Acum 3 ani, la Frontline, am organizat o dezbatere despre primele mineriade, ălea din ianurie și februarie 1990 care l-au măturat pe Mazilu din calea binomului Iliescu-Roman. În costum, cu pletele în vânt, a apărut Miron Cozma care mi-a sărutat galant mâna, apoi mi-a dat o carte de vizită. Citind despre pogoul de azi de la curtea militară de apel unde se judecă dosarul Mineriada, am zis să vă desfăt cu articolul scris atunci, imediat după o seară dramatică petrecută alături de faimosul lider sindical, un Cozma care nu a reușit să fugă în Costa Rica sau măcar Serbia, căci pe vremea lui nu se purtau șiretlicuri d-ăstea rușinoase.
Reprivind cartea de vizită a lui Miron, realizez că băieții ăștia testează de o grămadă de timp conceptul de stat paralel, dăcât că n-am fost noi atenți 🙂

Pe cartea de vizită a lui Miron Cozma scrie cu roșu pe fond galben: Partidul Social Democrat al Muncitorilor. La mijloc: Miron Cozma președinte. Mai jos, pe o bandă roșie, zice, de data asta cu galben, ”pe-al nostru steag e scris unire”. UNIRE e scris mai mare, ca un pumn care se repede în masă și întrerupe pălăvrăgeala din jurul ei. Pe versoul cărții de vizită, tot cu roșu pe galben avem așa: Viața noastră nu depinde de bogăție sau sărăcie, de influențe externe, forțe politice sau alte împrejurări ci de scopul nostru în viață. CREDINȚĂ, MUNCĂ ȘI DREPTATE. Dedesubt lupul dacic și o nouă rostire: Noi nu suntem urmași ai Romei! Reapare banda roșie pe care suntem invitați cu majuscule: VENIȚI CU NOI SĂ NE LUĂM ȚARA ÎNAPOI!

Social-democrat dar naționalist tulburat, de rit celt și clar bisericos-ortodox, care vrea să se unească cu cineva dar să-și ia și țara înapoi de la altcineva. De la cine? De la discarii ăștia care au pus mâna pe ea. Discari sau electrolovări sau poate chiar rapperi sau jazzmeni.
Miron Cozma anunță că el este rocăr și, se știe, rocării nu au fost niciodată comuniști. Dimpotrivă. Are plete, chica aceea cunoscută, pe care a ascuns-o sub cască ani de zile, prinsă într-un coc și ținută cu-o șurubelniță.
Ștefan îmi șoptește amuzat: Raluco, domnul e mai bine vopsit decât tine.
Are dreptate. Cozma umblă cu cioara vopsită pe cap.
Se declară dușmanul numărul 1 al tovarășului Iliescu pe care el l-a arestat, cu alte cuvinte l-a reținut în timpul mineriadei din 1991 când doar Rațiu-fraieru de Rațiu și cu democrația lui de 3 lulele, l-a scăpat pe Iliescu căci altfel rocărul din Valea Jiului îl dădea cu capul de masă cântându-i în răstimp ”this is the painkiller”.
Miron Cozma se dă nebun.
Dar nu e.
Miron Cozma se dă surd.
Dar nu e.
Miron Cozma țipă, vorbește peste ceilalți, presară informații și îi cere procurorului Voinea să îi confirme spusele. Acesta o face. De multe ori o face. Iar Miron Cozma, agitând un dosar arată publicului tăieturi din ziare, dovezi că este liderul sindical numărul 1 în lume, rocărul numărul 2, DJ-ul numărul 3. A fost DJ la 303, pe vremea lui Ceaușescu. Știe cu muzica. Asemeni lui Pied Piper, Cozma a dus șobolanii afară din oraș, cântând la fluieraș. Apoi a fost băgat la zdup. Mult mai apoi. A stat 10 ani și acum e victimă.
Proștilor, ne spune, proștilor, l-ați crezut pe Iliescu atunci când a spus că sunt minerii cei care v-au bătut în 1990. Nu eram noi, era armata. Colonelul Cuchi Borislavschi a bătut studenți, colonelul Ion Nicolae a spart casa lui Rațiu.
Miron Cozma se dă nevinovat.
Dar nu este.
Se ridică în picioare și îl înfruntă pe Vișan, un domn în vârstă care îl întreabă naiv, dacă are remușcări. Niciuna. Așa zice Miron, cu ochi sclipitori și chică înfoiată. Are 61 de ani, niciun rid și nici oameni pe conștiință. Căci nu are una.
Miron Cozma se dă social democrat, dac liber, credincios, unionist, rocăr, luptător pentru dreptate, luceafăr al huilei, subinginer, Frodo Baggins of the Shire, Batman și seara, după orele 23, Robin.
Și este. Din fiecare câte puțin.
Dar în primul rând este un coșmar care îl bântuie pe domnul Vișan care, atunci când primește în obraz flegma lipsită de remușcări trimisă de fostul lider al minerilor, e luat pe sus de un val de emoție și începe să plângă.
Veniți cu noi să ne luăm țara înapoi, scrie pe cartea de vizită a lui Cozma. Dar țara a fost mereu a lui și niciodată a noastră.

