Bunică-tu era un nebun, îi spunea șchiopului șchiopule și chiorului chiorule.
Asta este una din mantrele maică-mii care consideră că onestitatea este semn clar de bădărănie. Desigur, șchiopul e șchiop dar nu îi spui asta în față, eventual îl întrebi dacă își dă cu Pronto piciorul de lemn și poate profiți de ocazie să comentezi mirosul fetid al picioarelor soțului, care are și două, dacă avea unul, ca șchiopul, ar fi fost mai acceptabil.
Trăim într-o cultură a ipocriziei și dublei măsuri. Ne abținem să spunem ce gândim dar nu pentru că nu vrem să rănim sentimentele ologului din fața noastră ci pentru că acesta este șef de departament, nu e bine să-l supărăm, ne va da afară.
Procurorul general este un om cu un schelet de dac hiperborean îngropat în dulapul rococo? Ei și ce? Nu vorbim despre asta. Ce-a fost a fost, nu a spus și domnu Cioloș că oricare dintre noi are legături cu Securitatea? Hai să nu mai vorbim despre Securitate, hai să vorbim despre magnolii. Ați văzut ce frumos au înflorit magnoliile?
Există agenții de publicitate populate cu protestatari de piața Victoriei care au contracte de milioane de euro cu instituții ale statului, parandărături generoase sub paravane virtuoase? Da, și? Te oftici că nu sugi tu banu public? Recunoaște, te oftici, de ce nu ai zis așa de la început că nu este vorba de contractele oneroase cu statul ci că nu mă poți suporta pentru că am succes și ți-a cășunat acum pe mine să mă distrugi.
Sunt ong-uri care accesează bani europeni cât să-și deschidă o cârciumă unde zic că fac educație civică și activități culturale și după 3 ani, cât cere programu european să stai deschis, o închid, vând echipamentele de bar și rămân cu 40.000 de euro? Așa și de ce am vorbi despre asta? În definitiv nu a umblat în buzunarul tău, a luat de la nemți și suedezi și norvegieni. Ăia au bani. Mai bine am vorbi despre Game of Thrones, ce crezi, în ce episod moare Cersei?
Șeful tău direct este copilul avocatului ăla care a fost în PRM, acum e în PSD, IQ 43? Păi nici nu vine la serviciu, deci nu face niciun rău, mai bine așa, dacă aveai un șef care te și punea la muncă și te și pipăia pe cur era mult mai grav.

Tăcerile înseamnă complicități și complicitatea e premiată.
Tăcerile aduc puncte bonus.
Social creditul nu a fost inventat în China. Social creditul este invenția corporațiilor care au cumpărat suflete cu scaune. Tu îl primești pe ăsta capitonat pentru că ai știut să nu zici nimic de procurorul general, tu îl primești pe ăsta cu fund de lemn pentru că te-a pus dracu să comentezi de ong-ul care ia bani europeni, tu îl ai pe ăsta cu 3 picioare pentru că ai comentat despre fiica avocatului care a trecut de la PRM la PSD.
Tu nu ai scaun.
Tu plimbă ursul.
Cine are gura mare trebuie să prindă cu dinții de ceafă ursul inadecvării și să-l plimbe. Mult să-l plimbe pentru că e clar pentru următorul angajator, șef, director, boss, președinte, că nu se poate baza pe tine. Că nu știi să vorbești despre Pronto, magnolii sau Cersei ci te mănâncă-n cur să îți spui părerea despre Securitate, parandărături, nepotism de parcă ne-ar păsa nouă de toate ăstea.
Social scoringul există și autocenzura există și autocenzura duce, în timp, la negare, aplatizare, teraformare.
Nu spun nimic pentru că nu văd nimic, îți spui.
Și în curând nu o să mai vezi.
O să fii orb.
Și nimeni din jur nu o să-ți spună că ești orb atunci când te va vedea lovindu-te de mobile. O să îți spună că pâcla asta alburie care-ți acoperă pupila te prinde bine, se potrivește chiar și cu bulinele de pe rochiță.
Orb la orb nu-și scoate ochii.

