Archive

jurassic park

40 de minute intarziere, ma scuzati gafaie pitica blonda cu radacini negre, da’ numaru 104 de la hotelul vostru vine intre 220 si 260, daca n-au avut loc pentru el mai devreme l-au pus si ei unde-au putut, hop-n vanul care da cu spatele cu 80 la ora si intoarce vertiginos in fata bisericii san blas, samanul claudio ragaie zgomotos in spate si duduita sandra picoteste in costumul deux pieces, cu picioarele intinse peste damigeana cu apa din vulcanul san pedro, bre, pe pliantu cu serviciile etnika spuneati ca pentru ritualurile ancestrale vin doi samani, unu-l vad, da’ care-i alalalt? eu zice sandra, brusc imi vine-n nara miros de impostura, 180 de parai pentru o hipsterita spalacita si mos ciupic cu dinti de aur de trompeta, serios? esti curadora? sandra rastoarna sacul cu povesti de marketing pentru americani infantili: daaaa, de la 15 ani l-am asistat pe tatal meu in ceremoniile ayahuasca, asta inseamna ca de 10 ani sunt saman, haoleu, te pomenesti ca ai si-un doctorat in catania?

am fost talharita, prea tarziu insa sa ma intorc din drum, dupa 40 de minute, 3 dealuri urcate si coborate si slalom printre caini si capre ajungem la o fabrica de ayahuasca, un voluntar cu ochii carpiti care dormea pe o rogojina isi fura o usa-n oase, scoala putoare, sandra il trimite la plimbare, 5 cockeri in vestute de fas se foiesc printre picioare, poftiti intrati da’ mai intai descaltarea, stati asa, nu mai la est, acusi mai la sud, incepem si noi odata? sandra baga un mix stricat de anglo-spaniola, inteleg ca e un soi de parabolica cu care putem sa prindem rugaciunile lu tac’su care e la odihna in sacred valley, da’ ce-a patit saracutu? e epuizat, a dat in branci de atata munca gratuita in folosul comunitatii care-nesatula-l-a supt complet si l-a lasat slabit si expus bolilor.. aloooooo, sandra, fetito, cum gratis cind platesc sute de para?eee, asta cu gratisu era acu 6 ani cind samanii si puterile lor erau exploatati dar s-au dumirit ca nu merge asa si de atunci fac ceremonii pe bani, nu le merge rau, linga cosmelia ceremoniala unde stam noi pe perne e ditamai casoiul de baron psd unde micuta dispare sa bage supa sau sa se uite la tv atunci cind tac’su taie transmisia spirituala.

claudio mesteca blajin niste frunze de coca si mermeleste niste plase, sandra-i sare la carotida, stai tataie ca acum facem asta nu astalalta, nuuu, lasa aia inauntru, aseaza-te mai la nord, asaaa, suntem gata? zambet larg si siropul incepe sa curga: cel mai bun saman e inima ta, calea e in iertare si iubire, degeaba ati venit aici daca nu sunteti modesti si onesti, cu totii suntem budha si salvarea de energii negative o gasiti numai in iertare, mergeti si spuneti “iarta-ma” tuturor celor cu care v-ati certat pentru ca o lady si un gentleman asta fac, maniere victoriene, hinduism, budhism, crestinism, ezoterism, ce mai punem in placintuta asta? aaa, normal, crestinism, karma si pachamama, pentru prima oara in ultimele 6 luni mi se stramba gura-n bot de lup, sandra ma invita sa ma rog, uite acusi sa-i inchin viata mea lu pachamama care e suparata ca pamantul sufera ingrozitor si sa nu care cumva sa-i cer nimic pentru ca deja mi-a dat totul, casa si masa si bani de excursie in america de sud, daca vreau ceva ii zic lu apu, zeul munte, asta-i un soi de caritas minor, imi va da inapoi intreit tot ceea ce cer, rugati-va, sandra il insfaca de mana pe claudio si incepe o mormaiala intretaiata de ragete scurte plizzz pachamama, thank you, thank you apuuu, nu-mi vine sa cred ochilor, parca sunt intr-o piesa cu maia morgenstern, maia la munte si la mare, haha.

sandra deschide ochii si da de mine privind-o muta, te-ai rugat? nu duduitza, eee, isi sufleca mainile si scoate de la inmuiat cearsaful cu budha-karma-pachamama-isus, il pune la agatat si mai stoarce o fatza de plapuma din care curge povestea lu tac’su, omul care a redescoperit tehnica druizilor si acum face initieri de la distanta, prin telepatie, pentru ca are puteri fabuloase capatate dupa ce a participat la o ceremonie grozava din care ieseai ori diliu, ori cu picioarele inainte ori supraom, sandra zice ca tatucu a bagat pe varianta c) eu zic ca e sotto a), dar cine sunt eu sa pun la indoiala infaptuirile maestrului care a lucrat ani si ani cu cei mai buni samani din lume si a pus cap la cap tehnici orientale si inkase, e maestru in yoga, arte martiale, tantra, ayahuasca, marketing, comunicare si croitorie copii, as vrea sa-l rog sa-mi coasa si mie telepatic tivu rupt al pantalonului, sunt sigura ca poate doar reuseste sa-si opreasca 10 secunde inima asa cum l-a invatat maestrul lui de la yoga; da’ cum s-a apucat taticutul tau de toate astea mai sandro? a sarit sa ajute o batranica pe care 5 bagabonti o talhareau, si-a furat un cataroi in cap si medicii nu au putut sa-l vindece, atunci s-a pus pe treaba si apoi pe picioare, miracol.

sandra si claudio se apuca de ales ofrandele pentru pachamama si apu pe care le vom oferi dupa ceremoniile de blocare a energiilor negative si rescrierea karmei, revolutie si reforma, meandrele concretului, hua-hua, samanu-si scutura ciucurasii peste o punga neagra din care scoate niste pachetele cu orez, porumb, grasime, quinua, ardei iute, usturoi, confetti, lumanari, cruciulita de tabla, lana, ata, beteala, floricele, o hartie pe care scrie 1000 de dolari, o casuta si un trabant din ceara, sandra conduce procesul de selectie: astea nu, arunca-le, asta vine la gramajoara cu nasoleli, asta la aia cu dragalasenii, uite lana neagra inseamna vremuri nasoale, usturoiul si ardeiul sunt scandal in familie, crucea e simbolul mortii si numai ignorantii o poarta la gat fara sa stie ca aduce ghinion, claudiooo nu, maestro nu se poate asa, avem un nume de tinut, noi la etnika nu lucram de mantuiala, pachetelul e gata, va fi aruncat in rau, hai sa incepem ceremonia cititului in frunze de coca.

canci frunze de coca, sandra-si flutura o pana de vultur in fatza ochilor, repede-repede-repee, poate zboara, priveste intens pina-n gaozul sufletului si-mi zice evidenta: nu ai incredere in mine ca sunt prea tanara, hahahaaa, sa mori tu? chiar se vede ca am sentimentul ca sunt la camera ascunsa? hai welcome to jurassic park, maine va zic cu purificarea si oracolul, numaaai bine.

mi-a placut mult singapore, e foarte frumos dar nu atat de frumos cum e hong kongul si nici pe departe atat de exotic ca tokio, da ati fost in bali? ee, acolo este mai putin frumos ca in hong kong dar mai exotic decat in tokio, cu toate astea nu atat de placut ca in singapore, un indian traseist umple autobuzul de pareri, e surd ca ponta la acuzatiile de plagiat, se indeparteaza racnind permutari de orase asiatice si se blocheaza in bariera de la intrarea in machu picchu, pasapoartele la control, e a treia oara pe ziua de azi cind trec granita, o data ca sa urc in tren, a doua oara ca sa-mi vanda bilete de intrare in sanctuar, acusi iar, 564 de ghizi se naruie peste mine, ingles, aleman, italiano, babilonie vie, s-o fi schimbat ceva de acum 6 ani? zic ca nu si spulber bariera filologica, iau fatza unui sir de 25 de pensionari cu guta si …clicclacclicclac, flashurile mitraliaza panorama, poza cu piatra asta si cu asta si cu lama, mii de oameni calca in picioare frenetic ce-a mai ramas din orasul sfant al incasilor.

