Vă mai aduceți aminte din PIF desenachele aparent identice pe care erai invitat să le privești și să dibuiești cele 6 diferențe? Concentrați-vă și haideți să găsim aici minusculele deosebiri.

Având în vedere că criza, pe zi ce merge, se accentuează, nemulțumirile iau o intensiune mai mare, populația nevăzând nici o măsură luată pentru scoaterea ei din situația grea în care se zbate, precum și zvonul care circulă între populație că nu se poate scăpa din situația actuală decât prin război sau revoluție care trebuie să izbucnească la primăvară.[…] În județul Caliacra din sudul Dobrogei funcționarii erau revoltați că nu li se plătiseră salariile. Și acolo aveau loc revolte împotriva funcționarilor fiscali. În județul Cluj, țăranii plăteau dobânzi între 28 și 40 de procente fiind tratați de bănci fără pic de milă. În Banat, țăranii se organizaseră singuri și-i amenințau cu moartea pe avocați și pe funcționarii băncilor. În județul Bihor nu se plătiseră deloc impozitele pe anul 1930. În industrializata Vale a Jiului, 1000 de oameni ajunseseră șomeri. […]
În intervalul 1930-1933, denumit, pe bună dreptate, perioada confuziei-vremea experimentelor, sistemul politic ajunsese în pragul colapsului. […] Conflictele interne și corupția din partidele aflate la guvernare lucrau în favoarea regelui, ca și veleitățile multor actori din cele două mari partide (nb. Partidul Național Liberal și Național Țărănesc) sau supraestimarea de sine și ambiția șefilor de partide mici, cum ar fi Iorga, Cuza, Goga și Averescu.
Hotărâtoare însă era slăbiciunea instituțiilor statului, care nu puteau rezista presiunilor regale. Între 7 iunie 1930 și 17 aprilie 1931 s-au succedat nu mai puțin de 4 cabinete. Din aprilie 1931 până în iunie 1932, prim ministru a fost istoricul Iorga. […] Au urmat 4 cabinete ale Partidului Național Țărănesc sub Alexandru Vaida-Voevod și Iuliu Maniu. […] Schimbările permanente, însoțite de certuri în interiorul partidelor, au epuizat reformarea de odinioară a partidelor politice. Liberalii din opoziție combăteau guvernul printr-un limbaj violent, îi insultau pe membrii acestuia făcându-i hoți și escroci, cereau izbăvirea țării și închisoare pentru guvernanți. Limbajul politic al marilor partide cu greu se deosebea, în înveninarea lui, de cel al lui Codreanu sau al lui Cuza. Ceea ce trâmbița extrema dreaptă nici nu era atât de extrem raportat la declarațiile celorlalte formațiuni politice. […]

Chiar mai îngrijorătoare era înființarea unui guvern paralel de către rege: camarila. Carol se întorsese în România cu amanta sa, Elena Lupescu, și a refuzat să renunțe la ea, deși se angajase la acest lucru în fața unor politicieni de frunte. Cu ajutorul regelui, care în mod clar era dependent sexual de ea, Elena Lupescu a format o grupare compusă din bancheri și oameni de afaceri, polițiști, ofițeri, curteni și intelectuali, care controlau părți importante ale economiei și ale vieții politice și culturale. Prin intermediul directorului Administrației Poștelor și Telegrafelor, Elena Lupescu deținea și un serviciu de informații propriu, prin care supraveghea elitele. […] Elena Lupescu i-a mijlocit vărului ei Emil afaceri profitabile și s-a îngrijit de alianțe matrimoniale cu industriașul Malaxa. Emil Lupescu s-a îmbogățit din reconstruirea Palatului Regal și din afaceri cu devize. Un unchi al Elenei Lupescu conducea Casa Asigurărilor Sociale, iar fiul său a devenit director în Ministerul Propagandei. Alte rude au primit contracte profitabile cu armata sau lucrau pentru serviciul secret privat al Lupeascăi. În cerc restrâns, regele viziona filme și-i șantaja pe oamenii de afaceri dependenți de contracte cu statul la jocul de poker, la care-și umplea visteria proprie. […]
Excelent informatul Constantin Argetoianu, autor al unui important jurnal, un tip cinic și bun cunoscător de oameni, el însuși parte a sistemului, nota: Singurul lucru organizat în România Mare e jaful și șperțul.

