Am făcut ASE-ul. Unul din profesorii mei a fost ministru de finanțe și acum o arde prin studioul România Tv. Spre deosebire de membrii actualului guvern, profesorul meu nu e idiot. E un individ viclean, din Bran, băieții ăia care-ți vindeau pe vremea lui Piticu cretă pe post de caș și drob din păpădie și orez.
Alături de profesorul meu din Bran, în politică a intrat cel mai dibaci coleg de grupă. Noi îi spuneam Olteanul deși era din Râmnicu Vâlcea. Acum lucrează la Olgu la cabinet. Se vede treaba că totuși era oltean.
Înainte de Olguța cred că a fost la Rovana. Odată intrat în sistem, nu mai ieși. Decât dacă te ceri tu afară și cine e prost să se ceară afară când banii se fac înăuntru?
La întâlnirea de 652 de ani de la terminarea facultății, Olteanu a venit la cârciumă. Arăta cel mai bine, odihnit, cu un zâmbet mic la butoniera buzelor. Îi priește statul. Lui da, nu și unui amic care a fost deputat și în a doua legislatură nu a mai fost primit pe liste pentru că nu a simulat un fault în careu și astfel PSD-ul nu a primit penaltiul pe care miza.
Gata.
Pentru el politica s-a-nchis. Un prost.
Parlamentul României este un S.R.L.
Răspunderea este limitată doar la capitalul de start al companiei, adică la banii pe care i-ai vărsat să ajungi pe listă, într-o poziție eligibilă. Răspunderea este deci față de nașul mare care ți-a dat bani de deputăție sau față de ăl de te-a ajutat să te chivernisești.
Parlamentarul e buric.
În jurul lui e mereu sâmbătă.
O sâmbătă în care legea e suspendată.  Acum că scriu asta îmi dau seama că parlamentul este nu numai un SRL ci și un cult religios.
Membrii și susținătorii săi consideră că sunt zei, sunt mai presus de noi, pulimea, trebuie să credem în ei, să nu cercetăm, să ne-nchinăm în fața lor, să le aducem sacrificii, uite cum e cazul băiatului de la Brașov care a murit pentru că nu a fost admis pentru un transplant de plămâni sau cum sunt cei 64 de morți de la Colectiv. Nu sunt niște morți inutile, aberante prin lipsa lor de consecințe la nivelul reorganizării sistemului medical.
Nu, proștilor și orbilor, acestea sunt sacrificii necesare ca să primim o creștere de pensii și ceva la salarii.
Zeii sunt milostivi și, dacă ne vedem de treaba noastră, dacă muncim în liniște, LI-NIȘ-TE, cum cerea și domnu Ion Iliescu, first of his name, king of the Andals and the First Men, atunci o să fie bine. În 20 de ani o să vină spitalele și în 30 autostrăzile. Școlile nu mai sunt necesare, că le face biserica, cea ortodoxă, unde sunt cetățenii ăia cu barbă, trese pe sub plete și scutiri de impozite, care vor să te ferească pe tine, puiul de om, să mori călcat de mașină pentru că nu te-ai rugat la Doamne, Doamne.
Credeți că e o coincidență fericită că avem Catedrala Mântuirii Neamului ridicată lângă cealaltă Catedrală a Stupefierii Neamului, a Deturnării Neamului, a Tâlhăririi Neamului?
Eu nu cred.
Să murim pentru ei este cel mai bun lucru care ni s-ar putea întâmpla.
O să numească după noi, martirii pieriți ca să le obținem bunăvoința, vreo piață sau vreun monument ridicat de doamna Firea cu banii luați de la gura unui orfelinat.
Și noi o să zâmbim din ceruri și o să sperăm că nepoții noștri o să fie atât de deștepți încât să adere la religia asta nouă, să ajungă mari preoți ai ei și să aibă fețele pictate în Catedrala Tâlhăririi Neamului.
Sau nu o să facem asta.
Și o să plecăm. Nu înainte să dăm foc templului în care se ascund.