Vecinii de la parter sunt intelectuali. Ei sunt și șefii informali ai asociației de locatari. E un bloc mic, cu 8 apartamente, 2 neocupate de 3 ani de când m-am mutat aici. Nu este deci o asociație de locatari, ci un mic trib de dothraki pensionari, rătăcit la marginea deșertului. Familia de la parter, intelectualii, a luat pe numele ei factura de apă. O împart apoi pe apartamente după un algoritm interesant. Deși ei își spală mașina și udă grădina, plătesc la fel cu tine, care nu speli mașina și nici nu uzi grădina pentru simplul motiv că tu ești chiriaș, ești un picuț mai tânăr și vin oameni la tine în vizită.
Chiriașul e subom.
Asta crede familia de intelectuali de la parter și părerea e împărtășită de văduva de la etajul 1 care, deși stă vis-a-vis de nebuna blocului care urlă, bleastemă, rage și trântește ușile la 2 dimineața înjurând securitatea, nu este deranjată de crizele acesteia. Nebuna este proprietară, poate să facă ce vrea la ea în casă, are drepturi.
Intelectuala de la parter-fostă profesoară, este acră și plină de reproșuri. Soțul, inginer pensionar, coboară în gânduri ca într-un beci după gogonele, e atât de prins cu borcanu de 5 kile de gânduri încât niciodată, dar niciodată, nu a fost în stare să spună Bună ziua.
De ce ar face-o? Sunt doar o chiriașă. Și încă una căreia îi intră o grămadă de oameni în casă tocind scările, respirând aerul blocului, consumând lumina de pe hol.
Dar stai, că instalația electrică s-a stricat. Pipăi cu vârful cizmei treptele ca să urci până la doi, bâjbâi cu mâinile împrăștiate, căutând pereții minei Moria. Intelectualii de la parter, șefii blocului, nu au problema asta, deschid poarta și țuști la ei în casă, la lumină.
Plătesc eu reparația, îi spun văduvei de la etajul 1. Doar faceți ceva, că uite, o prietenă a căzut în fund, și-a fisurat noada pe scări din cauza întunericului.
Văduva dă din cap înțelegător și spune că va lua măsuri, va vorbi cu pensionarii-intelectuali și va rezolva problema. Plec două luni din țară și mă întorc la o realitate inedită. RENEL a constatat că are contract de furnizare a curentului pe spațiile comune ale blocului încheiat cu o persoană decedată, anulează deci contractul și cere unuia dintre proprietari să preia contractul pe apartamentul său. Proprietarii se codesc, nu ar prea vrea o asemenea responsabilitate, așa că RENEL taie complet curentul pe scară, adio interfon. Intelectualul-inginer nu se pierde cu firea, pune o yală nouă, face chei, cere bani locatarilor pe chei și bâjbâiala continuă pe scara blocului, în tăcere, căci nimeni nu suflă o vorbă despre asta, nu în public. Bezna e o normalitate la care cu toții am achiesat-ah cât îmi place cuvântul ăsta, noi, chiriașii, că suntem suboameni și oricum părerea noastră nu contează, ei, proprietarii că nu pot fi obligați să își asume un astfel de contract. În definitiv cine știe de ce a murit mortul cu contractu RENEL? Poate de la atât de multă responsabilitate care a apăsat pe pereții inimii, i-a rupt ventriculul drept și dus a fost. E mortal un contract d-ăsta, mai bine bezna de pe hol decât cea eternă.
Blocul meu e țara mea.
Proprietarii sunt niște idioți inepți, incapabili să administreze prăvălia. Desigur, prostia e umezeala care atrage igrasia răutății. Proprietarii sunt românii care nu vor să vină chiriașii, străinii, să le spună lor cum să facă treaba. Proprietarii nu vor banii chiriașilor să repare ce e stricat, preferă să strice de tot, după principiul otrăvirii puțurilor și incendierii ogoarelor. Decât să fie bine pentru toată lumea, mai bine să ne fie rău tuturor. Și ce dacă văduva își poate rupe și ea capul pe scări, faptul că știe că eu am un etaj în plus de străbătut, deci șanse duble să îmi rup capul, o face fericită. Așa, nu o să mai vină atâția oameni străini la noi în bloc și ei, proprietarii, vor trăi fără frica invaziei, în urletele dementei care înjură securitatea.
Nu ne vindem țara. Nu vrem străini în bloc. Eventual, să se intre cu buletinu. Cei cu soț în zilele pare, cei fără soț în cele impare.
Suntem pierduți.
România stă pe o cracă pe care o taie veselă de sub ea, sperând că în cădere va stâlci străinul oprit să facă pipi la rădăcina stejarului.
Intelectualul român ceaușist, cel care citea America ogarului cenușiu și spunea bancuri cu Lenuța la poarta raiului, înrăit de pensia mică, de Becali, Udrea și Ponta, de Nețoiu și Gâdea, de Soroș și Badea și Ghiță, nu vrea decât să producă durere. Și dacă în timpul acțiunii, un șrapnel se înfige și în el, îl primește fericit, căci asta înseamnă să fii erou.

