ii spun vecinii, ochi vigilenti scruteaza de dupa perdelele crosetate si cind te prind cu stropitoarea-n mana, ochiu ii zice lu gura si gura da alarma.

nasol.

da, maelle e de acord, lumea e rea si pricinoasa, s-a mutat din lausanne in geneva acum 6 luni si desi julien e de-al locului, nu a reusit sa se integreze, pluteste undeva deasupra gashtii, balon tinut de ata de julien, de ce? astia au caste aici, sunt pe blocada, nu stii parola nu intri si nici daca o stii nu intri ca n-ai accentu bun si daca totusi o spui cum trebuie tot nu intri pentru ca esti un impostor, societatea e inchisa, treci si joaca-te la scara ta, cum urla acum 30 de ani la mine cercopitecul de pe mercur 15, scara b.

o fi fost elvetian.

sigur elvetian e nenicul care a nascut casa strumfilor, un cocktail de gaudi, disney si hundertwasser, locatarii sunt din alt desen animat dar par multumiti cu peretii ondulati si scarile tipator-colorate, au gradinita si spalatorie, restaurant si spatiu de joaca, ciucit pe leagan un pusti ruleaza un joint, neintegrat opteaza pentru integrarea in absolut. am zis.

arta contemporana, credinta si cinism in mittel europe

January 7, 2013
dutevino
Leave a comment

in sfarsit, dupa 2 zile de pasi strecurati pe holuri si voci mici, soptind pe la 4 dimineata, dau cu ochii de maelle cocotzata pe scaunul din bucatarie, genunchii trasi sub nasul carn, parul blond incurcat intre degetele care incearca sa-l alunge de peste ochi, a stins tigara parisiene-‘tigari elvetiene care se gasesc doar aici”-in coaja de la un kiwi, sfarrrrrrr, are 23 de ani si e studenta la arte, 170 de euro mi-a luat airbnb garantie ca sa nu-i ciordesc campbell soup-ul de pe peretele din hol sau albumul cu max ernst deschis neglijent linga canapeaua din sufragerie. “ne-am bagat la airbnb in iunie si deja cred ca avem 30 de oaspeti care au trecut prin casa”, apartamentul e in buricul targului, curat si dichisit, al vostru? “noo, aici e imposibil sa ai o casa. in geneva, la genul asta de locatie, cladire si suprafata nu scapi fara 2 milioane de franci elvetieni. iar avansul este de 20%, deci 400.000 de franci, de unde sa avem noi banii astia?”, eu as vorbi cu gigi, dar ei sarmanii genevezi nu au un gigi al lor care sa-i ajute la greu.

au in schimb tigani, julien zice ca ultimii 2 ani au rupt cu alba-neagra pe oras, or stii elvetienii cu ceasurile si conturile lu ceausescu dar sigur habar n-au de asta are, asta n-are, asta e castigatoare, pai si unde sunt acum tiganii, ca n-am vazut picior de cersetor in oras? maelle ridica din umeri, julien clipeste uimit, chiar asa, geneva s-a imunizat. dar nu m-as bucura prea iute, sunt sigura ca urmeaza atacul unei mutatii de cersetor, fara bube, fara vioara si acordeon, cersetorul cu blestemul care te ameninta ca, daca nu-l miluiesti, arunca peste tine afuriseli mai rele decat cele stranse-n batista de vaduva lui sergiu nicolaescu. “noi suntem pe aici majoritatea atei” zice maelle, aici si-n restul europei de vest, in the economist un preot anglican spunea acum o saptamina ca a trebuit sa inchirieze spatiul bisericii unui club de bondage si spanking ca sa-si acopere cheltuielile parohiei, astia in geneva folosesc cinematografele porno pentru happeninguri artistice, doamne fereste si maica precista, imi fac iute o cruce pe piept cu crema elizabeth arden a maellei si o iau la picior catre mamco, muzeul de arta contemporana cu ei si avangardista pentru noi.

pierd 15 minute sa rezolv problema intrarii, sunt 76 de foste hale industriale si 1345 de usi, extrag radicalul,calculez sinusul si cosinusu, aplic tangenta si sunt inauntru, baboiul cerber la intrare ar acri perfect o ciorba de gaina, “esti din romania? aaa”, se lumineaza si se transforma in miss ellie, “am fost in romania in 1997, exact inainte de cutremur”, poate 1977, “asa, 1977, da, da, cumnatul meu e roman si sora-mea studia in romania stiinte politice”, ce vremuri, parca il aud pe taica-miu descriindu-mi balos anii ’70: se gaseau de toate, scoici la borcan, conserve de carne chinezeasca, snitzelul la restaurant la aro era cit capacul de buda”, boierie, ceausescu il primea pe carter iar iliescu era tartor la iasi, ooooof.