Aș vrea să scriu despre omul care cântă la harpă o melodie a lui Jo Dassin. Își reazemă tâmplă de rama de lemn, are păr alb și față de cupru și degetele țâșnesc în curse scurte, ca fotbaliștii ieșiți la antrenament, sar peste 2 corzi, se opintesc în una, se întorc, reiau. Aș vrea să scriu despre însoțitoarea de tren care anunță călătorii că cei care au nevoie de un taxi din gară pot să o tragă de mânecă atunci când trece prin vagon și ea le va chema taxiul la peron.

Vreau să scriu despre călătorii, despre mersul lumii care e altfel decât mersul planetei România dar planeta România are gravitație mare, de fapt nu mai e o planetă ci o gaură neagră care îmi înghite toate gândurile, oriunde aș fi.

Oare ce mai face Dragnea, dar Olguța, dar Nicolicea sau Dăncilă, Udrea, Băsescu sau Ponta? Iohannis știu că nu face nimic. Este și ăsta un mod de a face ceva, pentru animalele în hibernare.

Nu e normal să trăiești în felul ăsta, Vă Vedem!, rezistăm, ne vedem în stradă, Huuuuuoooooo!!!, PSD Ciuma Roșie, ieșiți din casă dacă vă pasă.

Nu e normal să nu mai ai gânduri necontaminate de PSD, peste care nu s-a tăvălit, ca un câine ud, Dragnea.

Nu e normal să strângi atâta ură încât să gândești lucrurile ălea pe care țăranii din Teleorman le spun nonșalant: lua-l-ar dracul cu tot neamul lui. E important să-l ia cu tot neamul lui, e ca o operație de îndepărtare a unei tumori, trebuie să te asiguri că dracul a luat și țesutul din vecinătate, posibil infectat de cancer.
Lua-l-ar dracul și lua-i-ar dracul, așa zicem toți și nu e normal ca un popor întreg să-i drăcuie și Biserica să-i apere.
Biserica, instituția cea mai credibilă a statului, cu popi în merțuri și episcopi implicați în trafic de arme, lemn și influență.
Biserica nu poate să zică ceva decât împotriva pericolului absolut al homosexualității care ne pândește, se știe, din paginile manualelor școlare. Biserica ignoră perversiunile la care suntem supuși de parlament și guvern. E sodomie consimțită prin vot, dacă alegi un violator în parlament, nu-i normal să te penetreze în anus?
Poate atunci Armata să facă ceva. Poate Poliția să facă ceva, altceva decât să strige Hooooțiiii!! în față la Guvern. Dar de ăștia s-a ocupat Puterea și le-a dat salarii colosale și pensii speciale și pe fiica împăratului Roșu de soție și atunci nimeni nu mai suflă o vorbă în împărăție.

100 de ani de la nașterea României Mari. Miliarde cheltuite pe petreceri câmpenești, tricoloruri, hore. Brandurile refac în studiouri atmosfera lui 1918, drapele flutură și bărbați în mițe și cușme semețe se-mping în reclame să se bucure de mici si de România dodoloață.
Ce baftă pe noi că marile puteri ne-au dat ceva atunci. Cine ar fi crezut că o țară aproape rasă de pe fața pământului în 1916 o să iasă, 2 ani mai târziu, cu cel mai mare teritoriu din Europa de Est. O să vezi că așa o să fie și acum. Vorbim în 2 ani despre Dragnea și PSD. Totul e să rămânem în stradă, totul este să credem că putem schimba ceva, totul este să sperăm că Marile Puteri o să continue să ne ajute așa cum au făcut-o acum 100 de ani.
Totul este să nu ne așteptăm la instituțiile noastre să facă ceva. De ce ar face-o? Ele sunt doar butaforie, cum sunt mașinile de poliție decupate în carton pe marginea drumurilor din Bulgaria, puse să sperie vitezomanii.

Totul este să nu-mi văd de viața mea.
Să nu-mi pese de detaliile colorate ale destinațiilor mele. Să ignor, de pildă, plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor din Quebec pe care scrie Je me souviens.
Și totuși, ce-și amintesc quebecoșii?
Tot răul pe care ni l-au făcut englezii.
Și la ce vă folosește?
La conștiința națională.
Omul cu harpa cântă acum Don`t cry for me Argentina. Aș vrea să știu cum și-a ales repertoriul și de ce e trist. Dar nu mă duc să-l întreb. Sunt preocupată de știrile din România. Un băiat a fost ucis de statul român care l-a împiedicat să-și facă un transplant de plămâni. Don`t cry for me România.
Nu plânge pentru mine România.
România nu plânge pentru nimeni. Lacrimile strică machiajul.