La capătul scărilor este o femeie pe la 50 de ani, cu părul vopsit blond și pieptănat îngrijit, cu o ținută distinsă, picioarele strânse cochet și oarecum sfios, ca și cum nu ar sta pe un carton ci pe piatră, la malul mării în Copenhaga. Mica sirenă.
Mănâncă dintr-o caserolă o supă roșiatică. Lângă ea, bichonul ei cu zgardă roz înfulecă grăbit niște bucăți de pui așezate pe o farfurie de unică folosință. Creierul meu se poticnește în paradoxala alăturare dintre nobila pereche om-animal și cartonul pe care scrie: Sunt bolnavă și eu și câinele meu, vă rog frumos săm mă ajutați. Ne este foame.
E ca și cum ai mânca ciorbă cu bețișoare, sushi cu pâine. Fac încă 2 pași apoi mă întorc și îi dau 10 lei. Îmi mulțumește cu o voce demnă, cuvintele ies curate, unghiile tăiate, cordeluță, un om al cărui accent nu a fost violat sălbatic în încercarea de a fi popular într-un colectiv de cocalari.
Ce-o fi pățit, mă întreb. Cine este femeia asta de pe jos, de la capătul scărilor care te duc la metrou, stația Gara de Nord, nu poate fi mai mare decât mine cu mai mult de 7-8 ani, la revoluție avea 23, poate a fost chiar în CFSN, poate a fost cu Rațiu sau Câmpeanu, poate a strâns mâna regelui când a venit atunci, în 92 sau cât era, în țară.
Ies la Romană. Pe trepte, o femeie cu un copil și un carton pe care scrie că nu au ce să mănânce.  Copilul are maxim 3 ani. Mama, deși arată de 40, sigur nu a sărit de 30. S-au așezat nepotrivit, gâtuind intrarea pe scară, frustrându-mă, mută-te domle în altă parte, vreau doar să ies dintre stâlpii stației ăsteia îngrozitoare, înfipți ca dinții unei furculițe într-o bucată de brânză.
Nu îi dau bani. Vreau doar să ajung la aer.
Aer.
Către mine vine o bătrână cu o pungă cu pastile în mână. Basca dată pe spate o face să arate ca o sticlă de bere deschisă, cu dopul îndoit, și când deschide gura văd că nu are dinți. Ea nu are carton dar are o poveste pe care nu apucă să o spună, e clar că are nevoie de bani de medicamente. Scot 10 lei, începe să plângă, spune: mamaie, să-ți dea Dumnezeu sănătate. Spune: să trăiești fetiță, nu am niciun ban! Spune: niciun ban nu am, mamaie! și plânge și eu mă gândesc că nici vorbă să-mi fie mamaie, poate mamă, deși nu sunt deloc sigură că este atât de bătrână. Nu par să fie mai mult de 20 de ani între noi.
E multă durere și sărăcie și-am mers doar 2 stații de metrou.
Magistrala foamei.
Mă gândesc la șoferul de uber, pe la 55 de ani, care mi-a spus că Ceaușescu nu a făcut niciun genocid, că Ceaușescu a plătit datoria externă și că sub Ceaușescu legea era lege și nu se fura ca acum. Că nici măcar nu a fost foamete pe vremea lui Ceaușescu, las că știe el, că se găseau de toate, trebuia doar să stai uneori la coadă.
Nu l-am contrazis.
Mațe plânse, sărăcie, frustrare, toate sunt mâinile abile ale unui scamator de parc care modelează balonul lunguieț al memoriei în cățeluși, ciocane, mitraliere sau pălării.
A fost Ceaușescu mai rău ca Iliescu?
A fost Ceaușescu mai rău ca Băsescu?
A fost Ceaușescu mai rău ca Dragnea?
Dacă stai pe-un carton într-o gură de stație de metrou, răspunsul e evident în favoarea tovarășului.
În definitiv, să nu uităm, dacă nu era Ceaușescu să facă metroul, nu ai fi avut nici măcar unde să te așezi la cerșit.

Cel mai frumos lucru este să fii angajat la stat, spune ea. Nu faci nimic și câștigi o poală de bani, adaugă, subliniind astfel de ce munca la stat este cea mai bună afacere din lume.
Banii din care ești plătită sunt ai mei și ai lu mămică-ta și ai verișorului, îi spun dar femeia clipește și apoi îmi spune că sunt penibilă, oricum banii ăia ai mei și ai verișorului ar ajunge la stat, nu mă simt eu oare mai bine că ea primește 2000 de euro pe lună ca să nu facă nimic decât să primească fratele Irinucăi lu Dragnea pentru aceleași rezultate? Nu e mai bun nimicul ei decât nimicul lui?
Nu.
Mai dă-o dracului de treabă. Se enervează chiar și o mătușă care trage cu urechea.
Cum adică nu țin cu familia?
De ce nu mă bucur pentru bucuria verișoarei care a nimerit postul ăsta bun, la stat, unde nu face nimic, de unde înhață o târlă de bani din care uite, chiar eu consum acum. Ce crezi, prossecoul ăsta o fi căzut din cer?

Cu cât sunt mai abstracte noțiunile cu cât sunt mai imposibil de apărat principiile.
Patriotismul nu există decât în typo italic pe afișele PSD. Fiecare e stăpân în sufrageria țării lui de 52,9 mp, gresie, faianță, termopane, milioane de micro-Românii, notre cher patrie, fiecare cu o istorie în care comunismul-partidul-statul este un soi de salată de boeuf, unele cu pui în loc de vită, altele cu măr în loc de cartof, altele cu iaurt în loc de maioneză. N-are a face, arată a salată beouf, pesemne că asta trebuie să fie.

Lângă mine în tren stă un bărbat care are carnet cu 15 noiembrie. Nu plătește bilet de tren, are călătorii gratuite. Îi spun că îi mulțumesc pentru 15 noiembrie, că a luat bătaie pentru mine și pentru părinții mei și pentru bunicii mei, că a strigat Jos Ceaușescu!! în vremurile când țara era mută, când tot românul avea pământ în gât, când epidemia tăcerilor vinovate sufocase orice răzmeriță.
E stânjenit.
Îmi spune că asociația 15 noiembrie 1987 trebuie să plătească, din 2014, prin hotărâre de consiliu local Brașov, chirie pentru locația unde ei, revoltații, răzvrătiții din 1987, se strâng o dată, de 2 ori pe săptămână. Asociația nu e de interes public. Dacă ar fi, nu ar trebui să dea bani la stat.
Intru pe gugăl să văd cât plătesc chirie partidele politice, finanțate de la stat, chirie pe spațiile pe care le ocupă. 67 de lei, 83 de lei, pe luuuunăăă!!!
Statul e darnic. Doar nu o să ia chirie partidului lu Lyvyu sau Seby sau Ludovyc sau Vyctor. Mă plimb aiurea pe gugăl, printre articolele care îmi demonstrează că sunt doar un trup cablat în marele Matrix al mașinăriei de stors bani a statului român.
Omul de la 15 noiembrie spune ceva despre colegii revoluționari din 89.
Nu-l ascult. Tocmai citesc că Maior, un bătăuș-bagabond-șantajist-pușcăriaș-senator-pesedist, a depus plângere împotriva lui Kovesi acuzând-o de represiune nedreaptă, favorizarea făptuitorului, cercetare abuzivă și abuz în serviciu.