Acum un an pe vremea asta, șpagatistul și ciuvică, omul cu c mic ca orice substantiv comun care miroase a căcat, mă făceau troacă de porci pentru că cerusem advertizerilor și agențiilor de publicitate să își retragă reclamele de la televiziunile mincinoase. Comunitatea coleguților mei din publicitate, comunitatea coleguților mei din media, nimeni nu a dat vreun comunicat sforăitor: cerem CNA să amendeze, să ia măsuri, să oprească infamele atacuri asupra duduii Feher. Nu.
Mai mult, creativii-așa le place să-și zică băieților cu globuri în barbă și fetelor tunse cu ciobul-deși nu au mișcat un deget instituțional (frate, există CNA, să-și facă treaba CNA-ul; fată, nu e treaba mea că brandul x își face reclamă la a3, hai, mai bine, zi un headline pentru posteru ăsta că o să facem festivalul Victoriei și o să luăm un premiu cu el), s-au bulucit la aprins luminițe și făcut tricolorul din cartoane, la strâns likeuri cu posturi inteligente pe facebook și la înscris la festivaluri de creație proiecte prin care demonstrează că nu ordonanța 13 ci ei au scos românii în stradă acum un an.
M-am gândit atunci că e multă ticăloșie, cinism, ipocrizie și duplicitate în rândul indivizilor ăstora care lucrează în publicitate, lingăi, josnici și speriați în fața clientului, curajoși, temerari, independenți și vocali odată coborâți în anonimitatea pieței.
Dar, așa e țara, m-am convins, a fost acoperită de un tsunami de vaselină, am dat pe tot, de la balamale, la proteze, de la genunchi, la DNA, oriunde e ceva de uns, am uns, nu am reparat, nu am schimbat, am uns cu vaselină gros și acum trăim în mehlemul ăsta puturos de care suntem atât de mândri: cine are nevoie de reformă când are alături un butoi de vaselină? Dă domle din belșug, o să vezi că nu scârțâie nimic.
Așa mi-am zis atunci, asta e țara, ăștia sunt oamenii, niște mecanici murdari.
Dar am uitat de alți colegi de publicitate de-ai mei, ieșiți în piață, cu pancarte și postere, cu sloganuri vesele, să dea jos guvernul. Același guvern care îi plătise de două ori prin agenția de ocupare a forței de muncă niște milioane de euro pentru campanii de comunicare care arată a spălătură de bani profesionistă. Sidonia Bogdan a scris pe Vice despre asta aici. Doamneeee, mi-am zis citind despre creativii descurcăreți din agenția Rusu și Borțun, acesta e profilul de securist tânăr și ambițios pe care îl caută alde Maior și Oprea, oameni care profită de orice situație, din orice poziție. Oameni care iau de la mine și de la tine, care primesc milioane de euro doar ca să țină de șase când serviciile ne-o trag pe toate părțile. Și ei care păreau niște creativi cumsecade care vând margarină și banking pentru imm-uri, chiar mă întrebam cum se descurcă să țină atâția oameni când au 2-3 conturi triste. Răspunsul este simplu: făcând contracte cu statul.
Știam că nu sunt singurii dar m-am luat cu altele și am uitat de istoria asta până azi, chiar azi, când m-am împiedicat de o poveste scrisă la Rise de Ana Poenariu acum 1 an jumate. Este o altă ticăloșie în care sunt implicați creativi cu bărbi și șoșete roz.
O altă micronică agenție, Arsenoaie și Mătășel, care a luat 3.527.300 euro pentru munca de comunicare a proiectului Start-o viață de calitate în siguranță! realizată pentru Agenția Națională de Egalitate în Șanse între Femei și Bărbați. Lasă că nu s-a văzut nimic, dar 3 milioane jumate este o sumă gigantică pentru un kiosc al unor băieți-cocheți cărora le purtai de grijă că mor de foame pe praful ăsta.
Cum ajung alde Arsenoaie și Mătășel Consulting-Publicitate sau Rusu și Borțun să câștige astfel de proiecte? Cum se fac aceste pitchuri? Cine a mai participat la ele? A văzut careva caietul de sarcini? Cum se urmărește implementarea proiectelor? La cine s-au dus parandărăturile? De ce mai lucrează clienții normali, clienții comerciali, cu astfel de indivizi care sunt băgați în escrocheriile ăstea monstruoase? Da, escrocherii. Căci dacă citiți atât materialul Sidoniei cât și pe cel al Anei, înțelegeți că este vorba de banii noștri, milioane și milioane de euro păpați de stat, securitate și iată, colegi creativi ieșiți în piața Victoriei să dea jos guvernul.
Comparându-i cu șpagatistul sau cu ciuvică, realizez că oamenii din agențiile ăstea de publicitate (și câți or mai fi, nu-i așa, câte proiecte s-or mai fi făcut fără ca noi să știm ceva) ar trebui să ia lecții de civilitate de la primii. Pentru că, indiferent cât de jos sunt oamenii televiziunilor mincinoase, au un discurs loial, constant, predictibil.
Joacă mereu cu negrele, știi unde sunt pe teren.
Ceea ce nu poți spune despre indivizii luminați care umplu agențiile de publicitate în discuție. Acum bagă șah, acum popa-prostul pe pedepse, acum ruleta rusească.
Discursul lor scârțâie atât de tare încât o tonă de vaselină nu îl poate amuți.
Poate clienții țițiriți, cămăși albe, butoni de argint și degete catifelate la sesiuni de manichiură ar trebui să fie mai atenți când strâng mâinile unsuroșilor. Și în loc să se șteargă pe pantaloni și să creadă că toți suntem la fel, să îi trimită să se spele la chiuvetă și apoi sã-i dea afară.
Căci murdărirea nu e bună.
Și vaselina iese greu de pe haine.