[…] De la țăranii din Dobrogea și lucrătorii forestieri din Bucovina și până la înălțimea dinastiei se întindea boala economică, politică și morală a României Mari. Criza economică mondială a coincis cu agravarea crizei politico-morale a elitelor. În percepția multor contemporani, acestea se împărțeau într-o categorie care profita de sistemul camarilei și o alta care se angaja în favoarea corectitudinii și moralității politice. Aceste valori erau propagate de Codreanu și adepții săi, a căror sărăcie personală făcea impresie asupra multor oameni […]. Acest lucru, precum și oferta credibilă a unui rigorism moral au stat la temelia ascensiunii rapide a lui Codreanu. Mulți oameni disperați îi atribuiau calitățile care le lipseau celor mai mulți politicieni: credibilitatea și verticalitatea. De aceea i-au acceptat fanatismul.
(Citat din cartea lui Oliver Jens Schmitt publicată la Humanitas, Ascensiunea și căderea Căpitanului)

PS. Să nu ne mirăm dacă un individ în ie, cu retorică interbelică, ură de homosexuali, jidani, țigani, comuniști, unguri, refugiați și, bineînțeles, Soroș, se va ridica de undeva dintr-un Vaslui sau poate Botoșani sau, de ce nu, Piața Victoriei, și va izbăvi România, continuînd munca mistică a Căpitanului.

Urși în șube dau târcoale tarabelor cu mărțișoare. Cele mai multe sunt niște tinichele chinezești care nu exprimă deloc primăvara, renașterea naturii, fiorul trezirii la viață ci miros a înghesuială de sweat-shop din Sri Lanka, a astm și sufocare într-un beci din Milano unde vreo 200 de oropsiți scăpați dintre ruinele vieților lor liliputane strivite de gheata globalismului gulliverian, sunt plătiți cu 20 de eurocenți pe oră.
Acum 23 de ani, când Iliescu și doamna Nina vegheau asupra noastră, frate-miu făcea mărțișoare și le vindea la Brașov sau la Constanța. Picta bucățele de pânză sau carton, lipea peste floricele uscate și mărgeluțe și bucățele albastru-violent de șpan, le dădea la preț bun și așa a făcut niște sute de mii de lei, nu mulți bani, cât să mănânci lejer câteva luni la cantina căminului facultății, dar el nu a vrut să mănânce câteva luni la cantina facultății din banii de mărțișoare ci a zis să îi investească la SAFI, că avea 40% profit pe certificatele de investitor. Domnul Cataramă Viorel din Bacău i-a luat banii de mărțișoare lui frate-miu și banii de pe sticle de borcane ai lui Cornel și banii de pe mileuri sau cei de pe pepeni făcuți de Nina, 100.000 de oameni i-au dat bani lui Cataramă Viorel din Bacău sperând că pământul din grădina lui e mai roditor și copacul cu bani pe care îl crește se rupe sub povara bancnotelor pârguite.
Cataramă Viorel din Bacău nu a avut inimă să refuze bieții oameni. Așa că le-a luat banii, ce putea să facă? Le-a luat banii, milioane, zeci de milioane de lei, sute de milioane de lei, atât de mulți bani încât nu mai avea loc de ei, umpleau birourile, culoarele, beciurile, podul și chiar și toaletele, practic blocau activitatea SAFI banii ăștia care zăceau peste tot, uitându-se în gol, dormind sau pălăvrăgind aiurea.
Atunci Cataramă Viorel din Bacău a decis că așa nu se mai poate. Banii trebuie închiși într-o bancă și SAFI trebuie băgat în carantină, în insolvență, nu ai cum să faci treabă când ești victima unui val gigantic de investiții care fac pipi, dorm, mănâncă și lasă gunoi în urmă, terorizând angajații, umblând în cete exact cum fac acum refugiații sirieni în Grecia.
Cataramă Viorel din Bacău a tras ușa lui SAFI după el, a scris cu o cariocă roșie pe un carton Faliment și l-a agățat de geam și s-a apucat de banking. A înființat Libra Bank împreună cu aceeași echipă de oameni de afaceri de la SAFI și a vrut să-și continue viața, normal, voi ce-ați fi făcut în locul lui? Dar cei 100.000 de investitori SAFI nu au înțeles dorința lui sinceră de liniște, cum a zis și domnul Iliescu: liniștea e creștere economică, liniștea e yachturi și vile în Spania, liniștea e privatizări cu bani rusești a industriei petroliere, liniștea e banking de calitate. Șșșșșșșșșșșșș, tăceți că acum facem miliarde, nu deranjați.
Cei 100.000 de investitori SAFI au urlat: bine, bine, dar unde sunt banii noștri? Dați-ne banii, huoooo, hoților!!!
Nu e nimeni hoț aici, au decis procurorii și instanțele. Sunteți voi proști iar a fi prost sau credul sau naiv sau cum vreți voi să vă spuneți este o infracțiune pedepsită de codul băieților deștepți. La revedere.
Și uite așa, 23 de ani mai târziu, Cataramă Viorel din Bacău a introdus la bursă Elvila și spune că euroul trebuie să fie 5 lei și că Isărescu nu-și face treaba de guvernator cum trebuie. Mai zice că PSD vrea să transforme membrii Casei Regale în asistați sociali, adică vrea ca Margareta și Duda și Nicolae să primească bani din impoziteleși taxele cetățenilor români. Nu zice taxele noastre, oare de ce nu zice taxele noastre? Nu vrea să fie demagog sau nu plătește taxe?
Nu știu de ce nu zice taxele noastre dar știu de ce nu mai face frate-miu mărțișoare. Ca el atâția alți băieți și fete care au fost ciordiți de tâlhari d-ăștia cu burți și trese, făcuți scăpați de statul român, băgați în sân de servicii până trece urgia, sân pe care acum e atârnat un mărțișor d-ăsta din tablă făcut în China.
E oare posibil să fie redeschis dosarul SAFI?
Doamna Codruța, sunteți pe recepție?