sau casa de vara a lui pachacutec sau statia de agricultura experimentala sau inchisoarea sau ..fiecare ghid scoate o alta istorie din palarie, asta cu pachacutec-un soi de napoleon incas care a tras sub hainuta imperiului noi si vaste teritorii-pare cea mai raspandita, de unde-or fi scos-o ca ghidul ruben de acu 6 ani zicea ca toata lumea bate campii gratios despre machu picchu pentru ca incasii nu s-au obosit s-o arda cu alfabet si spaniolii nu s-au impiedicat de citadela si cele 15 cioburi de oale gasite la fatza locului pot doar sa-ti spuna o data cind a fost locuita da’ nu si destinatia cosmeliei, deci nimeni nu stie nimic, as putea sa spun ca a fost camin de nefamilisti sau fabrica de lumanari, un ghid isi strange turma de mioare linga o piatra triunghiulara si zice basmul cu apu, cica incasii se rugau la zeul munte si cum prindeau un cataroi il ciopleau dupa chipul lu versantu’, alt ghid arata spre aceeasi piatra si zice ca e un porc de guineea, delicatesa peruana pe care o perpelesti la foc mic si-o inghiti cu tot cu oscioare, o pereche de jidani o pun de-un chibutz la marginea templului soarelui, epic.

4000 de cetateni deranjeaza zilnic vizcachele adormite-n coliba lu pachacutec desi legea zice ca maximum e 2000, vestitul ceas astronomic e ciobit, o macara s-a naruit peste el la filmarea unei reclame pentru berea cusquena, de atunci nu se mai filmeaza nimic prin machu picchu, exista cgi pentru asta, lamele se alearga prin iarba teraselor, un pui a ramas prins intre pietre si 5 cocalari il baga-ntr-un colt, vaaaaai ce frumos eeee, ce simpatic e, mama-lama behaie nevrotic, puiul se zbate, isi loveste picioarele-n zid si reuseste sa o taie printre nikonuri si canonuri la ma’sa, o ghida peltica incropeste o istorie despre ochiurile de apa din templul ..na c’am uitat cum se cheama: in mod clar erau folosite pentru astronomie, stelele se oglindeau in apa si astfel incasii stiau cum e cu anotimpurile si muncile agricole, uaaaauuuuuu, desi este la fel de evident ca puteau fi folosite si ca sistem de alarma in caz de cutremur, apa incepea sa tremure si sa se zbarceasca si atunci incasu stia ca trebuie sa rupa usa, ieeeeeeeeeeiiiiiii, dar este la fel de sigur ca erau folosite si pentru spalat pe maini dupa ce pachacutec halea peste, oooooooo.

o chinezoaica matusalemica isi tarsaie genunchii moi atat de incet incat tot grupul de 30 de babalaci pierde trenul, apar transpirati si hipertensivi in gara, uff-uhhh, noi unde stam? duduile de la peru rail ii imprastie in vagon, 2 aici, 4 colea, la ollantaytambo afara ca de aici e sosea si va poate lua autocaru, un trio de lituanieni melteni se-njura frenetic si put o alcool, al mai gras dintre ei tine botu activat 40 de minute apoi incropeste o discutie cu un chinezo-american din grupul lu genunchi moi, am fost si eu la chicago, am baut mult si-am mers la curve, ha-ho-ha, yoda aproba incantat, trenu asta e mai ieftin, a costat doar 65 de para de caciula asa ca ne taie mancarica si primim doar un ceai si o harta a lu’ machu picchu ca poate maine mai dam 200 de para si-l vizitam iar, de foame un australian maninca rahat despre cele 5 continente, eurasia, africa, america, australia si oceania, bine strabo, impresionat de cultura lui generala un italian ii ofera generos complimentul “you’re not stupid”, ce-mi mai plac calatoriile cu trenul, hai c-am ajuns in gara poroy, femeile care vand apa prin barile de otel ale gardului impozant a fost inlocuit cu auschwitzul soferilor de van.

welcome to jurassic park, doctoreee, maestrooo, parca suntem in mijlocul guvernului ponta, numai somitati, ma regalez cu-o cina la ciocciolina, pila ia-o p-asta: humus si vinete, tomatos secos si crema de branza, anchovies cu parmesan si pimiento, prosciutto cu chutney mango si ratza cu condimente, ceviche, porc de guineea, homar, caracatita si pastrav, mousse de ciocolata cu sare si crema de passionfruit si biscuiti kyno si millefeuille de mango cu crema de canela si inghetata de busuioc, pam-pam.

pe tripadvisor cu 5 stelute, coronita si ordinul muncii clasa I-II-III la perete stai troneaza etnika-organizator de ritrituri sprituale si magazinas de cremutze si pastilute bio, bastile fostilor clienti zboara-n aer: stimati locuitori ai pamantului, ii faceti umbra degeaba daca nu incercati sa va atingeti cu inelarul eul interior si nimeni nu va poate ghida mai bine decat shamanii de la etnika, “cu ce va servim? o ayahuasca la 300 de para sau o ceremonie traditionala inka la numai 180 de dolari de caciula?”, huaaaa, da’ cu ce se maninca astea dragutule? un ochios de 20 de ani se avanta in descrieri luxuriante: doi curadores te lucreaza simultan, iti citesc viitorul in frunze de coca, te curata la minte, inima si literatura cu apa minerala vulcanica si dupa ce lacrimeaza intestinul gros te iau de mana si impreuna faceti ofrande lu’ pachamama si lu apu, pai stiti, pe mine m-ar interesa san pedro, as fi vrut in trujillo da’ la vraciul juan de dios era 50 de para uitatul, ochiosu da din cap intelept, da, e frustrant ca e asa de scump dar trebuie sa inteleg ca shamanii au fost exploatati de turism si na, acusi isi iau revansa, la etnika nu se mai fac ceremonii cu san pedro dar el poate sa-mi recomande un nenic care stie sa se joace cu cactusul minune, “dar totusi, nu vreti si ceremonia traditionala inkasa? doar aici la cuzco gasesti, sunt extraordinare, va ajuta la echilibru…” masinaria s-a repornit, in birou intra un indian uscat cu dinti de fier si caciulita cu margele si ciucuri multicolori, el e claudio, unul din curadores, omul abia vorbeste spaniola, quechua-n sus si quechua-n jos, ochiosu speculeaza momentul, vedeti de ce costa 180 de dolari o sedinta? nu, pai trebuie si translatori ca shamanii nu prea vorbesc spaniola, bine prietene, batem palma, cind ramine? poimaine domnita.

tiiiiiip, tiiiiiiip, tiiiiiip, ceasul imi da un branci din pat, e 7 dimineata, fa matzu’ parizer si fugi la gara, as vrea eu, nenicul de la micul dejun s-a luat cu vorba si-a uitat sa cumpere paine insa a fost agil si-a praduit un taxi la marele fix, las ca mancam in tren, soferul zice ca ne costa 25 de soles dus si 30 intors, hehehe, de banii astia in lima te-ar plimba cu masina 6 ore neintrerupt, ce-i ma frate cu voi de sunteti asa calici? desi e inconjurat de mine si o tona de zacaminte naturale, cuzco nu are niciun pic de industrie, taximetristu maraie o poveste taiata dupa tiparul celor auzite in columbia si chile, coruptie gigantica, o companie spaniola-intotdeauna e o companie spaniola, pune mana pe ditamai consortiul-mina-barajul si apoi urineaza burghezo-mosieresc pe localnici, aici e vorba de exploatarea de gaze naturale administrata de spanioli care dau gazu la export, “in bolivia e 12 soles si la noi acasa, gazul nostru e 34” maraie inecat de draci taximetristul, totul e mai scump decat in restul tarii si nu-s locuri de munca, d-aia tot cusqueanul se buluceste la buzunarul turistului, mize mici: un masaj, o fotografie cu lama virginica, o spalatorie sau un internet, nu hoteluri, nu restaurante, alea sunt deschise toate de strainii care au dat navala acum vreo 10 ani si-n saracia crancena peruana au fost regi cu 500 de para, acusi nu te mai atingi de case, una in centru poate sa fie si milionu de dolari si un apartament amarat pe deal, in subratul cuzcoului, sare de 10000.

