Archive

jurassic park

si f..racita si cu banii luati, ceremonia ancestrala etnika mi-a facut de petrecanie, febra si matzele bolborositoare ma-mping taras-grabis la monastery unde white supremacisti de america o ard pe superioritate cu indienii in livrele, poza cu fantana, poza cu pomisoru, poza cu chelnerul whilfred, prie-tete-nene aju-tata-mama si pe mimi-nene cu un…ce sa iau pentru ra-ceacea-lala? imi clantane dintii-n gura si whilfred se precipita cu un ceai de frunze de coca si o plasa de sfaturi: maninca ceapa si bea suc de portocale si multa apa, nimeni nu a vorbit vreodata cu el, turistu a latrat un ordin si el a adus batzul, pentru prima oara halatu alb de ospatar se simte ca unu de medic, imi ia temperatura, imi aduce apa molcutza, imi aseaza scaunul, miliardarii olandezi de la masa alaturata cred ca-s fiica excentrica a lui bill gates, o ard in nadragii rupti ca sa nu ma rapeasca flacaii de la sendero luminoso-scosi de foame la lumina dupa 20 de ani de somn criogenic, acum o luna au saltat vreo 30 de muncitori undeva prin nordul perului, ce fraieri, puteau sa adune un brat de smecherasi de la hotel monastery, pe la 11 cind ajung jeturile si se fac cazarile.

inhat bagajul si hop in cruz del sur suite cu destinatia lima, englezoiul din spate ma desfunda cu duhoarea putrefacta a piciorului inciupercat, doarme cu chitara-n brate si cu chilotii p-afara, centrifuga ma zburataceste in sicriasul toaletei unde ma refugiez de 16, 7 ori in 22 de ore, hai ca am ajuns, predau perna, paturica si raceala duduii cu ochelari si tzop in masina, noutati: in 10 zile taxiul s-a scumpit cu 3 soles, cainele papu a scapat de atela, carmen are cizme noi de husar iar francesco are parul mai blond cu o nuanta, mi-e foameeee, francesco zice ca gasesc porc de guineea la bruja de cacicue, nitz, un grascior cu ochelari si privire infipta-n decolteul meu neaga zvonurile dar pluseaza cu o chupe de camarones si o vadra de mancare pentru 4 persoane, la masa de linga un nene cu bavetica ridica paharul de spritz si baga un “ i did it my way” varianta espagnol, ochi lacrimosi si sarutari unsuroase, dau pe gat un pisco picant si-mi ia foc dorsala, pentru a treia oara in 3 saptamani cad lovita de diareea calatorului, purificare.

cu mancarica-n pachetel ascult rahatul mancat de taximetrist, fujimori a fost bun, alan garcia perez care a dus acu 30 de ani tara de ripa brusc a devenit si el bun, peruanii sunt mai prosti ca romanii, 20 de ani isi sapa un tunel si sar parleazul din parnaia fujimorica si 2 ani mai tarziu il regreta si parca-parca l-ar vrea inapoi, 2 francezi iluministi imi explica simplitatea mandatarii in sistemul electoral francez, fratili sau tovarasul tau cel mai bun poate sa puna stampila in numele tau atunci cind esti plecat din tara, asta ca sa nu se faca ditamai cozile la ambasade sau sa stai cu nodu-n gat ca ramine crin presedinte cind tu o arzi pe amazon, haaaap, hai ca a venit taxiul, pina la aeroport trancane intr-una despre mancare, digestivu-mi da coate-n gura si suturi in fund, haide-haide-haide, trec cu emotii prin ambuteiaj si dupa un ceai de 3 parai sunt in lan-ul cu destinatia buenos aires, manca-i-as gura lui de oras frumos si friguros.

de pe plasme presidenta cristina te instiinteaza ca argentina are nevoie de tine, emigrati-emigrati-emigrati, negrii-albi-galbeni-rosii, veniti si votati pentru mine, hehe, stiu surioara, asta a facut si nea orban ca poate-poate ramine la putere, dupa ce completez isteric 13 formulare o functionara le ia si le arunca la cos, douamiidoispeeeee, vamile au fost dotate cu touchscreenuri si scannere de retina, priviti aici, stampilati colea, la banda de bagaje apar mustatile si chicile de ilie nastase, taximetristul-profesor de sport cu 700 de para pe luna ma scoate la tabla cu lectia de politica: ce stii despre cristina si ultimele realizari, paaaai stai sa vezi ca eu de 3 luni n-am mai fost in argentina si uitai, tztztztz, stai jos, 4, bagam cu 120 la ora prin noutati: socialism ipocrit, hotie si nepotism, stii ca toata familia cristinei e la putere, a trimis avionul presidential dupa fi-su care si-a rupt piciorul undeva in patagonia, uite acusi nu mai poti sa mai cumperi dolari ca presidenta s-a gandit sa opreasca valul inflationist, sunt deshidratata si obosita si nu-nteleg nimic, poate maine.

welcome to jurassic park, sunt 5 grade si miroase a craciun, in bucuresti a rahat, ce sa aleg?