Claudiu a intrat în USR. Ieri a prezentat unui grup de 12-14 cetățeni rezultatele muncii Asociației pentru combaterea abuzurilor. Miting de protest împotriva masacrării câinilor comunitari în 2013, miting de protest împotriva guvernului care nu a deschis îndeajuns de multe centre de votare pentru diaspora în 2014, miting de protest împotriva concedierii abuzive a unui număr de actori talentați de la teatrul Dramatic din Brașov în 2016, miting de protest împotriva candidaturii politicienilor cu dosare penale în 2016. Apoi dezbatere cu ministrul Iordache pe modificarea legilor justiției, apoi dezbatere pe modificarea legislației care oferă puteri extraordinare jandarmeriei și poliției. Apoi…
Vineri seara de la ora 19, în orașul în care nu se întâmplă niciodată nimic s-au strâns 14 oameni să-l asculte. În acest timp primarul Scripcaru, 3 dosare penale, încarnarea expresiei a furat dar a și făcut ceva pentru oraș, benchetuiește probabil cu prietenii lui cefoși, mercedoși, la pungă groși. Brașovul dârdâie, luminile pâlpâie, o să treacă și iarna asta și o să vină o altă vară și Scripcaru va fi reales iar Claudiu își va lua fetița cu părul blond-alb și va pleca în Germania.
Poporul ăsta joacă scunsea cu propriul viitor. Și când îl găsește, pitit după o tufă, e chemat de mamă urgent în casă, să curețe fasole.
Am scris textul de mai jos în 2017. Andreea mi-a povestit de femeia hăituită de o beizadea brașoveană. Or fi reușit să scape de ea, să construiască naveta spațială cu termopane și vopsea lavabilă care îi va duce pe lună?
Cred că da. Întrebarea e: cui îi pasă?

Bătrâna stă într-o cocioabă.
Într-o dimineață s-a trezit și nu și-a mai găsit gardul.
În altă dimineață s-a trezit și nu și-a mai găsit câinele.
În altă dimineață s-a trezit și lângă casa ei trăsese un crucișător de beton cu 5 etaje și geamuri termopan triunghiulare.
Căpitanul e mafiot.
Căpitanul vrea să mute cocioaba bătrânei din calea crucișătorului, vrea să nu se uite pe geam și să vadă baba mergând la căcăstoare în fundul curții.
Când ești căpitan și locuiești în duplexul de la etajul 5 vrei să vezi doar bancuri de delfini în bmw-uri ascultându-l pe Leo de la Strehaia, un ocean de dansuri de buric, ciacaracacichicea.
Dar baba nu pleacă.
Chem poliția. S-o sperie, să-i aducă un infarct în horoscop.
Mascații fac bum-bum, femeia deschide, i se cer actele de casă.
De ce?
Mascații se burzuluiesc. Dă babo actele.
Baba nu a îmbătrânit degeaba. Le dă buletinu și îi trimite la plimbare.
Pleacă mormăind că se vor întoarce și-o să vadă ea.
Căpitanul e scos din minți. Ar harpona baba, i-ar atârna hoitul de catarg. Ce gâtul mă-sii nu pleacă?
Nu e obișnuit să aștepte. E prieten cu primarul. E șeful parcărilor din oraș. E important. Ăsta e numele lui de botez. Important. Domnul Important, îl strigă partenerii, domnule Important, susură secretarele, domnule Important, îl perie chelnerii.
Baba nu știe cu cine se pune.
E unguroaică, normal că nu știe.
Oare cum se zice Important în ungurește? Nu ar trebui să-și pună plăcuțe bilingve pe vaporul cu 5 etaje?
Bătrâna nu are nicio șansă. Mâine când se va trezi nu își va mai găsi pulsul. Mâine dimineață când se va trezi va fi moartă și atunci va regreta că l-a supărat pe căpitan. Căci nu e frumos să te așezi de-a curmezișul progresului.