Verișoara întoarce un mic pe grătar. Și când ne-o fi mai rău, așa să ne fie!, strigă soțul, director în prefectură.

Răul e în noi și niciodată nu ne va fi mai bine.

A fost șeful parcului auto al unei importante bănci pentru 21 de ani. Avea grijă ca Mișu1 și Mișu 2 și zecile de Miși care au stat în board să aibă BMW-urile și merțurile cerate, tunate, preparate. 6 milioane de euro era bugetul parcului auto. Atât costau piese, service, întreținere, combustibil. Flotă vere, bancă mare.
Și apoi, managementul i-a pus un șef tânăr. 25 de ani. Fiul unui domn prieten cu Mișu8. Tânărul a cerut ca bugetul să fie tăiat la 4 milioane de euro. Nu se poate. Uite facturile, uite prețurile, uite numărul de mașini, te riști tu ca Mișu 27 să facă accident pentru că mașina lui de serviciu avea plăcuțele de frână făcute la o fabrică de elastice de păr din Guangzhou?
Da.
Șeful parcului auto a primit 3 salarii compensatorii și a fost dat afară. După 21 de ani. S-a apucat de uber.
E fericit că nu e singurul care a fost concediat.
Banca l-a dat afară și pe Mișu1, mă rog, omul o dăduse urât în bară, se auzise până în parcul auto cum jbaaang, a intrat cu fruntea lui îngustă în stâlpul de beton al unui contract cu o țară africană pusă sub embargou de UE. Mișu1 și-a zis că dacă Piticu a putut să o ardă pe terțe piețe ce, el o fi mai puțin iscusit și nu va putea să găsească în bezna afacerilor cu tirani africani niște sâni voluptoși din care să sugă fără ca Bruxellesul să știe? Și uite că în loc de țâță a prins în dinți ditamai cataroiul de nici măcar angajatorii olandezi nu au putut să-l salveze deși, pizda mă-sii, Mișu1 a fost omul care le-a dat prăjiturica aia care i-a făcut atât de mici încât au putut să intre nu numai pe gaura cheii în România, ci chiar în chiloții PSD-ului. Așa că, recunoscători pentru tot ce a făcut pentru ei, i-au oferit, exact ca omului cu parcul auto, niște salarii compensatorii, de data asta niște sute de mii de dolari. Omul cu parcul auto zice că au fost milioane.
No hard feelings man.
Și mâna dreaptă a lui Mișu1 a fost trimisă să-i ducă un coșuleț cu mâncărică lu bunica, nu te mai întoarce, te căutăm noi. Au pus niște zeci de mii de euro în bocceluță și o înțelegere că ea poate să spună că a demisionat din motive personale, vrea să schimbe domeniu profesional, se face artistă. Sau ceva.
În locul lor au venit alți Miși și mâini drepte de Miși, mai tineri, mai plictisiți, mai încercănați și obosiți care au început să taie fondurile că la școala aia de 4 ani pe care ei au făcut-o în 14 ore au învățat că eficiența înseamnă să tai costuri, toți fură, mai dă-i în mă-sa-n cur de hoți.
Tipu ăsta, manageru, era copilaș de ceva, de securist, spune noul șofer de uber.
Vorbea cu noi, oameni cu cel puțin 15 ani mai mari ca el, ca și cum am fi fost ultimele gunoaie.
I-ați spus asta?
Nu.
De ce?
Mi-a fost frică să nu-mi pierd pâinea.
Vă pare rău că nu ați spus: băi cretinule, ce ceri tu e absurd, te-n pizda mă-tii?
Tace. Îi este în continuare frică.
O frică de copil terorizat de bătaia pe care o va încasa pentru că a luat 7 în teză la matematică. O groază de băiețel care nu știe poezia și va fi urecheat de mama dezamăgită că a făcut-o din nou de rușine în fața celorlalte mame.
Teroarea unui suflet care nu îndrăznește să spună ce are în minte pentru că a fost învățat să se miște în L, ca un cal pe o tablă de șah.
Frica e lașitate și lașitatea duce la slugărnicie iar slugile sunt multe și stăpânii puțini. Au de unde alege. Că ești directorul care aranjează un contract de finanțare a unui proiect nuclear cu Iranul sau ești cioban peste turma de mașini, stăpânii simt frica, lașitatea și slugărnicia și te vor folosi până când va veni momentul când vor trimite un băiețaș, copil de securist, să-ți spună că trebuie să tai costurile și să eliberezi pân la 4 biroul.
Fatalism.
Frică.
România pute a transpirație de corporatist și brăduțul mașinii Uber nu poate să ascundă mirosul.