la 5 dimineata cuzcoul trosneste si pocneste, sar din pat si trag izmana de lupta pe mine: ce se-ntampla frati peruani, cine ne ataca? biserica, cine altcineva, a scos calendarul si ce sa vezi, in fiecare zi e sarbatoare, maine-poimaine e corpus cristi cind tot crestinu ezoteric de peru isi scoate personal jesusu la plimbare, fostii iezuiti pun pe capra isusul maur cu fustita de argint la care poporul incepe sa mestereasca un an inainte de procesiune, astia de la biserica santa clara scot pe fiul domnului cu palarie de cowboy, mai trece prin piata isusul anticutremur care e invocat cu succes moderat in obtinerea victoriei si de catre echipa de fotbal cuzcheana, in piata mare la 10 sunt 5 grupuri de dansatori care repeta pentru parada, coregraful le terfeleste, nu aseeeaaaa, luati-o aseeaaaa, copiii lasati pe scari isi tarasc mucii pe pietrele incase, masaj avem, doriti masaj? nu, atunci o excursie la machu picchu? nu multumesc, rafting, calarie, lectii de tir in gusha? in fiecare casa i-o agentie de turism, cum dracu puteti sa traiti mai baieti cu totii din asta?

raspuns corect: cu ajutorul lui dumnezeu si al lui equeqo de la suerte, spiridusul cu burta si fatza de cocalar, bisnitar de favoruri divine, ii dai un winston rosu si el iti indeplineste dorintele, daca nu functioneaza cu ezotericu treci pe crestinism si-ti faci drum pina la biserica, in prima banca la santa clara 4 babe canta cu voci tremurande in fatza tatalui nostru care a coborat din ceruri cu-o privire incruntata sub borurile palariei de vacar, s-a pitit de soarele rapunator care-i bate-n crestet pe tzaranii din valea sacra veniti sa repete pentru corpus cristi, rad o chichia din galeata de plastic si ciugulesc jumari la cosuletz, linga ei, in fatza corturilor rosii, omenirea isi arata bubele, ce se-ntampla doctore? consiliul local organizeaza consultatii gratuite: ginecologie, oftalmologie, cardiologie, reumatologie, hop dupa perdea si ziceti ce va doare.

orasul fierbe, la casuta 7 avem sarbatoarea madre tierra, copilasi stirbi si competitivi se lupta in creatii din materiale reciclabile, micutza juanita din clasa a II a B a facut un penar dintr-un pet cusut cu fermoar si miguel a construit o racheta nevolnica si trista care-ti rupe inima, linga scena pe care un mucos ne spune de ce nu trebuie sa o suparam pe pachamama un nene imbracat in gonzo si tovarasii lui pe picioroange fac reclama la telefonie mobila sau reactoare nucleare, nu pot spune cu certitudine, intru in mercado san pedro si ma poticnesc in prima linie de atac a standurilor de sucarii, vanzatoarele se-ndoaie iesite pe jumate peste masute, urla si flutura meniurile, hai la mine, ba la mine, ma-nfig geostrategic pe primul scaunel care-mi iese-n cale, chirimoya con leche sau kiwi con leche? kiwi, multumita de succesul vanatorii de clienti tanti ii da drumul lui r2d2, brrrfrrrrcrrrr, zeama groasa curge-n pahar si-n timp ce ma dreg cu vitamine imi cad ochii in galeata de la baza standului unde un pui se fezandeaza intre coji de lamaie, vad giardia si vad salmonela dandu-se pe soseaua gatului sau … sau nu, randuri-randuri o armata de mamai servesc almuerzoul taranilor veniti la piata, chicharron si orez cu pui si ou, sluuuuuurp, sluuuurp, delicios.

branzarie si brutarie cu paini-scut, saci cu jeleuri si pungi cu condimente, ladite cu ciuperci, 3000 de tipuri de cartofi: rosii, negrii, albi, rosu cu negru si cu alb, maro, cu dungi, patrati, standul de tratamente naturiste si cel de cataroaie de ciocolata pentru gatit, in carlige sunt infipte stomace, boturi si copite de vita, termitele peruane rad tot, hap de dupa colt rasar croitoresele care baga live vestute si nadragi, una-si leagana sugarul intr-un lighean, flori si ceaiuri si tarabele cu de toate, pasta de dinti aveti? cheliosul se catara pina-n varful piramidei, iwo jima curat, insfaca colgateul si infige drapelul, victorie, turme de turisti se-nvart nauciti, ia caciula, ia ponchoul, clicclocclac, fa draga poza lu doamna, si lu domnu, circul continua pe stradutele de afara, cutii si saci si boccele,babe in fuste colorate si indieni chistoc de tigara ciuciti linga intrarile unor hoteluri ghena, cine-o sta in ele?

welcome to jurassic park, la compania de jesus dau bot in bot cu cel mai inalt altar aurit si paraimpodobit din toata america de sud, paznicii se uita la laptop la desene cu coiotul si strutul iar ghidu’ zice-n casca ceva despre statuia fecioarei zapezii, patroana croitoreselor la care an de an astea vin sa se roage sa le mearga bine cusutul, arunc si eu o rugaciune: ajuta-ma si pe mine domnita s-o pun de o mantie de razbunatorul noptii, poate poate asa am o sansa sa mi-o dau parte-n parte cu iliescu si felix.