Dar baba e unguroaică, ce să știe ea despre progres?
Este doar un element dușmănos care blochează dezvoltarea imobiliară a orașului.
Căpitanul a mai văzut d-ăștia.

Dar toți pică.
Mai întâi le iei gardul. Apoi le omori câinele. Dacă nu înțeleg, le trimiți mascații. Și la final pleacă. Nicio cocioabă nu rămâne în picioare după aceste 3 etape.
Nici cea a lui Grindeanu nu a rezistat.

Șoferul de taxi e tânăr, nu are 30 de ani. Nu știe nimic despre comunism, dar zice că a strigat Jos comunismul! la toate mitingurile la care a fost, pentru că asta e boala noastră, suntem comuniști, trăim într-o prelungire a comunismului, trebuie să terminăm odată cu acest comunism despre care nu știm nimic dar ce, trebuie să știi despre aer ceva ca să îl poți respira?
Cum scăpăm de comunism doamnă?
Eu cred că nu de comunism trebuie să scăpăm, că ăla nu l-am avut niciodată, l-am mimat ce-i drept o vreme. Noi trebuie să scăpăm de feudalism, să ieșim din bordeiele spirituale în care ne înghesuim 8 suflete pe un prici, să înșfăcăm toporul din curte și să tăiem capul boierului fălos care…
Da doamnă, asta zic și eu, să îi omorâm pe comuniștii ăștia de ne conduc, ca Vlad Țepeș să îi ucidem. Măcar vreo 20-30 dintre ei să îi omorâm și să vezi că niciunul nu o să mai fure după. Niciunul.
?????????
Mă uit la el din spatele unui gărduleț de 9 semne de întrebare.
Nu credeți că e bine să meargă unul cu o bombă, cum e în Palestina, așa, să se ducă acum la congresu ăsta al lui Dragnea și să îi arunce pe toți în aer?
Păi și cine îți garantează că ăia care vin după seria pulverizată nu o să fie la fel de răi sau poate chiar mai răi decât decedații?
Cum doamnă, păi omul cu bomba o să spună clar înainte de explozie că face asta pentru că sunt niște comuniști care fură de la gura poporului și că poporul i-a condamnat la moarte.
Deci cetățeanul-terorist ține un spi..
De ce terorist? Este un vindecător. Vindecă România de comunism. Nu vedeți ce fac ăștia cu justiția, nu vedeți că nimic nu le mai stă în cale? 20-30 dintre ei dacă omorîm o să îi speriem și să vedeți că nu mai fură niciunu.
Scormonește cu ochii în oglinda retrovizoare, disperat să-mi găsească acordul, ca și când dacă eu m-aș învoi să ucidem 20-30 de comuniști, el ar merge acum acasă, ar intra pe pagini aurii sau pe bestjobs și sigur ar face rost de un terorist, de un asasin plătit ceva pe care îl va plăti în curse gratuite cu mașina când va vrea el, îl duce și până la Baia Mare, dacă e nevoie, deși nu prea ar înțelege ce caută un asasin plătit la Baia Mare.
Sprâncenele îi sunt strânse între ochi ca un covor luat în picioare de un portar grăbit.
Auziți, ați fost la vot?, îl întreb.
Nu. Că toți sunt la fel, sunt comuniști chiar dacă sunt tineri, că au învățat acasă să fie așa, de la părinții lor și de la bunicii lor. Toți sunt comuniști și fură și vă spun eu, dacă ar gândi mai multă lume ca mine, dacă am pune o bombă la plenară, să moară așa, vreo 20-30 dintre ei, numai așa i-am dezvăța să fure. Numai așa. Ori noi, ori ei. Dacă mai vrem să stăm în țara asta, trebuie să facem curățenie.
Murdărie mai întâi, că sângele și mațele și părul, dinții și intestinele sărite pe pereți să știți că nu înseamnă curățenie.
Da, da. Văruim după, am eu un prieten zugrav, dar e plecat în Spania. Ca și dumneavoastră, nu a vrut să se bage să omorîm 20-30, a zis că el pleacă. E și asta o soluție, dar nu e pentru mine. De ce să câștige doamnă ei tot timpul? De ce să nu rămîn eu acasă, să mă duc ca zugravul în Spania și să îmi fie dor de sarmale și de roșiile de la noi? Eu zic să vă mai gândiți. Dacă ar fi mai multă lume ca mine aici, nu ar fi atât de mulți ca dumneavoastră afară.
Afară e frig.
Plătesc și cobor.
Un popor care se gândește să își asasineze liderii politici dar nu îi trece prin cap să meargă la vot este ca un cuplu fără copii care trage cu pușca în berze, în loc să facă dragoste.
Mă uit la clientul următor al taximetristului, un tinerel cu fundul dezvelit în fața crivățului, geaca scurtă și subțire, albastru de frig. Ar face orice să se încălzească, ar omorî-o și pe mă-sa, d-apăi 20-30 de parlamentari hoți.
Mașina pleacă și eu mă gândesc într-una la cuvintele spuse alaltăieri de Oliver Jens Schmitt, biograful lui Codreanu: chiar și cel mai tăcut om din lume are nevoie de ecou. Chiar și cel mai tăcut om din lume are nevoie de ecou.
Chiar și cel mai tăcut om din lume are nevoie de ecou.
Deși nu pot să explic ce vrea să spună, simt adevărul țâșnind prin fiecare por al cuvintelor. Exact cum șoferul de taxi simte că hoția de acum a fost adusă de comuniști și că 20-30 de comuniști morți, ne-ar aduce libertatea.
Chiar și cel mai tăcut om…