În decembrie, am fost dată în judecată de un troll de facebook care a cerut 300.000 de lei despăgubiri pentru că l-am jignit în fața unei audiențe cât a unui stadion de fotbal. Stadionul pe care l-a luat ca referință era din Ploiești. Textele trollului presupus jignit de mine erau scoase din cuptorașul propagandistic al PSD. Spunea el că nu trebuie să o ținem în brațe pe Kovesi, căci e fiică de procuror comunist, la fel cum este și madam Macovei, care e și bețivă și a condamnat oameni în 1989 pentru că s-au opus lui Ceaușescu și sinistrei sale soții, că familia Cosma din Ploiești a suferit de pe urma ticăloșiei binomului Negulescu-Onea. Că uite cum Kovesi și lacheii ei au paradit tot neamul fostului președinte CJ Prahova și că pesediștii condamnați în dosare de corupție nu sunt mai prejos decât Maniu, Mihalache, Tătărăscu și Brătianu.
Ploiești, Ploiești.
Ghițăstan.
Pe centura orașului sunt scoase la încălzire detașamente de foști ziariști, vuvuzele, blogări, trompete cu statura morală și tehnica de rupt picioarele inspirată de nemuritorul Jean Vlădoiu. Sunt trimiși în teren să țină om la om, om la om, crapă unul, izbucnesc ca lăstunii din boschete încă un stol, acum ești nazist, apoi ești securist, mâine ești antisemit, peste alte 8 ore clar ești cu Antifa și ai stat la Hilton, la o cafea, cu asasinii puturoși ai lui Dragnea care nu și-au făcut treaba.
Desigur ești și comunist și neo-marxist, apoi rusofil, apoi rusofob, trumpist, dar peste toate e clar că ești soroșist, drogat, bețiv, curvar, țânțar care suge sângele poporului.
Ghițăstan.
Cine sunt oamenii aceștia care strâng căcatul familiei Cosma și apoi îl aruncă în capul dumitale, în timp ce îți plimbi pechinezul pe sub balconul lor?
Oare câți bani le dă Seby? Salariile sunt pe cartea de muncă? O să aibă și pensie de mânuitor al praștiei cu rahat?
Trollul care m-a dat în judecată are poze pe facebook salutând cu pușca ținută de pat, țeava urcând pe lângă obraz. Mai pozează în poziție de tragere, acoperit cu o pânză de camuflaj. Are multe poze cu pușca, e un soldat patriot care vrea să scape țărișoara de soroșiști, macoviști, koveșiști, se antrenează în poligon și apoi bea o beriță și visează să ne spulbere capetele ăstora de nu înțelegm că familia Cosma e victimă, și Ghiță și Ponta și Boeru sunt victime, ei au vrut dăcât să facă o rețea de canalizare cu de toate, dar s-a opusără ăștia din servicii, cu protocoalele lor cu tot, și uite unde am ajuns, banii europeni au dispărut, canalizarea nu s-a făcut, timpul a trecut aiurea, domnu Victor Viorel a tras un trei de treflă și a trebuit să stea o tură, Seby a tras un 4 de inimă neagră și a trebuit să fugă în Belgrad.
Cui servește să tragem de timp?
Judecătorii au respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Ghițăstan nu cedează.
Trollul redactează frenetic un apel. Spune că nu l-am insultat în fața unui stadion, cum este cel din Ploiești. Ci l-am înjunghiat într-un MegaImage de lângă Halele Centrale, fix în fața raftului cu iaurt.
Mă gândesc la judecătoarea protestând singurică pe scările tribunalului București și îmi spun că între mine și Ghiță nu e decât bunul ei simț.
E gros de 67 de metri bunului ei simț, e clar că nu poate fi străpuns.
Însă poate fi ocolit. Prin stânga, pe unde jandarmeria a dat o gaură în colegii ei mai sperioși.
Între mine și Ghiță nu stă decât unul sau douăzeci sau o sută două zeci de judecători cu bun simț gros cât obrazul lui Seby.
Și începe să-mi fie frică.

Și dacă Mandachi e creația serviciilor?
Dacă este creația PSD, aripa Dâncu sau Hrebenciuc?
Nu ați văzut că genitoarea suceveanului este PSD-istă, ceea ce înseamnă că este prinsă în uriașul lanț cauzal născut de bing-bangul din decembrie 1989?
Nu ați înțeles că Ștefan a supt la țâța partidului laptele din care naște acum calea, adevărul, viața și mai ales primul metru de autostradă?
Nu înțelegeți că ăștia de la PSD vin cu o variantă la Oamenii Noi ai partidelor noi.
Nu înț..

E clar că Mandachi e ajutat, sprijinit, poate chiar modelat de un nene care știe să facă din mucii din nas biluțe care pot dărâma popicele construcției lui Dragnea.
De cine, nu știm.
Contează?
Întreb eu.
Dacă a fost scos din coasta PSD-ului și trimis să salveze partidul prăbușit sub topoarele lui Liviu, îl țuc pe gură.
Căci dacă e așa, facțiunea pesedistă răsculată s-a autodepășit și prin #șîeu a reinventat plăcuța cu muiePSD, oferind o cauză imposibil de atacat de instituțiile de forță ale lui Dragnea.
O cauză comună, de fapt un pretext de a arăta că suntem mulți, că suntem împotrivă, că uite, dacă reușim să ieșim din abstracțiuni, din greve fiscale imposibil de aplicat, din greve generale imposibil de orchestrat, suntem o forță de care PSD-ul trebuie să se teamă.
Pentru că pauza de 15 minute a fost îmbrățișată de oameni din Craiova, Teleorman și Zalău, de țărani și de paznici de noapte, de farmaciste și studenți, maseuze și procurori, de telespectatori ai RTV și de telespectatori A3, doar s-a băgat și securistul duhnitor Dan Voiculescu, simțind că #șîeu este mai mult decât o cascadorie de PR care să-l facă pe Mandachi egalul lui Barna într-un PSD reformat, cu oameni noi.
Da, este.
Este pentru prima oară după 1989 când nu mai suntem rupți de propaganda partidelor, nu contează că îl placi pe șpagatistul 5 secunde sau te închini la fostul președinte, nu e important că ești liberal sau îl invidiezi în taină pe Tăriceanu pentru câte daruri de nuntă a strâns, ți-e clar că Ce vrem noi, e și pentru voi! nu mai este doar o strigătură de revoltați din piața Victoriei.
Autostrăzile lu Mandachi sau spitalele Oanei Gheorghiu și lui Carmen Uscatu sunt pentru noi. Și înțelegem asta.
Însfârdraculuișit.
Și dacă vreunul dintre ăștia trei o să intre în politică sau o să ajungă chiar în PSD, cândva, când domnia lui Liviu de Alexandria va fi oale și ulcele, eu tot o să mă bucur pentru momentul ăsta în care cu toții am reușit să ne încălzim mâinile la butoiul revoltei în acest martie în care nu mai speram mai nimic.