in capul scarilor e Big Crunch Clock, ceasul lui Motti care arata cite miliarde de ani mai are omenirea de trait pina cind soarele face poc si incinereaza galaxia, cu tot si impotriva vointei bisericii ortodoxe romane, cine-i Motti, un genevez dement care a declarat ca este in spatele cutremurului din california din 92 si a exploziei navetei challenger din 86. a-haaa, poate ca dinsu e vinovat si pentru semnele de prostie si meltenism acut manifestate de poporu roman, o sa incep o investigatie.

un sugar urca de-abusilea scarile de metal sub privirea dragastoasa a mamei nibelunge careia i se rupe ca ala micu isi baga-n gura pumnu plin de… nimic, ca e curat lacrima pe jos, dar totusi, nu se face, sunt urmarita printre altarele de plastic gigantice de un pitic negru cu fata de traficant, sta la 3 metri de mine, geaca de piele, burta infasata in blugii trasi sub sanii cupa c, mi-aduc aminte ca maelle mi-a zis ca paznicii galeriei sunt pusi sa-ti explice lucruri, ca exponatele sunt lasate cu informatia minima, astfel incat esti silit sa-l intrebi pe micul negru valutist daca are sa-ti schimbe 100 de euro, nu, dar poate sa-ti spuna ca dupa draperie e o expozitie de fotografii socanta si sa ai grija.

eee, vin din romania, ce poate sa fie soc..sunt fotografii artistice cu morti, crapati in baie, putreziti linga frigider, stafiditi in pat, artistul ne propune un inainte si dupa, incaperea si cadavrul si incaparea dupa evacuare, auuuci, la etaj ma ia in primire jan, ma vede palida si da drumul la flasneta, in franceza, spaniola, italiana: “de unde sunt? cu ce ma ocup? nu as vrea sa merg cu el in dubai? nu, poate am o sora care ar vrea sa mearga in dubai?” nu, am un frate, iubitor de animale, “perfect, si mie imi plac cainii, am un husky, dar nu am cu cine sa-l las daca plec in dubai. sau iordania, ce parere ai?”, desi nu are nimic pe cap sunt sigura ca m-am intalnit cu palarierul nebun, bronzat, parinti nemti, colegul de camera e negru, burtos, de ce nu-ti lasi huskiul cu dinsu?, “nu se poate ca plec in togo in 5 zile, cald, cald, abia astept”, conversatia cu cei doi ma epuizeaza.

jan e gheara pe umarul meu stang, “stii ca din unghiul asta semeni cu jane fonda, serios, jane fonda barbarella, sexi”, bag o eschiva si-l intreb despre exponate, sunt 3 camere construite pe concept: camera lui hemingway, cu pat de crengi si puscoiul cu care si-a zburat creierii; camera din tara care nu exista, orasul care nu exista, cu geamuri care dau catre un peisaj care nu exista si camera spulberata de un cataclism si lipita de manute harnicute la loc, fiecare perete, tablou, furculita sau vaza au fost sparte si lipite sau cusute la loc, domnu din togo imi face vant intr-un culoar negru, bezna si tacere, ies, jan e agitat, instalatia de sunet a camerei broked e la randul sau broked, haha, ce ironie, domnu din togo se pierde negru in intunericul culoarului, zdrang-franmg-zmang-shfang-poc-trosc, o harmalaie gigantica erupe in camera, multumit jan imi explica: asta s-a auzit atunci cind camera asta a fost distrusa. hmmmm, arta zici?

jan ma admonesteaza ca sunt cinica si nu mai cred in povesti, ee-naaa, asta nu-i deloc adevarat, vrei sa auzi una? cica era odata un oier inept care a ajuns parlamentar european si el avea doi verisori si…

dar voi stiti povestea. ma intreb daca gigi nu ar fi bun de instalatie la bienala de la venetia.

cel mai voios popor din lume si gluma de craciun

January 5, 2013
dutevino
Leave a comment

clopotele canta pe 7 voci, poporul doarme, rapus de masa de craciun, e 11 dimineata si nu-i tipenie pe strada, pana si negrii care te-mbiau in ajun cu charlie sau hasis la fiecare colt de strada fac nani in pijamalele cu reni primite de la sefu, in semn de pretuire ca si-au depast cota, 90% din carciumi au pe geam un a4 care te anunta ca au tras obloanele din 21 pana pe 7 ianuarie, pai si eu turistul venit sa va dau bani sa va chivernisiti? matale plimba-te si intra la salon de the. ce?