cainii se alearga in mijlocul drumului, sunt zeci, sute, ca dupa demolari, chiar asa amigo, care-i treaba cu dulaii? aaa, pai nimeni nu-si leaga animalul aici, ei o ard ziua pe unde-au chef, se descurca, seara vin acasa, tiiit-tuut, la isteria de pe drum ma mir ca nu vad din 3 in 3 metri cite-un hoit de perro, soferu-i mandru: “se conduce bine-n peru”, hm, discutabil, daca te gandesti insa ca pina mai acu vreo 5 ani in tara erau in sfert din masinile care sunt acum si ca o gramada de nenici conduc fara griji si carnet, trebuie sa ii dai dreptate taximetristului, “vin sa va iau diseara?”, 6 minute de negocieri, vine si-o sa aiba o placuta cu numele, ca la aeroport, elegant, rand pe rand van-urile scuipa-n fatza garii incarcatura de turisti incotosmanati, gata sa fie dati pe spate de machu picchu, chioscul garii orient express serveste elegant patiserici fine si cafelute scumpe dar nimic nu te pregateste pentru pumnul in plex infipt brutal de peru rail, cea mai scumpa cale ferata din lume: 90 de kilometri cu ciu-ciu te costa 76 de para la dus, niste pastrugi in paltonase iti zic bine ai venit si-ti servesc cartofi gratinati infipti in scobitori si portia de salata quinua pregatita pentru degetica la dieta, distinctie de plastic, la ollantaytambo stam 20 de minute in bataia vanzatorilor ambulanti, paturica-pernuta-geanta-suportul de pet-palaria de incas facuta-n china, stewarzii zambesc stramb si asteapta transportul de americani batrani care nu mai vine, ne smulgem in sfarsit, peru rail incearca sa mai faca niste bani, poate vreti o carte sau o sapca sau un tricou, nu jegosilor, jos mainile de pe bugetul meu, huh, dupa 3 ore juma ajungem, in sfarsit, in agua calientes.

stewarzii sunt duri: poporul coboara dupa ce coboara bagajele, tu-ti organizarea maicutei tale de tarisoara turistica, un nenic ma corecteaza, zice ca peru rail nu-i dupa cum zice numele ci nici mai mult nici mai putin decat o companie chiliana, haha, ticalosie-n travesti, un soi de ortaci ai lu iliescu costumati in liberali, vecinii de la sud au mai pus laba si pe a mai smechera fabrica de bere peruana:cusquena, deci micii nativi au ramas in peleul gol, o clasica a capitalismului veros; agua calientes e tumoarea lucicai bunghez, e de 5 ori mai mare decat in 2006-cind am calcat ultima data pe aici, jde carciumi si hoteluri au inflorit pe linga calea ferata, uite busul spre machu picchu, dau sa ma sui si-o capra grascioara behaie intrebator: aveti bilet? “nu”, pai trebuie sa va luati de aici ca la sanctuar nu se gasesc bilete, “excelent, atunci 2 va rog”, nu de la mine, duceti-va dumneavoastra in centru si de acolo luati, scarpinatura in anus cu mana bagata-n esofag, imi fac vant, avem bilete, 50 de para ca e a 8-a noua minune a lumii si multa lume vrea s-o vada si peru trebuie sa prospere si turismul e aurul auriu al lui peru, americanii din fatza platesc si nu primesc harta, tzeapa imperialistilor, ma intorc la capra, “am bilete”, da’ dar nu de autobuz zice ea, “pai da-mi 2”, nu de aici, trebuie sa te intorci mata 89 de metri, sa o iei la dreapta, sa calci piatra, crapa-i-ar capu caprei care a.., “bine duduie si matale ce faci aici?”, eu rup biletele, halal.

welcome to jurassic park, dupa alti 30 de para investiti in turismul international si plenipotential bag 25 de minute de curbe-n jungla c-un sofer plictisit si cam ca nastase de sinucigas, maine va zic si restu ca acusi m-apuc de-un spritz, noapte buna.

ajungem cu o ora mai devreme in lima si hop in busul de nazca, 4 oameni mirinda hahaie homeric cu ochii-n comedia groasa de pe plajmile lu’ cruz del sur, desertul curge monoton pe la geam, compania ne vara pe gat un filmulet cu versiunea peruana a zanei suprizelor care se plimba prin tara si-si arata nurii la termele pupipitipucupuhuchucusaucevadegenulasta inconjurata de niste vanzatori de gogosi travestiti in incasi, cheii se-nfioara erotic dar in 3 minute reincep hohoteala, icaaaa, tot etajul se goleste si o ardem singuri singurei pina-n nazca, autogara e incercuita de un dig de taximetristi, tara tara vrem ostasi, pe cine? pe raluca, dau sa trec da’ ma ciocnesc elastic, unde mergi fetito? scot din joben singurul nume de hotel stiut: hacienda oasis, pai mneaei e patroana, o mustacioasa indesata agita o placuta pe care scrie kyocu shima si yokoto mashi, sunteti voi? femeie aratam a asiatici? habar n-am, aveti rezervare? nu, cum crapul chinezesc n-a muscat patroana se multumeste cu stiuca romaneasca, piscina si gran tinto in mijlocul desertului, trai pe vatrai.

fac un skandenberg cu receptionerul ivan si lasa zborul peste linii la 90 de para, da’ nu mai ziceti altora p-aici ca ei au platit 120, haps, de unde scumpetea asta? eheeee, ivan scoate andrelele si tricoteaza scurt o poveste: inainte orice posesor de cutiuta zburatoare indesa cit putea de mult in ea si baga tururi, nu exista nicio reglementare pina cind s-au zobit cateva harburi cu tot cu pasagerii din ele, stop a zis guvernul acum vreun an, a limitat numarul de licente si acum sunt in aer doar 35 de avioane, astea-s bibilite si lustruite, au hangare si echipa tehnica sa le pieptene si spele pe dinti, la aeroport e toata valea ruhrului si juma de olanda, hap pe cantar, bagajul linga, nu puteti sa luati decat aparatul foto si pasaportul, pentru identificare?, tziiiiiiu, trecem prin detectorul de metale, sunt sigura ca al-qaeda a luat in calcul un atac terorist in impozantul aeroport din nazca, da’ cu balonul de ce nu zburati? sunt curenti nasoi de aer, fleosc o pala, si-nca una, mai naravasi ca micul titulescu, feheeer, hai ca mi-a venit randul.

ne-nghesuim in valijoara cessna, pilotul, ghidul si 2 nemtzalai cu rubedenii sasesti prin ardeal, am fost in 2000, schon, schon, ghidul ne-nghesuie-n coada ca suntem mai usori, avionutul se grabeste pe pista, hopaaaaa, zburam fratie, in casca curge “rait nazca lain atensaaan, nazca lain”, “manchi andar da uing, atensan, andar da uing manchi”, avionul face o fenta si se lasa pe aripa stanga, stomacul imi vine in sinusul stang si bila zice ma-ta de prost bai pilotule, ghidul continua “adisional nazca lain, triangal, trapez, adisional, under da uing”, di germans stau cu harta-n ochi si bifeaza strategic, deci am vazut balenaaa, maimuta, cainele, astronautul, colibriul, papagalul, mainile si copacul, spirale, triunghiuri, paianjenul, condorul, fregata, alcatrazul, hop pe-o parte si hop pe alta, tatal nostru careleestiinceruri, juma de ora fuge si “rait da dinosor, da dinosor”, nu vad nimic, aterizare eleganta, amin, amin, amin, de cate ori pe zi bagati zboruri? 8 ori, deci 4 ore de manchi si trapez si triangle, nemtii trec senini pe linga cutia de propinas, ajunge ca-i scot pe greci din cacat, acum n-o sa salveze si economia peruana.