Maică-mii nu îi plac homosexualii. Nu cunoaște niciunul dar nici nu vrea, îi e scârbă de ei. Cu toate astea se uită la filme cu homosexuali, se uită la filme cu lezbiene și îl adoră pe Freddy Mercury care, chiar dacă a murit de SIDA, pentru că era confuz și promiscuu și se culca și cu bărbați și cu femei, avea o voce minunată și era și născut în aceeași zi cu ea. Deși merge la biserică și are cărticică de rugăciuni din care mormăie în fiecare seară invocări ale îngerașilor, maică-mii nu i-ar trece niciodată prin cap să își pună paltonul și să meargă la o sală de cinema să oprească un film.
Pentru că maică-mea nu este parte din Fratia Ortodoxa Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de Biruinta, organizația care acum amenință să oprească un alt film de la MȚR, “Soldații. Poveste din Ferentari” care urmează să fie difuzat azi de la ora 17.00.
Cine este Frăția Ortodoxă Sfântu Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință?
Nu știm, că siteul e în construcție. Îi găsim pe instagram că taie lemne, ridică biserici și ies la proteste împotriva homosexualilor alături de Gigi Becali.
Au tabere de muncă, lansări de carte, împart steaguri de ziua națională pe care le duc în Secuime, o săptămână nu au stat în ultimii 2 ani de când au apărut.
Frăția nu pune pleoapă pe pleoapă de frică să nu vină homosexualul să bulănească tradițiile, să pipăie pe țâțe strămoșeștile obiceiuri.
Citind grozavele chemări la revoltă de pe pagina lor de Facebook („IMPORTANT !!! DRAGI ROMANI SI BUCURESTENI, JOI 8 FEBRUARIE 2018 LA ORA 17 NE INTALNIM IN FATA MUZEULUI TARANULUI ROMAN DIN BUCURESTI, CU MIILE SI ZECILE DE MII, PT A OPRI PROPAGANDA SODOMITA , PRIN INCERCAREA DE A FI DIFUZAT ACEL FILM SCARBOS, ANORMAL SI GRETOS !!! STOP SODOMIEI !!!“) nu ai cum să nu vezi similitudinile cu nazismul.

Naziștii credeau că homosexualitatea este o boală care poate fi tratată în lagăr prin muncă grea sau chiar prin castrare pentru care puteai opta dacă vroiai să eviți lagărul de concentrare. Mai târziu în război, castrarea a început să fie impusă de ofițerii Frăției SS. Homosexualii au fost șobolanii pe care s-au făcut experimente medicale în lagăre, fiind mutilați de dragul cruzimii nu în scopul obținerii unor rezultate utile din aceste experimete.

Rudolf Hoess, commandant of Auschwitz, wrote in his memoirs that homosexuals were segregated in order to prevent homosexuality from spreading to other inmates and guards. In the eyes of the Nazis, homosexuality weakened the Aryan race, in part because gay men did not contribute to the effort to increase the Aryan birthrate, having “physically withdrawn their ‘generative power’ from society,” reads another panel. They “feared [homosexuality] as an ‘infection’ that could become an ‘epidemic,’ particularly among the nation’s vulnerable youth.” One Nazi diagram, for example, showed the “contagion” moving from one individual to another 28 people by means of “seduction.”

Frăția Ortodoxă cu nume lung care vorbește despre sfinți, dragoni și biruință se întâlnește azi la MȚR să oprească un film care face propagandă sodomită și batjocorește țăranul român care este creștin și nicidecum homosexual.
Frăția nu se dă cu fundul de pământ când un popă pedofil cântă pe la nunți, botezuri și revelioane, Frăția nu pichetează școala unde un profesor de religie se freacă pe cuc în fața elevelor, Frăția nu are nimic de zis când popi cu unsoare în barbă își dau jos rochiile din mertzuri și fac trafic cu păduri și terenuri, Frăția nu comentează când biserica e implicată în spălare de bani și trafic de arme în Africa.
Frăția nu iese în stradă când criminali, violatori, hoți au fost eliberați de către PSD, nu zice nimic de legile justiției care l-ar scăpa pe Dragnea și ai lui de pârnaie, Frăției nu îi pasă că puterea de la București i-o trage țăranului român fix în fundul ăla unde timp de secole alți asupritori i-au tras-o.
Frăției i se rupe de schimbarea legislației fiscale care sărăcește țăranul futut în cur de sistem, de creșterea ROBOR-ului, de inflație, de dările mai mari, de prețul mai mare la păpică, gaz, curent, benzină.
Și mi se pare și normal.

Căci toate aceste probleme ignorate de Frăție sunt bube tradiționale ale neamului românesc, încălecat de popi, scuipat de boiernași, furat de poterași.
Dar homosexualitatea, eeee, asta e o chestie nouă. Care ar însemna că țăranul român, îmbolnăvit de pederastie, s-ar putea să înceapă să îi placă să și-o ia la dos.
Și niciunui violator, se știe, nu-i convine ca victima să găsească plăcere în viol. Că atunci nu mai e viol, nu-i așa?
Frăția se asigură că țăranul român, bătut și futut în cur, suferă.
Și azi la 5 vine la MȚR să se asigure cu imnuri, icoane și cruci, exact ca naziștii, că homosexualii nu vor reuși să seducă țăranul român, să-l transforme într-un sodomit.
Mai bine trilobit, decât sodomit.