salon de the, tineti minte dragi cititori, este salvarea, pilula de a doua zi si aspirina saracului, este locul in care, cu ochii carpiti si stomacul strans intri si te-mpleticesti in fatza vitrinei cu prajiturele mai delicat construite decat manichiura lui adrian nastase, sandvisute mai gingase decat atingerea justitiei cind esti dan voiculescu, stanga-dreapta-stanga-dreapta, capu-ti zboara dintr-o parte in alta nestiind ce sa alegi, o sa crapi de foame ca magarul lui buridan: iau pretzalasul asta cu foie gras dar si tartina asta cu crema de peste si ou in aspic, merge perfect linga o tarta cu fructe si un croissant casant stropit cu zahar pudra, si puneti si un cappuccino, salonul duduie, normal, nimic nu-i deschis pe o raza de 1 kilometru patrat, unde-i poporu? acasa, cu ochiu-n junkul de pe televizor sau la chalet. in debandada retragerii din calea sarbatorilor, fugarii au lasat pe strada ghiozdane si fulare, uite un sal si o pereche de adidasi, curat saigon la intrarea armatei vietnamului de nord.

yurtele cu fondue din oras sunt luminate dar inchise, niste magrebieni invart un joint sarbatoresc cu ochii-n jocul de sah al mosnegilor din parcul de la opera, pe linga terasa unde ma-ncalzesc c-un pastis in gat si-o paturica la sale trece o masina roz cu numar de ucraina, o data, de doua ori, ambaleaza, scartaie din roti, paraie din sasiu, genevezul rade, turistul rade, ucrainianul face inca un triplu axel si dispare inspre biserica ruseasca din vale, pina si jet d’eau, spritzul de apa de 140 de metri inaltime, e plecat la rude de sarbatori asa ca nici vorba sa te improaste in ziua de craciun.

e 6 seara, deci unde maninc?

dau cu banu si intre arabesc si indian castiga thailandezul, o fata cu ochi oblici, capul gros, par galben si gingia pe afara arunca un “meli clismas” vesel, desigur e chinezoaica, nici urma de thailandez in bucatarie, da’ cui ii trebuie unul atata timp cit supa iese iute si n-o sfeclesc la reteta crevetilor cu nuca de cocos? fata ma place, nu se da dusa de la masa, “de unde esti?”, de pe linga taiwan, “pai aia e o insula, cum adica pe linga?”, eee, adica vis-a-vis, gingia se dezveleste intr-un ranjet inalt, a venit cu sotul si fetita ei a implinit pe 24 un an, nu-mi vine sa cred, nu i-as fi dat mai mult de 12 ani si tzac-pac, Liu-Ie a mea are si sot si copil, a venit acum 10 ani in Elvetia si dupa o cura de Basel s-a mutat la Geneva, imi spune abrupt: imi place sa stau de vorba cu oamenii deschisi.

pentru ca-i sunt simpatica imi face portie dubla, “for christmas” de dim sum si de frigarui de pui cu sos de alune, restaurantul thai se umple de chinezi, o masa de 6, una de 5 si alta de 8, vin pe rand, unul cite unul, se saluta, isi arunca un zambet, scot mobilul si incep sa butoneze, pe masa carafe de bere si ceaune cu supa, la masa de 5 e o fata care nu-si scoate caciula dar reuseste sa-i mai anime pe domnii care o insotesc, restul mesteca, plescaie si nu-si vorbesc, mai multi batzaie nervosi din picior, la un moment dat dau noroc, fara urari, fara sa zambeasca, bifeaza un obicei pe care nu-l inteleg, hap, berea curge pe gat, da’ stiu ca va distrati.

Liu-Ie descarca saculetul cu pareri la mine-n ureche: alemanii de basel erau inchisi si nu se bagau in seama cu imigrantii, de aceea ii place mai mult geneva ca astia de aici sunt cosmopoliti, apasa pe buton, selecteaza limba dorita si Liu-Ie da drumu la small talk, cu mine vorbeste engleza, cu mosii alcolici de la bar o da pe franceza si cu sorbitorii de supa tacuti ii zice pe chineza, bonsooooooaaaaarrr se grabeste catre usa unde-si face intrarea o pereche de caucazieni infometati. In 7 secunde e din nou pe umarul meu: imi place mai mult de francezi ca sunt mai veseli, n-ai vazut nimic dragutza, stai sa dai cu ochii de romani, suntem toti niste comici vestiti ai planetei, votam ca sa ne distram, murim la caterinca si traim o gluma proasta.

“cat face nota?” 100 de franci, “pai de unde sa am eu atatia bani? Nu-ti dau decat jumate”, Liu-Ie se panicheaza, si eu ce fa.., “stai fetito linistita ca o dadeam si eu in bailamos, ti-am spus ca neam mai voios ca romanii nu ai vazut”.

Design a site like this with WordPress.com
Get started