Cel mai frumos lucru este să fii angajat la stat, spune ea. Nu faci nimic și câștigi o poală de bani, adaugă, subliniind astfel de ce munca la stat este cea mai bună afacere din lume.
Banii din care ești plătită sunt ai mei și ai lu mămică-ta și ai verișorului, îi spun dar femeia clipește și apoi îmi spune că sunt penibilă, oricum banii ăia ai mei și ai verișorului ar ajunge la stat, nu mă simt eu oare mai bine că ea primește 2000 de euro pe lună ca să nu facă nimic decât să primească fratele Irinucăi lu Dragnea pentru aceleași rezultate? Nu e mai bun nimicul ei decât nimicul lui?
Nu.
Mai dă-o dracului de treabă. Se enervează chiar și o mătușă care trage cu urechea.
Cum adică nu țin cu familia?
De ce nu mă bucur pentru bucuria verișoarei care a nimerit postul ăsta bun, la stat, unde nu face nimic, de unde înhață o târlă de bani din care uite, chiar eu consum acum. Ce crezi, prossecoul ăsta o fi căzut din cer?

Cu cât sunt mai abstracte noțiunile cu cât sunt mai imposibil de apărat principiile.
Patriotismul nu există decât în typo italic pe afișele PSD. Fiecare e stăpân în sufrageria țării lui de 52,9 mp, gresie, faianță, termopane, milioane de micro-Românii, notre cher patrie, fiecare cu o istorie în care comunismul-partidul-statul este un soi de salată de boeuf, unele cu pui în loc de vită, altele cu măr în loc de cartof, altele cu iaurt în loc de maioneză. N-are a face, arată a salată beouf, pesemne că asta trebuie să fie.

Lângă mine în tren stă un bărbat care are carnet cu 15 noiembrie. Nu plătește bilet de tren, are călătorii gratuite. Îi spun că îi mulțumesc pentru 15 noiembrie, că a luat bătaie pentru mine și pentru părinții mei și pentru bunicii mei, că a strigat Jos Ceaușescu!! în vremurile când țara era mută, când tot românul avea pământ în gât, când epidemia tăcerilor vinovate sufocase orice răzmeriță.
E stânjenit.
Îmi spune că asociația 15 noiembrie 1987 trebuie să plătească, din 2014, prin hotărâre de consiliu local Brașov, chirie pentru locația unde ei, revoltații, răzvrătiții din 1987, se strâng o dată, de 2 ori pe săptămână. Asociația nu e de interes public. Dacă ar fi, nu ar trebui să dea bani la stat.
Intru pe gugăl să văd cât plătesc chirie partidele politice, finanțate de la stat, chirie pe spațiile pe care le ocupă. 67 de lei, 83 de lei, pe luuuunăăă!!!
Statul e darnic. Doar nu o să ia chirie partidului lu Lyvyu sau Seby sau Ludovyc sau Vyctor. Mă plimb aiurea pe gugăl, printre articolele care îmi demonstrează că sunt doar un trup cablat în marele Matrix al mașinăriei de stors bani a statului român.
Omul de la 15 noiembrie spune ceva despre colegii revoluționari din 89.
Nu-l ascult. Tocmai citesc că Maior, un bătăuș-bagabond-șantajist-pușcăriaș-senator-pesedist, a depus plângere împotriva lui Kovesi acuzând-o de represiune nedreaptă, favorizarea făptuitorului, cercetare abuzivă și abuz în serviciu.

Verișoara întoarce un mic pe grătar. Și când ne-o fi mai rău, așa să ne fie!, strigă soțul, director în prefectură.

Răul e în noi și niciodată nu ne va fi mai bine.

Astăzi ar fi trebuit să fluturăm batista, privind cu ochi lăcrimoși cum bărcuța Marii Britanii se îndepărtează de țărmul european, lebedele zboară-n zare, io mă uit, ele dispare.
2 ani jumate mai târziu, am ajuns de unde am plecat. Doar că iluziile s-au risipit. Peste tot hoții, cretinii, impostorii și târfele au pus mâna pe biluțele puterii și le bagă micuțelor sau marilor națiuni în fund, dar nu pe rând, ci toate deodată, într-un viol anal bestial.
În timpul ăsta, băieții deștepți, ăia de întorc cu cheia hoții, cretinii, impostorii și târfele, fac bani.
Mulți bani. Și mai mulți bani decât oricât de mulți bani ni se par nouă că fac.
Și când obosesc să se gândească la muntele de bani, băieții deștepți spun stop și zic: zid, ce zid? Iran, ce Iran? Fenian, care Fenian? Brexit, ce Brexit?
Și-am încălecat p-o șa și v-am spus povestea așa.
Mai jos, predicții din 2016.
Iată că mama Lăcusta a avut, din nou, dreptate.

