Archive

tara lui ba pe-a ma-tii

Antena 1 a fost sancționată de CNA cu întreruperea emisiei timp de 10 minute în februarie 2012.
În același an, Antena 1 și Pro și Kanal D au fost sancționate cu întreruperea emisiei tot 10 minute.
OTV-ului i s-a întrerupt pentru 3 ore emisia și, la scurt timp, i s-a ridicat complet licența și  postul a fost închis, ambele fiind decizii CNA.
Deci nu vă mai dați cu curul de pământ, zice sfătos jurnalistul în timp ce se pipăie pe șale, unde a pus tabla aia de slană afumată primită de la partidul care a tăiat porcul. O ține la spate că îi e răcoare, și, oricum, în buzunarul de la piept a înghesuit pachetul de mălai și petul de țuică, nu mai avea unde să bage slănina în față și i-ar fi și pătat cămașa.
Realitatea a intrat și ea în rând cu băieții mari, unde e problema fariseilor? se mai întreabă vexat jurnalistul și dă o râgâială de ceapă, poate totuși a exagerat cu mâncarea de sărbători, își spune.
Și apoi se asigură că mai are penis, îl caută nervos, unde e penisul, măi să vezi tu că, exact ca în Nigeria, i-au furat ăștia penisul taman acum când vroia să mi ți-i fută, că după slană și ceapă și țuică nimic nu merge mai bine decât una mică. Unde-i penisul?

În timp ce jurnalistul nostru își caută organul sexual rătăcit, să ne întoarcem la afirmațiile dumisale.
În februarie 2012, CNA a sancționat Antena 1 și a cerut întreruperea emisiei pentru 10 minute pentru că postul a difuzat imagini din vestiar cu premierul Boc în cucul gol.
Mai trebuie să comentăm? Bănuiesc că nu.

În noiembrie 2012, CNA a decis  întreruperea emisiei 10 minute la Kanal D, Antena 1 și Protv pentru că o serie de emisiuni ale acestor posturi avându-i ca invitați pe Corneliu Vadim Tudor, Oana Zăvoranu, Mariana Zăvoranu, Mariana Moculescu și Ioana Tufaru au răsturnat vidanja în mijlocul sufrageriei naționale, prevestind degradarea limbajului public și ascensiunea unora ca Șerban Nicolae, Iordache, Pleșoianu, ca să nu vorbim de șpagatistul hemoroidic și ciucurașii ciuvicici de la RomâniaTv.

Întreruperea pe 3 ore a emisiei OTV a venit în 2006, după o emisiune în care Cozmin Gușă a prezentat la Dan Diaconescu în Direct lista completă a securiștilor (uau!!), la discuție luînd parte Gigi Becali și Corneliu Vadim Tudor. Discuția a fost plină de invective. Și de nume de securiști.

V-ați găsit cocoșelul domnule ziarist de investigații și umor? Nu? Hai că vă mai las puțin.
Revenind, în ultimii 2 ani, CNA a tăcut sfătos și a chiulit copios.
Nu a zis nimic despre burtierele faimoase cu protestatarii și câinii lor plătiți de forțele răului, de alți protestatari care au adus furci și topoare în Piața Victoriei, de știrile cu lovitura de stat pusă la cale de Iohannis, de bocetele stării de sănătate a jandarmeriței cu coloana ruptă, de rețeaua Soroș care a infiltrat societatea, nu a suflat o vorbă și nu a vrut să afle cine sunt asasinii de la Hilton, care e treaba cu cuibul nazist de la Cotroceni.
Nu.
CNA nu crede că ăstea sunt dezinformări, fake-news, discursul urii.
Sunt pamflet. Sunt opinii. Sunt glume. Ce mă, nu știți de glumă?

Uaaaaaaaaaaaaaaa!!!!
Jurnalistul dă buzna bulversat în conversație, deschide pumnul și în palmă văd un penis vânăt, răsturnat cu picioarele în sus, ca un canar otrăvit cu dioxid în mină.
-El mai fugea săracul, se ducea la chioșc și mai trăgea câte o vodcă, dar uite că acum l-a prins pisica și l-a sugrumat, jelește încet ziaristul nostru.
Acum nu mai are penis. Dar uite, partidul nu-l lasă așa, să cadă în depresie. Are slănină, un kil de țuică și unul de mălai, deci nu e o problemă să-și refacă viața și să încerce să fută soroșiștii altfel.
Jurnalistul fără penis își flexează degetele și trece la treabă.
Nu ai cum să nu-ți fie milă de el, săracul.
Acum pe unde o să facă pipi?