Afară e vopsit gardul, înăuntru, leopardul.

Leopardul o fi înăuntru dar este foarte greu de văzut. Rătăcește, pată cu pată, spart în sute de particule, printre frunze și umbre, crăci și izbucniri de soare, se adună pentru 5 secunde în întregu-i felin și dispare posomorât, risipindu-se în junglă, lăsându-te mut, cu respirația oprită de osul victoriei rămas în gât: l-am văzut, am văzut un leopard la Bumbeni. Richard se împiedică în noduri de entuziasm peste care sare greu, ca un obez pus să alerge 100 de metri garduri. Deși lucrează în Phinda de 1 an, a văzut până acum 2 leoparzi și niciodată unul atât de clar cum am făcut-o acum, după ploaie, urcând smucit cu toyota rebegită, pe dealul noroios. Căutam un ghepard, o femelă cu trei pui, unde Dumnezeu o fi, uite-o aici, zice Iulian.
Nțțț, ăsta e ditamai leopardul, neguros, ascetic.
Este extrem de greu să îi găsești. The most elusive animal, blabla, ghizii își ridică ziduri de scuze în fața turiștilor care plătesc 1000 de euro pe zi ca să vadă Africa aia din ce în ce mai mică, refugiată în parcuri și rezervații, captivă între garduri și câmpuri de porumb.
Bivolul, leul, rinocerul și elefantul sunt înghesuiți în câteva sute de mii de hectare, gardul e electrificat, nu vopsit, iar leopardul îl sare și rău face, căci dă peste braconieri care îl ucid pentru că blana lui este folosită de religia Shembe, baptiștii nazareni, 4 milioane de credincioși care au drept dat direct de la Ăl de Sus să poarte blană de leopard. Nu toți, doar bărbații căsătoriți.
Și atunci, de câteva zeci de ani, leopardul a fost găsit de ochi ageri și vânat nemilos și organizația Panthera zice că 21000 de practicanți Shembe au blănuri de leopard. Ce e de făcut? Leopardul moare, dispare, e greu de văzut dar o să fie imposibil de văzut dacă nu facem ceva. Panthera s-a gândit ce să facă și a vorbit cu chinezii.

Și atunci chinezii, da, să râdem, dar ei au fost salvatorii leopardului, tocmai ei, ăia din cauza cărora sunt braconați elefanți și rinoceri, delfini, balene și dragoni de Komodo, ei bine ei au sărit cu niște copii superbe și ieftine de blănuri de leopard, atât de ieftine dar și durabile, de 6, 7 ori mai durabile decât cele naturale, încât toată preoțimea Shembe și toți credincioșii Shembe, au decis să lase blana de leopard pe animal și să se îmbrace de la Liu și Xi și Xiang și astfel leopardul, pe moment, a fost salvat.
Domnul fie lăudat.

Scriu asta acum pentru că avem nevoie de chinezi.
Azi, la cât, la 5 ani după circul veninos de la Muzeul Țăranului, IAR, IAAAAR, butaforia ortodocsiei noastre a dat năvală peste niște oameni veniți să vadă un film. Au cântat imnuri, au strâns la piept icoane, au oprit proiecția, poliția a stat și a privit înlăcrimată încălcarea unor drepturi fundamentale în numele fundamentalismului.

Avem nevoie de chinezi care să inventeze și pentru noi false ținte pe care ortodocșii cu icoane, broboade, jelanie și chef de sfadă să le ia la tăvăleală.
Să ridice chinezii un monument al pederastiei daco-romane, să invadeze piața cu înregistrări ale preoților pedofili-ah, dar pentru asta nu e nevoie de chinezi, există deja personaje implicate în scandaluri, ce folos. Să vină chinezii cu filmulețe din orele de religie din școli când profesorii se ating pe mădular, dar ah, și ăstea există, cui îi pasă.

Poate să reușească chinezii să creeze un gigantic pai în ochiul creștinopatului român care să îl jeneze pentru niște ani, să îl facă să lăcrimeze, să dea cu picături, să aibă mâncărimi și, între timp, să putem și noi să ne uităm la filme de Cannes, de Oscar, de dracu să le ia. Să ne uităm la filmele ăstea fără ca o babă cu batic, trimisă de popa de la colț, care în viața ei nu a fost la cinema, să bocească peste un cearșaf pe care scrie Soroș, lasă viitorul copiilor noștri în pace.

Copiii lor nu mai sunt de mult în țară, sunt la strâns vinete în Sicilia. Și nu mai vor să se întoarcă, nu din cauza lui Soroș, ci din cauza părinților lor. Și a lui Dumnezeu care e atât de strâmb încât cere pieirea unei specii ca să îi fie lui pe plac.
Eu v-am făcut, eu vă omor.
Dumnezeul lor vrea ca noi, ăștia de ne uităm la filme cu prostii, să nu mai existăm. Să pierim ca leopardul. Dumnezeul lor vrea ca ortodocșii să umble cu piei de hipsteri pe umeri, cu piei de telectuali, cu piei de ingineri și cuconeturi de București.
Dumnezeu nu se gândește la echilibrul faunei sociale.
Eu v-am făcut, eu vă omor.