Sunt în Canada.
Nu am emigrat aici.
Am venit să investesc banii pe care mi i-a dat Soroș. În primă fază m-am gândit să bag banii în acțiuni la Transgaz, tot manipulează ungurii bursa de-i sar ochii. Bursei. Au învățat de la Soroș.
Dar m-am răzgândit, mai aștept să mai înjure un pic ministrul maghiar ineptitudinea românească, mai aștept bâlbele guvernului Dăncilă.
Mai bine în Canada. E cald, bisericile au fost transformate în clădiri de birouri, baruri sau biblioteci.
Aici nu te rogi decât ca vremea bună să mai țină 2 săptămâni și ca vecinii homosexuali de la apartamentul 3 să nu adopte un castor care să roadă balustrada.
Gabriel Resources Gold Corporation nu e acasă. Cred că bea un aperol cu niște băieți din statul paralel cu statul paralel al domnului Dragnea.
Nici Rio Tinto nu e acasă. E în Mongolia și Zimbabwe, Mozambic și Guinea. Și mai este sponsor la festivalul de jazz din Montreal.
Canada, băieții buni ai domnului Trudeau, sunt buni doar acasă. Când ies pe ușă și trag Atlanticul după ei, să te ții. Ar trebui să învățăm de la oamenii ăștia cum se face PR-ul, cum se construiește imaginea publică, economia și consensul.
Ieri a fost ziua Canadei și eu am băut în cinstea ei, țara asta care a dat lumii unele din cele mai grozave companii miniere și cele mai sinistre afaceri de corupție.
Bufnițele nu sunt ceea ce par. Așa spunea uriașul din Twin Peaks și aici îți dai seama de asta mai dihai ca nicăieri.
Acasă bufnițele sunt exact ceea ce par.
Niște păsări de noaptea care ziua dorm sau dacă le sperii și zboară, intră în pereți.
Mai jos un post de acum un an. Și 4 luni. Despre plecarea din țară și cine rămâne în urma mea.

feher

Sorin mi-a zis să plec, măcar o lună să plec din țară că nemernicii ăștia îmi dau în cap, sunt în stare. Tu crezi că se vor opri aici? Nu cred. Oana mi-a povestit că au început controalele la multinaționale. ANAF, poliție economică,  Sanepid, ISU, vin în stoluri. Și pe televiziunea națională, a zis Cristina, Raiffeisen a fost legat pe veci de scandalul caselor lui Iohannis, președintele neamț, trădătorul perfid, plătit de occident să distrugă țara noastră superbă, grădina Maicii Domnului plină de panseluțe plantate de mineri într-un iunie din anul zero al democrației. Raiffeisen a stat cu chirie în una din casele lui Iohannis, deci asta explică de ce CEO-ul băncii a fost în stradă, huo!!! Noroc că s-au sesizat austriecii și l-au chemat la ordine la Viena, să-i bage mințile în cap.
Dorian zice să stau liniștită, vorbește el cu BGS-ul și o să am mereu cu mine un domn gonflat…