Scriam asta în noiembrie 2014, în pragul turului 2 al alegerilor prezidențiale sau președențiale, cum ar zice divizia Videle a guvernului României. Eram disperată privind zâmbetul lui Victor Viorel lățindu-se igrasios pe față, disperată că nu am 5 ani de zile să îi las pe ăștia să ne fure bașcheții din picioare în timp ce dormim. Și am încercat, împotriva unei repulsii anatomice, să pup broscoiul, sperând că acesta se va transforma în prinț. Neamțul gângav ne-a dezamăgit, a plecat în Tenerife cu tot cu speranțele noastre, a tăcut asurzitor și a vorbit pe muțește.
Dar e tot ce avem în acest moment și cu cât mă gândesc mai mult la miraculosul noiembrie 2014, îmi dau seama că în matrioșca-șifonier care este președintele nostru există, printre geci de ski, clăpari, cărți de fizică, șosete de lână și halate flaușate, o cutie pe care scrie Surprize în care nu sunt numai surprize de la gumele Turbo primite din Germa ci și niște curaj și un levier de oțel cu care va rupe falca Drăgnist-Pesedistă atunci când va veni timpul.
Adică acum.
Între timp, atacurile la Iohannis și Kovesi au ajuns aici. Dumnezeu cu mila.

“Macoviștii nu vor să iasă pentru Iohannis. Vor să fie rugați, momiți, cuceriți, să li se spună: ”îmi pare rău că am spus că nu negociez cu Monica Macovei”, să li se zică: ”sunt Omul de Tinichea, dar undeva, sub coastele mele Made in Deutchland bate o inimă de lăutar beat. Dăcât că nu arăt.”

Nu e ușor să găsești motive să-l placi pe neamțul împiedicat. Nătărău-zic unii, nătâng-zic alții. De unde l-au mirosit românașii că nu-l ajută capul? Simplu. Nu poate să vorbească, e gângav, e bâlbâit, e .. Greu să explici poporului că un defect de retorică nu înseamnă vid intelectual. Greu să-l faci să îl placă pe Schweinsteiger și traiectoria lui geometrică, în fața driblingurilor lui Messi.

Greu. Dar nu imposibil.

Regele George al VI-lea al Angliei a moștenit regatul de la fratele său Eduard al VIII-lea care, pe românește, și-a pus palma-n fund și a abdicat ca să se poată liniștit căsători cu Wallis Simpson, o bagaboandă americancă. Eduard, un nenic relaxat, cam ca nea Traian al nostru, l-a lăsat pe micul George în curul gol, taman în fața unui război mondial. Ca și neamțul nostru gângav, George al VI-lea avea bube la pronunție. Mai precis, era cumplit de bâlbâit.

Dar el era vocea națiunii. Ce te faci când cel mai mare imperiu din lume are o voce care e incapabilă să spună ”șase sași în șase saci”?

Faci ce a făcut familia regală, mai precis doamna Iohannis a momentului. S-a dus la Lionel Logue, un terapist care l-a învățat pe tânărul rege cum să își conducă națiunea în război. Și, după ce a călcat capra piatra, George VI a zis discursul de mai jos care, desigur, redus la scară, mă face să observ o paralelă dintre pericolul de atunci, al unui Hitler carismatic și amoral și cel de acum, al lui VVP, acest copil al diavolului, crescut în bătătura celei mai mari organizații mafiote din România.