sandra sta pe ciuci si flutura pana de condor-curcan in fatza ochilor, c-un ochi rad si cu alalalt plang, hap din gura incepe sa scoata soseta dupa soseta, 4 kile de platitudini rancede: “raluca tu esti manioasa”, cum sa nu fiu papuse cind am dat 180 de para pe ceremonia ancestrala mai prost organizata decat cea la care am participat in ‘83 in sanul colectivului clasei a III a C de la scoala 3, “pui prea repede etichete oamenilor”, nu indeajuns, uite daca ma prindeam din timp si puneam clubului etnika eticheta impostor nu eram aici sa ascult ca: “esti prea serioasa si nu razi indeajuns d-aia arati mai batrana decat varsta ta”-asta a fost sub centura, “nu trebuie sa ii judeci pe ceilalti ci trebuie sa le ceri iertare si daca nu o primesti sa nu-ti pese”,  sandra bajbaie o leaca in ceata viziunii: “si zici ca esti in an sabbatic?”, da, niste luni, nu chiar un an, se-ncoarda si mi-o da pe aia grava, dupa ceafa:“a-haaa, atunci e clar ca ai o problema cu serviciu, ceva nu ti-a convenit”, stupoare din nou, nu mi-as fi imaginat ca asta se poate vedea in tremuriciul unei pene de vultur, incurajata de zambetul meu aprobator sandra se lanseaza in sfaturi: da-l dracu de serviciu, schimba-l, schimba tot, prieteni, haine, avocatul poporului, presedintii camerelor, seful icr-ului, pe baietii de la statistica si presedintele tarii, deci na, acum stiti, tot circul asta eu l-am facut pentru ca nu-mi placea la cap srl.

pana de condor e pusa pe covoras si sandra se ofera sa-mi dea in bobi, scoici si pietricele, coca leafs? “nooo, alea sunt pentru curatat karma, hai ca pierdem timpul, ia sufla peste cochilia asta si spuneti numele”, muchi puchi pampamdon alias frigederon, pietricelele se imprastie, sandra se-ncrunta: “o sa faci bani, orice ti-ai propus o sa iasa banu gros”, ce bine, poate in 6 luni o sa pot sa acopar gaura pe care mi-ati dat-o voi, siii, ce mai zic bobii? “ca esti piatra de moara de gleznuta disfunctionalei familii din care faci parte”, mami-tati-fratelo, toti s-ar simti mai bine daca n-as trage cu tunul de energie negativa-n plapanda lor aparare, numai vesti proaste? “nuu, uite poti sa-l aduci pe fratele tau sa faca o ceremonie ayahuasca si astfel sa-si rezolve toate problemele de sanatate spirituala pe care le vad eu in scoica 4 aliniata dubios cu bobul rosu 2”, hahaha, o ceremonie ayahuasca la etnika e 380 de dolari, poate daca fac rost de niste fonduri nerambursabile o sa-l aduc, sandra mormaie ceva, bazaie, ragaie, behaie, ochi inchisi si transa mimata, gata, a blocat energiile negative si-o sa-mi dea si-o mantra s-o scot din posetuta cind mi-o fi rau de la bautura si n-am o fiola de b6 la mine.

am ajuns la casuta 3: curatarea cu apa cu fier adusa din vulcanul san pedro, claudio taraste damigeana in fundu curtii si sandra imi toarna un 250 de ml, baga peste pahar o bolboroseala-ancestrala desigur, varsa niste stropi pentru pachamama si ma anunta ca mineralele o sa-mi scada tensiunea si ca o sa-mi fie frig, da’ e normal, ca o sa ma doara stomacul si matzele si probabil o sa vomit, da si asta e normal, sufera baba la curatenie spirituala, cum nu, raman singura cu damigeana, incep sa beau, e sarata si rece ca inima lu hrebenciuc, trag un suman pe mine da’ dinti-mi clantane necontrolat dupa al doilea pahar, matzele stau sa-mi plesneasca si cei 5 cockari atarna pe linga mine cu priviri ingrijorate, sunt 120% apa, la al saptelea pahar ma vars in poienita, claudio mesteca blajin frunzele de coca si nu pare sa vada ca sunt un butoias plesnit, mi-e frig cum nu mi-a fost in fundul antarcticii, dardai si vomit si beau apa si dardai si la al 11 lea pahar rup usa toaletei si raman captiva vreo 20 de minute pina-mi plange matzul gros cu lacrimi de fecioara, apaaaaaa!!!! nu-i apa, sandra a uitat sa dea drumu la motor, s-a dus tot din mine, greutati si dureri si nelinisti, urmatoruuu la rand.

claudio imi da sa mestec niste frunze de coca si mermeleste la pachetele cu ofrande pe care le va arunca-n apa, aveti samani in romania? nu, doar tiganci ghicitoare si vrajitorul cel rau ion iliescu, claudio are 58 de ani si-o sa plece in septembrie in turneu in olanda cu alti samani, a mai fost tot in olanda acusi niste ani, frumos, mai ia niste frunze de coca, mestec de zor vreo 4 minute, scuip si bolul e inhatat agil de claudio si bagat in bocceluta ofrandei, unul din cockeri se arunca sa ciordeasca pachetelul, hushiiii, hushiiii, sandra rasare apriga linga mosulet si-l terfeleste: nu stii ca nu se pun frunzele de coca in ofranda, asa imi trebuie daca fac outsourcing, simt ca lesin, e 4 jumate si e foarte-foarte-foarte frig, in genunchi cei doi samani o ard ca la masterchef:cladesc doua tortulete din grasime, porumb, orez si zahar impreunate intr-o inima de ata multicolora peste care presara petale, claudio adauga niste lana colorata, noooooo, sandra e gata sa-i zboare capu, vraci la ciclu, se pune sus nu jos, garoafa alba pentru apu si rosie pentru pachamama, si voi ce faceti, rugati-va, cereti-i iertare lu’ pachamama si ce-oti vrea voi lu apu, hai, capu jos si dati-i drumu, cockerii ma calaresc, nu ma prind daca vor sa faca dragoste cu cotul meu, jbang, claudio imi trage una-n piept cu pachetelul infasurat in hartie colorata, sandra latra: rugati-va, mi-e frig si imi vine s-o strang de gat, claudio canta; antantirimogodancaracarasiprincipalamoringo-tan-go, hai la foc, cainii se trantesc in jurul surcelelor, printre sticle de plastic goale si resturi de ofrande ale altor fraieri trasi pe sfoara de etnika, rasare luna, ofrandele sunt aruncate in palalaie si dorintele mele ajung la apu. gen.