in sala de asteptare e liniste, 4 francezi picotesc pe scaunele, pe-o harta vad broasca, pestele si bursucu, hopaaaa, ce-s astea? nu-mi ies la recensamant, pregatesc trusa de scandal da’ ma calmeaza nenicul de la ghiseu, astea-s liniile palpa verisoarele lu nazca, aceeasi cultura, alt district, daca vrei sa le vezi trebuie sa gasesti alti 2 turisti care sa vrea sa sara cu 200 de para, zboru tine o ora da’ crezi ca te tine stomacu? claro che no, da’ totusi de ce nu suflati o vorba de ele? ridicat din umeri, hai la revedere, imi spal sperietura in apa calcaroasa a piscinei, andar da es uatar, atentiooon, uater andar da es.

patroana ne lasa camera pina la 9 seara, cit va datoram? eee na, nimic, sa ziceti de bine pe tripadvisor, da printeso, ne arunca la autogara, busul oltursa doble VIP intarzie, lumina albastra de ozn imi gadila retina, scaunele sunt tari si la 9.30 stewardul zice noapte buna, nu tu film, nu tu potol, 2 investitori trancane in spate, mi-e rautz si-mi vine sa borasc de la balanganeala masinii, tangaj ca-n drake passage, calarim alpii si fiecare curba-mi arunca teasta-n stanga si-n dreapta si-n stanga si-n dreapta, la 7 dimineata peruanul coboara chiuind sa-si cumpere sorici si kaiser de porc de la o sura, cu jumara-n nara debarcam in cuzco, 13 ore pe ceas, traiasca punctualitatea incasa, vivat.

primul taximetrist da sa ma talhareasca dar fentez si ajung la unul vag cinstit, forjam in traficul indecis, tut-tuuut si tut-taaaat, ajungem in san blasul ingropat in gunoaie si incepem vanatoarea de cazari, fiecare casa e carciuma sau hotel, infect, infect, jenant, oribil, asa si asa, jenant, scump, grav de scump, grandios de scump, epopeic de scump, astia din cuzco traiesc in norvegia, welcome to jurassic park imi zice un baietas si-mi vara sub nas un ceai de frunze de coca, face bine la ameteala, de altitudine sau de scumpete, nu conteaza.

gonim printre orezarii si plantatii de trestie de zahar, ghida baga niste statistici despre productia de rom, melasa si zahar dar n-aud nimic de chioraitul matzelor partenerilor de tur flamanzi, parcam abrupt pe-o strada desfundata in dreptul unei cosmelii, beeeei, pe cine faci tu cosmelie? restaurantul cantanero din lambayeque este un altar al cuisineului peruan, bucatareasa are 5 medalii de aur si 6 de argint pe pieptu-i de arama si face niste flicflacuri de exceptie cind prepara ratza cu orez, locul e atat de faimos incat coada serpuieste pe scari afara, haaaaat dar ghida se strecoara miseleste, ii cade-n carca unui nenic in costum care tzine de unul singur piept invaziei de nehaliti, ii zice parola si omul preia pachetul si-l imparte, 2 la masa asta, 3 la astalalata, alti doi colea, pic cu cocalarii hamesiti, eleganta le dau meniul sa se uite ei primii, gorobetii il iau si dupa 12 minute inca-l privesc hipnotizati, ce-o scrie fratioare inauntru, critica ratiunii pure? e praf de-un deget pe masa si in lumina soarelui il vad depunindu-se pe ceviche, astept ca la administratia financiara sa depun declaratia 200 dupa un aji de gallina, vine-n jumate de ora, iu-huuuu, ghida-si frange mainile distrusa ca balamucul amesteste chelnerii si servirea merge lent ca ochiul mortului, cocalarii-si sug dintii cu gandu la desert, am terminat si ma ridic, pe scaunul meu caldutz inca se arunca 14 corbi, incet incet grupul se strange afara, inca un sfert de ora si ies si cele 3 babe isterizate ca, de atata graba, le-a stat porumbu-n gat, ghida ne numara si ..nu suntem toti, perechea latino americana apare agale, ne grabim undeva?

 

da manca-v-as guritele voastre, ne grabim ca uite, dupa un pranz de doua ore ti-au ramas doar 23 de minute pentru piramidele de la tucume, cocotati pe taximoto satenii casca ochii la meciul de fotbal de pe stadionul de la baza unui delusor de noroi uscat, ce delusor soro, asta-i piramida 1, mai sunt vreo 25 inauntru, nu pot fi vizitate da’ pentru aia care nu-si borasc sufletul de caldura si nici cevichele de efort e o panorama castoaca din varful dealului, alerg prin vipie urmata de cocalari si perechea latino care abia se tarasc, fund de mare urias, 226 de hectare presarate cu tzutzuroaie, dupa ce civilizatia lambayeque a dat ortu popii alte culturi au preluat piramidele, pe una din ele au dat cu culori chimu care o ardeau fauvisti, ghida incearca sa adune gainile la microbuz, puuui-puuuui-puuui, babele s-au ferit de canicula in muzeul in sitio, o sala cu machete puchinoase s-un craniu, restul sunt spulberati in sapte zari, pipi-apa-suvenir, ghida sta sa planga, hai ca suntem toti, forja pe sosele si uite-ne fratioare descalecand la muzeul lordului din sipan, a mai a dracu descoperire arheologica a ultimilor 90 de ani din peru, da’ ce zic eu, america de sud.

telefoanele, aparatele foto, totul se lasa in masina, va rog ascultati-ma si nu incercati sa le luati cu voi ca pierdem timp, 7 cordoane de protectie, ne-afundam in mormantul visiniu-kitchos facut dupa chipul si asemanarea sitului arheologic unde lopatica si maturica au scos la iveala dupa vreo 1800 de ani de intuneric pe stapanul Sipanului, strabunul lui, sacerdotul si sacerdotul razboinic, cu totul vreo 15 morminte ai caror ocupanti sunt descifrarea misterului unei faimoase fresce din muzeul larco despre care se credea ca este o reprezentare a zeilor dand pe soseaua gatului sange ceremonial dupa un caft simbolic, ne-nvartim printre comori: tona de platose de aur si cochilii de scoici exotice, iote si-o penseta de aur cu care lordul isi smulgea barba ca nu o ardeau defel tarabostes pe meleagurile astea, podoabe cu omul caracatita, omul caprioara si omul crab.

 

in fatza se deschide o replica a coparseului lu’ boss: avem copilul care purifica locul de veci, cainele care te trecea pe lumea cealalta si la intrarea in mormant strajerul, uitati-va la picioare zice ghida, are unghiile facute, haha, glumesc, nu are labele picioarelor, au fost taiate ca sa nu fuga: sa stea si sa-si apere stapinul chiar daca ar vrea sa bage o plimbare pina la colt sa vada meciul, da’ ati vazut oasele lui lord of sipan? nu prea soro, n-o-r-m-a-l, nici nu aveati cum pentru ca au fost strivite de greutatea podoabelor iar stapanul sipanului avea o boala degenerativa a oscioarelor-deh, prea mult sex cu sora si cu matusica-basca avea muschii atrofiati din cauza vietii petrecuta in lectica, curat wall-e.

 

in mormantul lui sacerdote au dat de nevasta la picioare si de concubina la cap, caine si copil si-n plus o gramajoara de statui cu pitici venerati in cultura moche, alergam printre vitrine, ghida latra sacadat: iote la cercelul asta enorm de nas, de fapt un disc gigantic de aur, punindu-l in fatza gurii crea un ecou si-i impresiona pe saracani, ce voce frumoasa are seficu isi ziceau si se aruncau la pamant, hap s-a stins lumina, hm, o pana de curent? nah ca se reaprinde, ghida mareste pasul, hap din nou bezna, e aproape 6 si muzeografii o ard ca la carciuma, scaunele pe mese si carati-va acasa, in ultimele cutioace sunt niste megapodoabe, 1 milion de para au fost cheltuiti ca sa fie cumparate intr-o licitatie sothesby o aparatoare de coccix, cercei si alte cateva zdranganele, toate au fost ciordite inainte ca arheologii sa inceapa oficial excavatiile, dupa s-a schimbat treaba, in fiecare poza apare cite-un militian care vegheaza demn asupra lucrarilor, afaraaaaa, suntem impinsi pina in sala cu indieni cu baterie, scena de la curtea stapanului sipanului, un caine mecanic da din coada si un fierar agita un ciocan, cocalarii raman paf si urmaresc uluiti balciul tehnologic, gata, e 6.05, suntem stuchiti in strada si ..marinimie, puteti sa faceti poze cu exteriorul muzeului.