In this grave hour, perhaps the most fateful in our history, I send to every household of my peoples, both at home and overseas, this message, spoken with the same depth of feeling for each one of you, as if I were able to cross your threshold and speak to you myself. For the second time in the lives of most of us, we are at war. Over and over again we have tried to find a peaceful way out of the differences between ourselves and those who are now our enemies. But it has been in vain. We have been forced into a conflict, for we are called to meet the challenge of a principle, which, if it were to prevail, would be fatal to any civilized order in the world. Such a principle, stripped of all disguise, is surely the mere primitive doctrine that might is right. For the sake of all that we ourselves hold dear, it is unthinkable that we should refuse to meet the challenge. It is to this high purpose that I now call my people at home, and my peoples across the seas, who will make our cause their own. I ask them to stand calm and firm and united in this time of trial. (…) If one and all we keep resolutely faithful to it, then, with God’s help, we shall prevail.

Poate de asta avem nevoie, de un Smiley sau de o Loredana, de un Bănică sau de Stela și Arșinel, de un Florin Piersic, să-l apuce pe Iohannis de limba aia țeapănă, de clopot lutheran, și să-l facă să răsune în inimle macoviștilor, absenteiștilor, udriștilor, băsiștilor și tăricenilor, să îi cheme la urne împotriva răului suprem.”