Primarul Gdanskului, orașul Tobei de Tinichea, a fost ucis de cuțitul înfipt în inimă de un tânăr infractor proaspăt eliberat din închisoare. Pawel Adamowicz a fost asasinat pe scena unui concert caritabil. La fel de ușor ar fi putut să fie omorât când mergea la serviciu, pe jos, cu servieta în mâna dreaptă, oprindu-se să stea de vorbă cu gdanskezii, gdanskării, gdanskienii.
Asasinul a spus că partidul lui Adamowicz l-a băgat la pușcărie și deci, primarul trebuie să plătească. Primarul a plătit. A lăsat și bacșiș. În ceruri stă la o bârfă cu Jozef Wojtyla despre memorie, campionatul mondial de fotbal din 74 și accidentul de la Smolensk.
Criminalul crede că justiția se face cu partidul, că justiția nu e independentă, că un partid te bagă la bulău și un partid te scoate de acolo, așa cum pe el la băgat partidul lui Adamowicz și l-a scos partidul lui Kaczyński.
Criminalul ar putea la fel de bine să fie român, un telespectator fidel al A3 sau România TV, un om convins că Tudorel și Dragnea și Tăriceanu sunt victimele dosarelor procurorilor veroși, că familia Cozma e inocentă și paraditorii Negulescu și Onea trebuie de-ndată să intre la pușcărie de unde au ieșit Șova și Udrea și alți oameni absolut nevinovați. Și Macovei trebuie să facă pușcărie pentru că denigrează țara asta frumoasă care taman azi îl dădea pe domnu Eminescu, cel mai mare poet care l-a dat România.
Care este.
Care și el a zis așa:

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Un om cu un cuțit a urcat pe scena unui concert care strângea bani pentru copii și familii nevoiașe și l-a omorât pe primarul orașului pentru vina de a face parte dintr-un partid care l-a vârât pe el la pușcărie, căci, se știe, sunt și partide care nu te vâră la pușcărie atunci când tâlhărești ci te pun direct consilier economic al primului ministru.
Cum ajungi să omori un om cu un cuțit în inimă?
Discursul urii.
Crește în toate sufrageriile din Estul Europei. Sponsorizat de multinaționale care vând fericire, inovație, viitor și murdărirea este bună.
Copii ale acestui apel au fost trimise conducerii mai multor corporații care cheltuiesc bugete media masive la stațiile tv care pun cuțite în mâinile criminalilor .
Rezultatele sperăm să le vedem curând.
Dacă am greșit, Eminescu să ne judece căci orice om îi este frică de judecata lui Eminescu.

TO: … (CEO) and … (Head of Compliance / Legal) of …

REQUEST REGARDING YOUR MARKETING ACTIVITY SUPPORTING FAKE NEWS AND HATE SPEECH IN ROMANIA

Dear Mr…,

We write to you as European citizens.

BACKGROUND ON EU ACTIONS AGAINST HATE SPEECH AND FAKE NEWS

As you might be aware of, the European Parliament and European Commission are committed to fight against the spread of fake news and hate speech across the European Union. Such activities are structurally damaging our democracies, are against the values of the EU and are creating a climate where hate, fear and violence are encouraged. The European Commission has already encouraged online platforms to introduce a “code of conduct” in 2018 and was considering introducing legislation by end of 2018 to further deter such activities. In addition, the Commission has set-up East Stratcom unit with the aim to prevent fake news and Russian sponsored propaganda outside of EU States.

If the actions so far of the European Commission and the European Parliament have mainly targeted the online space, we consider that, in a number of our Member States, some large local traditional media outlets have a direct strategy of spreading fake news and hate speech, with far larger damaging effects on society. We are worried of the massive reduction of the quality of news and its replacement with manipulations and aggressive propaganda. This is leading to difficulties of the audience to discern between reality and fake news, increased social tensions and aggressiveness between groups and disaggregation of normal democratic processes.

These local media outlets and their negative impact thrives mainly due to significant marketing budgets allocated to them by large multinational corporations, effectively sponsoring the hybrid warfare organized by Russia within Europe.

YOUR GROUP’S PROBLEMATIC ACTIONS IN ROMANIA

[Your company] is one of the largest partners of Intact Group, a Romanian media company founded and owned indirectly by Mr. Dan Voiculescu (who was convicted for 10 years in 2014 for money laundering similar to the Lanski case, and spent 3 years in jail). Intact Group, mainly through its TV news channel Antena 3 (which is partially cross-financed from Antena 1 – a more generalist channel, and strongly benefits from the brand association with Antena 1) and Mr. Dan Voiculescu’s direct actions, is responsible for:

  • An aggressive campaign of defending corrupt officials and supporting the change of the justice laws aimed to reduce the power of anti-corruption prosecutors, which was sponsored by the ruling party PSD. The actions to change the justice laws are formally criticized by the European Commission, the European Parliament, the United States administration, the Venice Commission and GRECO. Romanian citizens are courageously protesting in large-scale numbers against these actions since February 2017
  • Defamation and hate speech against anti-corruption prosecutors (e.g., Laura Codruta Kovesi, the head of the Anti-Corruption Directorate, who was fired by the Justice Minister following fake allegations manufactured by Intact Group)
  • Defamation and hate speech against independent journalists, protesters and NGOs ( Newsweek Romania, G4Media.ro, comisarul.ro, Coruptia Ucide, Rezistenta TV, members of #rezist movement and many others). In addition, Mr. Dan Voiculescu asked publicly in October 2018 for the investigation and closure of independent opposition media outlets
  • Encouragement of police crackdown on peaceful protesters participating in the large anti-corruption demonstration on August 10th. Antena 3 has spread fake news about potential protester violence before the demonstration to justify the organized crackdown (currently under investigation by Romanian prosecutors)
  • Hate speech and encouragement of discrimination against LGBT Groups – before the anti-LGBT Referendum held on October 6-7th
  • Dissemination of anti-EU, US Partnership arguments fabricated by Russian State sponsored media (e.g., Sputnik, Russia Today).

Many of these actions by Intact Group have been investigated by the Audio-Visual Council in Romania which led to multiple fines. In addition, Romanian Courts recognized the illegal nature of such actions and awarded damages to some of the affected persons. However – the Intact Group has neither stopped or apologized for its strategy to disrupt democracy and European values.

For your information – the other (smaller) media group with similar activities as the ones described above is Romania TV (owned by Sebastian Ghita, convicted for corruption and money laundering and currently searched by Interpol – being a fugitive in Serbia).

Regarding the media buying process in Romania – please be informed that there are concrete suspicions of corruption links between the local management of many multinationals, Intact Group and Romania TV (with large percentages of the budgets allocated being paid back through local media agencies to local senior executives).

In 2017, a petition signed by tens of thousands Romanian citizens and supported by many leaders of the civil society requested a stop of the collaboration between multinationals and Intact Group. Unfortunately, this action had no effect on your local management’s actions (other corporations have however stopped their partnerships).

OUR REQUEST

Given the severity of the issue, we will launch a working group at the level of the European Parliament and act together with the Commission to regulate such activities (in Romania first but also in other EU member states vulnerable to such attacks).

In the current phase of the process, we would appreciate if you could please:

  • Inform us if you will continue or not allocating marketing budgets to Intact Group and to Romania TV, and if yes your argumentation for such a decision
  • Describe us your internal process for preventing that your marketing budgets are not used for promoting hate speech and fake news, and if such a process is in place in Romania (and if you conduced any local audit)
  • Describe us your internal process for preventing corrupt deals between your local executives and local media groups, and if such a process is in place in Romania (and if you conducted any local audit).

Please by informed that this letter has been sent to [20] large corporations that are in the same situation as your Company.

 

Poporul nu are simț moral ci doar o mâncărime la un testicol și un chiorăit puternic de mațe. 29 de ani după revoluție, fomica nu a trecut, cu pipota plină simți că ea e goală și mai îndeși niște chifle cu untură în gură. Mănânci până crăpi. Dar măcar crăpi sătul.
Ai ce să mănânci?
Aceasta e singura întrebare pe care ți-o adresează părintele în România.
Nu: ești fericit? Nu: ce cărți ai mai citit? Nu: cum e tipul ăla pe care l-ai cunoscut în vară? Nu: cum merge la serviciu? ai colegi faini?
Singura întrebare este: ai ce să mănânci?
Când nu doarme sau nu e la cumpărături, mama româncă trecută de 60 de ani gătește. Oale cu ciorbă de perișoare, cratițe cu iahnie, tăvi cu fripturi de pui, porc, iepure, vită, miel, castroane imense de salată de boeuf sau salată de vinete, musacale și tochituri, tocănițe și pilafuri. Și apoi plăcinte și prăjituri, torturi și kilograme de salam de biscuiți. Mormanele de mâncare sunt porționate, îndesate în sufertașuri, sufocate sub capace și apoi învelite, ca niște cadavre, în pungi. Să dăm la copilaș, că nu are săracu ce să mănânce.
Cea mai mare spaimă a mamei românce este că ăla micu nu are ce să mănânce.
”V-a dat ceva de mâncare?”întreabă suspicioasă maică-mea după ce mă întorc dintr-o vizită la rubedenii cu care s-a ciomăgit și pe care, firesc, ea nu le frecventează. ”Nu-mi era foame, a vrut să mă..”, ”Deci nu v-a servit cu nimic nenorocita? O zgârcită, știam eu. Să nu te mai duci pe acolo pentru că suferă că îi mănânci mâncarea.”

Dacă răspunsul ar fi fost ”da, mi-a dat”, am fi ajuns, după ce comentam alegerea meniului și numărul felurilor incluse, la ”te-ai săturat?”, ”câte șnițele au fost? unu de căciulă sau puteai să îți mai iei?”, ”ți-a pus în borcan, să iei acasă niște salată de vinete că știe nenoricita că îți place?”