 


perechea latino nu mai pridideste sa pozeze lasciv cu mormantu de beton, un nene cu chica isi cumpara 4 kile de amulete cu lord of sipan, o blonda pe la 50 tropaie in spate, are bus la 6.45 inspre trujillo, il pierdem pufneste catre sotz, el isi mangaie barbutza ingrijorat, si eu am bus la 7 si curul strans, ghida ii aduna intr-un tarziu pe clicclochisti dar dupa 4 minute fraaanaaaaa, am oprit la magazinului de napolitane kingkong, cu chiote 80% din microbuz coboara sa-si cumpere tumbes reales, sicriutzuri dulci cu 8749 de calorii, sotul blondei e si el parte din hoarda dezlantuita, 6.18 tasnim, claxoane, turbare, contrasens, si iata ca la si 28 cei doi ajung la statia lor de bus iar eu la si 30 la a mea, traiasca fittipaldi.

welcome to jurassic park, stewardesa robotica imparte biletele de bingo dupa cina fripturoasa, iiii-haaaa, ce pot sa castig? nimic ca esti straina si daca-ti ies numerele trebuie sa le faci cadou vreunui nenic din bus pe care-l simpatizezi, o aleg pe bufnita curioasa de linga mine, joc cu gandul la bunastarea ei, 45, 18, 72, 20 de minute nu se intampla nimic, stewardesa ne intinde intrebarile ajutatoare: de cate ori se schimba soferul intr-o calatorie pe busurile companiei cruz del sur? o babutza stie si uite cum alege doua numere, pierd cu demnitate si ma culc, noaptea e un sfetnic bun.

 

machu picchu e un fel de bergenbier al siteurilor arheologice peruane, mainstream batind spre popular, adevaratele greucenii sunt in nordul tzarii, senor de sican, lordul din sipan, piramidele lambayeque, hop in microbuz la 6 dimineata si tuleo catre chiclayo, doar petre roman ar putea sa doarma pe scaunele astea, oamenii normali, cu gat, isi balangane dezordonat capsoarele lovindu-le de geamlacul masinii, de sub tampla vanata ma uit cu ochi carpiti la tinerii trujillezi care, inainte sa plece la slujba, leaga un baschet in dosul casei, pitici cu detenta inscriu de sub panou, 3 babe picotesc pe prima bancheta, 2 cocalari forfotesc pe-a doua si noi zacem pe-a treia, inimoasei echipe de turisti i se alatura inca 2 ghizi, pereche, au niste caietele in care se fac ca iau notite, canci, sunt atarnachis, au zis sa vada si ei comorile pe banii lu’ astia care au de dat, “sprijiniti-l pe agricultor” urla zidurile satelor ingropate in jeg pe linga care trecem ca ordonantele de urgenta ale guvernului ponta, uite si spitalul “solidaritatea”, 5 containere de fier insirate unul dupa altul, design non-conformist ce sa mai.

cred ca am intrat in olimp, statui grecesti din rigips impodobesc scuarurile orasului, ori olimp ori studiourile buftea care baga o telenovela aicisa, prima la dreapta dupa casa funerara velasquez, deschid paranteza: astia rup frate, am vazut vreo 2 birouri duduind in trujillo, inchid paranteza, deci imediat dupa cioclu velasquez, usa microbuzului zboara poc, afara, hai treceti la mic dejun, esteeee, nu-i nici 8 dimineata si o chinezoaica pitica si stramba ma-mbie cu niste lomo salteado, como no, como no, inghit friptura fierbinte cu pita frantuzeasca si dau pe gat un clondir plin cu cafea rece, gata indulcita, cocalarii au pus-o pe bancheta de festin, din 5 pungi sar empanade si niste fructe dubioase, pute aprig a ceapa si grasime, dupa 3 ore juma chiclayo se deschide ca un iad prafos si cacofonic, microbuzu se umple, recunosc niste fetze din turul de la trujillo, bine v-am regasit pezevenghilor, hai ca n-ati ajuns nici voi departe.

ghida incercanata se instaleaza in masina, ma numesc…. si astazi o sa fiu, bre, cum a zis ca o cheama? ridicat de umeri: n-am inteles, n-am auzit, nu stiu, nu conteaza, tanti asta fara nume dar cu o boccea doldora de povestioare incepe turuiala din secunda-n care atinge cu dosu scaunelul: la stanga este parcul central, da, da, ati auzit bine, in chiclayo nu exista plaza des armas pentru ca nu a fost intemeiat de spanioli, chiclayo era metropola bengoasa mult inainte sa-l prosteasca pizzaro pe atahualpa, de pe vremea civilizatiei sican, niste veri de-ai lui chimu, iaca si muzeul gatit in termopane, kitch penal de banca romaneasca, niste flacai imbracati in indieni baga mascari in parcare, ghida ne da jos, ne numara si ne pune-n poala un cosulet cu povesti despre monoteism si sacrificiul a 300 de femei care ar fi trebuit sa-l potoleasca pe zeul marii care se maniase si ii juca pe bietii sicani ba cu inundatiile lui el nino ba cu seceta venita de la la nina, cele 3 babe s-au plictisit si prefera compania toaletei, cocalarilor li s-a facut somn de la mancare si picotesc linga ghida, falsii ghiduletzi inhatati de pe drum iau notite si fac poze ca descreieratii, to-va-ra-saaa puteti sa repetati, ghida fara nume alearga undeva in fatza, ne grabim sa vedem replicile a doua morminte ale unor bastani sican, merita alergarea.

cind murea un sefic, trecea in viata viitoare insotit de un alai de cetateni si cetatene, in primul rind copii, unu, doi, dupa posibilitati, erau ingropati la buza mormantului ca sa-l purifice, apoi femei, fara numar, fara numar, in functie de cine erai si cu ce te laudai, in primul mormant, al nepotului cetateanului din al doilea, mai mic deci si mai cochet treaba sta asa: avem doi copilasi si doua femei, una asezata ca si cum ar naste, a doua moasa, mortu asta smecher care i-a bagat pe toti in mormant dupa dinsu e ingropat cu capu-n jos, in pozitie fetala, cu fatza catre est si masca pe fatza si, ca sa adanceasca misteru complet, mai are si capu taiat, in mormantul doi, unchiuletul a fost varat impreuna cu vreo 12 femei, sora-sa si alte cateva rude, el nu baga cascadorii, sta-n fund civilizat, cu capu pe umeri, fara masti dar are si el un copil care sa-i curete locul de veci si o pereche de maini gigantice aurite cu care putea sa atinga zeii, paranoia mai ceva ca-n psd, japonezu care investigheaza civilizatia sican din ’87 se scarpina-n crestet, nu prea stie ce vrea sa spuna despre toata tarasenia dar s-a prins ca indienii credeau in viata de dupa moarte si d-aia te propteau in pozitie fetala, ca sa nu intampini probleme la renastere.