feher

Vântul fierbinte pocnește cu pumni transpirați în ferestre.
-Uite cheia, vino poimâine și udă florile, jumătate de cană la mușcate, colțunașii înghit o cană întreagă, la cactuși pui doar câteva picături.
Ai mei pleacă la Londra, sunt stresați. Dacă nu au în cameră televizor? Cum e cu micul dejun? Și-au luat câteva conserve de pate, o rudă de salam de Sibiu și o caserolă cu brânză cu mucegai. Taică-miu e mai calm. Are 150 de minute gratuit pe care le poate vorbi în Uniunea Europeană.
-Ai două zile să le consumi. Ăștia ies pe 23 din Uniunea Europeană. Spune-le așa: pliz, don`t leave EU yet. Wait till I spend my 150 minutes. I can talk about football. Or, better, I can talk about another referendum, the Romanian referendum.

Chiar așa. Referendumul ăsta de la englezoi e tot unul consultativ?
Probabil. Asta înseamnă că, dacă poporul s-a săturat de mirosul de…

View original post 418 more words

A fost șeful parcului auto al unei importante bănci pentru 21 de ani. Avea grijă ca Mișu1 și Mișu 2 și zecile de Miși care au stat în board să aibă BMW-urile și merțurile cerate, tunate, preparate. 6 milioane de euro era bugetul parcului auto. Atât costau piese, service, întreținere, combustibil. Flotă vere, bancă mare.
Și apoi, managementul i-a pus un șef tânăr. 25 de ani. Fiul unui domn prieten cu Mișu8. Tânărul a cerut ca bugetul să fie tăiat la 4 milioane de euro. Nu se poate. Uite facturile, uite prețurile, uite numărul de mașini, te riști tu ca Mișu 27 să facă accident pentru că mașina lui de serviciu avea plăcuțele de frână făcute la o fabrică de elastice de păr din Guangzhou?
Da.
Șeful parcului auto a primit 3 salarii compensatorii și a fost dat afară. După 21 de ani. S-a apucat de uber.
E fericit că nu e singurul care a fost concediat.
Banca l-a dat afară și pe Mișu1, mă rog, omul o dăduse urât în bară, se auzise până în parcul auto cum jbaaang, a intrat cu fruntea lui îngustă în stâlpul de beton al unui contract cu o țară africană pusă sub embargou de UE. Mișu1 și-a zis că dacă Piticu a putut să o ardă pe terțe piețe ce, el o fi mai puțin iscusit și nu va putea să găsească în bezna afacerilor cu tirani africani niște sâni voluptoși din care să sugă fără ca Bruxellesul să știe? Și uite că în loc de țâță a prins în dinți ditamai cataroiul de nici măcar angajatorii olandezi nu au putut să-l salveze deși, pizda mă-sii, Mișu1 a fost omul care le-a dat prăjiturica aia care i-a făcut atât de mici încât au putut să intre nu numai pe gaura cheii în România, ci chiar în chiloții PSD-ului. Așa că, recunoscători pentru tot ce a făcut pentru ei, i-au oferit, exact ca omului cu parcul auto, niște salarii compensatorii, de data asta niște sute de mii de dolari. Omul cu parcul auto zice că au fost milioane.
No hard feelings man.
Și mâna dreaptă a lui Mișu1 a fost trimisă să-i ducă un coșuleț cu mâncărică lu bunica, nu te mai întoarce, te căutăm noi. Au pus niște zeci de mii de euro în bocceluță și o înțelegere că ea poate să spună că a demisionat din motive personale, vrea să schimbe domeniu profesional, se face artistă. Sau ceva.
În locul lor au venit alți Miși și mâini drepte de Miși, mai tineri, mai plictisiți, mai încercănați și obosiți care au început să taie fondurile că la școala aia de 4 ani pe care ei au făcut-o în 14 ore au învățat că eficiența înseamnă să tai costuri, toți fură, mai dă-i în mă-sa-n cur de hoți.
Tipu ăsta, manageru, era copilaș de ceva, de securist, spune noul șofer de uber.
Vorbea cu noi, oameni cu cel puțin 15 ani mai mari ca el, ca și cum am fi fost ultimele gunoaie.
I-ați spus asta?
Nu.
De ce?
Mi-a fost frică să nu-mi pierd pâinea.
Vă pare rău că nu ați spus: băi cretinule, ce ceri tu e absurd, te-n pizda mă-tii?
Tace. Îi este în continuare frică.
O frică de copil terorizat de bătaia pe care o va încasa pentru că a luat 7 în teză la matematică. O groază de băiețel care nu știe poezia și va fi urecheat de mama dezamăgită că a făcut-o din nou de rușine în fața celorlalte mame.
Teroarea unui suflet care nu îndrăznește să spună ce are în minte pentru că a fost învățat să se miște în L, ca un cal pe o tablă de șah.
Frica e lașitate și lașitatea duce la slugărnicie iar slugile sunt multe și stăpânii puțini. Au de unde alege. Că ești directorul care aranjează un contract de finanțare a unui proiect nuclear cu Iranul sau ești cioban peste turma de mașini, stăpânii simt frica, lașitatea și slugărnicia și te vor folosi până când va veni momentul când vor trimite un băiețaș, copil de securist, să-ți spună că trebuie să tai costurile și să eliberezi pân la 4 biroul.
Fatalism.
Frică.
România pute a transpirație de corporatist și brăduțul mașinii Uber nu poate să ascundă mirosul.