Poate există o organizație Panthera, pentru oameni care vor să fadă filme de Cannes. O organizație care să vorbească acum cu chinezii, să îi pună să fabrice false piei de hipster pe care să le arunce mulțimilor dezlănțuite venite să se roage la Arsenie Boca.
Sau poate nu există, și atunci trebuie să o înfințăm.
În fragila ecologie socială în care trăim, falsul devine o monedă a binelui. Mă duc să-l sun pe Xin Ping, sper să-mi răspundă.

Luminițe, căciuli suedeze, pancarte vesele, vuvuzele, copii în cârcă, pe de-o parte. Jandarmi călare, primărițe și ministrese platinate, mustăți trimate și buze catifelate la televiziunile mincinoase, pe de altă parte.
Suntem două grupuri de turiști vizitând în acelasi timp un monument istoric, unul de japonezi și unul de ruși, fiecare rămânând în barierele limbii lui, neafectat defel de vorbăria de lângă el care, incomprehensibilă fiind, devine un zgomot de fond ca lătratul câinilor sau huruitul bormașinilor.

Existăm în același spațiu fizic dar la etaje diferite de moralitate și niciunul dintre cei care locuiesc în podul valorilor nu vrea să plătească pentru inundația din demisolul conștiinței iar cei de jos nu vor să dea bani pentru țiglele de pe acoperișul național.
Suntem uniți de identitatea națională prin care fiecare din noi înțelege altceva.
Dar mai suntem uniți de altceva, de identitatea religioasă, ortodoxia, religia îmbrățișată de peste 90% din populația țării.

Nicio revoluție nu poate să aibă loc fără mase, biserică sau armată. În fiecare revoluție din lumea asta, reformatorii din armată sau biserică au fost cei care au asigurat victoria revoluției.
În Ucraina anului 2014, maidanul a avut parte de susținerea necondiționată a unei coaliții de biserici ucrainiene.

“They stand defiant before shield-wielding riot police, clutching gilded crosses and inspiring the freedom-seeking masses in Kiev’s Independence Square.

But the clergy of Ukraine are more than leaders of the protest that threatens to split the nation’s troubled alliance with Russia. They are a link to Ukraine’s historical independence, before the Russian Revolution led to the Soviet occupation that lasted until 1991 but still hovers above like a dark cloud. Amid the escalating violence, priests have been seen defying police, leading civilians safely past them and performing last rites on those killed in the clashes.” (http://www.foxnews.com/world/2014/02/21/ukraine-priests-provide-protest-inspiration-proud-link-to-pre-soviet-era.html)

Nu are sens să întrebăm de ce nu este biserica ortodoxă română în stradă, alături de turma de credincioși care s-a ridicat împotriva clasei politice românești care ne scoate din Europa și ne trimite din nou în poala pedofilului rusesc.

BOR-ul este o instituție la fel de coruptă ca lumea politică românească. Catedrala Mântuirii neamului va fi gata în 30 noiembrie și va costa 90 de milioane de euro, fără finisaje. Biserica scapă basma curată din orice scandal, fie cu profesorul de religie cu mâncărimea la ouă, fie cu pedofilul Pomohaci, fie cu implicarea în spălarea de bani din trafic de armament din țări africane, fie cu tăieri de păduri, fie cu construcții de mânăstiri, fără autorizație, în parcuri naționale, fie cu exorcizări criminale.
Bisericii i se iartă orice pentru că biserica este aliatul cel mai important pentru primarul hoț al pesedeului, el merge cu popa la pescuit, cu popa joacă vinerea șeptic și bea un vin de țară.

Biserica iartă corupția și bisericii i se iartă corupția. O mână spală pe alta. Iar în noiembrie 2018, 100 de ani după marea unire, catedrala va fi gata să-și mântuie ocupanții. Să ne primească pe toți, la ceas de sărbătoare, împreună.

Dar noi nu o să mai fim aici, noi ăștia din grupul de turiști japonezi. Vom fi plecat din țara să ne facem o altă țară.
Și aici intervine ipocrizia BOR-ului care nu înțelege că centenarul unirii nu poate fi sărbătorit doar cu juma de popor. Că atitudinea bisericii în fața acestui cataclismic val de emigrări trebuie să fie acea a preoților ucrainieni care au ieșit în maidan, interpunându-se între manifestanți și scutieri.
Biserica trebuie să înțeleagă că ce se întâmplă acum în țară este asemănător cu Maidanul lui 2014, mai insidios și aparent mai puțin mortal, o infecție care te ucide în câteva luni, nu în câteva ore. E malarie, nu ebola.

Biserica trebuie să înțeleagă că proiectul unității naționale nu poate să fie realizat fără o națiune. Acum sunt 3,4 milioane de români afară. După această iarnă, vom fi 5 sau poate 6. 99% dintre cei care au plecat sau vor pleca sunt tineri, forța de muncă a patriei care ar trebui să construiască următoarea sută de ani de Românie. Sunt elitele, sunt intelectualii, sunt conștiința spirituală a poporului român. Știu, cuvintele ăstea sunt tocite ca o pereche de flecuri de mersul apăsat al propagandei pe coridoarele de marmură ale Casei Poporului.
Politicienii sunt demagogi, hoți, ticăloși. Nu mă aștept de la ei să gândească mai departe de termenul de judecată în dosarul de corupție care îi privește. Dar în biserică mă aștept să fie preoți care să priceapă că poporul ăsta se risipește ca un stol de pescăruși în care intră alergând un grup de labradori.