View original post 463 more words

Luna e roșie și rotundă, i-a dat un șut un fotbalist croat până deasupra silozului pe care sclipește din neon cuvântul Farine. Micul indian în costum alb păzește terasa blocului Danei. Nu tot blocul e al Danei, doar un apartament și terasa e a Danei. Și piscina, grătarul, șemineul și jacuziul de pe terasă, toate ăstea sunt ale Danei și în seara asta le putem folosi sub privirea îngăduitoare a paznicului indian care primește de la Dana icre roz și țațichi și humus. Sunt 4-5 mese ocupate, alți locatari ai blocului veniți cu prietenii lor noaptea pe terasă, la etajul 12 sau 14, nici nu știu, oricum nu foarte sus, nu atât de sus ca stalactitele de lumină și sticlă care au erupt în jurul nostru în ultimii ani de febră imobiliară. Montrealul pârâie, horcăie și hârâie, camioane cu mandibule de oțel târăsc enorme remorci încărcate cu cilindri de metal sau beton care arată ca niște perfuzii pe care oamenii le vor face pământului.
E bolnav pământul sub apăsarea catralioanelor de metri cub de cărămidă. Muncitori cu veste murdare fumează transpirați la umbra unui copăcel. Nu sunt arțari. Sunt alți copaci pe care eu nu-i știu. Ba da, uite un plop, pe ăsta îl știu, avem și noi acasă plopi. Uneori ei fac mere.
Vor face mere când vom avea și noi terase ca cea pe care beau acum un vin rose cu Dana, cățărate pe blocuri cu geamuri mari și rame din fontă neagră la ferestre, cu mochetă pe culoarele clădirii și lifturi unde nu pute a pipi ci a iasomie.
Canadienii nu cred în miracole.
Așa zice Dana dar eu am numărat, numai în centru, 27 de biserici. Și toate străzile au un nume de sfântișor, sfântul Antoine, sfânta Catherine și, desigur, Notre Dame. În prima zi, de la aeroport ne-a dus Dana direct la basilica Notre Dame. Imensă, cățărată pe un deal, loc pentru un întreg popor să se căiască. Și pe perete într-o capelă (eu nu am văzut-o, era închisă cred sau poate, de la jet leg, nu vedeam bine deși ar trebui să se cheme jet eyes în acest caz), ei bine într-o capelă sunt prinse pe perete câteva zeci, așa a zis Dana, câteva zeci de cârje de care bolnavii nu au mai avut nevoie să meargă pentru că s-au vindecat, stimați cititori atunci când s-au rugat aici la bunul Dumnezeu.
Mă rog și eu la bunul Dumnezeu să mă vindece de boala invidiei.
Este grea boala invidiei deși îmi amintesc că în Buenos Aires un domn avea scris pe o plăcuță care îi decora barca următoarele: invidia ta este motorul progresului meu. Căra pasageri pe apele noroioase ale deltei râului Tigres și lumea îl invidia că nu stătea pe loc sau nu se scufunda în mâl, așa cum se întâmplase cu juma de țară.
E la fel de cald aici, în Montreal, ca în acel ianuarie 2012 argentinian când domnu cu barca progresa datorită invidiei celor care îl priveau.
E cald și nu e încălzirea planetei, Dana spune că de 17 ani, de când a ajuns aici, așa este vară de vară. E cald și fetele scot la plimbare rochițele și săndăluțele, în parc un rând de lăuze împing cărucioarele în șir indian și imită mișcările profesoarei, plasată în fruntea șiragului de mame, care acum face mersul piticului. Niște domni în vârstă mustăcesc privindu-le, ce societate democratică. Mă gândesc la ce flegme și-ar fi luat de la băieții cu halenă din parcul Circului. Treceți acasă târfelor, ați ieșit în curu gol, cu ăștia mici în brațe, să vă scălămbăiți.
Și iar mă apucă invidia pe Dana, pe toate Danele din lume care au zis în ianuarie 2001 așa: eu nu mai stau în rahatul meu de țară unde tocmai a ieșit Iliescu a treia oară președinte și unde Năstase patru case, sau nouă case, este premier și unde Hrebenciuc și … De fapt nici măcar nu cred că s-a gândit Dana la asta, a vrut pur și simplu să plece din țară, să se ducă într-un loc unde să poată să calce iarba, unde să poată să împingă căruciorul mergând pe ciuci. A vrut atât de puțin.
Să scape din țara care, ca o mamă alcoolică, ne-a bătut și ne-a ars cu țigara și ne-a crescut în frica de propria umbră. Dar noi știam că nici măcar umbra asta nu era a noastră, așa cum nimic nu era al nostru, totul trebuia câștigat și pline erau zilele de bătălii și plânsete, de intrigi și alianțe.
Atât de mici eram: să lupți să poți să ai o proprie umbră.
Dana a plecat în Canada unde a primit umbră dar și umilință, și toate astea le-a îndurat pentru că erau ale ei. Și a crescut singură aici, în orașul unde pe terasa blocului vecinii vorbesc despre calificarea Argentinei și învârt o halcă de carne pe grătar.
Doamne cât aș vrea să mă ajute bunul Dumnezeu să scap de invidie, să arunc cârjele care m-au purtat oloagă până aici, la basilica Notre Dame.
Dar Dumnezeu nu răspunde azi, a fost caniculă și luna s-a ars, e umflată și roșie și aș vrea să-i spun că iaurtul întins pe piele ajută la insolație.
La invidie nu ajută nimic.