100.000 de tunele au fost descoperite de arheologi, prin ele pradatorii de morminte au ciordit tone de bijuterii si artefacte, n-a mai ramas urma de tumi-cutitul ceremonial al sicanilor care-l reprezinta pe simpaticul zeu decapitator naihuey, il vedeti in muzeul larco din lima sau, daca stiti vreun colectionar coclit-burghezit, la dinsu in vitrina de bibilouri, aici, la mama lui de tumi nu se mai afla, te bucuri la niste masti funerare si scoici exotice aduse tocmai din panama si ecuador, cocalarii tropaie, le e foame, si lor si celorlalti 15 peruani care pavlovian zemuiesc gastric la ora 13, hai welcome to jurassic park, e vremea lui almuerzo.

patronul de la el colonial imi strecoara o carte de vizita, diseara te astept la restaurantul cu program artistic arabesc zice plescaind, ficatul de porc i-a ramas pe dinti, bine ca-i are, clateste cu o bere tres cruces, curatza mai bine ca un ave maria, ghida ioni e la usa si tropaie nerabdatoare, haide, haide ca turul tre’ sa continue, pranzul n-a potolit dracii unei doamne care e scandalizata ca tre’ sa-si tina-n poala odorul de 5 anisori care rage isteric aaaaa, uuuuu, aaaaaa acoperind mister saxobitul alexandrei stan care urla din radio, pe sosea un panou mare face reclama sistemului medical peruan, un oncolog cu-o bata de baseball zice ca daca tu te bati cu cancerul atunci el personal vine sa zapaceasca boala cu-o lovitura in moalele capului, ioniii, fata, hai ca vreau o vorba cu matale, ghida-si arunca o ureche in care strecor incetisor intrebarea: crezi ca se poate asista la o ceremonie de purificare cu san pedro? animata ioni zice como no dar o sa fie scump, cactusul contine mescalina si, aidoma ayahuascai, iti da viziuni, si care va sa zica pot sa incerc? aaaaaa, asta e mai complicat, sunt shamani p-acilisa dar nu prea multi, au migrat la cuzco unde-i turistu cu portofelu manos, ghidu numarul 2 se activeaza si el, shamanii de aici sunt scumpi si nu-s ce trebuie, mergi la cuzco unde-i penny marketul de san pedro, preturi fara concurenta, bine prieteni, mizez pe voi.

microbuzul opreste in mijlocul unei favele desertice, pe peretii de chirpici se usuca chiloti adibas chinezesti si copii in slapi ard o miutza in fatza templului arco iris, pungi de plastic atarna pe peretii de adobe, templul arata jalnic, terfelit de intemperii pentru ca, spre deosebire de huaca del sol si huaca de la luna nu a fost acoperit si deci protejat de nisip, descoperit in ’46 a fost inghitit incet incet de cosmeliile sarmanilor din trujillo, ioni trage aer in piept si da drumu la banda: arco iris a fost construit de cultura chimu, cea care a urmat culturii moche, ii zice arco iris-curcubeu in limba spaniola sau templul dragonului pentru ca sub un curcubeu sunt 2 dragoni imbratisati, un grup de nemti cu un copil nevrotic, plictisiti de atata istorie dau drumul la o sedinta foto urlandu-si comenzile, hans mai la stanga, bertha treci fata in fatza frescei, ioni ridica si ea vocea: daca va uitati incolo, da, da, incolosa, se vede ca templul era legat de chan-chan, uriasa metropola chimu, 25000 de indieni isi vedeau de ale lor pina sa vina inka si sa-i zobeasca, toata lumea-n microbuz si hai sa vedem alte pietre, bertha si hans isi dau ochii peste cap da’ na, au platit si nu mai au scapare.

un nenic invelit in cupru troneaza in mijlocul pietei, manioso-invidos, cu fatza rosh-galbena, costumasul cetateanului e inka, asa si? crezi ca pentru americanca retarda care s-a incolacit pe coapsa lui si si-a imbarligat parul in sulita de tabla conteaza? ia zi ioni care-i treaba cu chan-chanul? gandit ca un labirint, orasul era imposibil de cucerit, vorba vine, incasii le-au taiat apa si le-au mierlit agricultura, in scurt timp au pus mana pe oras, pam-pam, urmam sagetele care ne duc prin tuneluri si culoare decorate cu pesti, navoduri, valuri si pelicani care duc la 3 piete gigant unde isi punea taraba cu picioci chimul de la sat, clic-clac-clic-clac, se-ncing flashurile si se-ncoarda bicepsurile, ioni turuie; chan chanu avea 300 de depozite de potol si 104 de apa, uite asta-i unul, in stanga se casca un bazin in care creste trestie groasa, totora, din ea isi faceau barcutele cu care indienii calareau presurf valurile, pentru chimu zeul suprem era apa, din ea s-a nascut lumea care l-a inceput era formata doar din luna si haos traind intr-o armonie perfecta, dar luna s-a-ncurcat cu pamantul si au procreat omul, haosul s-a simtit neglijat si a vrut sa distruga omenirea asa ca luna atunci a inventat soarele, ca sa fie mereu lumina iar haosul sa nu poata sa-i starpeasca progenitura, fascinant cum bietii indieni credeau ca haosul se opune omului si nu-i parte din el, de la temperatura entropia ajunge la cote maxime, babele cu pungi billa se-mpleticesc catre iesire, isterie la cumparat flecustete, ioni ne numara, ne-mparte, ii da cu rest, nu-i bine, unde-s bertha si cu hans, iacata-i, sa continuam.

microbuzu alearga pe coasta pacificului, valuri uriase se-ntind in apus, bine ati venit pe plaja huachayna, 254 de vanzatori ambulanti imi sfasie tricouasul, sparg bariera si m-arunc pe plaja jegoasa unde surferi si rastamani se tavalesc printre pahare de plastic si sticle de bere, avem doar 25 de minute sa varam degetu mic in apa ca dupa soferul se transforma-n porc si nu poate sa invarta colacul cu copitutele, nici nu-mi trebuie mai mult, apa e gheata si la intrarea pe ponton intr-o coliba e un nenic care-mi cere juma de soles ca sa intru, hahaha, timpul s-a scurs, creioanele jos, ioni ne baga-n masina si hai in oras, v-a placut turul? ba bine ca nu, imi cad ochii-n gura, i-oi avea eu mari dar nu mi-ajung nici pe-o masea, mi-e foame dar carciumile deschid la 7, deasupra vanzolelei de pe strada mare troneaza un banner mare care anunta ca ieri seara a fost marele caft de gagici in namol, ce ra-ta-re, ce ra-ta-re, haosul si luna stapanesc primordial trujillo, facerea lumii pe stil chimu, biblic.

welcome to jurassic park, ma-nfig intr-o chifa cu mancare infecta si cind scot nasul afara, la 8.30, mai sunt 5 oameni pe strada, obositi de-atata istorie trujillezi sforaie la 9, noapte buna

pe platforma statiei de metropolitano i-un melc imbarligat de 189 de persoane, n-a mai trecut nicio masina de 28 de minute, poporul continua sa faca biiip cu biletul si sa intre-n tarc, uite-l, uite-l, vine autobuzul, buluceala organizata, ajung cu gura-n cotul unui intreprinzator elegant costumat, cred c-o punem de-un record de participare, haideti ca se poate, sa intre si carmen si miguel, hai si tu alejandro, scrasnete si scancete, brandmanagerite se-nfasoara pe bara, usile nu se inchid, soferul ne cearta prin microfon, nu plecam alte 5 minute in care gramada se rearanjeaza, o ard calcan lipita de geam cu ochii pe aceeasi parte a capului, cineva cu-o racleta rade surplusul de omenire si o intindem, in 25 de minute cobor 2D in fata terminalului de autobuze Cruz del sur, occident.

2 pitici insfaca bagajele si le duc la cala, poftiti la sala VIP, telefon, net si ness, hu-aaaaaa, un costum baga-un ochi sauronic la pasapoarte si-o uniforma cerceteaza posetica, doamne fereste sa introduc pe cursa bombite portabile sau poate alcool, ce-i cu voi frate, sunteti muslim brotherhood? zambitoare o blonda planturoasa imi face vant in autocar, pe scaun atarna paturica si perna si de pe ecran o alta duduie ma ameninta ca ma executa prin gadilat cu pana de gasca daca indraznesc sa-mi desfac centura de siguranta pe tot parcursul calatoriei, costumarul ne baga becu rosu-n ochi, rec, gata, suntem pe caseta, daca facem ceva gresit au ac de cojocul nostru siiii….e 5.30 dimineata iar familia de popandai din spate da buna dimineata soarelui cu statia de amplificare legata la gurita, maaaaa-miiiii mi-e foame, maaaaaa-miiii vreau pipi, dau sa ma ridic sa-i execut da’ nu pot din cauza centurii de siguranta, arunc priviri ucigase care topesc rama de plastic a usii de la buda, tzintesc mai hotarat da’ tocmai atunci busul franeaza, stoooop, am ajuns in trujillo cu doar 15 minute intarziere, peru stie cu turismu’, occident iar.