Mătușă-mea se uită la A3, Rtv și va vota cu Tăriceanu că e băiat frumos și stilat și îi stă bine freza. În mod ciudat, bărbată-su, omu, nu suferă de gelozie ci chiar achiesează cu gusturile mătușii și admiră vioiciunea lui Călin, cel care s-a rotit de 5 ori pe Isaia dănțuiește, nu tu coxartroză, nu tu spina bifida, nu tu probleme erectile, cred că bea în fiecare dimineață un pahar de țuică pe stomacul gol și seara se drege cu un gât de zeamă de varză.
Bănuiesc că mătușă-mea, fană A3, nu votează pe paginile ziare.ro, site afiliat antena3. Dar niște suflete iubitoare de șpagatiști și buzițe moi de penticostali rujați tot o fac. Și din modul în care o fac rezultă că publicul pesedist, înspăimântat de Soroș și nepotul lui, Cioloș, e format totuși din niște oameni absolut rezonabili care, ce să vezi, nu gândesc defel diferit de publicul lui USR sau de cel al PLUS sau chiar PNL.

Din cele peste 15900 de voturi exprimate, 95% sunt împotriva mutării rezervei de aur a țării în România.
http://ziarero.antena3.ro/poll/view/id/1178?fbclid=IwAR3_3B5yyRBFQ5d4tfudOroGzLHcVrkDRAZl4qHfFa34wa2roM_745QeAsU
Din cele peste 15800 de voturi exprimate, 81% sunt împotriva Ordonanței pentru amnistie și grațiere cerută de Liviu Dragnea.

Din cele peste 17200 de voturi exprimate, 91% cred că magistrații și nu Liviu Dragnea/Viorica Dăncilă/Guvernarea PSD-ALDE au dreptate în disputa asupra ordonanțelor de modificare a legilor justiției.

http://ziarero.antena3.ro/poll/view/id/1153?fbclid=IwAR0xfRAsFtv7EukXoM4ksuR_r8Kfqhjtg6DoLjdIlzx1CHtGOf7Hbnnd4U8

Din aproape 21.000 de voturi exprimate, 82% dintre respondenți cred că Liviu Dragnea încearcă anihilarea DNA prin înființarea secției speciale pentru magistrați.

http://ziarero.antena3.ro/poll/view/id/1176?fbclid=IwAR1aDSmnTPrRe9k0a7nPiJCMeli_aDL34CPfIWmedXQ1SttsBYrpeKXmtkM

Și tot așa, și tot așa.
În teorie aici intră publicul antenelor, nu? În teorie ăștia sunt oamenii ăia spălați pe creier cu ciorbița noroioasă din ligheanul aruncat zilnic de Gâdea și restul de slugi ale lui Voiculescu.
În teorie, oamenii ăștia iau pastile de hemoroizi și ficat după ce rad bere la pet și își mângâie soțiile după ceafă cu o palmă prietenoasă.
În teorie, oamenii ăștia aplaudă intervenția noilor mineri asupra trupelor paramilitare de mame hipsterițe, înarmate cu bebeluși, care ies să protesteze la Victoriei.

Ceva ne scapă.
Spectatorii Antenei3 înțeleg realitatea. Nu sunt niște lobotomizati care aud cuvântul privighetoare și desenează un făcăleț.
Înțeleg că Liviu Dragnea vrea să scape de pușcărie, că Liviu Dragnea omoară DNA ca să scape de pușcărie, că Liviu Dragnea vrea să cumpere voturile plătind mite electorale pe care le cumpără din banii pe care îi face aducând rezervele de aur în România, ca să scape de pușcărie.
Există, care va să zică, două posibilități.
Prima, spectatorii A3, să fie atât de încrâncenați încât în ciuda faptului că ei știu că e greșit să muți rezerva, să voteze cu ăștia care o fac pentru că urăsc și mai tare posibilitatea ca Opoziția să ajungă la putere. Și aici intervine faimosul: de ce?
A doua posibilitate ar fi ca propagandiștii A3 să se folosească în emisiunile lor de date mermelite, să cioplească chip de lut după tezele din noiembrie ale Varanului, să crească o ureche umană pe spatele bietului cobai antenist și să o prezinte ca pe un specimen nou de iepure. Și aici se pune întrebarea: fac acest lucru ca să ascundă o viitoare fraudă electorală sau pentru că, prin repetarea disperată a unor rezultate contrar celor din sondajele ziare.ro.antena3 pot teraforma realitatea, pot pur și simplu convinge posteriori audiența lor că măsurile luate de PSD sunt bune?
De fapt, întrebarea cea mai importantă este: contează pentru publicul A3, asimilat electoratului PSD-ALDE, ceea ce fac PSD și ALDE? Că mută aurul, că dau ordonanțe nedrepte, că distrug DNA?
Sau sunt ca muierea care, pocită în bătaie de bărbat, își spune ștergându-și lacrimile că sigur a făcut ceva rău, doar n-a caftit-o degeaba, și apoi îi pune ardei umpluți, plină de dragoste, în crăticioară, la încălzit?

Căci dacă e așa, am pus-o.
Lipsa descifrării principiului cauzalității și sărăcia capacității de raționare care ar defini, în cazul de mai sus, electoratul PSD, nu lasă loc decât unei abordări religioase a campaniei electorale care îi targhetează. Cine vine cu promisiunea fericirii din ceruri aici, pe pământ, a fericirii celor cuminți și ascultători, a fericirii pentru netoți, leneși și hoți, ăla va câștiga.
Și noi știm cine vine cu promisiunea asta.
Și noi știm că e imposibil de ținut.
Și nouă nu ne pasă pentru că e o promisiune frumoasă și viața e urâtă și măcar un bărbat frumos ca Tăriceanu să ne conducă aici, pe pământ, ce contează că aduc ăștia auru și noi nu suntem de acord?
USR, PLUS, chiar și voi, triștilor liberali, băgați-vă popi, mistici, mame Omizi, maseuze tantrice, călugări tibetani și predicatori penticostali în partide și poate, așa, să aveți o șansă.
Și noi împreună cu voi.
Valar Dohaeris.