Foamea.

Pe vremea lui Ceaușescu-ăla de îl plâng pensionarii-maică-mea prăjea cârnații de porc, din porcul luat de la bunică-miu, de la țară (ce noroc pe noi că maică-mea avea părinții la țară, altfel ar fi trebuit să creștem porcul pe balcon), și untura din tigaie, întărită, era stropită cu boia de ardei și întinsă pe pâine. Degeaba venea ursul la container pe vremea lui Ceaușescu, nu avea ce să mănânce, tot ce era comestibil, fusese deja utilizat. Șnițelul de parizer, să nu uităm șnițelul de parizer servit la Aro Palace în 1987.

Foamea.

Alimentări goale. În spatele blocului, tot domnu de la oraș își grădinărise un strat pe care planta ceapă verde, ridichi, castraveți, salată. Unii puneau și cartofi. Maică-mea, o excentrică, a pus cârciumărese. Flori? O nebună. Dar ce să te aștepți de la una care are pechinez. ”Huuuuoooo, stricatooo, în loc să crești un copil sau un porc, ții un câine!”-așa strigau după maică-mea oamenii din cartierul Steagu Roșu, actual Astra, Brașov.

Foamea.

”Pleci în Sri Lanka? Ce mănânci tu măi acolo?”
Au trecut 29 de ani și românului nu îi mai trece spaima mesei goale. Cumpără tone de mâncare, trudește la căruț, asudă împingându-l până la casă, apoi reconstruiește un lanț muntos în portbagaj. Umple frigiderul și săptămâna asta poate să doarmă liniștit, războiul atomic îl prinde cu 5 kile de cremvurști, 4 rude de salam, cinci roți de cașcaval, o platoșă de alimente imposibil de străpuns. O cazemată.
Nici în cur nu-l doare atâta timp cât are de mâncare.
Dragnea-amnistia-grațierea-Tăriceanu-Uniunea Europeană-trădarea lui Iohannis-UDMR care fură Transilvania, stai un pic să fac mațul parizer și când m-oi liniști, o să-mi pese despre chestiunile ăstea necomestibile.
Acum 29 de ani, la Timișoara, românii morți de foame au ieșit în stradă și au murit împușcați de alți români la fel de morți de foame care erau conduși de colonei și generali români puși să protejeze cămara puterii.
Au murit ca noi să nu mai stăm la coadă la pâine, au murit ca să avem portocale la Crăciun, au murit ca să nu mai bem nechezol și să nu mai luăm ulei, făină și zahăr pe cartelă.
Au murit ca să nu mai ne fie foame.
Și nu ne mai e. Dar foamea a fost atâta timp un membru al trupului nostru încât acum, după dispariția ei, am rămas cu senzația că încă e cu noi, exact ca sentimentul pe care îl are un om care și-a amputat un picior că își simte piciorul pierdut întinzându-se sub plapumă.
Foamea nu pleacă, a fost înlocuită cu lăcomia și dezinteresul picotit pentru orice altceva nu are legătură cu îndopatul.
Aseară, Cristian Tudor Popescu a spus așa: poporul a fost complice cu dictatura.
Poporul este complice cu oricine îi aruncă în trocuță o mână de ștevie.
Poporul e complice cu prostia, răutatea, sărăcia, cu nesimțirea și ticăloșia, e complice cu orice, atâta timp cât are ce să bage la maț.
Cel mai mare dușman al creierului este stomacul.
Și mațul este rege.
Suntem cu toții cetățenii regatului mațului chiorăitor.

 