welcome to jurassic park, claudio incearca sa-mi vanda o posetuta sa faca si el bani de-un joint in amsterdam, plecam? un sofer asteapta deja de-o ora sa ne duca in oras, cind sa zic bogdaproste dam de-o poarta inchisa care blocheaza drumul, ce sa fie daca nu un rest de karma negativa lipit pe talpa, in sfarsit ajungem in drumul mare, samanul e scuipat in aglomeratia isterica si ma gandesc cu mila ca probabil nu vede mai mult de 10 parai pentru ziua de azi.

PS. Ca sa vedeti cu cine am avut de-a face ia uitati povestea shamanului suprem: http://www.etnikas.com/en/etnikas-history/

40 de minute intarziere, ma scuzati gafaie pitica blonda cu radacini negre, da’ numaru 104 de la hotelul vostru vine intre 220 si 260, daca n-au avut loc pentru el mai devreme l-au pus si ei unde-au putut, hop-n vanul care da cu spatele cu 80 la ora si intoarce vertiginos in fata bisericii san blas, samanul claudio ragaie zgomotos in spate si duduita sandra picoteste in costumul deux pieces, cu picioarele intinse peste damigeana cu apa din vulcanul san pedro, bre, pe pliantu cu serviciile etnika spuneati ca pentru ritualurile ancestrale vin doi samani, unu-l vad, da’ care-i alalalt? eu zice sandra, brusc imi vine-n nara miros de impostura, 180 de parai pentru o hipsterita spalacita si mos ciupic cu dinti de aur de trompeta, serios? esti curadora? sandra rastoarna sacul cu povesti de marketing pentru americani infantili: daaaa, de la 15 ani l-am asistat pe tatal meu in ceremoniile ayahuasca, asta inseamna ca de 10 ani sunt saman, haoleu, te pomenesti ca ai si-un doctorat in catania?

am fost talharita, prea tarziu insa sa ma intorc din drum, dupa 40 de minute, 3 dealuri urcate si coborate si slalom printre caini si capre ajungem la o fabrica de ayahuasca, un voluntar cu ochii carpiti care dormea pe o rogojina isi fura o usa-n oase, scoala putoare, sandra il trimite la plimbare, 5 cockeri in vestute de fas se foiesc printre picioare, poftiti intrati da’ mai intai descaltarea, stati asa, nu mai la est, acusi mai la sud, incepem si noi odata? sandra baga un mix stricat de anglo-spaniola, inteleg ca e un soi de parabolica cu care putem sa prindem rugaciunile lu tac’su care e la odihna in sacred valley, da’ ce-a patit saracutu? e epuizat, a dat in branci de atata munca gratuita in folosul comunitatii care-nesatula-l-a supt complet si l-a lasat slabit si expus bolilor.. aloooooo, sandra, fetito, cum gratis cind platesc sute de para?eee, asta cu gratisu era acu 6 ani cind samanii si puterile lor erau exploatati dar s-au dumirit ca nu merge asa si de atunci fac ceremonii pe bani, nu le merge rau, linga cosmelia ceremoniala unde stam noi pe perne e ditamai casoiul de baron psd unde micuta dispare sa bage supa sau sa se uite la tv atunci cind tac’su taie transmisia spirituala.

claudio mesteca blajin niste frunze de coca si mermeleste niste plase, sandra-i sare la carotida, stai tataie ca acum facem asta nu astalalta, nuuu, lasa aia inauntru, aseaza-te mai la nord, asaaa, suntem gata? zambet larg si siropul incepe sa curga: cel mai bun saman e inima ta, calea e in iertare si iubire, degeaba ati venit aici daca nu sunteti modesti si onesti, cu totii suntem budha si salvarea de energii negative o gasiti numai in iertare, mergeti si spuneti “iarta-ma” tuturor celor cu care v-ati certat pentru ca o lady si un gentleman asta fac, maniere victoriene, hinduism, budhism, crestinism, ezoterism, ce mai punem in placintuta asta? aaa, normal, crestinism, karma si pachamama, pentru prima oara in ultimele 6 luni mi se stramba gura-n bot de lup, sandra ma invita sa ma rog, uite acusi sa-i inchin viata mea lu pachamama care e suparata ca pamantul sufera ingrozitor si sa nu care cumva sa-i cer nimic pentru ca deja mi-a dat totul, casa si masa si bani de excursie in america de sud, daca vreau ceva ii zic lu apu, zeul munte, asta-i un soi de caritas minor, imi va da inapoi intreit tot ceea ce cer, rugati-va, sandra il insfaca de mana pe claudio si incepe o mormaiala intretaiata de ragete scurte plizzz pachamama, thank you, thank you apuuu, nu-mi vine sa cred ochilor, parca sunt intr-o piesa cu maia morgenstern, maia la munte si la mare, haha.