Oare nu există în biserică preoți care să înțeleagă că cele două Românii au nevoie de un translator care să îi ajute să înțeleagă celebra scandare: ce vrem noi, e și pentru voi?
Dacă nu, vom rămâne cu luminițele, căciulile suedeze și vuvuzelele, protestând de data asta de la Londra sau Madrid sau Oslo. Iar platinatele își vor acoperi sfioase cu basma capetele când vor intra în Catedrala Mântuirii Neamului. Dar mântuit folosit cu înțelesul popular: isprăvit, terminat.

Sfârșit.
https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2014/02/20/dramatic-photos-ukraines-priests-take-an-active-role-in-protests/?utm_term=.e72e4de18c3e

Statul român îmi bagă în mâna în buzunar, nu, nu, de fapt nu, îmi sucește mâna dreaptă la spate și mă obligă să mi-o vâr eu singură în buzunarul stâng din care să scot 8000 de lei pe care să îi dau lui, statului, ca el, statul să îmi ofere pensie și servicii de sănătate în spitalele lui infecte.
În acest timp, parlamentarii liberali, pe tamjă cu parlamentarii pesede, dau o lege care spune că dezvoltatorii imobiliari, ăia de fac zeci de milioane de euro în marea bulă imobiliară românească, sunt scutiți de la plata taxelor. De ce? Or fi dezvoltatorii imobiliari sărmani, trăiesc în căsuțe de chirpici, cu bășici de porc în loc de geam?
Statul român îmi ia 8000 de lei mie și altora ca mine, facili d-ăștia care trec prin viață nesădind un pom, neclădind o vilă, neambalînd un bmw, neatârnînd de gât un kil de aur, neluînd o șpagă de 600.000 de euro. Pentru că nu trăim pe picior mare, cu 7 degete la fiecare labă din care 2 opozabile ca să ne apucăm temeinic de craca puterii, suntem amendați.
Statul ne amendează pentru viețile noastre mărunte, petrecute între cărți, la birouri, cocoșați la computere.
Statul ne ia 8000 de lei acum, cu declarația 600, pentru că noi nu am fost în stare să respirăm larg, grandios, să arăm vârtos ogorul mănos al banului gros.
Ce folos să trăiești așa?
Asta ne spune statul dându-ne astfel un șut în dos care, se știe din bătrâni, întotdeauna e un pas înainte. Căci uite cât de bine a ajuns Grindeanu și brăileanu și teleormăneanu.
Ca atare, pentru că eu sper ca și la anul să plătesc 8000 de lei în avans statului sau, de ce nu, că tot e gigainflație, să plătesc 30.000 de lei, vă rog să cumpărați cărțile mele: Splendidul loc al fericirii supreme (Mongolia, Coreea de Sud și Japonia) și America dezgolită de la brâu în jos, volumele 1 și 2 (Argentina, Chile, Antarctica, Uruguay, Brazilia, Columbia și Peru).

Ajutați-mă să câștig bani mulți și promit că îi voi investi în dezvoltarea unui proiect imobiliar la Videle, acest tărâm magic unde femeile puternice ca doamna Vasilica sau ca doamna Carmen ar trebui să se mute să respire aerul încărcat de estrogen teleormănean, cel mai puternic estrogen, cel care îți permite să alăptezi o nație întreagă cu succes, devotament, ospitalitate, grijă și loialitate.

Proiectul meu imobiliar se va chema Mulțimea Videle și se referă la golul pe care femeile acestea puternice l-au simțit în viața lor până când PSD-ul și domnul Dragnea le-au ajutat să devină niște oameni împliniți.

Cărțile sunt de vânzare în librării și pe site-ul editurii Trei. Cred că și pe elefant și libris.

Statul român are nevoie de mine și eu am nevoie de voi. Deci cumpărați cărți și vedeți dacă v-ar coafa emigrarea în America de sud sau, de ce nu, în Mongolia creșterii economice double digits (mă rog, acum 4 ani așa era).
Sau, de ce nu, ne mutăm și facem un sat dacic în Amazonia, îi vom spune: satul paralel. Sau poate îi vom spune în cinstea primul prim ministru femeie al României, Videle.

Apropo, am trecut o singură dată prin Videle, prin 1984, schimbam un tren. Ce gară superbă, ce amintiri de neuitat. Peronul scobit, invadat de ierburi palide, amintea de  Angkor, o civillizație care s-a predat plină de spirit de sacrificiu naturii. Maică-mea a coborât să îi spună ceva unei țigănci care încerca să plaseze 2 pepeni și garnitura s-a zmucit și a pornit. Mama a fugit după tren, taică-miu, netotul, a apucat-o de antebraț și a smuls-o de pe peron.

Dacă rămânea, pun pariu că mama era acum cel puțin președintele țării, că nu stătea ea la discuții cu mutul ăla de la Cotroceni, îl trimitea instant după țigări.