Ce sunt 30 de ani?
O viață de om.
Drumul de la oreion la osteoporoză.
Distanța care separă dezarmarea nucleară de reînarmarea nucleară.
Anii furtunilor, tornadelor, urgiilor și fierbințelii.
În magazinul Star, fost Universal, din Brașov, ăștia 30 de ani sunt lungul somn al lui Macondo. În spatele tejghelelor, nesărutate prințese dorm visându-și cavalerii salvatori.
Pe scaune, în coaforul deschis la parter, moțăie coafezele. Una își ține capul în palmă ca pe o vrabie care ar trebui să ciugule firmituri dar capul nu ciugule nimic, stă acolo înghețat, ca o pasăre împăiată.
La etajul 3, în spatele unei tejghele, sunt doi domni care vorbesc mărunt politică. Pe tejghea scrie că repară ceasuri. Cine mai vine cu ceasul la reparat în vremurile ăstea când timpul merge înapoi?
Printre rochiile și bluzele de pe umerașe, o vânzătoare blondă se strecoară somnambulă, călcând ca pe apă, ascultând doar foșnetul stofelor care vorbesc chinezește, uo bu șî laoșî. Chinezește vorbeau și înainte hainele dar uneori, încălțările, schimbau câteva vorbe în ardelenește și mai aveai și sectorul geci care o rupea pe germană.
Alte vremuri.
În 1988, Universalul avea forfota Sulinei la sfârșitul secolului XIX. Era locul unde se primeau cămăși, pijamale și pantofi din vinilin, pentru export dar orișicât, pantofi. Uneori chiar și mobuți și geci de puf de pinguin, lână, dantelă și ștrampi. Stăteam la cozi în fața unor raioane goale, pariind pe ce va fi să fie să bage.
Ce se bagă?
Se bagă șosete și chiloți tetra. Mănuși de ski și fâșuri.
Se bagă.
Vânzătoarele erau curtate, periate, adorate. Vă rog puneți-mi și mie de-o parte un M și dacă vin cizme, un 37. Eu am piciorul mic dar dacă nu mi-s bune, le las fiică-mii că e în creștere.
Vânzătoarea primea săpunul, lichiorul, pachetul de țigări. Uneori vânzătoarea zâmbea, de cele mai multe ori își păstra severitatea profesionistului care intră acum în operație. Da, a primit ploconul, ca orice zeu rugat de muritori să aducă ploaie, să tripleze recolta, să ucidă lăcustele. Dar asta nu înseamnă că, dacă ți-am păstrat un M și o pereche de ghete 37, suntem prieteni. Nu.
Vânzătoarea trebuia îmbunată de fiecare dată. Cu ouă, cu bomboane, cu o sticlă de vin. Zâmbetul vânzătoarei era ca u program de 8 ore de apă caldă pe zi. Ca o seară fără să fie luat curentul.
Zâmbetul vânzătoarei era o capră neagră, cu puțin noroc o zăreai în poze, țeapănă, vânată de tovarășul Nicolae Ceaușescu.

30 de ani sunt o viață de om dar pot să fie și 3 ore de somn.
Am văzut eu într-o poveste cu o fetiță care cădea într-o vizuină de iepure și ajungea în magazinul Universal.
-Ce se dă aici? a întrebat ea Ceasornicarul Nebun care servea din spatele tejghelei.
-Două ordonanțe și trei proiecte de lege.
-Aaaaa, bun, atunci dă-mi perechea de ordonanțe că mi s-au rupt ghetele. Sper că au puțin toc și sunt îmblănite.

Elena din Krasnoiarsk, Siberia, a făcut facultatea la Sankt Petersburg, pe vremea aia Leningrad, URSS. Acum 30 de ani, Leningradul, aidoma cu ex-Stalingradul de la poalele Tâmpei, se măsura în oameni care stăteau la cozi la …
Ce se dă?
Nu știm. Dar dacă se dă ceva, luăm.
Elena din Krasnoiarsk mi-a povestit cum traversa un magazin când câteva sute de oameni care au stat până atunci pe ciuci, pe plase, pe jos, pe vârfuri, pe gânduri, au țâșnit în direcția tejghelei unde apariția unui grup de vânzătoare a semnalizat că s-a băgat ceva.
Valul celor câteva sute de oameni a luat-o pe sus pe Elena ca pe-un colac lăsat prea aproape de mare și a lipit-o de tejghea. Prima. Era prima și vânzătoarea aștepta, morocănoasă, să spună câte.
Câte ce? a întrebat Elena și vânzătoarea a vrut să o plesnească. Nu poți să irosești timpul unui profesionist.
Haideți tovarășa mai repede, au strigat ceilalți clienți. Nu avem toată ziua să stăm la cozi.
Așa că Elena a zis Unul și a primit un serviciu de cești de ceai. Noroc că avea bani la ea să plătească. Ceai nu avea acasă. Nici ceai nu se găsea. Poate se bagă mâine.
30 de ani mai târziu, piața de la Star fost Universal e moartă. O singură tarabă a fost ocupată. Un domn înfofolit vinde ceaiuri și niscaiva borcănașe cu decocturi.
Citește domnul cu ceaiurile.
E prea frig ca să doarmă deși, se știe, frigul dă somn. Dar și căldura dă somn.
În general oboseala dă somn și ăștia 30 de ani au fost obositori cu tăcerile și absențele lor. La ce visează vânzătoarele și coafezele din magazinul Universal?
Ce vise au băgat la tejgheaua unde stau ele la coadă?