1. A făcut al doilea atac cerebral în 2 săptămâni, ăștia cu salvarea vin greu și nu au unde să îl ducă, nu sunt paturi, haideți la Colentina, că am relații acolo, zice soția și șoferul de pe mașina salvării se învoiește și-l descarcă la Colentina unde pilele soției nu par să funcționeze, dar nu-i nimic, ea insistă, se roagă, scoate plicu, umple plicul, plasează plicul, tu nu înțelegi că nu sunt paturi?, se răstește doamna doctor după ce plicul îi intră în buzunar, uite ce mă pui să fac, trebuie să dau vreun bolnav acasă ca să-ți bag bărbatu. Noroc că fiul omului cu fața înghețată în pareză scoate telefonul și începe să filmeze și atunci doamna doctor se dă peste cap de 7 ori și apare în dinți cu un salon de 8 paturi, doar 4 ocupate, o fi dat afară 4 bolnavi ca să fie sigură că ăștia de vin cu pareze și soții cu plicuri au unde să intre.
2. Este consultant IT, câștigă bani frumoși dar vrea să facă ce îi place. Adică un bistro cu mâncare vegetariană. A închiriat un spațiu undeva la Timpuri Noi și a mers să bată la ușă pe la vecini: bună ziua, o să fac un bistro aici, o să fie cu…
   NICIODATĂĂĂĂĂ NU O SĂ FACI UN BISTRO ACI!!!!! a urlat șeful asociației de locatari și i-a trântit ușa în nas. Ea și-a dat seama că în sectorul 3 nu este nevoie de consimțământul asociației de locatari și a continuat amenajarea. A trebuit să schimbe instalațiile de apă și pe cea electrică, a pus prize, a zugrăvit, văruit, a dărâmat și construit. Totul cu pile. Îmi spune: în țara asta nu se poate rezolva nimic doar cu bani, trebuie să cunoști pe cineva. 
   Îi e frică de vecini, dacă o să arunce ciorbe pe geam sau o să scuture în capul clienților găleți de gunoi. Se gândește să îi cheme înainte de inaugurare, să le dea o masă, să îi mituiască întru bună purtare.
3. Este milionar în euro, ortodox, antisemit, antihomosexuali, tată, soț, patron, proprietar, român. Mândru că e român. Nu se amestecă în scandaluri politice, toți sunt la fel, Dumnezeu e sus și vede. Și Dumnezeu, de acolo de unde e, a văzut că toți sunt la fel și că mai bine stai deoparte. Tu de ce nu stai deoparte? Te mănâncă în fund? Oi fi homosexual dacă te mănâncă în fund.
   Tot ce e rău, vine din Occidentul decadent care și-a pierdut valorile. Tot ce e bun vine de la biserică. Nu orice biserică, nu protestanți sau papistași, nu catolici sau pocăiți. Ortodocși.
   Și Teodosie al Tomisului? Ete na, așa ești tu, cauți nod în papură. Dar taxa asta nouă, dacă vrei să filmezi și să pozezi în biserică?
   Foarte bună, e casa Domnului nu domeniu public. 
   Casa Domnului nu plătește impozite, casa Domnului e făcută din bani netaxați, de multe ori banii mei, casa Domnului e construită, uneori, în mijlocul parcului național…
   Exagerezi. Și tu, și Mungiu. O fi el un regizor bun, dar uite, aduce mizerii d-ăstea de filme cu homosexuali. Cui fac bine filmele ăstea care arată doar urâțenie și murdăresc sufletele tinere? 
4. În căruciorul de cumpărături am îngropat 568 de lei în hârtie igienică, apă minerală, lapte, pâine, ceaiuri, 2 pachete de cafea, o bucată de slăninuță, una de lebăr, un pachet de unt, 300 de grame de telemea, 2 iaurturi, 3 avocado, mere, coriandru, busuioc, o sticlă de malbec și 3 pungi cu fistic și caju. Clipesc privind bonul pe care produsele se înșiră ca un batalion ocupând pozițiile pe o hartă militară. Când s-au scumpit toate? Cum reușesc ai mei să trăiască dintr-o pensie de 1780 de lei? Trăiesc sau supraviețuiesc? Unde e linia care separă cele două concepte?
5. Copilul are 3 ani și e bolnav. Ea e medic, el e economist, nu s-au căsătorit deși amândoi sunt credincioși. Copilul însă e bolnav, trebuie dus la Viena, ea e medic și știe că nu-i chip să-l bagi în spitalele românești. Mătușa, tot medic, îi spune așa: copilul e bolnav pentru că voi nu sunteți căsătoriți, trăiți în păcat. Copilul e bolnav din cauza voastră. Dârdâie în rochie de mireasă în biserica pustie, cu 8 rude rebegite strânse sub fresce cu Lazăr privind încruntat lumea la care a fost readus fără să o ceară. Dormeam în pizda mă-sii și voi m-ați trezit, asta spune fața lui Lazăr și eu râd în barbă în timp ce popa strânge coronița, e prea largă și îi cădea mirelui peste ochi. Acum că păcatul s-a dus, drumul până la Viena o să fie doar de plăcere, boala va dispărea ca prin minune.
6. ROBOR-ul a crescut, importurile au crescut, nu sunt bani, leul e slab, inflația gigant, clasa de mijloc nu există, pensionarii sunt mai mulți decât ăia de muncesc, cei mai mari investitori în economie sunt românii plecați la muncă afară care trimit lunar bani familiei. Weimarul a produs pe acest fond nazismul. Regatul român a dat legionarismul. Băieți în bundițe apără țara de homosexualii lui Soroș. În sala de cinema, femei cu icoane cântă imnuri religioase. Poliția nu intervine. Prietenii mei își fac bagajele și se mută în Germania și Suedia. Ducă-se, niște homosexuali soroșiști mai puțini.
7. Ministrul citește litania. 2 ore. Spune: ieste. Spune: iecsplicații. Spune: Kiovieși. Nu este sfârșitul lumii, știu. Este însă sfârșitul răbdării. Ei oare nu știu că au martirizat-o pe Kiovieși? Ei oare nu știu că zeci de mii de oameni vor ieși în stradă? Ei oare nu știu că astfel i-au băgat lui Iohannis bartai ghiuleaua pe țeavă? Mișcarea lui Tudorel  îmi amintește de povestea unui cetățean argentinian care și-a ucis familia și a înscenat un atac asupra fermei, împușcându-se în cizmă ca să demonstreze că și el s-a aflat între victime. Împușcându-se în cizmă, nu în picior, doar în cizmă.
   De ce sunt atât de proști?
   De ce sunt atât de răi?
   De ce sunt atât de orbi?
   Undeva, într-o vilă în Pipera, un cuib își unge căpitanul. Anul este 1927. Să facem o țară ca soarele sfânt de pe cer. Chemați electricienii. Și țineți cont că dacă vrei să pui o priză nouă te costă cam 1000 de euro.

   Sărăcie, bigotism, prostie, impostură, naționalism, adunate toate dau fanatism și eroi-erori care ne trimit 170 de ani înapoi. Problema este că suntem deja 100 de ani în urmă. Nu-i de mirare deci că avem boieri, argați, iobagi și domnitori. Trăim într-un nesfârșit secol XVIII, incapabili să spargem blestemul istoric.