Prietenul meu V mă întreabă dacă nu aș vrea să mă bag în campania electorală a lui ALDE. Mă uit la el stupefiată și apoi mă gândesc la prietenul meu T care mi-a spus: dar tu de când ai devenit așa activistă?
Amicii mei Ș și S au mers la un potențial client, o stație TV care mă înjură pe mine și care spune despre ei că au primit bani de la Soroș ca să-și aducă borcanul cu peștișorul de aur la proteste. Peștișorul de aur a primit și el bani pentru că a venit cu furca și toporul din oțel inoxidabil. Ar vrea să lucreze cu acest client? S are dubii, Ș nu prea.
Îi înțeleg. Și pe V și pe Ș și pe S.
Sunt bani și ai vrea să faci și tu niscaiva marțafoi mai ales pe praful ăsta din publicitate, când bugetele sunt scoase ca urșii în rezervațiile unde vâna Ceaușescu, legate în lanțuri, haideți domnu Bogdan, haideți domnu Zoltan, haideți domnu Teddy, haideți domnu Radu, haideți domnu Andrei, trageți că nu mai putem să ne prefacem mult timp că sunt licitații pe bune. Haideți, așaaaa, bravo, acum faceți poză cu piciorul cocoțat pe milioanele ăstea de euro, per-fect, acum dați comunicat în care felicitați profesionalismul echipei, acum ieșiți la protest și spuneți că sunteți împotriva OUG 114. Și în tot timpul ăsta fiți cu ochii în 4 la rubrica de matrimoniale-financiare că o să dăm anunțu cu scoaterea la licitație a serviciilor de comunicare pentru proiectul finanțat din bani europeni cu violența în familie. O să mai vină și cel cu țiganii și cel cu homosexualii, bani europeni, purcoi. Trebuie doar să aveți și dumneavoastră grijă de noi, să ne ștergeți sudoarea de pe frunte cu o hârtie de 100.000 de euroi.

Bani.
Mulți bani.
Care ajung la oameni care nu sunt activiști.
Sau, mă rog, sunt activiști de partid, d-ăia de rit vechi. Rit vechi, chiar dacă unii din ei sunt tineri ca nea Ghiță, 11 ani la revoluție, la 31 de ani averea lui era estimată la 100 de milioane de euro, parlamentar, fugar, credincios, Dumnezeu e sus și vede, Dumnezeu îl va sprijini în candidatura lui la europarlamentare, Dumnezeu îi va strânge carpienele și metacarpienele într-un pumn care va sparge falca protestatarilor #rezist care nu lasă instituțiile statului să-și facă treaba.
Precum în cer așa și pe pământ, pesemne că în cer se cară autocare cu îngeri să huiduie un fost procuror sau un fost ministru de externe, huoooooo, eventual să-l scuipe când iese de la audiența cu Dumnezu.
Dumnezeu vede și nu zice nimic. Are altele pe cap. Se întreabă El: oare cât din averea lui Ghiță e a lui Ghiță?
Oare cât din banii lui Ghiță se duce în campania PSD, cât la Pro România lui Ponta, cât la campania PRM+PRU, cât la PNL, cât la, Dumnezeu își scuipă în sân, ptiu drace,  USR+PLUS?
Am scris bucata de mai jos acum 2 ani. Postul era mai lung, mai amar, plin de nerăbdare. Eram un Moise care deschisese a 6-a oare brațele și apele se încăpățânau să nu se despice.

“Mă gândesc iar la muncitorii din filmul lui Liviu Tofan despre Brașov 1987. Dacă ar candida, i-aș vota cu 2 mâini. Dar nu vor să facă asta sau nu pot. Nu sunt conectați ca domnu ăla care a organizat proiecțiile simandicoase de la Muzeul Țăranului și Cotroceni, de la Banca Națională și de la Brașov, de la Reduta. Da, vorbesc despre Sorin Mândruțescu, CEO Oracle, filantrop și iubitor de film cum rezultă din acest material tip perie : http://da.zf.ro/dupa-afaceri/arts-design/sorin-mindrutescu-executiv-top-avid-pasionat-cinematografie-festivalului-film-istorii-rasnov-cetatea-rasnov-film-proiectat-aer-liber-luna-perseidele-ti-joaca-cer-pot-pune-asta-cuvinte-16708166.
Dar ce-ai domle cu Mândruțescu?
Nu aș avea nimic dacă nu aș fi văzut printre cei 300 de invitați pe care i-a avut la Brașov 1987. 2 ani prea devreme o tonă de securiști de rit nou, impostori și, desigur, ginerică al lui domnu Măgureanu, cel prezent la lansarea lui Voiculescu.
Voi vedeți ce văd eu? Că majoritatea oamenilor de afaceri cu cureaua lată, cu foame de socluri pe care să-și suie egourile cioplite în stâncă, au toți stranii legături cu nisipurile mișcătoare ale serviciilor, mogulilor, că se-ntâmplă prin jurul pesedeului, că dirijează fonduri europene și își construiesc ong-uri și festivaluri, dându-ne senzația că avem de ales?
Nu vrem
Să fim
O nație de hoți! se strigă în portavoce iar eu cumpăr un vin fiert din Piața Sfatului și nu primesc bon.
Știi ai cui sunt ăștia cu rulota cu vin fiert? Ai lui Gantz, viceprimarul. E băgat și cu…Dar ce mă mir, sunt în orașul unde primarul a fost ales în clinchetul celor 2 dosare penale care îi atârnau de glezne, electoratul spunând: ăsta a furat, și-a făcut plinul, nu mai fură. În septembrie a venit al 3 lea dosar.
Nu vrem să fim o nație de hoți.
Nu suntem. Dar suntem conduși, infiltrați, manipulați de hoți.
Și dacă își dau ăștia demisia mâine, cine credeți că îi va înlocui?