 

Inadecvare.
Alienare.
Ultimii doi ani ne-au rupt de noi înșine. Ne-au amputat spiritul, suntem împuținați, încrâncenat-concentrați pe subiecte monoteiste, incapabili să ne mai umplem corpurile rămase prea mari.
Simțim lipsa lucrurilor de Dinainte, uneori ni se pare că putem să trecem mâna prin păr dar mâna nu e acolo, a fost tăiată de un satrap de la Putere pentru că ai avut curajul să o ridici strânsă în pumn, împotriva lui.
Noi de acum nu mai suntem egali cu noi de dinainte.
Nu mai suntem cetățenii acestei țări. Nu mai suntem cetățenii orașului pe care îl locuim. Nu mai suntem nici cetățenii ocupanți ai propriilor trupuri.
Am fost evacuați de noile cerințe: veghe permanentă, luptă eficientă.
Se așteaptă de la noi soluții, implicare, participare.
Muncim în trei schimburi să ținem oțelăria în funcțiune dar toate grinzile și bușoanele, răngile și buloanele pe care le producem rămân cu noi, nu avem o piață de desfacere pentru revoluție. Depozitele și cămările, beciurile, podurile, dulapurile și valizele sunt pline de fierătanii pe care nimeni nu le vrea.
Oamenii vor sărbători fericite, un pahar de țuică și poate un masaj la șale după o zi de muncă.
Oamenilor vor sfârșituri frumoase, și au trăit fericiți pân la adânci bătrâneți, de ce nu se poate să trăim fericiți pân la adânci bătrâneți, lasă-mă domle în pace cu grațierea și amnistia dumitale!
Doar nu oi muri din asta. Și nici dumneata nu oi muri, poate decât dacă îți dă un recidivist o rangă în dinți. Dar recidivistul ăla nu o să fie Dragnea, să știi. Nici Vâlcov sau Cozma, Șova sau Năstase nu o să fie recidiviștii care îți vor ciordi telefonul și portofelul în timp ce tu zaci lățit în fața liftului.
Așa că de ce să mă încrâncenez eu împotriva ăstora dacă nu ei o să-mi dea în cap? Am alte treburi de făcut.
Și eu plec, lăsând un picior în ușă, nu mai am picioare, pe toate le-am lăsat într-o ușă deschisă cu greu de un om care are alte treburi decât să protesteze împotriva grațierii și amnistiei. Și când nu am mai avut picioare, am lăsat mâini, urechi, torsouri și clavicule, am lăsat coate și ochi în uși.
Și acum nu mai am ce să las.
Așa că mă las bătută.
Și mă întorc la cărțile mele.

“Isuse Hristoase, vorbim politică Isuse Hristoase cel făcător de dreptate. De ce nu vorbesc asta cu un mezcal în față în superbul hotel în care locuiesc? Pentru că sunt atât de idioată încât să mă iau după cetățeanul Iulian și după cetățeanul Hector Christian care acum spune că este complet nemulțumit că are două nume mici pentru că e foarte complicat la completat formulare. Ei, în Mexic, au multe formulare de completat căci e mucho birocrația. Un singur nume ar fi fost mai bine.
Bono.
Isus.
Beatles.
Madonna.
Oricum aici folosești doar un nume. Sau porecla.
Chapo.
Jeffe.
Iar mă uit către pista posibililor narcoși, parcă au mai stins din luminițe.
Christian are multe nemulțumiri. Multe nume și multe nemulțumiri.
Uite, de pildă, spiritul revoluționar mexican nu mai e ce-a fost. Acum se protestează pe facebook. Numai pe facebook. Poporul dă click, dă like, pune attend, pune fețe mânioase, sharuiește articole.
Revoluția e complet virtuală.
Ne spune că a fost acum o lună o știre despre o instituție publică din San Luis Potosi  luată cu asalt de poporul nemulțumit de incompetența și corupția conducerii. Mii de likeuri, muchachos, Zapata vive, la lucha sigue!!! Christian s-a urcat în mașină, a trecut prin fața Bastiliei la 20 de minute după anunțul revoluției.
Nimeni.
Ți-pe-ni-e.

Focul din fața noastră e la fel de virtual ca revolta din San Luis Potosi.
Îmi clănțăne dinții în gură și încă nu e 12 noaptea.
Mai avem de așteptat 2 ore.
Din ce trăiesc oamenii ăștia în deșert?
Din banii trimiși de rudele din State în casă. Dacă nu ar fi peyote, narcoși, mariachi, mezcal și ieșire la două oceane, Mexicul ar fi un soi de Românie. O țară ca un măgăruș blând încălecat de un căpcăun gras și rău, care îi dă călcâie în burtă și pumni în ceafă.