Acum 3 ani, la Frontline, am organizat o dezbatere despre primele mineriade, ălea din ianurie și februarie 1990 care l-au măturat pe Mazilu din calea binomului Iliescu-Roman. În costum, cu pletele în vânt, a apărut Miron Cozma care mi-a sărutat galant mâna, apoi mi-a dat o carte de vizită. Citind despre pogoul de azi de la curtea militară de apel unde se judecă dosarul Mineriada, am zis să vă desfăt cu articolul scris atunci, imediat după o seară dramatică petrecută alături de faimosul lider sindical, un Cozma care nu a reușit să fugă în Costa Rica sau măcar Serbia, căci pe vremea lui nu se purtau șiretlicuri d-ăstea rușinoase.
Reprivind cartea de vizită a lui Miron, realizez că băieții ăștia testează de o grămadă de timp conceptul de stat paralel, dăcât că n-am fost noi atenți 🙂

Pe cartea de vizită a lui Miron Cozma scrie cu roșu pe fond galben: Partidul Social Democrat al Muncitorilor. La mijloc: Miron Cozma președinte. Mai jos, pe o bandă roșie, zice, de data asta cu galben, ”pe-al nostru steag e scris unire”. UNIRE e scris mai mare, ca un pumn care se repede în masă și întrerupe pălăvrăgeala din jurul ei. Pe versoul cărții de vizită, tot cu roșu pe galben avem așa: Viața noastră nu depinde de bogăție sau sărăcie, de influențe externe, forțe politice sau alte împrejurări ci de scopul nostru în viață. CREDINȚĂ, MUNCĂ ȘI DREPTATE. Dedesubt lupul dacic și o nouă rostire: Noi nu suntem urmași ai Romei! Reapare banda roșie pe care suntem invitați cu majuscule: VENIȚI CU NOI SĂ NE LUĂM ȚARA ÎNAPOI!

Social-democrat dar naționalist tulburat, de rit celt și clar bisericos-ortodox, care vrea să se unească cu cineva dar să-și ia și țara înapoi de la altcineva. De la cine? De la discarii ăștia care au pus mâna pe ea. Discari sau electrolovări sau poate chiar rapperi sau jazzmeni.
Miron Cozma anunță că el este rocăr și, se știe, rocării nu au fost niciodată comuniști. Dimpotrivă. Are plete, chica aceea cunoscută, pe care a ascuns-o sub cască ani de zile, prinsă într-un coc și ținută cu-o șurubelniță.
Ștefan îmi șoptește amuzat: Raluco, domnul e mai bine vopsit decât tine.
Are dreptate. Cozma umblă cu cioara vopsită pe cap.
Se declară dușmanul numărul 1 al tovarășului Iliescu pe care el l-a arestat, cu alte cuvinte l-a reținut în timpul mineriadei din 1991 când doar Rațiu-fraieru de Rațiu și cu democrația lui de 3 lulele, l-a scăpat pe Iliescu căci altfel rocărul din Valea Jiului îl dădea cu capul de masă cântându-i în răstimp ”this is the painkiller”.
Miron Cozma se dă nebun.
Dar nu e.
Miron Cozma se dă surd.
Dar nu e.
Miron Cozma țipă, vorbește peste ceilalți, presară informații și îi cere procurorului Voinea să îi confirme spusele. Acesta o face. De multe ori o face. Iar Miron Cozma, agitând un dosar arată publicului tăieturi din ziare, dovezi că este liderul sindical numărul 1 în lume, rocărul numărul 2, DJ-ul numărul 3. A fost DJ la 303, pe vremea lui Ceaușescu. Știe cu muzica. Asemeni lui Pied Piper, Cozma a dus șobolanii afară din oraș, cântând la fluieraș. Apoi a fost băgat la zdup. Mult mai apoi. A stat 10 ani și acum e victimă.
Proștilor, ne spune, proștilor, l-ați crezut pe Iliescu atunci când a spus că sunt minerii cei care v-au bătut în 1990. Nu eram noi, era armata. Colonelul Cuchi Borislavschi a bătut studenți, colonelul Ion Nicolae a spart casa lui Rațiu.
Miron Cozma se dă nevinovat.
Dar nu este.
Se ridică în picioare și îl înfruntă pe Vișan, un domn în vârstă care îl întreabă naiv, dacă are remușcări. Niciuna. Așa zice Miron, cu ochi sclipitori și chică înfoiată. Are 61 de ani, niciun rid și nici oameni pe conștiință. Căci nu are una.
Miron Cozma se dă social democrat, dac liber, credincios, unionist, rocăr, luptător pentru dreptate, luceafăr al huilei, subinginer, Frodo Baggins of the Shire, Batman și seara, după orele 23, Robin.
Și este. Din fiecare câte puțin.
Dar în primul rând este un coșmar care îl bântuie pe domnul Vișan care, atunci când primește în obraz flegma lipsită de remușcări trimisă de fostul lider al minerilor, e luat pe sus de un val de emoție și începe să plângă.
Veniți cu noi să ne luăm țara înapoi, scrie pe cartea de vizită a lui Cozma. Dar țara a fost mereu a lui și niciodată a noastră.