Luați de citiți aici un articol colosal despre cine sunt oamenii care controlează așa zisa opoziție.
https://www.sfin.ro/bani-si-afaceri/companii/odiseea-emag-viziune-antreprenoriala-sau-faliment-necontrolat/”

E prea târziu.
În dispozitivul de teleportare în care a intrat omul nou, post-revoluționar, s-a strecurat musca Securității și din organismul rezultat din descompunerea și reîntruparea moleculelor celor 2 entități nu mai pot fi extrase cioburile de ADN ale serviciilor.
Ia-le banii, spun Rareș și Stelian, Liviu și Șerban.
Ia-le banii căci idealismul nu are calorii.
Umflă burta dar nu-ngroașă picioarele, te ține în viață atât de slăbit încât nu poți să-ți cureți muștele care ți se strâng în colțul gurii.
Ia-le banii Raluca.
Ia-le banii și fă din ei un metru de autostradă ca băiatu ăla din Suceava.
Nu poți lupta din afară, luptă dinăuntru.
Ia zi, te bagi să faci campanie la europarlamentare pentru ALDE?

Dacă niciunul dintre noi nu s-ar băga, dacă scârba ar prima, dacă ne-am spune că banii ăia sunt radioactivi și că o să crăpăm de la ei în câteva luni, dacă ar exista niște standarde morale, nu lucrez pentru Ghiță, nu lucrez pentru Ponta, nu lucrez pentru Voiculescu, nu lucrez pentru securiști ticăloși și politruci odioși, dacă nu ne-am vinde pe 7 sau 877 lei oricărui mafiot nedemn, poate că am sparge blestemul alegerii răului cel mai mic.
Poate. Nu am bani ca nea Mandachi să fac un video superb, dar am și eu un challenge pentru agențiile de publicitate și colegii mei din advertising: nu vă băgați fraților să lucrați pentru PSD, ALDE, Pro România sau alianța lui Ghiță.
Refuzați banii, indiferent cât de mulți sunt.
Da, poate voiați să vă luați mașină nouă sau să zugrăviți.
Mai așteptați un pic.
Good things come to those who wait, zicea o reclamă din anii 90 la Guiness.
Ați așteptat 30 de ani, mai așteptați încă 2.
Nu vă murdăriți cu banii securiștilor vechi sau noi.
#șîeu refuz banii securiștilor.

Mereu m‐am întrebat ce se ascunde în spatele obsesiei propagandei comuniste pentru MAMĂ.

Cultul maternităţii.
Femeia oferind carne de tun ţării.
Braţe care să o apere. Braţe care să muncească. Braţe care nu îmbrăţişează decât idealurile comunismului. Mama poporului.
Mama murind făcând un avort. Sau patru. Septicemie.

Copii de grădiniţă tăind inimioare în hârtie roşie sau elevi de clasa I scriind cu litere lătăreţe: eşti cea mai frumoasă mamă!

Mama lui Coşbuc şi Mama Elisabetei Bostan.

Mame mândre când ăl mic a luat premiu. E fii‐miu, seamănă cu mine, că tac‐su e un porc ordinar. Bine că nu a moştenit nimic de la tac‐su.

Mame cu gladiole şi mame cu garoafe, copii împodo‐ biţi ca nişte cai scoşi la paradă, purtând în spate orgoliile părinţilor, de profesionişti care, dacă ştiu să facă ceva, apăi ştiu să facă oameni.

— Cu ce vă ocupaţi, doamna Matei?

— Fac oameni. Şi încă îi fac bine. Pe Vlad l‐am greşit puţin, că nah, e primul şi nu ştiam cum se face. L‐am cam răsfăţat, dar acum nu vă faceţi griji, îl iau fin la satâr şi o să iasă un băiat perfect, un român adevărat, care va face cinste patriei sale, Republica Socialistă România.

Vlad nu a făcut cinste patriei, deşi a fost prins de Revoluţia din 1989 la Bistriţa şi ar fi putut să se remarce în luptă. Dar, ce‐i drept, nu a fost nicio luptă.

Vlad a stat toată ziua, bună ziua în garnizoană. Chiar şi în lipsa luptelor sau poate tocmai pentru că nimeni din unitatea de vânători de munte nu a ieşit pe străzi, populaţia a fraternizat cu armata spunând: armata e cu noi, armata e cu noi!!!

Apoi populaţia a trimis mâncare şi băutură, iar Vlad şi colegii lui au stat şi s‐au uitat la televizor la bătăliile din Bucureşti şi Sibiu, din Cluj şi Braşov, au mâncat cârnaţi şi slană şi au băut vin roşu, apoi au ciocnit un păhărel de horincă atunci când au văzut înregistrarea cu părinţii naţiunii căzând seceraţi de gloanţe la Târgovişte, şi frate‐miu s‐a întors acasă foarte gras. Prima permisie a fost la cinci luni după Revoluţie, se făcuse cât un porc până atunci

Numai mamă să nu fii, spunea maică‐mea de fiecare dată când cineva o întreba ce mai face.

— De ce, s‐a întâmplat ceva cu Diana?