la hostel munaywasi nu-i nimeni acasa, diring-dorong, soneria urla de nebuna-n casoiul gol, ba nu, stai asa ca-n curte isi tarshaie pantofii o madama-n pijama cu catelusi, alesiaaaaaaa, unde-o fi fata asta, nu ma ajuta deloc, bodogane si mermeleste cheile de la intrare, alesiaaaaaa, un latrat ascutit zgarie timpanul o data, de doua ori, de trei ori, hai inauntru, aveti rezervare? nu, am venit la pleasna, a-ha, baboiul isi pune ochelarii, scoate chitantierul, romania? am fost la budapesta si in yugoslavia, de mult, in 70, ding-dong, 2 oaspeti atarna stingheri la poarta, alesiaaaaaaa, cainele scartaie din nou si tzasneste afara din dormitor insotind o fata cu parul ravasit, deasemenea in pijama-portul popular trujillez, “da mama”, fa-le domnilor factura, adica noua, de cei doi turisti canadieni se ocupa mami: au rezervare, trebuie sa plateasca diferenta, doamna avocat ii cocleste ca bancnota de 20 de soles e de colectie, alesia scarbita intervine “minti, ii colectionezi tu”, ma-sa bodogane din nou si pleaca sa-si schimbe pijamaua in timp ce fiica-sa ne cadoriseste cu 2 facturi, mami cu demnitatea restabilita de costum anuleaza una, “alesia stie ca o platesc pentru fiecare chitanta scrisa asa ca v-a facut doua”, cainele-mi roade posetutza, avocata ne-ndeasa intr-un dorm de 4 paturi, camera dubla declara si trage usa dupa ea, inghit un ness oferit de servitoarea aflata-n prima zi de munca la munaywasi, e pusa in dificultate de orice intrebare simpla: puteti sa-mi dati un pahar cu apa? s-o intreb pe doamna doctor, aveti paine? tot doamna doctor, picioarele dumneavoastra sunt infipte-n fund? doar doamna doctor stie, tut-tuuuut, la 10.30 fix apare microbuzul si-ncepe turul templelor, alesiaaaaaaa, am plecat.

un batalion de austrieci si 2 americani stingheri se-nghesuie in masina prafoasa, soferul ne vara pe-o scurtatura printre ziduri de chirpici, pe margine sunt copii cu mucu mare si munti de gunoi, haaaap, in fatza se deschide un platou, iaca la stanga huaca del sol si la dreapta huaca de la luna, situri arheologice moche la care au inceput sapaturile oficiale in 91 ca pina atunci nimeni din peru n-avea timp si bani sa se joace-n tarana, pai se stia de ruinele de aici? ioni-my name is ioni, ghida cu aspect de mic prajit prea tare zice ca o-hoooo, din secolul XIX se stie de orasul moche, comorile au disparut de mult, sunt topite sau pe la colectionarii privati, noapte de noapte pina tarziu prin ‘80 veneau profanatorii de morminte cu felinarul si tarnacopul, huaca del sol era zona administrativa, acum e-nchisa pentru sapaturi, huaca de la luna era cea religioasa, acolo puteti sa mergeti da’ numa’ dupa ce dati un bot la muzeu, aveti 25 de minute, pe locuri, fiti gata, start, alergam printre exponate, n-ai timp sa citesti explicatii, faci poza cu mobilul si-ai trecut mai departe, iote c-am prins un fir de informatie si-apuc sa desir ceva: desi e desert, orasul moche era inconjurat de ape, oceanul pacific e la o aruncatura de pepenoaica iar raul moche e colosa, cu toate astea era nasol de tot din cauza lui el nino care le terfelea recoltele si imputina pestele de unde si caftul cu leii de mare cu care indienii concurau pe potol, ca sa imblanzeasca zeii, moche o dadeau pe sacrificii, dupa razboaie rituale invinsii erau pregatiti de preoti pentru moarte, le faceau clisme spirituale cu san pedro si hatz, o preoteasa le lua gatul cu cutitasul, sangele era pus intr-o cupa si oferit regelui care il a) bea, b) imprastia pe jos, pentru zei, c) ambele, d) nu stiu, nu ma intereseaza, ioni nu stie, nici arheologii nu stiu, pe austrieci nu-i interseaza prea tare si nici nu stiu de ce dracului au ajuns aici in loc sa dea pe gat o beroasa in oras.

lucrarile arheologice sunt sponsorizate de bacchus, compania care face berea cusquena, a mai smechera cerveza din peru, acusi cumparata de chilieni, bacchus astia se bat cu pumnisorii lor mici in piept ca uite ce de treaba suntem si avem grija de valorile nationale dar de fapt au scos huaca din uitare pentru ca statul ii scuteste astfel de la plata taxelor, da’ ce-i aia huaca? cei doi americani s-au chitrosit la bani s-au luat turul de spaniola ca-i cu 10 soles mai ieftin decat ala de engleza, chilipir, huaca inseamna templu, sunt 5 infasurate unul peste altul, un soi de matrioska pe care o construiau mai mare si mai mare de fiecare data cind se schimba conducerea, toata cosmelia are vreo 2000 de ani vechime ca a fost inceputa undeva pe la anul 100, nu prea se stie ce e dedesubt ca daca dau un perete jos gata, l-au pierdut, ioni turuie in timp ce doua babe plictisite fashaie plasele gigantice de colo-colo, vlaguite de soare si prea multa informatie, shfuiiiiiittt, doi indieni golasi le fluiera si flutura niste trambite din ceramica, babele isi culeg din tarana entuziasmul, infasoara cu brat tremurand torsurile falsilor moche si ard o poza nemuritoare, e timpul pentru almuerzo.

welcome to jurassic park, doua austriece cersesc o reducere la restaurantul turistic sombrero, insista, insista, insista, ghidul rezista, rezista, rezista, maine va zic partea a doua ca acusi ma-nfig la el colonial, al mai epocal restaurant familial.

lima e o pleasca gigantica cracanata pe o suprafata de 3 ori cat malta, pina acu un an jumate o puneai urat daca tu stateai in nord si te duceai sa tragi la jug in sud, hop la 4 dimineata intr-un microbuz, la 5 il schimbai cu altul, la 5.47 cu altul si tot asa, pina la 8 ajungeai si mata sa te vaza stapinul la fatza, si-au tot batut capu’ cu metroul da’ costa prea mult si cutremurele ti-ar fi dat jos ctitoria daca nu aveai la indemana o ana lu manole,   au cascat ochii-n dreapta ca-n stanga e pacificul si ce sa vezi, au dat de columbieni care aveau aceeasi problema de transport, dupa chipul si asemanarea transmileniumului bogotan a aparut metropolitano: o retea de autobuze cu pista proprie delimitata cu bordurici si inaltata de doua palme ca sa nu treaca peste cocalarul cu jeepan, te duce ca vantu si ca gandu unde vrea muschiuletul tau de capitalist peruan, linga mine la 11 dimineata se sforaie vartos, numar 3,7,11 cetateni care au trecut de mult de picoteala si au luat-o la vale dupa iepure-n vizuina, nu simt coatele-n cap si servietele pe ceafa, n-aud claxoanele frenetice, tiiiiiit-tuuuuuuut, exact linga istericul de la semafor o tabloaca zice clar “144 soles amenda daca claxonati”, hahaha, numai indrazniti sa va apropiati si sparg bariera sonica, bine baiatu.

acum 5 ani centrul limei era pustiu, abia fusese curatat de piranhitosi, gasti de 10-20 de copilasi care atacau turistii si le rodeau pina si cureaua de la ceas, ramaneai in cucu gol in miezul zilei in fata palatului prezidential fara ca garda sa intervina, vrei in centru? esti pe barba ta, acusi-2012 deci-vreo 300 de pensionari agita bicepsi flasti, ce vor? bani, ce sa vrea, in piata sunt saracii, pe trotuare bogatanii, costumele trec grabite, tocuri bocane pe asfalt, BIZ-NIS, turistii gem de incantare cu ochii-n balcoanele de lemn de la casa verde, da’ pe asta galbena ai vazut-o? uite-o si p-aia rosie, muzeele duduie desi tre’ sa scuipi 10 parai intrare daca vrei sa vizitezi pina si chioscu de unde si-a luat pizzaro tigari in drum spre cuzco, ooooo-laaaaa, dau sa fug dar sunt incercuita de chelneri zambitori, noii piranhitosi, “de unde esti?” bag barbia-n piept si pieptu-ntre genunchi si incerc un mersul piticului, ha, ce truc ieftin, nicio sansa sa scap, “poftim la restaurantul burtica lui inka”, nu multumesc, “daca nu-ti place nu platesti”, nu multumesc, “daca nu-ti place iti dam bani”, nu sarna, am mancat deja, “vino inauntru si gusta, daca nu-ti place iti dau tacamurile de argint ale bunicii si o excursie in japonia pentru 4 persoane”, dupa 500 de metri parcursi la trap se reintoarce in blocstart nu inainte sa-mi spuna multumesc si o zi buna, bine baiatu.