În ianuarie 2015, Antena s-a încolonat sub batistuta plinã de lacrimi si muci a lui Gâdea si a spus: Je suis Charlie.

Empatici cum îi stim, victime ale agresivitãtii statului paralel, antenistii-charlisti au simtit ca libertatea de expresie trebuie apãratã cu pretul vietii. Viata altora desigur, dar nah, cum ei sunt niste fractali în uriasul design al presei universale, simt cu toti pixelii durerea mortii altor fractali.

Mai jos un post din 2015.

Uluitor cum încã mai auzim indivizi pretinzînd cã Antenele au dreptul la libera exprimare.

Sper cã aceastã mantrã vine dintr-un optimism devastator al celor care sperã cã A3 sunt capabili si de altceva decât de urã.

Voltaire a spus: Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune.
Acesta este citatul pe care l-a folosit unul dintre editorialiștii de la Financial Time încercând să explice haitei de cetățeni care au mârâit, denunțând ofensa, umorul de prost gust și lipsa de limită a celor de la Charlie Hebdo, că suntem într-o eră în care, părea, că toți suntem voltairieni. Nu ne place Charlie Hebdo, dar nici nu trebuie. Trebuie doar să îi apărăm dreptul de a spune lucruri care nu ne plac.
Unul dintre cititorii acestui blog care găsește plăcere în a tăia cu flexul coloana oricărei discuții decente, a pus, de data aceasta, o întrebare interesantă: atunci de ce vă luați băăăi de Antena 3?
Bun.
Recunosc, nu mă dau pe spate caricaturile facile ale lui Charlie Hebdo. Dar umorul de autobază al grobienilor ciraci ai lui Voiculescu îmi repugnă. Mircea Badea, un cocalar cu vocabular de Mogli după 23 de ani de trăit în junglă, Gâdea, agramat și patetic, idioți cu funcție și lavalieră.
Umorul amândorura, revistă franțuzească și televiziune românească, nu sunt defel pe placul meu.
Până aici sunt de acord cu cititorul instigator. Mai departe.
Sunt oare Badea și Gâdea pe lista neagră a vreunei organizații teroriste? Au fost ei, în repetate rânduri, amenințați cu moartea? Au fost dați în judecată de numeroase persoane/societăți/organizații pentru insultă sau calomnie?
Redactează angajații Antenelor programele cu polițiști la ușă care să îi apere de eventuale atacuri?
În general, trăiește Antena 3 sub amenințarea represaliilor pentru că au dat cu căcat timp de 10 ani într-o singură persoană și familia lui, au distrus instituția președinției, au mințit, inventat, înjurat, defăimat, incitat (ce să mai spun caricaturizat) niște oameni pentru simplul motiv că stăpânul lor, din Ortancul lui de securist dovedit, le dădea aceste ordine? Caricaturizarea este ceva subtil, un claxon pe care-l dai scurt, din podul palmei. Ce a făcut preț de 10 ani Antena 3 a fost să-l lase dracu de claxon și să intre brutal, cu tab-ul, în cei pe care Voiculescu îi vroia trântiți la pământ.

Charlie Hebdo făcea caricaturi de prost gust. Hai să presupunem acest lucru. Charlie Hebdo jignea milioane de cetățeni pentru că îl arăta pe Mohamed în cucul gol. Urât. Deși, nu-i așa, noi nu știm că este chiar profetul Mohamed cel care a apărut în revista franceză. Este un desen cu un nene cu turban, nu profetul Mohamed. Nu prea știm nici cum arăta profetul și, în general, sunt o grămadă de amănunte care îl apropie mai tare de Zâna Măseluță decât de, să zicem, realitatea nudă a unui Emil Boc arătat de televiziunea Antena 1 la vestiar, cu anusul expus.
Da, să nu uităm că la emisiunea lui Capatos, primul ministru a fost arătat la televizor, gol, în vestiar, fără vreo steluță pe cur, iar Crin Antonescu, șeful PDL și fratele lui Ponta, a comentat la Capatos apariția.
Ce avem noi, ăștia care avem ceva cu Antena 3? Spre deosebire de Charlie Hebdo care face în mod declarat satiră, Antena 3 pretinde că oferă informații.