— Nuuuu, ea e acasă, dar Vlad, Vlad e în armată. Ce bine că Vick e un bălălău, un neputincios, şi nu a reuşit să aranjeze să facă fii‐miu armata la Ploieşti, să fie mai aproape de casă. Cei de la Ploieşti au avut probleme, au fost duşi la Bucureşti, au fost împuşcaţi. Nici acum nu mi‐a trecut sperietura din decembrie şi nu ştii niciodată cu ăştia, nu vezi ce se întâmplă cu nemernicii, cu ticăloşii ăştia care vin din afara ţării să se caţăre în funcţii de putere, să‐l dea jos pe Iliescu, singurul care ştie ce este de făcut, nu degeaba au zis şi atunci, înainte, la Europa Liberă de el. Că noi ascultam, noi nu eram laşi ca restul, Vick mereu cu gura lui mare şi cu bancurile lui politice mi‐a scos peri albi. Puteam să facem puşcărie, nici nu ştiu cum am scăpat. Dar uite că nu ne‐am ales cu nimic, tot felul de troglodiţi şi jigodii au ajuns în sindicat la ei, la institut.

Mamă. Numai mamă să nu fii.

În niciun caz nu mama lui Vick, biata femeie cât a tras cu bestia asta, de mic era rău. O femeie elegantă, rafinată, i‐au mâncat zilele şi Vick, şi ticălosul de taică‐su. S‐a curăţat în trei săptămâni de la un cancer despre care medicii de la Mureş îi spuseseră că poate să fie dus pe picioare zeci de ani.

Trei săptămâni.
— Las’ că o să ajungi şi tu mamă. Îţi doresc să ai parte de copii la fel de răi şi neobrăzaţi cum aţi fost voi, mi‐aţi mâncat zilele, m‐aţi îmbătrânit. La 43 de ani sunt o fosilă.

Tu eşti cea mai frumoasă mamă din lume.

Luna martie are gust de lipici, steluţe, carioci, un ţiuit constant, tinitus, vocile ascuţite ale copiilor care recită poezii dedicate mamei.
(Extras din cartea care va apărea cândva în aprilie sau mai la Editura Trei)

La agenția de publicitate la care lucrez am avut de-a lungul timpului clienți antreprenori români. Oameni cu ambiții neîncăpând în cupa F a sutienelor, bani, să facem bani, să le arătăm ălora de au râs de noi când aveam 8 ani și am luat 6 la mate că cine râde la urmă înseamnă că nu a înțeles poanta, unde sunt ei, geniile, sunt niște cercetători cocoșați în vreun birou la Măgurele pe când noi uite, facem bani, am depășit recolta record la hectar, dacă ne suim în vârful căpiței de bani vedem Viena. Și apoi, îmbătați de lipsa oxigenului din vârful căpiței de bani, antreprenorii locali și-au zis că sunt copiii lui Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl este cel care i-a creat prin frecarea rapidă a degetului mare de cel mijlociu și de arătător.
Ploaie de bani a făcut Dumnezeu Tatăl și ei erau picăturile care au căzut asupra pământului. Așa că, antreprenorii locali au început să investească în biserici ca să-l mulțumească pe Dumnezeu Tatăl.
E plin de bigotism în zona antreprenorială românească.
Se bat cruci, se cheamă popi, se plătesc slujbe, se fac seminarii cu fețe preotești, se invocă groaza unei invazii musulmane sau ticăloșia evreiască, se îmbrățișează pravoslavismul, se huiduie homosexualitatea, se laudă Putinitatea.
Și se merge, cu rugăciune, înainte. Hai Doamne ajută!!!
Doamne ajută și el cu ce poate, dar Doamne nu face autostrăzi. Nu pe rugăciuni.
Nu pe ochi frumoși.
Nu pe cruci trasate grațios la 3 centimetri deasupra pieptului.
Doamne, Doamne nu lucrează cu asfalt.
Nu suportă mirosul de șantier, azbest, smoală.
Dar cui îi trebuie autostrăzi? Domnului care distribuie mobilă sau celui care distribuie brânză sau celui care distribuie mezeluri sau celui care distribuie motorină și benzină?
Tuturor.
Aia crezi tu. Ei nu își bat capul cu asta, cum a mers 30 de ani o să meargă și următorii 30, mai rău sau mai bine, cum o da Dumnezeu, noi să fim sănătoși.
Dar noi nu suntem sănătoși.
Se moare zdravăn pe șoselele din România. Se rămâne fără picioare și mâini și ochi pe șoselele din România.
Cum o da bunul Dumnezeu, ne-om duce crucea, spun antreprenorii în SUV-uri cu 873 de airbaguri și 46 de iconițe legănându-se, agățate de oglindă.
Dar Dumnezeu nu dăăăăăă, asta a strigat suceveanul Ștefan Mandachi care a propus ca pe 15 martie, la ora 15, pentru 15 minute România să se oprească din lucru.
Da.
15 minute de scos România din priză.
Pauză de gândire.
Un festival al reflexiei, ca Nyepi din Bali.
Să ne întrebăm unde am ajuns și de ce nu am reușit să ajungem prea departe?
Poate pentru că nu avem drumuri?
Câți o să vă opriți 15 minute la ora 15 pe 15 martie?
Câți o să trageți mașina pe dreapta, câți o să vă ridicați de la birouri, câți o să lăsați tava și polonicul, câți o să opriți ora de mate sau de chimie, câți o să vă gândiți că Dumnezeu vostru, ăla de îi suportă pe ticăloșii de la putere și nu-i trăznește, nu o să vă facă vouă autostrăzi și nici nu o să întoarcă morții din mormânt?
Eu sper că mulți.
Să oprim rotița pe care ne învârtim 15 minute.
Vom fi niște șoareci mai odihniți și deci mai greu de păcălit.