sandra deschide ochii si da de mine privind-o muta, te-ai rugat? nu duduitza, eee, isi sufleca mainile si scoate de la inmuiat cearsaful cu budha-karma-pachamama-isus, il pune la agatat si mai stoarce o fatza de plapuma din care curge povestea lu tac’su, omul care a redescoperit tehnica druizilor si acum face initieri de la distanta, prin telepatie, pentru ca are puteri fabuloase capatate dupa ce a participat la o ceremonie grozava din care ieseai ori diliu, ori cu picioarele inainte ori supraom, sandra zice ca tatucu a bagat pe varianta c) eu zic ca e sotto a), dar cine sunt eu sa pun la indoiala infaptuirile maestrului care a lucrat ani si ani cu cei mai buni samani din lume si a pus cap la cap tehnici orientale si inkase, e maestru in yoga, arte martiale, tantra, ayahuasca, marketing, comunicare si croitorie copii, as vrea sa-l rog sa-mi coasa si mie telepatic tivu rupt al pantalonului, sunt sigura ca poate doar reuseste sa-si opreasca 10 secunde inima asa cum l-a invatat maestrul lui de la yoga; da’ cum s-a apucat taticutul tau de toate astea mai sandro? a sarit sa ajute o batranica pe care 5 bagabonti o talhareau, si-a furat un cataroi in cap si medicii nu au putut sa-l vindece, atunci s-a pus pe treaba si apoi pe picioare, miracol.

sandra si claudio se apuca de ales ofrandele pentru pachamama si apu pe care le vom oferi dupa ceremoniile de blocare a energiilor negative si rescrierea karmei, revolutie si reforma, meandrele concretului, hua-hua, samanu-si scutura ciucurasii peste o punga neagra din care scoate niste pachetele cu orez, porumb, grasime, quinua, ardei iute, usturoi, confetti, lumanari, cruciulita de tabla, lana, ata, beteala, floricele, o hartie pe care scrie 1000 de dolari, o casuta si un trabant din ceara, sandra conduce procesul de selectie: astea nu, arunca-le, asta vine la gramajoara cu nasoleli, asta la aia cu dragalasenii, uite lana neagra inseamna vremuri nasoale, usturoiul si ardeiul sunt scandal in familie, crucea e simbolul mortii si numai ignorantii o poarta la gat fara sa stie ca aduce ghinion, claudiooo nu, maestro nu se poate asa, avem un nume de tinut, noi la etnika nu lucram de mantuiala, pachetelul e gata, va fi aruncat in rau, hai sa incepem ceremonia cititului in frunze de coca.

canci frunze de coca, sandra-si flutura o pana de vultur in fatza ochilor, repede-repede-repee, poate zboara, priveste intens pina-n gaozul sufletului si-mi zice evidenta: nu ai incredere in mine ca sunt prea tanara, hahahaaa, sa mori tu? chiar se vede ca am sentimentul ca sunt la camera ascunsa? hai welcome to jurassic park, maine va zic cu purificarea si oracolul, numaaai bine.

mi-a placut mult singapore, e foarte frumos dar nu atat de frumos cum e hong kongul si nici pe departe atat de exotic ca tokio, da ati fost in bali? ee, acolo este mai putin frumos ca in hong kong dar mai exotic decat in tokio, cu toate astea nu atat de placut ca in singapore, un indian traseist umple autobuzul de pareri, e surd ca ponta la acuzatiile de plagiat, se indeparteaza racnind permutari de orase asiatice si se blocheaza in bariera de la intrarea in machu picchu, pasapoartele la control, e a treia oara pe ziua de azi cind trec granita, o data ca sa urc in tren, a doua oara ca sa-mi vanda bilete de intrare in sanctuar, acusi iar, 564 de ghizi se naruie peste mine, ingles, aleman, italiano, babilonie vie, s-o fi schimbat ceva de acum 6 ani? zic ca nu si spulber bariera filologica, iau fatza unui sir de 25 de pensionari cu guta si …clicclacclicclac, flashurile mitraliaza panorama, poza cu piatra asta si cu asta si cu lama, mii de oameni calca in picioare frenetic ce-a mai ramas din orasul sfant al incasilor.

sau casa de vara a lui pachacutec sau statia de agricultura experimentala sau inchisoarea sau ..fiecare ghid scoate o alta istorie din palarie, asta cu pachacutec-un soi de napoleon incas care a tras sub hainuta imperiului noi si vaste teritorii-pare cea mai raspandita, de unde-or fi scos-o ca ghidul ruben de acu 6 ani zicea ca toata lumea bate campii gratios despre machu picchu pentru ca incasii nu s-au obosit s-o arda cu alfabet si spaniolii nu s-au impiedicat de citadela si cele 15 cioburi de oale gasite la fatza locului pot doar sa-ti spuna o data cind a fost locuita da’ nu si destinatia cosmeliei, deci nimeni nu stie nimic, as putea sa spun ca a fost camin de nefamilisti sau fabrica de lumanari, un ghid isi strange turma de mioare linga o piatra triunghiulara si zice basmul cu apu, cica incasii se rugau la zeul munte si cum prindeau un cataroi il ciopleau dupa chipul lu versantu’, alt ghid arata spre aceeasi piatra si zice ca e un porc de guineea, delicatesa peruana pe care o perpelesti la foc mic si-o inghiti cu tot cu oscioare, o pereche de jidani o pun de-un chibutz la marginea templului soarelui, epic.