Vasilica mută ambasada.
Mai la dreapta, așea, stai un pic c-ai agățat covorul, ridică domnule un pic colțul, auuuuuuu, pardon, nu am vrut s-o pun pe piciorul dumneavoastră!!! Vasilica a angajat o echipă de robi care mută ambasada plină cu bibelourile colecționate de diplomația noastră, avem pescarul chinez, bătăușii și, desigur, peștele de cristal.
Zornăie victoriile în vitrina descleiată a faimosului nostru istoric de brokeri ai păcii în Orientul Apropiat.
Mut-o vericule aici.
Ambasada.
O idioată cu coc ajunsă în fruntea unui guvern cu stafilococ, bolnav, rudimentar, murdar și idiot.
Nu avem nicio scuză. Nu este un accident. Ci ani și ani și ani de indiferență și resemnare.
Nu e doar umărul Vasilicăi sau cel al lui Liviu sau cel al lui Călin, noi toți am împins căruța asta la care este legată mârțoaga ambasadei.
Diii boală, r-ai a dracului, zice țăranul și-i arde bice pe spate iepei bătrâne și slăbite.
Vasilica mută ambasada.
Milioane de Vasilica, un popor unit sub stema cocului umplut cu burete.
Atât am putut.

feher

Mi-e foarte rușine cu noi, un nemușor care râde la înmormântări și plânge la botezuri, care ciordește mireasa și o violează sălbatic apoi îi zice mirelui că s-a însurat cu-o curvă.
Mi-e foarte milă de miopia noastră hapsână, de graba de a băga în noi cât mai mult, de a ne bucura la chilipiruri și de a linge mâna ăluia care ne-a scăpat un bănuț în poală.
Mi-e foarte frică de noi, nu de dușmanii noștri. Noi nu avem așa ceva, toată lumea s-a prins că suntem atât de proști încât o să găsim groapa aia adâncă în care o să călcăm hotărâți și-o să ne frângem gâtul. E doar o chestiune de timp.
Mi-e foarte silă de clovnii ieftini care se dau magicieni și de vitejia pe care o regăsim atunci când inamicul a fost culcat la pământ de pumnul fratelui mai mare și ne înghesuim și noi iute…