Câte cărți ai scris?
3.
Păi intră în Uniunea Scriitorilor, o să primești bani la pensie mai mulți.
Nu, mulțumesc, nu vreau să am de-a face cu impostorii care…
Bătrânul clipește, are o față de broască picată pe parbriz, uimită de catastrofa miraculoasă din care face parte, trimisă de Dumnezeu să pedepsească omenirea păcătoasă.
Cum adică să nu iau bani de la stat? Numai proștii nu iau bani de la stat. Iar el nu e prost. Pe lângă pensia de ziarist de câteva mii de lei, a mai făcut rost de o mărire de 3000 și bagă în buzunar cam 6000 de lei pe lună. De 2 ori mai mult decât unul din cei doi ziariști de conflict adevărați pe care îi are România. Mai are și pensie de handicap, adică intrare gratuită la filme și teatru, bilete de tren gratis.
Doar proștii nu iau de la stat.
Proștii dau la stat. Declarația 600, ați auzit de ea? Trebuie depusă până în 31 ianuarie și raportat acoloșa ce bani ai făcut din drepturi de autor, chirii, pfa, dividende și activități piscicole și agricole. Și dacă depășești un anumit plafon îi dai lu`statul câte 665 lei/lună, contribuție la sănătate și pensie.
Să o luăm cu începutul. Ca om care lucrează pe drepturi de autor, nu am fost idioată și mi-am făcut acum 16 ani pensie privată, adică o poliță de asigurare care îmi va furniza lunar o sumuliță pentru pastilele de hipertensiune și artrită.
Idioată aș fi fost dacă aș fi crezut că statul român, ăsta care nu este capabil să recupereze sumele de la marii datornici, ăsta de îi iartă de datorii, ăsta de face privatizări pe 1 leu, ăsta de mută insule în afara bazinului hidrografic al Dunării, ăsta de joacă alba neagra cu acțiuni la purtător, ăsta de mă bagă pe mine la bulău dacă nu îmi plătesc impozitele dar care îi lasă pe toți penalii să umple parlamentul și să voteze împotriva începerii urmăririi penale a colegilor, idioată aș fi fost deci dacă aș fi crezut că statul român o să-mi plătească mie pensie.
3,4 milioane de români sunt afară, o să mai plece 1 milion în anul ăsta, ascultați-mă pe mine. În țară rămân copiii, bătrânii, revoluționarii, ziariștii octogenari cu realizări mărețe în domeniu și desigur politicienii. O să ne plătească ei pensiile?
Mai departe. Am contract cu o clinică privată. Nu vrea să ajung în sera cu nozocomiale, la asistente abrutizate care te lasă să te svârcolești de durere pentru că ești țigancă, țărancă, nu ai făcut temenele destule sau nu le-ai dat destulă șpagă, nu vreau să fiu operată de autocrați în halate care taie și spânzură și uită să mai coasă și să te dea jos din ștreang. De aceea plătesc la privat, e scump, îmi permit, d-asta muncesc.
Dar acum statul cel ticălos, statul care ia de la mine și dă la pensionari de la Scânteia și la generali de securitate să aibă de transplant de rinichi și de șpagă la spitalele de stat, statul ăsta îmi bagă mâna în buzunar și mă obligă pe mine, om care muncește pe drepturi de autor, deci nu beneficiază de pensie și de asigurare de sănătate, să cumpăr aceste promisiuni goale cum că o să iau o pensie de la stat și voi avea parte de acces gratuit la servicii de sănătate în spitalele publice.
Dar eu nu vreau dragă statule să îți plătesc ție ceva ce nu vreau să cumpăr. Sunt diabetic, nu vreau sã cumpãr zahãr. Nu o să mai merg niciodată în spitalele de stat și stiu cã nu o să am pensie de stat, că dacă acum ești praf, ce o să faci peste 20 de ani? Nu o să mai ai bani nici să-ți cumperi un loz cu zodii în ritmul în care furați de stingeți toți.
Declarația 600 pe care statul ne obligă, cu sula în coaste, să o depunem și semnăm, este poate cel mai urât atac din ultimii 15 de ani pe care statul îl dă la buzunarul nostru, al celor care am ales statul paralel. Da, am ales privatul, am ales corporațiile, am ales căi de a ne trăi viețile în afara coordonatelor statului român.
Plătim mai mult ca să avem servicii mai bune.
Nu. Greșesc. Plătim mai mult ca să avem servicii. Punct. Căci nimeni, dar absolut nimeni din țărișoara asta, nici chiar Maria Grapini sărăcuța, nu mai crede povestea cu gratuitatea serviciului medical sau a învățământului.
Și atunci de ce aș accepta eu ca statul să mă oblige să cumpăr cioara de pe gard, cioara vopsită de pe gard, cioara de carton, vopsită, de pe gard, când e atât de evident că e o cioară de carton, vopsită, că la prima ploaie se va transforma într-un cocoloș umed, că nu o să croncăne niciodată și niciodată nu va zbura?
Declarația 600 este o metodă ca statul să ne ia, lunar, 665 de lei pentru servicii pe care nu le va presta niciodată. Sub amenințarea amenzilor și pușcăriei dacă nu plătești taxele. Este o formă de extorcare exact ca cea folosită de mafioți, italieni, ruși sau albanezi.
Numai proștii nu iau de la stat, așa se zice.
Eu zic că numai proștii se lasă, la nesfârșit, prădați de un stat hoț și ticălos. Ascuțiți-vă avocații, scoateți din teacă cei mai buni consultanți, flexați-vă brandul juridic și haideți la atac.