4000 de cetateni deranjeaza zilnic vizcachele adormite-n coliba lu pachacutec desi legea zice ca maximum e 2000, vestitul ceas astronomic e ciobit, o macara s-a naruit peste el la filmarea unei reclame pentru berea cusquena, de atunci nu se mai filmeaza nimic prin machu picchu, exista cgi pentru asta, lamele se alearga prin iarba teraselor, un pui a ramas prins intre pietre si 5 cocalari il baga-ntr-un colt, vaaaaai ce frumos eeee, ce simpatic e, mama-lama behaie nevrotic, puiul se zbate, isi loveste picioarele-n zid si reuseste sa o taie printre nikonuri si canonuri la ma’sa, o ghida peltica incropeste o istorie despre ochiurile de apa din templul ..na c’am uitat cum se cheama: in mod clar erau folosite pentru astronomie, stelele se oglindeau in apa si astfel incasii stiau cum e cu anotimpurile si muncile agricole, uaaaauuuuuu, desi este la fel de evident ca puteau fi folosite si ca sistem de alarma in caz de cutremur, apa incepea sa tremure si sa se zbarceasca si atunci incasu stia ca trebuie sa rupa usa, ieeeeeeeeeeiiiiiii, dar este la fel de sigur ca erau folosite si pentru spalat pe maini dupa ce pachacutec halea peste, oooooooo.

o chinezoaica matusalemica isi tarsaie genunchii moi atat de incet incat tot grupul de 30 de babalaci pierde trenul, apar transpirati si hipertensivi in gara, uff-uhhh, noi unde stam? duduile de la peru rail ii imprastie in vagon, 2 aici, 4 colea, la ollantaytambo afara ca de aici e sosea si va poate lua autocaru, un trio de lituanieni melteni se-njura frenetic si put o alcool, al mai gras dintre ei tine botu activat 40 de minute apoi incropeste o discutie cu un chinezo-american din grupul lu genunchi moi, am fost si eu la chicago, am baut mult si-am mers la curve, ha-ho-ha, yoda aproba incantat, trenu asta e mai ieftin, a costat doar 65 de para de caciula asa ca ne taie mancarica si primim doar un ceai si o harta a lu’ machu picchu ca poate maine mai dam 200 de para si-l vizitam iar, de foame un australian maninca rahat despre cele 5 continente, eurasia, africa, america, australia si oceania, bine strabo, impresionat de cultura lui generala un italian ii ofera generos complimentul “you’re not stupid”, ce-mi mai plac calatoriile cu trenul, hai c-am ajuns in gara poroy, femeile care vand apa prin barile de otel ale gardului impozant a fost inlocuit cu auschwitzul soferilor de van.

welcome to jurassic park, doctoreee, maestrooo, parca suntem in mijlocul guvernului ponta, numai somitati, ma regalez cu-o cina la ciocciolina, pila ia-o p-asta: humus si vinete, tomatos secos si crema de branza, anchovies cu parmesan si pimiento, prosciutto cu chutney mango si ratza cu condimente, ceviche, porc de guineea, homar, caracatita si pastrav, mousse de ciocolata cu sare si crema de passionfruit si biscuiti kyno si millefeuille de mango cu crema de canela si inghetata de busuioc, pam-pam.

pe tripadvisor cu 5 stelute, coronita si ordinul muncii clasa I-II-III la perete stai troneaza etnika-organizator de ritrituri sprituale si magazinas de cremutze si pastilute bio, bastile fostilor clienti zboara-n aer: stimati locuitori ai pamantului, ii faceti umbra degeaba daca nu incercati sa va atingeti cu inelarul eul interior si nimeni nu va poate ghida mai bine decat shamanii de la etnika, “cu ce va servim? o ayahuasca la 300 de para sau o ceremonie traditionala inka la numai 180 de dolari de caciula?”, huaaaa, da’ cu ce se maninca astea dragutule? un ochios de 20 de ani se avanta in descrieri luxuriante: doi curadores te lucreaza simultan, iti citesc viitorul in frunze de coca, te curata la minte, inima si literatura cu apa minerala vulcanica si dupa ce lacrimeaza intestinul gros te iau de mana si impreuna faceti ofrande lu’ pachamama si lu apu, pai stiti, pe mine m-ar interesa san pedro, as fi vrut in trujillo da’ la vraciul juan de dios era 50 de para uitatul, ochiosu da din cap intelept, da, e frustrant ca e asa de scump dar trebuie sa inteleg ca shamanii au fost exploatati de turism si na, acusi isi iau revansa, la etnika nu se mai fac ceremonii cu san pedro dar el poate sa-mi recomande un nenic care stie sa se joace cu cactusul minune, “dar totusi, nu vreti si ceremonia traditionala inkasa? doar aici la cuzco gasesti, sunt extraordinare, va ajuta la echilibru…” masinaria s-a repornit, in birou intra un indian uscat cu dinti de fier si caciulita cu margele si ciucuri multicolori, el e claudio, unul din curadores, omul abia vorbeste spaniola, quechua-n sus si quechua-n jos, ochiosu speculeaza momentul, vedeti de ce costa 180 de dolari o sedinta? nu, pai trebuie si translatori ca shamanii nu prea vorbesc spaniola, bine prietene, batem palma, cind ramine? poimaine domnita.