View original post 717 more words

S-a vorbit mult despre interdicția pe care au primit-o cei doi jurnaliști de la Tudorel. Desigur, nu o să mire pe nimeni că ministrul justiției nu este singurul individ cu apucături de tipul ăsta. Deunăzi, o doamnă vocală în ceea ce privește activitatea jenantă a CNA nu a fost primită la o dezbatere despre fake news realizată de Institutul de Politici Publice în colaborare cu CNA. Numele ei a fost tăiat de pe listă de către pesedista Gubernat-așa umblă vorbă și faptul că o membră CNA poate decide în privința cui intră sau nu la o dezbatere jurnalistică despre fake-news nu a îngrijorat partenerii de la IPP. Sau dacă i-a îngrijorat, îngrijorarea nu s-a tradus într-un protest ci a fost gonită cu dosul palmei, ca o muscă venită să-ți bâzâie deasupra ciorbei.
Când omul refuzat nu are vizibilitatea unui jurnalist PROTV, se aplică duble standarde și la noi, ăștia din societatea civilă.
Dacă noi suntem înăuntru, dacă noi suntem băgați în seamă, ni se rupe că alții, ăia care supără, sunt ținuți la ușă.
Ne gudurăm mulțumiți, lingând mâna șeficului care ne-a lăsat numele pe listă.
Incapabili de solidaritate, creăm și hrănim cu vanitatea noastră ridicolă monștrii care ne conduc.
Mai jos este un text din 2017. Este despre idioți care ar face orice să rămână lângă oala cu sarmale a puterii. E plin de ei peste tot, chiar și în noile partide politice, chiar și în societatea civilă.
Lăcomia lor ne pierde.

feher

Cătălin Harnagea, fost șef SIE, avertizează cu voce gravă că o organizație anarhistă a fost prezentă la mitingul de duminică, da, da, cel împotriva modificării legilor justiției, cel împotriva lui Dragnea, Tudorel și Miaunel, împotriva PSD-ului, a codului fiscal, a exodului cerebral. Cătălin Harnagea și serviciile sunt vigilente. Infiltrați printre protestatari au fost identificați nemernicul miliardar George Soroș care purta o rochie semnată Vivienne Westwood de culoarea piersicii, Conchita Wurst, într-un tricou cu Puie Monta, Crin Antonescu deghizat în Victor Ciutacu și Joaquin El-Chapo Guzman sosit la braț cu Gabi La Chica Firea.
Oricum aceștia sunt niște obișnuiți ai protestelor organizate sub haștagul Rezist. Dar, pentru prima oară în România, la ediția toamnă-iarnă a marșurilor rezistenței, a apărut și faimoasa organizație teroristă care cere eliberarea Kekistanului.

Printre fondatorii celulei din România sunt doi vestiți anarhiști kekistanezi, cunoscuți pentru că de mici și-au dat pe față ticăloșia, refuzând să pape tot…

View original post 479 more words

Layere de text.
Palimpsest.
Întocmai ca televiziunea cu numărul 1 a lui Dan Voiculescu, cea a cărei slogan este Mereu Aproape, Iohannis este mereu aproape.
Niciodată însă unde ar trebui să fie.
Caaald, caaaaald, fieeerbiiiinteee, urlăm scoși din minți când președintele nostru își scoate șosetele umede din clăpari și dă semne că se concentrează și la altceva decât genunchii doamnei Carmen.
Dar nu.
Aproape că a înțeles.
Aproape că face.
Aproape că învinge.
Textul de mai jos începe cu o bucată din aprilie 2018 când mi-am dat seama, în sfârșit, că Iohannis e aproape Dăncilă.
Urmează un alt text din noiembrie 2014.
Mă simt cum am îmbătrânit 12 ani de atunci, a trecut un ciclu întreg din zodiacul chinezesc.
Iohannis nu mai merită să câștige un mandat dar gândul că Tăriceanu o să fie viitorul nostru președinte aprope că mă scoate din minți.
Și atunci aproape că mă gândesc să-l votez pe Iohannis.
O țară întreagă simțind că a fost aproape pe cale să fie bine.
Și niciodată acolo.

feher

Iohannis e din nou pe val. Internetu îl laudã, protestatarii îsi dau întâlnire în piatã ca sã-l sustinã.

A tãiat capul hidrei de Videle, a scalpat pavianul.

Revolutia a halit un fãras de jãratec taman acum, în prag de vacantã, ce timing bun, stãm la terasã, facem strategii si o pornim pe 3 mai, cu halenã.

Iohannis e din nou pe val, sã ne rugãm ca valul sã nu se spargã de mal la 17 secunde dupã ce s-a format. La câte sanse a primit-Iohannis, nu valul-la câte sanse a ratat, nu m-ar mira ca presedintele sã fie mai blond decât doamna Dãncilã.

Mai jos, un text din noiembrie 2014. Nu ne-am schimbat deloc.