Clasa politică.
Se pleacă în State la muncă, singura șansă să te chivernisești dacă nu ai cumetrii printre guvernatori și nici nu ești încuscrit cu vreun narcos. Muncești în California, ești șofer sau femeie de serviciu, faci bani, trimiți acasă, unde la fel ca în Maramureș, neamul construiește o vilă mare, colorată, terasă cu baluștri, spoturi, inox, termopane. Și mai trimiți niște bani și îți cumperi un truck, și rudele pun lift în casă și iau un LCD cu diagonala de 2 metri, să poți să vezi din patio telenovela.
Dar acum nu mai fac asta, spune Christian împingând o crenguță în foc.
Sunt atât de înghețată încât cuvintele îmi ies ca niște cuburi de gheață din gură.
-De ce?
-Pentru că cei care au ars-o pe opulență au fost răpiți.
-Pardon?
M-am înmuiat.
Narcoșii, e clar că…
-Narcoșii, îmi confirmă Christian. De fapt nu ei, dar zona de criminalitate care crește în umbra lor. Au armate enorme pe care trebuie să le întrețină și teritorii pe care trebuie să le apere. Uneori, de plictiseală, mai fac niște razii pe la casele ăstea chivernisite. Îi saltă pe proprietari sau pe rudele lor cât proprietarii sunt la muncă în State și apoi cer răscumpărare.
Adevărul că țin cu narcoșii. Viloaiele sunt oribile. Proprietarii trebuie pedepsiți pentru urâțenie pe care au moșit-o. Prostul gust țipător este o forță mai strașnică decât gravitația sau iubirea, conectând cocălărimea harnică din întreg Universul.
Pun pariu că pe Trafalmadorele lui Vonnegut, extratereștrii care nu au luat bacul se uită la telenovele și au spoturi în casele vopsite roz-turbat. (Scurtă enciclopedie a fricilor omenești, o călătorie prin Mexic-Africa de Sud-Rusia.)

Parastasul e vesel. Pe masă e salată de vinete și sunt icre, în pahare face mărgeluțe pălinca. În jurul mesei sunt 4 bătrâni și 2 tineri. Doi dintre bătrâni sunt fani ai lui Tăriceanu, el are 84 de ani, ea 79. Sportivi, umblați pe afară, apreciază postura liderului ALDE. Îl cunosc din tinerețe pe Tăriceanu, umblă vorba, moaștele amintirii prieteniei cu șeful Senatului sunt purtate într-o raclă mică, bătută cu pietre prețioase.
Ceilalți doi bătrâni sunt femei, foste fane Băsescu, acum adoratoare ale lui Iohannis. Când președintele apare pe ecran, la parada de la Alba Iulia, una din ele spune: se vede că este un om de calitate. Cealaltă aprobă înghițind o măslină. Tăricenii fac o grimasă, ea zice: ete scârț.
Văduva continuă fără să o audă: Băsescu era deștept, dar e mârlan. Aia e când ești înconjurat de oameni fără căpătâi, te molipsești de la ei.
Da.
Cu asta sunt toți de acord. Nu mai sunt oameni de calitate. Toți vorbesc anapoda: fuck, cul, gud mornig, ochei, dracu să îi ia, că nu mai știe unul să grăiască românește.
Și ungurii? Ăia sunt cei mai răi. Trei din cei patru bătrâni de la masă au fost refuzați în Covasna (sau era Harghita, paștele mă-sii, cine mai știe?) de vânzătoarea unguroaică de la magazinul de pâine.
Nu a vrut să mă servească, să-mi sară ochii de te mint.
Dadadada, așa e. Sunt scârboși rău.
Tăricenii sunt siguri că se pune la cale preluarea Transilvaniei de către Orban și aici numai noi suntem de vină, noi, ăștia tineri, care vorbim cu gud mornig, cul, fuck și ochei și care nu înțelegem că dacă noi urlăm ca niște apucați împotriva guvernului, asta înseamnă că trădăm țara, o slăbim și Orban vine și o culege ca pe-o scamă de pe plovăr.
Văduva mai toarnă o pălincă și mai aruncă o ocheadă aprobatoare spre Iohannis.
Măcar ăsta arată a președinte.
Dar e neamț.
E și nazist. E antisemit. E hitlerist.
Bașca are 8 case.
Și e pe mână cu Cioloș, să distrugă țărișoara. Să o vândă lui Soroș.
Parastasul continuă vesel.
Pălinca numărul 5. Sau poate 6. Bătrânii spun privind parada de la Alba-Iulia: ce frumos e monumentul, patru cruci, est-vest-nord-sud. Ce frumoasă e fata de pe tanc, ce sprâncene frumos pensate are.
Singurul păcat e că sărbătoarea asta mare nu e vara. Ca la 23 august, când erau ei tineri. Cum se îmbrăcau ei în costume populare sau în uniforme de oameni ai muncii, cum fluturau steaguri și cântau imnuri, scriau PCR, Victorie, Trăiască și Pace din corpurile lor care acum nu mai scriu nimic, sunt doar puncte pe scaunele tapițate albastru.
Cum mergeau pe câmp la sfeclă și făceau armata și nu se mai dădeau atâta cu curul de pământ cum o facem noi, ăștia tineri, nu știm nimic, nu muncim nimic, doar cerem, ce am făcut noi ca să merităm ceva?
Pălinca numărul 9.
Ceaușescu nu era ticălos ca ăștia. Tăricenii și sora văduvei au vizitat casa lui Ceaușescu. Avea doar o bucătăreasă și o femeie care îi ajuta la curățenie. Nu erau risipitori și nici nu epatau Ceaușeștii că nemernicii ăștia de acum. Și Zoe era deșteaptă și a avut numai note bune, fără pile. Și Valentin era inteligent și cu bun simț și Nicu își iubea părinții.
Nu ca voi, voi ați trădat și țara și părinții.