tiiiiiip, tiiiiiiip, tiiiiiip, ceasul imi da un branci din pat, e 7 dimineata, fa matzu’ parizer si fugi la gara, as vrea eu, nenicul de la micul dejun s-a luat cu vorba si-a uitat sa cumpere paine insa a fost agil si-a praduit un taxi la marele fix, las ca mancam in tren, soferul zice ca ne costa 25 de soles dus si 30 intors, hehehe, de banii astia in lima te-ar plimba cu masina 6 ore neintrerupt, ce-i ma frate cu voi de sunteti asa calici? desi e inconjurat de mine si o tona de zacaminte naturale, cuzco nu are niciun pic de industrie, taximetristu maraie o poveste taiata dupa tiparul celor auzite in columbia si chile, coruptie gigantica, o companie spaniola-intotdeauna e o companie spaniola, pune mana pe ditamai consortiul-mina-barajul si apoi urineaza burghezo-mosieresc pe localnici, aici e vorba de exploatarea de gaze naturale administrata de spanioli care dau gazu la export, “in bolivia e 12 soles si la noi acasa, gazul nostru e 34” maraie inecat de draci taximetristul, totul e mai scump decat in restul tarii si nu-s locuri de munca, d-aia tot cusqueanul se buluceste la buzunarul turistului, mize mici: un masaj, o fotografie cu lama virginica, o spalatorie sau un internet, nu hoteluri, nu restaurante, alea sunt deschise toate de strainii care au dat navala acum vreo 10 ani si-n saracia crancena peruana au fost regi cu 500 de para, acusi nu te mai atingi de case, una in centru poate sa fie si milionu de dolari si un apartament amarat pe deal, in subratul cuzcoului, sare de 10000.

cainii se alearga in mijlocul drumului, sunt zeci, sute, ca dupa demolari, chiar asa amigo, care-i treaba cu dulaii? aaa, pai nimeni nu-si leaga animalul aici, ei o ard ziua pe unde-au chef, se descurca, seara vin acasa, tiiit-tuut, la isteria de pe drum ma mir ca nu vad din 3 in 3 metri cite-un hoit de perro, soferu-i mandru: “se conduce bine-n peru”, hm, discutabil, daca te gandesti insa ca pina mai acu vreo 5 ani in tara erau in sfert din masinile care sunt acum si ca o gramada de nenici conduc fara griji si carnet, trebuie sa ii dai dreptate taximetristului, “vin sa va iau diseara?”, 6 minute de negocieri, vine si-o sa aiba o placuta cu numele, ca la aeroport, elegant, rand pe rand van-urile scuipa-n fatza garii incarcatura de turisti incotosmanati, gata sa fie dati pe spate de machu picchu, chioscul garii orient express serveste elegant patiserici fine si cafelute scumpe dar nimic nu te pregateste pentru pumnul in plex infipt brutal de peru rail, cea mai scumpa cale ferata din lume: 90 de kilometri cu ciu-ciu te costa 76 de para la dus, niste pastrugi in paltonase iti zic bine ai venit si-ti servesc cartofi gratinati infipti in scobitori si portia de salata quinua pregatita pentru degetica la dieta, distinctie de plastic, la ollantaytambo stam 20 de minute in bataia vanzatorilor ambulanti, paturica-pernuta-geanta-suportul de pet-palaria de incas facuta-n china, stewarzii zambesc stramb si asteapta transportul de americani batrani care nu mai vine, ne smulgem in sfarsit, peru rail incearca sa mai faca niste bani, poate vreti o carte sau o sapca sau un tricou, nu jegosilor, jos mainile de pe bugetul meu, huh, dupa 3 ore juma ajungem, in sfarsit, in agua calientes.

stewarzii sunt duri: poporul coboara dupa ce coboara bagajele, tu-ti organizarea maicutei tale de tarisoara turistica, un nenic ma corecteaza, zice ca peru rail nu-i dupa cum zice numele ci nici mai mult nici mai putin decat o companie chiliana, haha, ticalosie-n travesti, un soi de ortaci ai lu iliescu costumati in liberali, vecinii de la sud au mai pus laba si pe a mai smechera fabrica de bere peruana:cusquena, deci micii nativi au ramas in peleul gol, o clasica a capitalismului veros; agua calientes e tumoarea lucicai bunghez, e de 5 ori mai mare decat in 2006-cind am calcat ultima data pe aici, jde carciumi si hoteluri au inflorit pe linga calea ferata, uite busul spre machu picchu, dau sa ma sui si-o capra grascioara behaie intrebator: aveti bilet? “nu”, pai trebuie sa va luati de aici ca la sanctuar nu se gasesc bilete, “excelent, atunci 2 va rog”, nu de la mine, duceti-va dumneavoastra in centru si de acolo luati, scarpinatura in anus cu mana bagata-n esofag, imi fac vant, avem bilete, 50 de para ca e a 8-a noua minune a lumii si multa lume vrea s-o vada si peru trebuie sa prospere si turismul e aurul auriu al lui peru, americanii din fatza platesc si nu primesc harta, tzeapa imperialistilor, ma intorc la capra, “am bilete”, da’ dar nu de autobuz zice ea, “pai da-mi 2”, nu de aici, trebuie sa te intorci mata 89 de metri, sa o iei la dreapta, sa calci piatra, crapa-i-ar capu caprei care a.., “bine duduie si matale ce faci aici?”, eu rup biletele, halal.

welcome to jurassic park, dupa alti 30 de para investiti in turismul international si plenipotential bag 25 de minute de curbe-n jungla c-un sofer plictisit si cam ca nastase de sinucigas, maine va zic si restu ca acusi m-apuc de-un spritz, noapte buna.