Ultima dată când am fost cu Dan la Waterloo, eu eram euforică pentru că Băsescu îi luase fața lui Năstase iar el era mulțumit-neliniștit. Eu nu mi-as fi amintit cum era el atunci dar mi-a spus…

View original post 747 more words

În decembrie, am fost dată în judecată de un troll de facebook care a cerut 300.000 de lei despăgubiri pentru că l-am jignit în fața unei audiențe cât a unui stadion de fotbal. Stadionul pe care l-a luat ca referință era din Ploiești. Textele trollului presupus jignit de mine erau scoase din cuptorașul propagandistic al PSD. Spunea el că nu trebuie să o ținem în brațe pe Kovesi, căci e fiică de procuror comunist, la fel cum este și madam Macovei, care e și bețivă și a condamnat oameni în 1989 pentru că s-au opus lui Ceaușescu și sinistrei sale soții, că familia Cosma din Ploiești a suferit de pe urma ticăloșiei binomului Negulescu-Onea. Că uite cum Kovesi și lacheii ei au paradit tot neamul fostului președinte CJ Prahova și că pesediștii condamnați în dosare de corupție nu sunt mai prejos decât Maniu, Mihalache, Tătărăscu și Brătianu.
Ploiești, Ploiești.
Ghițăstan.
Pe centura orașului sunt scoase la încălzire detașamente de foști ziariști, vuvuzele, blogări, trompete cu statura morală și tehnica de rupt picioarele inspirată de nemuritorul Jean Vlădoiu. Sunt trimiși în teren să țină om la om, om la om, crapă unul, izbucnesc ca lăstunii din boschete încă un stol, acum ești nazist, apoi ești securist, mâine ești antisemit, peste alte 8 ore clar ești cu Antifa și ai stat la Hilton, la o cafea, cu asasinii puturoși ai lui Dragnea care nu și-au făcut treaba.
Desigur ești și comunist și neo-marxist, apoi rusofil, apoi rusofob, trumpist, dar peste toate e clar că ești soroșist, drogat, bețiv, curvar, țânțar care suge sângele poporului.
Ghițăstan.
Cine sunt oamenii aceștia care strâng căcatul familiei Cosma și apoi îl aruncă în capul dumitale, în timp ce îți plimbi pechinezul pe sub balconul lor?
Oare câți bani le dă Seby? Salariile sunt pe cartea de muncă? O să aibă și pensie de mânuitor al praștiei cu rahat?
Trollul care m-a dat în judecată are poze pe facebook salutând cu pușca ținută de pat, țeava urcând pe lângă obraz. Mai pozează în poziție de tragere, acoperit cu o pânză de camuflaj. Are multe poze cu pușca, e un soldat patriot care vrea să scape țărișoara de soroșiști, macoviști, koveșiști, se antrenează în poligon și apoi bea o beriță și visează să ne spulbere capetele ăstora de nu înțelegm că familia Cosma e victimă, și Ghiță și Ponta și Boeru sunt victime, ei au vrut dăcât să facă o rețea de canalizare cu de toate, dar s-a opusără ăștia din servicii, cu protocoalele lor cu tot, și uite unde am ajuns, banii europeni au dispărut, canalizarea nu s-a făcut, timpul a trecut aiurea, domnu Victor Viorel a tras un trei de treflă și a trebuit să stea o tură, Seby a tras un 4 de inimă neagră și a trebuit să fugă în Belgrad.
Cui servește să tragem de timp?
Judecătorii au respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Ghițăstan nu cedează.
Trollul redactează frenetic un apel. Spune că nu l-am insultat în fața unui stadion, cum este cel din Ploiești. Ci l-am înjunghiat într-un MegaImage de lângă Halele Centrale, fix în fața raftului cu iaurt.
Mă gândesc la judecătoarea protestând singurică pe scările tribunalului București și îmi spun că între mine și Ghiță nu e decât bunul ei simț.
E gros de 67 de metri bunului ei simț, e clar că nu poate fi străpuns.
Însă poate fi ocolit. Prin stânga, pe unde jandarmeria a dat o gaură în colegii ei mai sperioși.
Între mine și Ghiță nu stă decât unul sau douăzeci sau o sută două zeci de judecători cu bun simț gros cât obrazul lui Seby.
Și începe să-mi fie frică.