Trădăm și parastasul.
Plecăm la mitingul din piața Victoriei.
Sunt cam 800 de oameni. Hai 1000. Se strigă România cere fără grațiere! și Demisia! și PSD, ciuma roșie!
O oră mai târziu, la Casa Poporului sunt 10.000 de oameni.
Se strigă: Boss, dă-te-n căcat, unde ai parcat?
și
Fă, futuți gurița mă-tii, nu ți-am zis să iei 6 cârnați?
și
Dacă mai plângi, îți trăznesc una între ochi ca să ai motiv!
Mă simt exact ca fetița aia de 5 ani, plângând cu un motiv nedetectat de părinți. Doar am de toate acum, la 100 de ani de România. Am un serviciu bun, am bani, sunt sănătoasă, ai mei sunt sănătoși, mă înțeleg perfect cu partenerul meu.
De ce dracului mă plâng?
PSD, ca un părinte exasperat, îmi dă o smetie peste ochi, ca să am motiv să plâng.

Parastasul s-a terminat cu reproșuri, odată cu sticla de pălincă.
Ne-ar trebuiiiiii o mie de ani să regăsim ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastrăăăăă!!!!

Un intelectual naționalist-ortodox român susține că exemplul Finlandei care, de centenarul propriu, a făcut o frumusețe de bibliotecă națională nu poate fi urmat de România pentru că, ce să vezi, noi ne-am mișcat mai cu talent și Doreii noștri au ridicat deja o mândră bibliotecă națională, încă de pe vremea când finlandezii se luptau cu spiritul lui Tuoni, mama celor 9 molime.
Avem de tăte, avem pasaj energetic în Bucegi, avem dac hiperborean, avem primul alfabet al lumii. Avem bibliotecă națională modernă și avem ceva ce fraierii de finlandezi nu au. Avem frig în biblioteca națională, d-ăla de pod săsesc în care ții slana, d-ăla de beci unguresc unde ții cârnații, se păstrează mai bine în frig cărțile.
Pe 7 noiembrie, angajații bibliotecii naționale se încălzeau cu aeroterme aduse de ei de acasă, asta deși ceruseră de două săptămâni să fie dat drumul la căldură că îngheață ca fetițele cu chibrituri visând la bibioteca finlandeză. Numai că îngheață în interiorul clădirii, nu afară. Afară ar fi putut să dea foc la niște cauciucuri, să facă niște ruguri de cărți, poate chiar niște dosare de la CNSAS și niște facturi de la Tel Drum.
Dar cei 250 de angajați erau atât de înghețați pe 7 noiembrie încât nu mai puteau să gândească. Stăteau în gecuțele lor de iarnă și vestuțele căptușite cu vatelină și se uitau la angajații Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, colegi cu ei de clădire, care țineau geamurile deschise la birouri. „De prea multă căldură. Îi vedem dimineaţa, când venim”. (news.ro)
Invidioasă pe colegii din minister, directoarea interimară a bibiotecii, Mirela Răducu, s-a apucat să dea interviuri pe la televiziuni, în pragul remanierii ministrului Ivașcu.
-E frig, nu dă RADET-ul drumul la căldură, pică instalația electrică de la aeroterme.
Păi e normal, doamnă? Cum să criticați în an Centenar realizările statului român care a întrecut de mult realizările Finlandei, de ce dați apă la moară detractorilor care spun că nu suntem pregătiți să preluăm președinția Consiliului Uniunii Europene și că poate ar fi mai bine să o preia Finlanda?
Fin-lan-da.
Cine sunt domne ăștia?
Țara lui Moș Crăciun.
Dar Moș Crăciun e dac, se știe, și dacii au inventat renii, săniile, bradul și Coca-Cola. Și Laponia e numită după nevasta lui Scorilo, Lapo.
Nu știm dacă și azi mai îngheață angajații bibiotecii naționale că li s-a băgat pumnul în gură. Țineți-vă gura că e rușine mare să comentați în pragul marii sărbători naționale.
Și apoi, de ce faceți din țânțar armăsar?
Și în catedrala mântuirii a fost un ger cumplit dar lui Dumnezeu îi place așa, că pe frig nu mai simți halena și nici duhoarea de corupție care se ridică din ghetuțele Puterii.