ajungem cu o ora mai devreme in lima si hop in busul de nazca, 4 oameni mirinda hahaie homeric cu ochii-n comedia groasa de pe plajmile lu’ cruz del sur, desertul curge monoton pe la geam, compania ne vara pe gat un filmulet cu versiunea peruana a zanei suprizelor care se plimba prin tara si-si arata nurii la termele pupipitipucupuhuchucusaucevadegenulasta inconjurata de niste vanzatori de gogosi travestiti in incasi, cheii se-nfioara erotic dar in 3 minute reincep hohoteala, icaaaa, tot etajul se goleste si o ardem singuri singurei pina-n nazca, autogara e incercuita de un dig de taximetristi, tara tara vrem ostasi, pe cine? pe raluca, dau sa trec da’ ma ciocnesc elastic, unde mergi fetito? scot din joben singurul nume de hotel stiut: hacienda oasis, pai mneaei e patroana, o mustacioasa indesata agita o placuta pe care scrie kyocu shima si yokoto mashi, sunteti voi? femeie aratam a asiatici? habar n-am, aveti rezervare? nu, cum crapul chinezesc n-a muscat patroana se multumeste cu stiuca romaneasca, piscina si gran tinto in mijlocul desertului, trai pe vatrai.

fac un skandenberg cu receptionerul ivan si lasa zborul peste linii la 90 de para, da’ nu mai ziceti altora p-aici ca ei au platit 120, haps, de unde scumpetea asta? eheeee, ivan scoate andrelele si tricoteaza scurt o poveste: inainte orice posesor de cutiuta zburatoare indesa cit putea de mult in ea si baga tururi, nu exista nicio reglementare pina cind s-au zobit cateva harburi cu tot cu pasagerii din ele, stop a zis guvernul acum vreun an, a limitat numarul de licente si acum sunt in aer doar 35 de avioane, astea-s bibilite si lustruite, au hangare si echipa tehnica sa le pieptene si spele pe dinti, la aeroport e toata valea ruhrului si juma de olanda, hap pe cantar, bagajul linga, nu puteti sa luati decat aparatul foto si pasaportul, pentru identificare?, tziiiiiiu, trecem prin detectorul de metale, sunt sigura ca al-qaeda a luat in calcul un atac terorist in impozantul aeroport din nazca, da’ cu balonul de ce nu zburati? sunt curenti nasoi de aer, fleosc o pala, si-nca una, mai naravasi ca micul titulescu, feheeer, hai ca mi-a venit randul.

ne-nghesuim in valijoara cessna, pilotul, ghidul si 2 nemtzalai cu rubedenii sasesti prin ardeal, am fost in 2000, schon, schon, ghidul ne-nghesuie-n coada ca suntem mai usori, avionutul se grabeste pe pista, hopaaaaa, zburam fratie, in casca curge “rait nazca lain atensaaan, nazca lain”, “manchi andar da uing, atensan, andar da uing manchi”, avionul face o fenta si se lasa pe aripa stanga, stomacul imi vine in sinusul stang si bila zice ma-ta de prost bai pilotule, ghidul continua “adisional nazca lain, triangal, trapez, adisional, under da uing”, di germans stau cu harta-n ochi si bifeaza strategic, deci am vazut balenaaa, maimuta, cainele, astronautul, colibriul, papagalul, mainile si copacul, spirale, triunghiuri, paianjenul, condorul, fregata, alcatrazul, hop pe-o parte si hop pe alta, tatal nostru careleestiinceruri, juma de ora fuge si “rait da dinosor, da dinosor”, nu vad nimic, aterizare eleganta, amin, amin, amin, de cate ori pe zi bagati zboruri? 8 ori, deci 4 ore de manchi si trapez si triangle, nemtii trec senini pe linga cutia de propinas, ajunge ca-i scot pe greci din cacat, acum n-o sa salveze si economia peruana.

in sala de asteptare e liniste, 4 francezi picotesc pe scaunele, pe-o harta vad broasca, pestele si bursucu, hopaaaa, ce-s astea? nu-mi ies la recensamant, pregatesc trusa de scandal da’ ma calmeaza nenicul de la ghiseu, astea-s liniile palpa verisoarele lu nazca, aceeasi cultura, alt district, daca vrei sa le vezi trebuie sa gasesti alti 2 turisti care sa vrea sa sara cu 200 de para, zboru tine o ora da’ crezi ca te tine stomacu? claro che no, da’ totusi de ce nu suflati o vorba de ele? ridicat din umeri, hai la revedere, imi spal sperietura in apa calcaroasa a piscinei, andar da es uatar, atentiooon, uater andar da es.

patroana ne lasa camera pina la 9 seara, cit va datoram? eee na, nimic, sa ziceti de bine pe tripadvisor, da printeso, ne arunca la autogara, busul oltursa doble VIP intarzie, lumina albastra de ozn imi gadila retina, scaunele sunt tari si la 9.30 stewardul zice noapte buna, nu tu film, nu tu potol, 2 investitori trancane in spate, mi-e rautz si-mi vine sa borasc de la balanganeala masinii, tangaj ca-n drake passage, calarim alpii si fiecare curba-mi arunca teasta-n stanga si-n dreapta si-n stanga si-n dreapta, la 7 dimineata peruanul coboara chiuind sa-si cumpere sorici si kaiser de porc de la o sura, cu jumara-n nara debarcam in cuzco, 13 ore pe ceas, traiasca punctualitatea incasa, vivat.

primul taximetrist da sa ma talhareasca dar fentez si ajung la unul vag cinstit, forjam in traficul indecis, tut-tuuut si tut-taaaat, ajungem in san blasul ingropat in gunoaie si incepem vanatoarea de cazari, fiecare casa e carciuma sau hotel, infect, infect, jenant, oribil, asa si asa, jenant, scump, grav de scump, grandios de scump, epopeic de scump, astia din cuzco traiesc in norvegia, welcome to jurassic park imi zice un baietas si-mi vara sub nas un ceai de frunze de coca, face bine la ameteala, de altitudine sau de scumpete, nu conteaza.