cartierul chinezesc are poarta rosie si chioscuri unde chinezoaice iti baga bilingv horoscopu, chifa in sus si chifa-n jos, cazinouri sa aiba si manutzele lor ce juca, uite si mall-ul plin de.. indieni, ard betisoare si-ti vand bibelouri cu kali si vishnu, la etaj se taie bataturi si se freaca cefe in cea mai mare ferma de mani-pedi-epilare-masaj din america de sud, linga carciuma templul fericirii de pe strada detergentilor e adevaratul templu al fericirii: 574 de tone de jucarii chinezesti, plastic si nylon cum ii sta bine voinicului sa posede, maaaamiiiiiii vreauuuu urla micul peruan si-o deturneaza pe ma’sa de la pantofaria unde se cumpara pe rupte, ma-nfig emotionata in sopronul vegheat de un grasan transpirat si dupa 3 minute ies cu 2 perechi de tenisi peruani tigres la numai 14 dolari, bineee baiatule.

un poster gigant anunta ca biblioteca nationala o arde indiana jones, cauta carti vechi si manuscrise disparute misterios si ofera recompensa multumirea a 30 de milioane de peruani care n-o sa-si mai intre-n piele de fericire ca au recuperat comorile literare ratacite…. chiar asa, cum le-ati pierdut frate? nenicul de la receptie imi explica sfatos ca asta nu se stie si ca oricum nu conteaza, ca deh, faptul e consumat, important e ca uite au reusit deja sa recupereze intr-un an juma vreo 20 de manuscrise pescuite de colectionari de pe piata neagra, e adevarat ca alea cu adevarat importante n-au scos capu da’ nenicu e optimist, como no, como no, lima e mai infloritoare ca miha radulescu dupa 3 ani la monaco, cartierul financiar clipoceste pe-nserat, in san isidro servitoarele scot cainii si copiii la plimbare in imensul parc de maslini, imi tarshai maxilarul pe caldaram printre vilele dichisite, am intrat in gaura de vierme si-am iesit la londra? peste tot sunt magazine de design, fashion turbat, maybachuri ordonat parcate linga mertzuri intre gradini japoneze, restaurantele se-ntrec sa-ti rupa capul, peste tot se plateste cu card dar e de 3 ori mai scump ca-n restul limei, n-am vazut un cartier atat de bengos in toata america de sud, taximetristul zice ca o casa poate costa aici chiar si TREI SUTE DE MII DE DOLARI, 300000 de dolari, ha-ha-ha, bag rasul homeric si-i explic ca atat dai pe-o gluma proasta la parcul circului in bucuresti, isi face cruce, si eu, n-ajuta la nimic.

welcome to jurassic park, ma tarasc fara vlaga prin orasul care da drumu la distractie, sa fie presiunea atmosferica? sa fie garua? ma-nfig in al mai vechi bar din lima, cordano-1905, farfuria-i murdara si pe vasul toaletei i-o frana de rahatel, frumoooos, ca pe vremuri.

o rabla trage grabita la bordura, inauntru, intr-o cusca, e un cercopitec care da dovada de o inteligenta fascinanta, stie sa conduca si sa vorbeasca, imi exersez spaniola pentru animale mici cu blana: de ce te-au inchis in cusca? chewbacca  zice ca un tovaras taximetrist a fost atacat cu cutitul de 2 nenici si de teama tot tribul si-a tras gratii in spate si dreapta, ia zi cit imi iei pina-n muzeul larco? “20 de soles”, fugi prietene de aici, aaaa, soferila se repliaza, “atunci cit e corect, 15 soles”, hap in taraboanta si incepe slalomul printre broscute, trei aici, patru colea, e plina lima de volsfaganutze, la 1500 de para iti iei unu tzutz zice cercopitecul, de 5 parai bagam 40 de minute pe autostrazi, benzi si bandutze, trafic lejer de vara, poduri elegante si zgarie nori capitalisti, spatiile verzi de pe marginea soselelor sunt decupate si coafate, reclame din brusturi, una zice husqvarna, alta-i o dracie locala, am ajuns, intr-un conac chiaburesc e larco, probabil cel mai spectaculos muzeu de arta precolumbiana din lume.

babilonie, ghizii japonez, italian, spaniol, englez, francez, ungurean si moldovean se ciocnesc frenetic in fatza vitrinelor cu ceramica, uite aici este garderoba razboinicului moche, pina se dichiseau uitau de la ce-a pornit paruiala, ia sa vedem daca esti gata: pus-ai machiajul? pus, casca? da, cercei si colier?ihi, platosa, bratari si cercelul de nas? sunt toate, acoperitoru de coccix? da, hai ca esti gata de lupta, te pupic, rupe-le capu’ mamica, pai n-am cu ce ca arma o uitai, aoleu copile, noroc ca-i razboi ritualic si nu ne invadeaza dusmanu tzarisoara, trag cu urechea la ghid sa-nteleg cum e chestia cu razboaiele ritualice, se cafteau intre ei iar cei care pierdeau lupta-atunci cind adversarul le dadea casca jos si ii prindea de par-erau dezbracati si li se taia gatul cu cutitasul de catre zeul decapitator, la venirea spaniolilor asta s-a dat de 3 ori peste cap si a devenit ingerul archebuzier, singurul membru al clanului catolic sud-american care nu are niciun corespondent in familionul european, si astea ce sunt? niste bijuterii terfelite pentru ca la moartea proprietarului trebuiau sa crape si ornamentele cu el, uite ce idee buna, ar insemna ca la moartea lui iliescu ar merge la groapa tot psd-ul, a-haaa, si asta ce-i? un pachetel de carpa pe care sunt cusute codite,  “sunt de par-adevarat, direct din capul mortului luat” isi asigura grabit ghidul francez cele 4 oi carunte care-l urmeaza, el-mortu-e inauntru, in pozitie fetala, gata sa se nasca in noua lume in care a ajuns dupa ce-a terminat cu viata asta, never ending story.

in curte e batalie la cea mai interesanta parte a muzeului, eroticaaaa, culturile moche, lambayeque, chimu, toate bagau mana-n foc ca viata sexuala continua si dupa moarte, mortii ranjesc vesel si stau al naibii de bine pe carbasanul pe care niste dudui vii li-l scutura vanjos, sperma este oferita pamantului care este astfel inseminat de cadavre, maica-nchina-te vorba sarei, n-apuc sa fac crucea ca ma revolt, dis-cri-mi-na-re, moartele nu au pasarica, ele doar danseaza erotic impreuna cu mortul, urat, urmeaza zona perversiunilor, moche dau oricand bot lu titus still si jasminei, pozitii si incuscreli in care intra si zeii: zeul decapitator babardeste o domnita din a carei pitulice rodeste un copac din care culege fructe o maimuta, asta ce mai e? un jaguar abuzeaza o broasca si uite asa apare broasca cu urechi de jaguar, si asta? cum ce? celebra vulva cu dinti, cunoscuta oricarui pamantean din reclamele de la sensodyne, in depozitul enorm de ceramica din spatele muzeului showul continua, statuete cu paralizii faciale ale sifiliticilor si cetateni cu bube pe fatza si brate ca au preacurvit, hehehe.

welcome to jurassic park, se construieste in draci, lima creste de nu se mai opreste, suvuri tzitzirite se fugaresc pe soselele noi, farmacii stau ciopor pe fiecare colt de strada, eu zic ca tot belsugul se trage de la mortii moche si rodul dragostei cu pamantul in care-s bagati, voi ce parere aveti?