Și chiar și așa, deși recunosc că acest post și cei care îl populează sunt o abominațiune, nu am cerut niciodată să dispară. Și nici că ar merita să moară idioții pentru că sunt idioți.
Deci, ăștia de puneți semnul egal între situația de la Hebdo și cea din gluga de păpușoi numită Antena 3, e clar că nu faceți diferența dintre o bicicletă primită de la bunica și o papiotă furată de la mercerie. Pentru voi este aceeași poveste.
PS. Iar libertarea de expresie, asta invocată de cititorul blogului care spunea că nu îi lăsăm pe cei de la Antene să se exprime, nu le poate fi negată de nimeni atâta timp cât pe ambalaj scrie ceea ce primești înăuntru. Charlie Hebdo e revistă de satiră. Dacă Antena 3 ar spune că este televiziune de comedie pentru cocalari, nimeni nu ar avea nimic cu ea. Poate ar trebui să vorbesc la OPC, să le impună acest lucru. Căci cel mai mare rău pe care îl face Antena 3 nu este să îl mănânce de cur pe Băsescu ci să caricaturizeze jurnalismul de știri.

Fix de acum un an.
Între timp, taximetristul mi-a zis că el își crește copilul pentru export. Muncește ca un animal, are două servicii, ca să strângă bani să-l trimită la studii afară.
Nu în Ungaria.
Afară înseamnă undeva la vest de Austria.
UDMR a trădat din nou. Moțiunea s-a dus dracului și atunci nu mai rămâne decât șansa infarctului colectiv. O mână gigantică să ia sediul PSD de sub nasul jandarmilor, să-l scuture, un cutremur de 9,2 să-i lovească, și înăuntru, ca niște gărgărițe prinse într-o cutie de chibrituri, pesediștii să moară de inimă și astfel să scăpăm de rușinea de care vorbește Traian Băsescu.
Șova și Genunche în Consiliul UE.
Acum mă prind ce vrea UDMR. Răzbunare la 100 de ani de la Unire. Să ne arătăm Europei în adevărata noastră splendoare.
Un guvern de gângavi și analfabeți.
De ce ai adus Gyula calul ăsta bătrân și spart în gură la piață?
Să-l fac de rușine.
UDMR. Aștept momentul când bieții unguri, care i-au votat până acum, o să înțeleagă că sunt făcuți de o gașcă de șantajiști jegoși.

feher

Prima ștampilă pe care am pus-o pe un candidat la preșidinție a fost pe Gyorgy Frunda. Părul alb, zâmbetul ușor ironic, ramele subțiri ale ochelarilor, cuvintele așternute monoton, ca o autostradă tăind valea Ruhrului, costumul elegant care îl scotea din plutonul ieftin al politicienilor cu mâinile murdare de vaselină și unghie lungă la degetul mic, foști șoferi, apviști sau ospătari. Dar mai ales accentul care îmbracă fiecare vorbă într-o coajă de gălușcă și o rostogolește afară pe gură, plină de pesmet și cu-o prună înfiptă-n mijloc. Gomboț.
Ăștia, ungurii, nu sunt hoți ca noi, fură altfel, cu eleganță, ca Peter O`Toole. Niște domni rătăciți între ciurdarii noștri, uite ce cravate au, ce butoni, ce maniere.
Ștaif.
Ungurii nu s-ar dezbrăca în șosete și budigăi ca Dumitru Zmău, deputat ALDE, ungurii nu ar amenința că ies cu mitraliera să puște demonstranții ca Rădulescu, deputat PSD. Ungurii au clasă.
Cum să nu-i…

View original post 400 more words

13 noiembrie 2010. Ion Cristoiu face în emisiunea Eugeniei Vodă apologia lui Corneliu Zelea Codrea pe care-l prezintă ca pe un erou romantic. CNA sancționează TVR cu somație publică susținând că au fost încălcate dispoziţiile legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, deoarece având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat ar fi fost necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu, să fie  prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul săşi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Câțiva jurnaliști au spus că emisiunea a fost sancționată pentru delict de opinie.
Delictul de opinie a fost adesea invocat de apărătorii conținutului emisiunilor de talk-show de pe A3 și Rtv.
Sub acoperirea libertății de exprimare, aceștia susțin că orice dezinformare, oricât de grosolană, orice invectiv, oricât de puturos, este, de fapt, exprimarea democratică a opiniei celor prezenți în platou. D-aia au murit tinerii la revoluție, ca Cioloș să afle că taică-su e Soroș, ca Elenina să fie dată în vileag că e omul statului paralel, ca pe mine să mă-njure cu bale la gură șpagatistul cu mătreață.
Și hei, e normal ca toți cei din studio să suțină că în stradă sunt elemente fasciste conduse de președintele nazist Werner, e normal să existe unanimitate că vine războiul civil și Kovesi e trădătoare de țară. E firesc să nu existe păreri contrare, de unde păreri contrare?
Doar nebunii cred contrariul. Doar cretinii nu știu că procurorii sunt staliniști, că Cioloș e os de Soroș și demonstranții sunt fasciști sau naziști, nepoții lui Goebbels, armata statului paralel.
Norocul nostru, al națiunii, este că CNA nu e format din imbecili. Sunt oameni de onoare, aleși pe sprânceană de partide, să observe când sunt derapaje, când poporului nu i se favorizează formarea liberă a opiniilor.
Și CNA nu a observat nimic ciudat în linșajul practicat de A3 sau RTV.
Sunt opinii. Aia cu 50 de lei plătiți pe cap de câine adus în piață a fost o glumă. Doar nu a crezut nimeni asta, chiar nu aveți simțul umorului? Asta cu europarlamentar PSD din Brașov amenințat cu moartea este și ea dăcât o ironie. Protestatari cu Molotoave-asta e o metaforă.
Textele de pe burtierele celor două televiziuni sunt ca eticheta unui pliculeț de Smecta plasată peste scaunul Harry de la IKEA. Ce-are a face, tot despre scaun se discută?
Nu e domle nimic grav, zice CNA. De ce să intervenim?, se întreabă membrii consiliului.
Păi pentru că nu e echilibru, imparțialitatea informațiilor și nu se favorizează formarea liberă a opiniilor.
Nu există pluralitate de păreri.
Hahahahahahaha, hohotește CNA și-și vede de treabă. Treaba lui e să spargă semințe și să rupă ușa la 2. P.M.
2 Post Mortem.
CNA are și simțul umorului, și pe cel al ironiei și înțelege metaforele mai bine ca oricine.
Totul e un război al vorbelor.
La început a fost cuvântul înainte, la mijloc a fost blablabla și la final a fost nota de plată.
Nici mâine nu se întrunește CNA, de ce ar face-o, sunt doar 1.987.654 de sesizări că A3 și Rtv sunt razna. Mai sunt probabil foarte multe care au legătura cu celelalte televiziuni.
Zice un cunoscut realizator radio: nu sunt de acord cu petiția ta, de ce să nu spui și despre Realitatea? Rareș Bogdan a chemat oamenii în stradă.
Așa o fi făcut. Dar i-a chemat spunându-le că le dă 50 de lei dacă vin cu câinele?
I-a chemat spunându-le că dacă nu ies, pesediștii o să atace cu Molotoave reședința președintelui Werner?
Dacă da, atunci trecem și Realitatea pe lista de televiziuni care dezinformează, propagă minciuni și discursul urii.
Dacă nu, NU.
Și știți de ce? Pentru că Rareș Bogdan o fi patetic, exaltat, cu tricolorul la buzunarul sacoului, creștinopat, poate chiar dacopat (nu știu, îmi dau cu părerea). Dar în studioul lui reușești să vezi invitații pe când la Rtv sau A3 sunt toți tupilați după un munte de pietre pregătite pentru lapidarea oricui s-a demonstrat a fi dușmanul clanului Voiculescu și al mafiei PSD.
Lapidarea se cheamă opinie.
Aveți și dumneavoastră dreptul la una.
Semnați petiția https://campaniamea.de-clic.ro/petitions/stop-publicitatii-pe-televiziunile-mincinoase.
Pentru că nu aveți simțul umorului, nici al ironiei și nici nu pricepeți metaforele.
Cum ar fi: naziști drogați plătiți de Soroș.